Șoselele din America Latină și Spania.

Ceea ce impresionează mai întîi este diversitatea lor. O întreagă lume desparte o șosea în serpentine dintr-o țară andină ca Peru, Ecuator sau Colombia, de banda lungă, care sepierde la orizont, a unei șosele naționale din Argentina sau Mexic. Apoi, impresionează distanțele. Puteți merge zeci de kilometri fără să întîlniți nici un cătun. 

Șoselele de munte oferă peisaje admirabile, prăpăstii abrupte și senzații tari, mai ales cînd plouă. Din loc în loc, sunt cruci sau mici capele, multe dintre ele cu flori, care marchează locul unor accidente mortale. În Mexic și în țările andine, schimbările de climă și, în consecință, și de vegetație, de-a lungul șoselelor, sunt spectaculoase: plecați de la Bogota, dimineața, cu un pulover și fular și trebuie să le dați jos după o jumate de oră, dacă mergeți în vale spre Magdalena. Aceasta este atracția pe care o oferă clima de altitudine la tropice sau la Ecuator.

Traficul rutier spaniol, în special cel de mărfuri, este foarte important (superior celui francez, spre exemplu). Pe șoselele naționale se află numeroase puncte de service, multe din ele avînd și un mic complex hotelier (cafenea, restaurant, camere). Vînzarea de benzină este monopol de stat, deținut din 1927 de CAMPSA. M30 este șoseaua de centură a Madridului. 

SEAT: construiește în Spania mai multe modele de mașini, sub patent FIAT; cel mai popular model al anilor 60 a fost FIAT 600. Industria constructoare de automobile, ca fabricile: SEAT (Madrid, Barcelona), FORD (Valencia), FASA-Renault (Valladolid), Citroën (Galicia), și General Motor (Zaragoza) este astăzi un sector primordial al exporturilor. 

La Mancha este situată în inima podișului din provincia Castilla la Nueva, între Toledo și Andaluzia. Aici se practică monocultura cerealelor  și a viței-de-vie. Cervantes a făcut din La Mancha scena aventurilor lui Don Quijote. Celebră pentru podgoriile sale și pentru terenurile de vînătoare și zonele de pescuit, este astăzi un punct de atracție turistică.  

Șosele din America Latină. În: GARAVITO, Julian. Spaniola practică. București, Niculescu, 2003, p. 15, 16.

Sursa imaginii: cienciageografica.carpetapedagogica.com

Arta mexicană barocă: secolele XVI-XX

Inspirată deopotrivă de teme spaniole și băștinașe, arhitectura mexicană barocă denotă o pasiune pentru bogăție. Unele trupe de dans au readus în zilele noastre mișcările din dansurile prehispanice, în timp ce cultura mestizo transpare din dansurile locale - fiind o îmbinare între instrumentele și pașii de dans ale imigranților și sensibilitatea mexicanilor.

Arhitectura
Înainte de cucerirea spaniolă, cele mai vechi orașe, dar și centrele de ceremonii din Mezoamerica se asemănau cu orașele moderne. Templele și palatele încadrau o piață principală numită zócalo, aflată în centrul orașului. Pe de o parte se afla o biserică, iar de cealaltă, cele mai importante clădiri publice, inclusiv sediul adminstrației locale. Clădirile importante erau decorate cu picturi murale elaborate și sculpturi în piatră. Gusturile și tehnicile europene au influențat arhitectura Mexicului începînd din secolul al XVI-lea, cînd cuceritorii spanioli au folosit băștinașii pe post de sclavi la ridicarea palatelor și a bisericilor, construite din piatra templelor ruinate.
În ce privește construcțiile, spaniolii și-au concentrat eforturile în zonele populate, unde forța de muncă era ușor de exploatat. În perioada de început a epocii coloniale, bisericile și mănăstirile au printre primele concepute în stil preponderent european. Multe dintre cele mai frumoase catedrale au fost ridicate pe parcursul mai multor secole și conțin elemente din stilurile baroc, gotic și plateresc, dar și cu influențe mexicane. Pentru ornarea catedralelor au fost folosite arcuri butane, gargui, vitralii și tavane din lemn, sculptate în stil Mudejar.
În prezent, orașele coloniale, cum ar fi San Miguel de Allene, din Guanajuato, sunt considerate moșteniri moșteniri istorice naționale de către UNESCO. Mănăstirile impresionante ca mărime din Querétaro și Oaxaca au fost restaurate, iar unele dintre cele mai frumoase haciendas din Yucatán găzduiesc acum hoteluri de primă clasă.Arhitectura mexicană modernă încorporează elemente de design introduse de constructorii prehispanici, coloniali și mexicani. Primul zgîrie-nori mai important din Ciudad de México, proiectat de către Leonardo Zeevaert, a fost ridicat în anul 1956, în apropiere de Palacio de Bellas Artes, în stil art nouveau. Juxtapunerile de stil nou și vechi pot fi regăsite și în lucrările arhitectului Pedro Ramirez Vásquez, care a proiectat Museo Nacional de Antropología, din Park Chapultepec. O îmbinare asemănătoare elementelor naturale cu cele fabricate este caracteristică și clădirilor elegante proiectate de arhitectul de origine germană Mathias Goeritz. Cel mai influent arhitect din sec. XX a fost Luis Barragán (1902-1988). Art arhitect de succes este Ricardo Legorretaf (născut în 1931). Colaborarea dintre arhitecții Ricardo Legorreta și Luis Barragán a dat țării Hotelul Camino Real din Ciudad de México, cu pereți și nișe vopsite în roz-aprins, galben-auriu și mov-închis. 

