Acesta este cel mai vizitat oraș din lume ... încă o dată

Capitala thailandeză își bate propriul record de turiști și conduce din nou clasamentul orașelor cu cel mai mare număr de vizitatori străini. Este urmat de Paris și Londra, conform raportului Global Destination Cities Index, pregătit în fiecare an de Mastercard și care confirmă boomul de neoprit din turismul internațional. Barcelona și Palma de Mallorca apar în „top 20”.

O femeie face o poză cu Wat Arun sau Templul Zorii. Shutterstock

Este casa a peste opt milioane de suflete, iar în 2019 a primit vizita a încă 22 de milioane de suflete. Prin urmare, haosul și emoționantul Bangkok și-a pulverizat din nou rivalii în ceea ce privește numărul de vizitatori străini pe care îi atrage. Noul raport Mastercard îi conferă titlul de cel mai vizitat oraș din lume pentru al patrulea an consecutiv.

În numărul doi și trei din acest clasament anual s-a clasat încă de anul trecut. Paris urcă pe locul doi în timp ce Londra coboară pe locul trei. Cele două orașe au înregistrat aproape 19 milioane de vizitatori internaționali. Toate orașele din primii 10 au depășit numărul de călători care au primit anul intern, cu excepția capitalei britanice, confirmând creșterea constantă a dorinței oamenilor de a călători în lume. Și în ciuda creșterii popularității orașelor mai mici, pentru încă un an principalele megalopoluri domină studiul.

Indicele evidențiază, de asemenea, creșterea popularității destinațiilor asiatice din ultimii ani, ceea ce privește boom-ul turistic chinez. Emitentul de card de credit pregătește acest clasament de zece ani, ținând cont de un număr de 200 de orașe din întreaga lume. Datele provin din obiceiurile și destinațiile de călătorie pe care le aleg clienții.

Lista celor mai populare orașe arată astfel:

1. Bangkok: 22,78 milioane
2. Paris: 19,1 milioane
3. Londra: 19,09 milioane
4. Dubai: 15,93 milioane
5. Singapore: 14,67 milioane
6. Kuala Lumpur: 13,79 milioane
7. New York: 13,6 milioane
8. Istambul: 13.4 milioane
9. Tokio: 12.93 milioane
10. Antalya : 12,41 milioane

În ceea ce privește orașele spaniole, Barcelona (cu 9 milioane de vizitatori în 2018) și Palma de Mallorca (cu 8,9) se repetă ca fiind singurii reprezentanți dintre cele mai atractive metropole pentru turiștii internaționali. Între timp, Madridul este pe locul 32 (cu 5,9 milioane).
Sursa: Esta es la ciudad más visitada del mundo... una vez más [online] [citat 24.04.20]. Disponibil: www.elmundo.es

Republica Moldova, bijuteria Estului

„Se vorbește mult despre Republica Moldova, însă puțini sunt cei care se încumetă să o viziteze și să o cunoască cu adevărat” scria Cristina Dobreanu în anul 2015 pentru Forbes România. 

Cetatea Sorocii

Republica Moldova, ca destinație turistică, nu poate fi pe gustul oricui. Nu ar intra în tiparele clasice ale iubitorilor de excursii sofisticate, restaurante luxoase și locuri aglomerate și extravagante, căci fiecare pas făcut aici te poartă mai aproape de urmele istoriei recente a micului stat dintre Prut și Nistru. Potrivit Biroului Național de Statistică din Republica Moldova, în prima jumătate a anului 2015, numărul vizitatorilor străini care au ajuns în țară a fost de 1,07 milioane de persoane (majoritatea ucraineni – peste 444.000, români – peste 393.000 și ruși – peste 116.000), în creștere cu 13,6% față de perioada similară a anului trecut. Numărul celor care vin însă în țară pentru vacanță este, din păcate, mult mai mic. Anul trecut, din cei 14.300 de cetățeni străini veniți prin agențiile de turism, doar puțin peste 8.000 au avut ca scop „vacanțe, recreere și odihnă”, potrivit statisticilor oficiale.

Dacă vă decideți să vizitați Republica Moldova - vă pot ghida cu plăcere.

Mai multe detalii aflați citind articolul pe forbes.ro

Dacă îți place orașul Londra, Bristol îți va plăcea și mai mult

Graffitiul Banksy, trecutul portului său și aerospația actuală plasează acest oraș englez pe hartă. Pregătiți-vă pentru mai multe surprize, inclusiv pentru pasiunea dvs. culinară.