Arta
În anul 790, artiștii mayași au decorat zidurile Templului din Bonampark, din sud-estul regiunii Chiapas, cu scene murale înfățișînd bătălii dure sau tablouri armonioase ale familiei regale. În jurul anului 1150 î. Hr., sculptorii olmeci au cioplit în bazalt capete rotunde, de dimensiuni impresionante, iar în ce privește picturile rupeste descoperite în Baja California, acestea au o vechime de 5.000 de ani. Sosirea conchistadorilor spanioli a schimbat semnificativ arta mezoamericană. Biserica catolică a devenit forța dominantă în viața de zi cu zi. Sfinții și Fecioarele au înlocuit zeii și zeițele. Arta religioasă a sec. XVI a înlocuit pictura murală și sculpturile cu forme șerpuite, deși artiștii indieni nu și-au uitat niciodată complet originile. Cei mai buni pictori mexicani au studiat în Sevilla și Florența, iar arta în perioada viceregală mexicană avea tonuri europene. Pe măsură ce au apărut artiștii criollo și mestizo, în sec. XVII, arta mexicană a început să capete o savoare distinctă. Fecioada din Guadalupe cu piele închisă la culoare, care se spune că i-a apărut conveertitului indian Juan Diego, în 1531, a fost doar o invenție pur mexicană, care s-a răspîndit peste tot în țară. Mexicanii s-au inspirat din istoria lor veche, iar pictorii au început să creeze scene în care erau înfățișați războinici spanioli și azteci în luptă.
Prima școală oficială din Mexic, Real Academia de las Bellas Artes, a fost înființată în capitală, în anul 1731. Sculptorii și pictorii europeni au avut însărcinarea să îi instruiască pe artiștii mexicani. Portretele lui José María Estrada (1830-1862) și picturile peisagistice, ce a înfățișat cu pricepere lacurile și vulcanii din Valea Mexicului sau cactusul candelabru din Oaxaca. Cele mai bune opere pot fi admirate la Museo Nacional de Arte din Ciudad de México. Sub dictatura lui Porfirio Díaz, care idolatriza tot ce provenea din Europa, mexicanii școliți în stil european au început să fie tot mai prezenți. În timpul acestei influențe europene, În timpul acestei influențe europene,, artiții mexicani s-au folosit de impresionism, simbolism și art nouveau pentru a încadra temele mexicane. Artiștii tineri se concentrau pe nedreptățile dictaturii și cereau revitalizarea culturii mexicane. Gerardo Murillo (1875-1964), unul dintre cei mai influenți pictori și intelectuali ai vremii, a protestat față de influențele europene din Mexic, schimbîndu-și numele de familie Atl, care în dialectul aztec Nátuatl, înseamnă „apă”. Lucrările lui constau în mare parte din peisaje. O mare parte dintre cei mai renumiți artiști din Mexic au studiat cu Atl, care a fost și lider spiritual. El a propus pentru prima dată ideea, la începutul anilor 1900, de acoperire a clădirilor publice cu picturi murale ale artiștilor plastici mexicani, dar revoluția din 1910 i-a amînat planurile. Acest episod a consilidat pasiunea tinerilor artiști față de țara lor și mai ales dorința de a crea opere de artă pur mexicană. În anul 1921, ministrul educației, José Vasconcelos, i-a cerut lui Atl să realizeze cîteva opere de artă picturi murale (acum distruse) la Escuela Nacional Preparatoria. În anul 1922, Vasconcelos a inițiat mișcarea muralistă, care a dominat scena artelor timp de aproape 50 de ani. Diego Rivera (1886-1957) și José Clemente Orozco (1883-1949), au început să înfățișeze istoria Mexicului pe pereții celor mai importante clădiri din țară, fiind pictate teme precolumbiene, Cucerirea spaniolă și revoluția, în niste storyboarduri masive.Muraliștii, care aveau ca temă principală politica, au devenit imediat cei mai renumiți artiști din Mexic. Artiștii mexicani ai secolului XX-lea erau devotați conceptului de mexicanidad, adică celebrarea originilor, a mediului natural înconjurător și a moștenirii culturale. 
Picturile lui Diego

Frida Kahlo și Diego Rivera

Rivera înfățișează mexicanii în toată splendoarea și demnitatea lor. Soția lui Rivera, Kahlo (1907-1954), cunoscută pentru autoportrele ei, obișnuia să se îmbrace în costume naționale splendide. Antonio M. Ruíz (1895-1964), un pictor mai puțin cunoscut, se concentra pe scenele din viața de zi cu zi, adesea pline cu umor. Lumea din afară a început să aprecieze arta mexicană, odată cu apariția lucrărilor muraliști. 

Sursa: Arta. În: Onstott, Jane. Mexic. București, Adevărul, 2010,  pp. 38-44.
Sursa imaginii: www.wikipedia.org

Mîncarea și băutura mexicană

Timp de 5 000 de ani, porumbul a fost considerat drept cea mai importantă sursă de hrană din Mexic, această plantă avînd o semnificație religioasă pentru mayași și ale populații băștinașe. Mezoamericanii au adus lumea dovlecelul, fasolea, ardeii iuți, curcanul, avocado, roșiile, cartofii dulci și ciocolata. Spaniolii au adăugat grîul (și pîinea), zahărul, orezul, dar și vaca de lapte sau capra.

Odată cu vacile de lapte și caprele a venit și brînza, în prezent existînd mai multe varietăți (cojita, panela). Oarecum sărată, queso fresco este un sortiment de brînză proaspătă, folosită la multe preparate, ce este servită pe lîngă deserturi, pentru a le diminua din gustul dulce. Din Oaxaca provine quesillo, niște roți de brînză moale, cu gust specific. Este folosită pentru a prepara queso fundido, brînză topită delicioasă, servită cu tortilla din făină și adesea umplute cu ciuperci, cîrnați chorizo sau feliuțe de ardei iute ori dulce. Deși tortilla din făină sunt servite de obicei cu anumite feluri de mîncare, de bază rămîn tot tradiționalele tortilla din porumb. Conchistadorul Hemán Cortés le-a denumit „turte de porumb”. În prezent, „fabricile” de cartier produc tortilla proaspete pe tot parcursul zilei, deși multe restaurante și femei de la țară le prepară singure. Chiflele de pîine sunt servite atît acasă, cît și la restaurante, dar, pentru mulți mexicani, o masă tradițională fără tortilla este de neconceput. Pentru o familie săracă, o masă poate consta doar din tortilla cu sare. 

Masa (făina de porumb) este folosită pentru a face tamales: turte groase, dreptunghiulare, înfășurate în foi de porumb sau în frunze de banane și apoi fierte. Îndulcite puțin, tamales sunt servite la cină, ca un preparat ușor sau o cacao fierbinte; pe post de desert, pot fi înconjurate cu bucățele de ananas; tamales pot avea în interior bucățele de carne cu sos de chili. Există o mare varietate de gustări, făcute pe bază de tortilla sau masa. Denumite „aperitiv”, aceste antojitos sunt cele mai cunoscute preparate. Printre aceste se numără enchilada (tortilla cu sos de chili), dar și tacos umplute sau taquitos, chalupas, gorditas și memelas. Specializate în tacos, taquería variază de la restaurante elegante pînă la magazine cu servire rapidă. Un tacos moale constă în torilla caldă, umplută cu carne la grătar și condimente. Tacos sunt serviți alături de carne de vită sau de pui, fiind servite cu guacamole (sos de avocado) sau cu un sos proaspăt, picant. 

Ardeiul iute este nemaipomenit în combinație cu tortilla. Aroma ardeilor se schimbă foarte mult, în funcție de procesul de uscare. De exemplu, jalapeño, un sortiment de ardei, foarte iute atunci cînd este uscat, produce acel distinctiv chile chipotle, cu gust afumat. 

Restaurantele care au ca scop mulțumirea turiștilor, oferă adesea, în mod inexplicabil doar sucuri ămbuteliate sau la cutie, în loc să folosească fructele specifice, cum ar fi mango, papaya, guava sau pepene roșu. Alte băuturi sunt atole (o băutură groasă, nu foarte dulce, făcută din orez sau porumb măcinat și îndulcit cu zahăr, servită caldă sau la temperatura camerei) și horchata (băutură răcoritoare, făcută de obicei din apă de orez filtrată, zahăr, scorțișoară, în care se adaugî cîteodată fructe proaspete și fulgi de migdale. 

Sursa: Mîncare și băutură. Din: Onstott, Mexic. București, Biblioteca Adevărul, 2010, pp. 34-37.

Sursa imaginii: www.timpul.md

Mexicul azi (II)

Eseistul și poetul Octavia Paz, cîștigător ar Premiului Nobel, în lucrarea sa The Labyrinth of Solitude (Labirintul solitudinii), afirmă despre compatrioții săi că sunt reticenți și singuratici. Cei mai mulți turiști, însă, spun despre mexicani în calitate de gazde, că sunt simpatici.

Ca relief, Mexicul pornește în mod radial de pe platoul Valea Mexicului (Valea Anáhuac), centru fizic și politic, unde locuiște mai mult de o cincime din populația totală a țării. Construit  pe rămășițele fostei capitale aztece Tenochtitlán, 1521, Ciudad de México este înconjurat de cele mai fertile terenuri din țară. Deși cel puțin jumătate din suprafața sa este aridă ori semiaridă, în Mexic se cultivă porumb, grîu, soia, orez, fasole, cafea, cacao, fructe și legume. 

Sierra Madre, lanț muntos în Mexic

Mexicul este dominat de munți. Mergînd spre sud, de la granița cu Statele Unite, pe aproximativ 1.200 km, există două grupe ale lanțului muntos Sierra Madre (Munții-Mamă): grupa orientală și és, Peninsula Baja California este formată deopotrivă din deșert și munți, cu opt lanțuri muntoase importante, o mulțime de insule și o linie de coastă unită, de aproape 4.800 km. Una din cele mai lungi și mai izolate peninsule din lume, a fost legată de la un capăt la altul de drumuri abia în snul 1970.

grupa occidentală. Între ele, platoul mexican cuprinde o serie de munți mai mici și văi înalte. În Nord se află deșerturile Chihuahua și Sonora. Înconjurată de Oceanul Pacific și de Marea Cort

Mineralele sunt o sursă imprtantă de venit. Mexicul se află pe primul loc în lume în ceea ce privește minereurile de argint; cuprul, plumbul, zincul și sarea fiind resurse importante. În Mexic se află arbori de mahon, nuci, lemn de trandafir, dar și alți copaci cu lemn de esență tare, cum ar fi pinul (pentru hîrtie și pastă de lemn).

Amatorii de drumeții montane sunt atrași de unul din cele mai înalte vîrfuri muntoase de pe continent - Pico de Orizaba, Iztaccíhuatl și La Malinche, care se grupează în jurul paralelei 19.