Portul colorat din Bristol. Shutterstock

Știm că este orașul Banksy, Portishead și Massive Attack (apropo, unul dintre membrii acestei trupe este candidatul cu cele mai multe scrutinuri în spatele cărora s-ar ascunde misteriosul și cel mai căutat grafitist din lume). Unii vor ști, de asemenea, că Cary Grant s-a născut aici și că a fost unul dintre cele mai importante porturi comerciale din secolul al XVIII-lea (portul sclav). În el este acum expus muzeul navei britanice SS Marea Britanie, primul transatlantic cu cască de fier.

Industria aviației este un alt pnct forte în Bristol, un exemplu e Muzeul Aerospațial prin pavilion. Interiorul său găzduiește, de exemplu, ultimul Concorde al British Airways. Însă puțini vor considera orașul Bristol ca un oraș legat de gastronomi ... Deși este considerat un foodie hotspot, adică un loc cel mai atractiv din punct de vedere gastronomic. „A devenit cu adevărat unul dintre cele mai interesante orașe gourmet din Anglia”, a spus Jay Rayner, unul dintre cei mai buni critici culinari din Regatul Unit.

Acesta este unul dintre cele mai surprinzătoare aspecte ale acestui oraș cu o reputație de creator de tendințe, iar Gloucester Road poate fi locul unde să înceapă verificarea. Încă de dimineața devreme se percepe că aceasta este o stradă cea mai vibrantă: întrucât este plină de cafenele și brutării, iar atmosfera este asigurată.

Interiorul Muzeului Aeroespacial.SHUTTERSTOCK

Există, de asemenea, zeci de coafuri și saloane de frumusețe; biserici transformate în săli de sport sau teatre; magazine de flori, centre budiste și medicamente alternative; unități unde artiști locali, designeri independenți și artizani expun și vând; restaurante, pub-uri și bere și fațade cu picturi murale de artă urbană.

În Stokes Croft – continuarea drumului Gloucester spre centrul orașului – scenariul este similar, deși aici numărul de graffiti este și mai mare și sunt deosebit de răzbunători. Street art servește la conștientizarea față de marile zone alimentare, pentru a paria pe local sau pentru a apăra mixul cultural care se produce în această metropolă în care coexistă aproape 200 de naționalități diferite.

BERĂRIILE INDEPENDENTE
Să știți că diversitatea este unul dintre reperele orașului Bristol. „De aceea, toată lumea găsește interesant acest oraș”, spune Riley, un tânăr așezat pe terasa cantinei, unul dintre cele mai alternative puncte de întâlnire din oraș. Este o cafenea, un bar și un restaurant, totul într-unul singur, care urmează conceptul de slow food, unde prețurile sunt acceptabile și unde puteți asculta muzică live în fiecare seară. Chiar lângă terasa ei se află unul dintre cele mai cunoscute picturi murale ale lui Banksy, Mild Mild West, și vizavi, unul dintre Cosmo Sarson, Jesus Breakdancing.

Acolo, Shonette Laffy, expertă în scena gastronomică din Bristol, invită un mic tur tematic cu berea ca protagonistă. Cu peste 15 fabrici de bere independente și de înaltă calitate, pe lângă mulți alți producători mici, zeci de pub-uri și baruri specializate și chiar un târg (în iunie), Bristol este unul dintre cele mai bune orașe de bere din Marea Britanie.

Acest itinerar începe la periferie, în Hare Brewery, noile facilități ale Bath Ales, una dintre cele mai cunoscute beri din regiune. Desigur, noua clădire este pregătită pentru vizitele turistice și chiar au amenajat un bar lângă rezervoarele de bere, deschise tuturor. „Sâmbătă organizăm concerte”, explică Darren, oferind în același timp o parte din bijuteriile sale. "Gemul, care are un hamei englezesc, este cel pe care îl vindem cel mai mult", spune el. Pentru a face cea neagră, pe care o numesc Dark Side, fac "o copie a apei din Dublin", spune Darren cu un zâmbet pe jumătate.