Aproape 30% din mexicani sunt băștinași, iar două treimi sunt metiși. Mai mult de șapte milioane de mexicani vorbesc limbi sau dialecte indigene, în special mayașă, mixtecă, náhuatl, otomí, purépecha și zapotec. 

Înființat ca o consecință a Revoluției, Partidul Revoluționar Instituțional (RPI - Partido Revolucionario Institucional) a fost partidul oficial de guvernămînt începînd cu 1929. În sondajele din 2000 au arătat că oamenii din majoritatea zonelor rurale cred în acest partid și guvernul înseamnă același lucru. Partidul a cîștigat toate alegerile prezidnețiale și s-a aflat de cele mai multe ori la guvernare în periaoda 1929-1994. Evenimentele din anii ’90 au continuat să mobilizeze publicul publicul cu privire la schimbarea politică. Președintele Luis Donaldo Colosio a fost asasinat în 1994, iar Carlos Salinas de Gortari, avînd un mandat de 6 ani (1988-1994) a lăsat în urmă un haos economic, inclusiv deprecierea monedei peso și împrumuturi neperformante. 

În ciuda dificultăților politice, Mexicul a început să fie un jucător important în economia mondială. În anul 2008 a ocupat locul 2 în topul celor mai dinamice economiii din America Latină, după Brazilia, cu un produs intern brut mai mare de 17.000 $ pe cap de locuitor.

Mexicul este o țară catolică și se celebrează zilele sfinților și alte sărbători religioase. Mexicanii 

apelează la focuri de artificii ori de cîte ori este posibil. Arareori de culcă devreme în noapte în care se celebrează vreo sărbătoare sau chiar în noaptea de dinainte. Locuitorii din zona de coastă a Mexicului sunt recunoscuți pentru petrecerile exuberante și pentru faptul că iubesc muzica și dansul. Cel mai renumit carnavaluri din țară (prin care se sărbătorește intrarea în Postul Paștelui) se desfășoară în Veracruz, cu baluri mascate, parade fastuoase cu petreceri și costume care țin toată noaptea. Un festival ar fi Festivalul Fecioarei din Guadalupe desfășurat în Ciudad de México.

Sursa: Mexicul azi. În: ONSTOTT, Jane. Mexic. București, Biblioteca Adevărul, 2010, pp. 14-19. (Colecția National Geografic Traveler).
Sursa imaginilor: en.wikipedia.org și www.formula-as.ro

Mexic: planificarea călătorie (I)

Deși toată lumea pare să știe cîte ceva din această călătorie, Mexicul este mult mai greu de înțeles din cauza diversității sale. Invadatorii spanioli, imigranții europeni și populația indigenă, cu o mare varietate de tradiții etnice , au creat, de-a lungul secolelor, un caracter național complex și un lexicon cultural. Din această diversitate au apărut arta și muzica populară, pictura și poezia.

Mexicul este un adevărat magnet pentru turiști. Foarte mulți se opresc în Ciudad de México, pentru ca apoi să aleagă între o stațiune de vacanță sau să exploteze interiorul colonial al țării. Pentru o vacanță la mare poți alege Cancún sau Los Cabos sau orașe precum Puerto Vallarta, Ixtapa sau Huatulco. Mexicul are un sistem excelent de transport în comun și o rețea de autostrăzi cu taxă, care fac legătură între principalele orașe. Au apărut și o serie de companii aeriene mai mici, care îi servesc pe cei care nu fac escală în Ciudad de México, transportul cu avionul devenind mai ieftin și convenabil.

Cele mai multe zboruri sunt, totuși în Ciudad de México, care este, de fapt, supraaglomerată și supraîncărcată și are multe locuri de oferit. Trebuie să îți planifici cel puțin trei zile aici și încă vreo patru zile pentru împrejmuirile ei. Restaurante, biserici coloniale, muzee și ruinele capitalei aztece de la Tenochtilán ne oferă posibilitatea de a ne distra și să ne îmbogățim cunoștințele referitoare la această țară.

Situat între piscurile muntoase a masivului Sierra, Capitala Mexicului este înconjurată de orașele Puebla, Cholula Tlaxcala și Tepotzotlán fondat de spanioli, dar și de situride la civilizațiile preaztece. Locuri ce merită a fi văzute sunt și situl arheologic de la Teotihuacán (la nordul capitalei) și ruinele toltece de la Tula (la 98 km spre NE), piramida Tepanaoa din Cholula (130 km de oraș). La fel și Xalapa, capitală străjuită de munți, dar și Golful Mexic, a statului Veracruz, este la patru ore distanță, în partea de est a Capitalei de México, (prin Puebla) sau Șoseaua 136. Cele mai multe locuri pot fi vizitate în excursiile cu ghid turistic.

Dacă îți planifici cîteva zile pe plajă, atunci Cancún și Riviera Maya de pe coasta caraibă a Peninsulei

Yucatán, sunt cele mai populare destinații turistice. În Cancún vei găsi stațiunile mari, cu restaurante variate, dar și scumpe și discoteci extravagante. La 68 km spre sud, se află orașul Playa del Carmen. Deși este un oraș mic este oarecum sofisticat. Aici se află hotelul luxos Maroma Resort & Spa și minimalistul Cabañas Paamul, cu magazine pentru pasionații de scufundări) este destinat pentru cei ce caută locuri mai izolate, în special diguri de pe plajele coastei arabe. O altă destinație turistică este parcul în aer liber Xcaret, care este în regiune, avînd ca temă civilizația mayașă, el este așezat într-un gol la sud de Playa del Carmen. Mai este recomandat și situl arheologic precolumbian de la Tulum, la 130 km de sud de Cancún și Chichén Itzá, la 179 km spre vest ( 2 ore distanță cu avionul de la Ciudad de Mexico la Cancún. Zboruri directe disponibile și în Átatele Unite, Canada și cîteodată din Europa.

Sejururile la Pacific pot fi făcute în orice stațiune, începînd cu Mazatlán și pînă la Huatulco (o oră de zbor cu avionul din Ciudad de Mexico). Sunt și alte orașe: Puerto Vallarta (zbor direct din SUA, în sezonul turistic și din Canada), Mazatlán (cu un restaurant mai recent deschis), Huatulco (cu două golfulețe minunate), Ixtapa, chintesența satului mexican, situat pe plaja Zihuantanejo, dar și Puerto Vallarta, cu poziționare într-un golf extrem de pitoresc, încadrat de munți. Baja California atrage locuitorii deșertului care adoră apa, avînd ca principală atracție turistică Los Cabos, la capătul peninsulei, cu posibilități de pescuit, shopping, golf, viață de noapte pe măsură. Sunt zboruri directe din Ciudad de Méxic și din principalele orașe din SUA.

Autobuzele sunt o opțiune foarte bună de a călători în Mexic. Autobuzele de la clasa I din țară au băi, scaune rabatabile și aer condiționat. Autobuzele de la clasa business au scaune mai mari și loc în care să îți întinzi picioarele. Unele companii acceptă plata cu cardul și rezervări în avans.

Sursa: Onstott, Jane. Mexic. Bucureși, Biblioteca Adevărul, 2010. pp. 8-10.
Sursa imaginilor: www.capital.cl, www.browsetravel.ro și www.ofertelitoralturcia.ro

José Francisco Vaquero García: "México es exitante, hermoso, peligroso"

Cine nu a auzit de Mexic? Sau de telenovelele mexicane care le urmăream cu interes. Dar ce presupune această țară? este o țară situată în America de Nord, mărginită de Statele Unite ale Americii la nord și Belize și Guatemala la sud. Este cea mai nordică țară hispanică din America Latină și cea mai populată țară vorbitoare de spaniolă din lume. Întrucât Mexic este de fapt o republică federală, numele oficial complet este Statele Unite Mexicane (Estados Unidos Mexicanos). Țara este frecvent numită Republica Mexicană (República Mexicana) deși acesta nu este titlul recunoscut oficial. Etnonimul mexican a fost folosit în limba spaniolă de la contactul dintre europeni și americani în moduri diferite. În mîncarea tradițională sunt incluse burrito și chesadilla. 

La moment, internetul ne ajută să găsim tot felul de informații referitor la ceea ce ne interesează. Dar cum este văzut Mexicul de un simplu locuitor al acestui stat? José Francisco Vaquero García este un prieten virtual, de pe facebook, cu care vorbim multe și mărunte. Într-o zi am decis să-l iau la întrebări referitor la țara sa. Vroiam să cunosc Mexicul altfel. Ce a ieșit, citiți mai jos.

Ce poți să spui despre istoria Mexicului?

Despre Mexic în cîteva cuvinte nu-ți pot spune nimic. Mexic este excitant, frumos, periculos, este oceanul, pajiști, munți, deșerturi, jungle, păduri, oameni buni, liniștiți și nobili, oameni răi, asasini și cruzi, dar oameni buni suntem mai mulți, cultura noastră este foarte variată, moștenitor ai aztecilor, olmece, toltece și a multor altora. De exemplu, știai că civilizația mayașă au inventat numerele cu zero și că au construit o piramidă atît de perfectă încît se reglează exact cu variabilele mexicane, în special cu echinocțiul de primăvară?

Ce poți să ne spui de Ciudad de Mexico? Cum e să trăiești în capitala Mexicului? Cum stau lucrurile la capitolul arhitectură, transport public, teatre, restaurante?

Să trăiești în Ciudad de Mexic poate fi foarte streant, este un oraș ce nu are obstacole, este de lucru, afaceri care sunt disponibile 24/24, arhitectura este doarte variată, în centrul orașului predomină palatele coloniale, în alte zone ale orașului sunt case destul de moderne de un amre stil arhitectonic, la fel, sunt cele mai mari din regiuna latino-americană. Aproape în tot centrul orașului există un bloc de locuit unde este inclusă și o piață, unde au fost ucise sute de oameni: bărbați, femei și copii, numit și Masacrul din Tlatelolco din anul 1968; este o piață numită Trei Culturi, unde sunt rune arheologice, o biserică mare colonială și edificii moderne. Transpotul public este foarte prost, pînă acum 5 ani era cel rău din țară, cu unități de transport puse în circulație cu mai mult de 35 de ani; dar acest lucru se schimbă; aceste microbuze și taxiuri se schimbă cu noi autobuze ecologice, cu taxiuri nu mai vechi de 3 ani, subteranele sunt considerate cele mai curate și eficiente din lume. În mai mult de 45 de ani a fost doar un accident fatal în teatrele mexicane, iar Ciudad de Mexico este considerat orașul cu cele mai multe orașe și varietate de spectacole.

Care sunt atracțiile turistice ale Mexicului?

Atracțiile turistice, repet, sunt aceleași plaje, pajiști, păduri, orașe coloniale, sate magice și sunt o varietate infintă de atracții, cum ar fi Acapulco, Cancún, Los Cabos și capitala deja. Mexic este mai mult decît atît.