În Southville, un alt dintre cartierele revitalizate în ultima vreme (unde trebuie să faceți cumpărături și dacă dorim să ne bucurăm de artă urbană interesantă) este Bristol Beer Factory, un adevărat simbol al acestei băuturi din oraș. „Nu suntem micro-bere, dar aproape”, spune Simon, regizorul. Și cel amuzant este că mulți dintre ei le fac doar din când în când, așa că trebuie să fii vigilent când pleacă. Numele sunt, de asemenea, cele mai originale: Optimist, Ca o piatră, Nord spre viitor, Rebelă rebelă, Fascinație...

Înapoi la Gloucester Road, trebuie să parcurgeți spre Drapers Arms, primul micro-pub independent din oraș, unde este servit cidru de la micii producători locali și unde respirați o atmosferă anume: nu există muzică, nu există televiziune, sau aparate de tip slot, sau decorații până la ultima, deoarece intenția este ca aici să vină să discute, cu prietenii sau cu cine iese.

Wellington, ceva mai târziu, seamănă mai mult cu tipicul pub englezesc, deși cu un aer modern care îl face foarte atractiv. În plus, are o bucătărie destul de bună, așa că este una dintre adresele alimentare ale fetisului orașului. Ceva mai mult.

Articol scris de ÓSCAR CHECA ALGARRA pe 19 decembrie 2019.

Sursa: Si eres fan de Londres, Bristol te va a gustar aún más [online] [citat 15.06.2019]. Disponibil: www.elmundo.es

Municipiul Soroca: ce poți vedea în orașul de la marginea de nord-est a țării

„Câmpia Sorocii... Pâmănt tocmit să poarte sute de ani, din sămânţă în sămânţă, gustul pâinii de secară. Grai mustos, ce se pricepe deopotrivă de bine a râde şi a plânge, a mulţumi şi a blestema...”  Ion Druţă

Până a vorbi de obiectivele turistice ale orașului Soroca, vă invit să citiți câteva informații.

Oraşul Soroca, apărut pe harta Europei medievale la marginea de nord-est a Ţării Moldovei, a mijlocit secole la rând diverse contacte politice, comerciale şi culturale cu lumea statului Polono-Lituanian, care îşi întindea posesiunile sale sudice peste regiunea transnistreană a podişului Podoliei. Soroca se mai afla în calea negustorilor şi pelerinilor din Moscovia (apoi Imperiul Rus), care călătoreau spre Imperiul Otoman şi „Locurile sfinte”. Poate că această poziţie geografică i-ar fi permis Sorocii să devină un renumit centru economic, militar şi cultural, dacă nu era plasată în zona de contact şi cu o altă lume - cea turco- tătară situată în spaţiul de sud-vest al Câmpiei Nord-Pontice. Pe parcursul secolelor, tătarii din Bugeac şi Crimeea, dar şi turcii din raialele Tighinei şi Cetăţii Albe, nu o dată au devastat plaiu­rile sorocene. Anume ca un scut de apărare împotriva acestor invazii a fost ridicată cetatea de pe malul Nistrului. La 1512 ea este numită de fiul lui Ştefan cel Mare - Bogdan II, „storoj ot poganstva” (strajă dinspre păgânime).

Trecutul acestui faimos monument medieval a creat multe legende şi mituri, a provocat curiozitatea călătorilor, apoi a încurajat diferiţi cercetători să depisteze în sursele documen­tare şi narative informaţii privind istoria cetăţii. În secolul al XX-lea au fost efectuate şi săpături arheologice, care au depistat prezenţa unei cetăţi din lemn şi valuri de pământ, ce a precedat celei construite din piatră. Totuşi, până în prezent istoricii n-au elaborat o sinteză ştiinţifică consacrată Sorocii medievale. O asemenea lucrare este deosebit de necesară în contextul creş­terii interesului cercurilor largi de cititori faţă de istoria naţio­nală, inclusiv faţă de trecutul localităţilor de baştină şi de rădăci­nile neamului căruia îi aparţin.

În monografie se disting câteva direcţii de bază ale investiga­ţiei. Prima este consacrată prezentării diverselor ipoteze privind etimologia denumirii oraşului Soroca, precum şi a timpului apari­ţiei cetăţii. Autoarea înclină spre ipoteza că la baza denumirii localităţii s-ar afla un toponim slav. în ceea ce priveşte timpul apariţiei cetăţii, în lucrare se propune o ipoteză originală privind etapele edificării fortăreţei: construirea cetăţii din lemn şi pământ spre sfârşitul domniei lui Petru Muşatinul (1375-1391), anume în perioada când Ţara Moldovei şi-a stabilit hotarul pe Nistru; apoi a doua etapă - după biruinţa lui Ştefan cel Mare asupra tătarilor la Lipnic (1470), când au fost edificate zidurile din piatră; a treia etapă - repararea şi reconstrucţia parţială a cetăţii în timpul celei de-a doua domnii a lui Petru Rareş (1543- 1546) şi, în sfârşit, modificarea cetăţii de către polonezi, când aceştia au ocupat fortăreaţa la sfârşitul secolului al XVIII-lea. 