Ce trebuie să știe un turist despre Mexic și cu ce ar trebui să se echipeze pentru a vizita această țară?

Ceea ce trebuie să știe un turist despre Mexic e faptul că există multă violență, dar asta se întîmplă între delincvenți și nu afectează străinii, oamenii sunt amabili și cordiali, dar ca și în toată lumea sunt persoane care vor profita de vizitatori și nu ar trebui să ai mare încredere, iar echiparea depinde de ce zone vei vizita. 

Sunt multe telenovele mexicane care sunt foarte cunoscute în toată lumea, cred cel puțin. Ce ne poți spune despre acest fapt și de cinematografia mexicană?

Despre telenovele îți pot spune că sunt cele mai rele pe care Mexicul le exportă, sunt istorii fără sens, cu doze mari de agresivitate, răutate și desigur eroism, este alb și negru; bine și rău, nu există puncte intermediare ca în viața reală, nu se ridică nici la valori, nici la tradiții cum se face în Brazilia și Japonia.

Alejandro Gonzalez a cîștigat premiul Oscar pentru filmul Birdman. Mexicanii se m îndresc cu acest premiu? Ce părere ai despre cinematografia mexicană?

Despre cinematografia își pot spune că nu există. Alejuandro Gonzalez este un director excelent, dar nu este unicul. Mai sunt Luis Mandoki, Alfonso Cuarón Guillermo del Toro și cîțiva fotografi, cum ar fi Civo Luzbeski și Alejandro Prieto, actori precum Demián Bichir, Kuno Beker și alții trei; dar toți lucrează cu script-uri, producători și locații străine. Adevărata cinematografie mexicană a fost în perioada anilor '40-'50; erau actori, fotografi și producători mexicani ce erau aclamați în toată lumea, deja nu mai există. Premiul cel mai renumit al cinematografiei este Oscar, dar se pune la îndoială calitatea acestuia. Adevărata calitate a cinematografiei pare să fie în Cannes (Franța), Berlin (Germania) și San Sebastian (Spania), aici este adevărata calitate a cinematografiei mondială, nu în Statele Unite.

Care este mîncarea tradițională a Mexicului?

Mîncarea tradițională este foarte variată și după cum am menționat anterior, avem 5000 de kilometri de păduri, jungle, agricultură, îți pot spune că trei feluri de mîncare sunt în lista patrimoniului cultural UNESCO: mole (un fel de sos chilli) , chili în Nogada și enchilade, la fel și tequila și rachiu (mezcal).

¿Que puedes decir de historia de Mexic?

Sobre México no te puedo decir nada en algunas palabras, México es exitante, hermoso, peligroso, es mar, arena, praderas, montañas, desierto, selva, bosques, cultura, gente buena, pacífica y noble, gente mala, asesina y cruel, pero los buenos somos más, nuestra cultura es muy variada, herdamos de los aztecas, teotihuacanos, techcas, olmecas, tarascos, mayas y muchos otros, por ejemplo, ¿sabías que los mayas inventaron el número cero? ¿que construyeron una pirámide tan perfecta que se ajusta exactamente con las variables climaticas, especialmente con el equinoccio de primavera?

Que puedes decir de Ciudad de Mexico. ¿Como es de vivir en la capital de Ciudad de Mexico? ¿Que tal la arquitectura, el transporte público, teatros, restaurantes?

Vivir en la Ciudad de México puede ser muy estresante, es una ciudad que no se detiene, hay trabajos y negocios que laboran las 24 horas del día  la arquitectura es muy variada, en el centro de la ciudad predominan los palacios coloniales, en otras zonas existen casas sumamente modernas, de gran estilo arquitectonico, están tambien los edificios más altos de latinoamerica, casi en el centro de la ciudad existe una Unidad Habitacional la cual Tiene una plaza, en la que mataron a cientos de personas, hombres, mujeres y niños, en la llamada Masacre de Tlatelolco en 1968, este lugar se llama la plaza de las Tres Culturas, ya que hay ruinas arqueológicas, una gran iglesia colonial y los edificios modernos. el transporte público es muy malo, hasta hace 5 anos era de los peores del país, con unidades obsoletas de más de 35 años de servicio, eso está cambiando, están renovando esos microbuses y taxis por nuevos autobuses ecológicos, y taxis conmenos de 3 años de antihuedad, el subterraneo está considerado uno de los más limpios y efcientes del mundo, en más de 45 años solo ha tenido un accidente fatal y de los teatros, la Ciudad de México está considerada como la ciudad en el mundo conmás teatros y variedad de espectaculos.

Son muchas telenovelas mexicanas que son bien conocido en todo el  mundo, creo, ¿Que puedes decir de esto y de cine mexicana?

De las telenovelas te puedo decir que es lo peor que exporta México, son historias sin sentido con altas dosis de agresividad, maldad y supuesto heroísmo, son blanco y negro, buenos y malos, no hay puntos intermedios como en la vida real, no se exaltan lo valores ni las tradiciones como hacen en Brasil y Japón.

Alejandro Gonzalez gano el premio Oscar para su pelicula Birdman. ¿Son los mexicons orgulloso de este premio? ¿Que opinas de cine mexicana?

Del cine mexicano te puedo decir que no existe, Gonzalez Iñarritu es un excelente director, pero no es

el único, están Luis Mandoki, Alfonso Cuarón Guillermo del Toro y algunos más directores de fotografía como el Civo Luzbeski, y Alejandro Prieto, actores como Demián Bichir, Kuno Beker, y tres o cuatro más, pero todos trabajan con guiones, producciones y locaciones extranjeros. El verdadero cine mexicano se dio en la década de los años 40's y 50's eran actores, directores, fotógrafos y productores mexicanos y eran aclamados en todo el mundo, ya no existe eso, El premio más famoso en cine es el Oscar, pero es muy dudosa su calidad, La verdaera calidad en cine se ve en Cannes, Francia, Berlin, Alemania y San sebastián, España, ahí está la verdadera calidad del cine mundial, no estadounidense.

¿Cual es la comida traditional de Mexic?

La comida tradicional es muy variada y compleja por lo mismo que mencioné antes, tenemos más de 5 mil kilometros de costas, selvas, bosques, agricultura, solo te puedo decir que tres platillos están en la lista de patrimonio cultural de la Unesco, son el Mole, Los Chiles en Nogada y las Enchiladas, así como el Tequila y el Mezcal

¿Cuales son los atractiones turisticas de Mexic?

Las atracciones turísticas, volvemos a lo mismo, playas, selvas, bosques, ciudades coloniales, pueblos mágicos, hay una variedad infinita de atracciones, en el extranjero piensan en México como Acapulco, Cancún, Los Cabos y la Capital, México es mucho más que eso.

¿Que tiene que saber un turistico sobre Mexic? y ¿Con qué debería equipaje un turistico Mexic?

Lo que un turista dbería de saber de México es que hay mucha violencia, pero se da entre los delincuentes, no afectan al extranjero, que la gente es amable y cordial, pero como entodo el mundo, hay quienes quieren sacar provecho del visitante, no deben confiar mucho, y el equipaje depende de las zonas que vayan a visitar.

Sursa imaginilor: www.antena3.ro, www.langtravel.ro, es.wikipedia.org, it.wikipedia.org

Filmul mexican

Primele filme realizate în Mexic au ajutat la popularizarea muzicii și stilului de viață aș cântăreților mariachi, cowboy din nordul Mexicului. Și figura lui Pancho Villa a fost o temă populară, ca și problemele din mediul urban. Ele i-au unit pe mexicanii neobișnuiți cu muzica și cultura religiilor, iar din 1930, filmul mexican în atenția lumii întregi. Producătorii și actorii mexicani au beneficiat de pe urma fascinației Hollywoodului față de topografia Mexicului. Primele westernuri au fost filmate în nordul Mexicului, iar starurile de la Holluwood frecventau deseori stațiunilor din Acapulco îm anii ’40.

Dolores del Rio

Dolores del Río (1905-1983), care petrecea adesea cu elita de la Hollywood, la Playa Caleta, a început să fie cunoscută și în afara Mexicului, cînd a atras atenția presei internaționale la Festivalul de Film de la Cannes din 1946. Ca protagonistă a peliculei de mare succes Maria Candelaria (1994), (trailer aici) regizată de Emilio Fernández (1904-1986), Dolores del Río a contribuit la popularizarea cinematografiei mexicane, la fel ca Mario Moreno (1911-1935), cunoscut după porecla sa, Cantiflas, acel „Charlie Chaplin al Mexicului”, și Germán Valdés (cunoscut sub numele de Tin Tan). Actrița María Félix și actorii Jorge Negrete și Pedro Infante au fost, de asemenea, idolatrizați în anii 1940. Filmele Enamorada (regizat de Fernández) și Distinto Amanecer (Julio Bracho), au devenit imediat clasice. Cel mai faimos regizor mexican din anii ’50, Luis Buñuel (1900-1983), era un spaniol care își părăsise țara natală în timpul războiului civil. Filmul său Los Olividados (1950) este o capodoperă mexicană. 

În anii ’50 și ’60 a apărut o serie de filme horror - printre care se numărul „Atacul mumiei mayașe” (1963), regizat de Jerry Waren, adaptat după pelicula mexicană din 1957, La Momia Azteca (Mumia aztecă). Cel mai iimportant film cultural din toate timpurile a fost realizat în 1970, atunci cînd Alejandro Jodorowsky a regizat El topo, o amestecătură de suprarealism și imaginii cu cowboy din westernuri. Temele mai serioase au apărut în anii ’80. Regizorul Gregory Nava a abordat suferințele imigrației ilegaleîn pelicula foarte apreciată El norte (1984). Roberto Rodriguez a portretizat nordul Mexicului în perioada modernă, în pelicula El Mariachi, din 1993, și încă o dată în Desperado (1995) și Once Upon a Time in Mexico (2003). 

Cel mai faimos film mexican din 1990 a fost Como Agua para Chocolate (Ca apa pentru ciocolată), o prestigioasă interpretare a romanului scris de Laura Esquivel. În prezent, în Mexic sunt filmate din ce în ce mai multe pelicule, documentare și telenovele. Producătorii mexicani de film concurează cu colegii lor din întreaga lume pentru finanțări și premii, iar actorii mexicani cîștigă din ce în ce mai multă faimă, atît în propria lor țară, cît și în străinătate.

Sursa: Filmul. În: ONSTOTT, Jane. Mexic. București, Biblioteca Adevărul, 2010, p. 53.

Sursa imaginii: en.wikipedia.org

Literatura în Mexic

Primele cărți din Mexic au fost codexurile scrise pe papirusuri sau piele de animale, pline de imagini și simboluri. Mayașii au fost deosebit de prolifici și au creat două dintre cele mai importante  cărți ale Mexicului precolumbian, allături de cîteva codexuri ce relatează evenimentele istorice. Popol Vuh, scrisă între 1554 și 1558, este o relatare epică a legendelor supranaturale și cunoștințelor populare, între timp ce Chilam Balm, scrisă în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, oferă o perspectivă mult mai realistă asupra observațiilor astronomice și evenimentelor istorice. Cărțile tribului Náhuatl și ale mixtecilor s-au păstrat intacte alături de sculpturi în piatrăși stucaturi ce înfățișează scene de luptă, nașteri, decese și succesiuni ale regilor la tron.

Deși unii spanioli s-au străduit să păstreze cărți și scrieri ale băștinașilor mexicani, alții, în campaniile după cucerirea Mexicului, au distrus documentele pe care le considerau lucrarea diavolului. Una din cele mai importante înregistrări spaniole este La Historia Verdadera de la Conquista de Nova España (Adevărata istorie a cuceririi Noii Spanii), scrisă de Bernal Díaz del Castillo (cca 1492-1581), un conchistador care a relatat evenimentele Cuceririi cu o uimitoare claritate chiar spre sfîrșitul vieții sale. 

Cum era de așteptat, regimul spaniol a adus cu el teme religioase în poezie, teatru și literatură. Prima tipografie, adusă în Mexic în anul 1537, a fost folosită în principal pentru a răspîndi informații referitoare la știință, natură și relief. Stilul mexican de literatură a apărut la sfîrșitul secolului al XVI-lea, pe măsură ce populația criollos și mestizos au început să introducă teme care aveau o semnificație mai mult locală. Cel mai important scriitor din opeca colonială a fost Sor Juana Iné de la Cruz (1651-1695), preot și poet prolific. Tema pe care a abordat-o cel mai frecvent este situația disperată a cetățenilor din Noua Spanie, care în timpul ocupațiilor spaniolilor au suferit tot felul de restricții - averea Mexicului fiind trimisă în Spania. 

Carlo Fuentes

Primul roman cu temă mexicană, El Periquillo Sarniento (Papagalul vorbăreț), scris de José  Joaquin Fernández de Lizardi (1776-1827), a apărut la începutul secolului al XIX-lea. Francesco I. Madero (care ulterior a devenit președintele Mexicului) a scris una din cele mai renumite opere politice, nonfictive. Lucrarea sa, Succesiunea prezidențială din 1910 a fost crucială în căderea lui Porfirio Díaz. Dintre toatele operele literare apărute în secolul al XX-lea, El Laberinto de la Soledad (Labirintuk solitudinii), publicată în anul 1950, este cel mai relevant portret al psihicului poporului mexican. Autorul ei, laureatul Premiului Nobel Octavio Paz (1914-1998), a încercat să analizeze și să descrie caracterul oamenilor de la țară și să surprindă esența poporului mexican. Deși controversată, această carte a fost considerată o operă de artă, iar Par, decanul scriitorilor mexicani. Carlos Fuente, autorul lucrării La región Más Transparente (Acolo unde este pur) și El Gringo Viejo (Bătrînul Grigo), este un alt scriitor important. 

Sursa: Literatura. În: Onstott, Jane. Mexic. București: Adevărul, 2010, pp. 50-51.

Sursa imaginii: protestaurbana.com

Transportul feroviar în Spania și America Latină

În multe țări latino-americane nu se mai circulă cu trenul (de exemplu, în Columbia), sau nu se s-a mai circulat aproape de loc, niciodată (în Venezuela). În altele, se călătorește mult mai puțin cu trenul decît cu avionul sau autobuzul (în Maxic, țările andine). În Argentina continuă să circule trenuri. Cea mai mare atracție pentru turiști o reprexintă probabil, trenul de pe ruta Arequipa-Cuzco, în Peru. Îl urmează îndeaproape trenul Cuzco-Machupicchu. Primul este cumplit pentru cei bolnavi de inimă, pentru că urcă pînă la patru mii de metri: pe culoar nu se vinde coca-cola, ci „aer, aer”, pentru cazul în care vreun călător simte că se sufocă. Al doilea tren este special pentru turiști și, dacă aceștia nu vor să îl ia, trebuie să se trezească foarte devreme, ca să prindă trenul de navetiști. Cînd un tren de pe traseu andin se oprește într-o gară, femei și copii se grăbesc să vîndă fructe, „empanadas” (un fel de gogoși umplute), prăjituri cu fructe sau bucăți de pui. Uneori, vînd poncho-uri, căciuli sau obiecte din piele.

Gara Atocha din Madrid, Spania

Rețeaua națională de Căi Ferate Spaniole este compania care deține monopolul transportului feroviar în Spania. Rețeaua de Căi Ferate este total insuficientă pentru nevoile interne, fapt care a dus la dezvoltarea trasportului rutier, Dacă în ultima vreme se modernizează multe linii, mai există încă multe trasee cu linie unică, fapt care îngreunează mult traficul. Cele trei gări principale din Madrid sunt Gara de Nord, Chamartín  și Atocha. Prima asigură legătura cu nordul, prin Avilla și Valladolid. Gara Chamartín este foarte modernă; de aici pleacă trenuri mai rapide, tot spre nord, dar care merge direct la Burgos, scurtînd peste 100 de km. Din gara Atocha pleacă trenul spre sud.

Sursa: În tren. În: Garavito, Julian. Spaniola practică. București, Niculescu, 2003, p. 37, 38.

Sursa imaginii: www.feroviarul.md