Acestea au fost câteva gânduri scrise de dr. habilitat Demir Drag nev, profesor universitar, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Cetăţean de onoare al oraşului Soroca în cuvântul introductiv al cărții Soroca. Viață urbană și adminsitrație (sf. sec. al XV-lea – începutul sec. al XIX-lea) scris de Alina Fetea.

Aşezată pe malurile bătrânului Nistru, Soroca, unul dintre cele mai vechi oraşe de pe teritoriul Ţării Moldovei, a avut o istorie plină de glorie, evenimente tulburătoare şi demnitari de vază. Graţie poziţiei sale geopolitice, oraşul Soroca ocupa un loc deosebit în sistemul defensiv al Ţării Moldovei. Oraşele de pe teritoriul pruto-nistrean, fiind la intersecţia intereselor statelor vecine, au fost deseori supuse ravagiilor din afară. Din această cauză cele situate pe Nistru (Hotin, Soroca, Cetatea Albă) se afirmă mai întâi ca centre strategice şi apoi ca centre ale meşteşugăritului şi comerţului. Soroca, Hotinul şi Tighina s-au impus ca propulsoare importante de viaţă socială prin însăşi importanţa lor geografică. Apariţia fortăreţei Soroca în partea de răsărit a statului a fost legată de necesitatea apărării graniţei de est de incursiunile permanente ale tătarilor. Fiind situat în calea invazi­ilor, oraşul Soroca a fost antrenat permanent în acţiuni militare. Conflictele militare dintre Rzeczpospolita şi Imperiul Otoman au plasat cetatea Sorocii pe unul din primele locuri, fiind adesea ocupată de una dintre părţile beligerante. Retrocedată conform păcii de la Karlowitz (1699), ea este reîncorporată în trupul ţării. La încheierea campaniei de la Prut (1711), s-au făcut încercări de a rupe cetatea Soroca din cadrul Ţării Moldovei, însă datorită sumelor enorme de bani plătite, domnitorii moldoveni au reuşit s-o menţină. Situaţia materială grea n-a permis restabilirea şi reînnoirea fortăreţei, deşi inginerii francezi au făcut eforturi în această direcţie. Din cauza războaielor ruso-turce şi ruso-austro- turce desfăşurate pe teritoriul Ţării Moldovei, spre sfârşitul seco­lului al XVIII-lea cetatea era distrusă, populaţia se refugia des şi, prin urmare, s-a destabilizat ritmul unei evoluţii decente.

Istoria târgurilor sau oraşelor din Moldova a constituit, în linii mari, obiectul unor cercetări la nivel de culegeri de documente, articole şi monografii. Constatăm însă că până la momentul actual nu a fost acordată atenţia cuve­nită istoriei târgurilor şi a oraşelor situate între Prut şi Nistru, dintre care un rol deosebit l-a avut târgul şi cetatea Soroca. Câteva studii cu caracter general sunt cele scrise de N. Iorga N. Istoria comerţului românesc. Epoca mai veche, în Opere economice, (Bucureşti, 1982), Idem. Istoria comerţului românesc. Epoca mai nouă, în Opere econo­mice, (Bucureşti, 1982); Idem. Negoţul şi meşteşugurile în trecutul românesc; Istoria comerţului cu Orientul; Istoria industriilor la Românim aceeaşi sursă; Panaitescu P. Interpretări româneşti, Bucureşti, 1994; Giurescu C.C. Târguri sau oraşe şi cetăţi moldoveneşti (din sec. al Vll-lea până la mijlocul sec. XVI), Bucureşti, 1967. În anii '60 ai secolului trecut, istoriografia sovietică moldovenească încearcă să studieze mai detaliat trăsăturile caracteristice ale dezvoltării oraşelor, primele rezultate fiind adunate de N.Mohov şi P.Sovetov în Istoria R.S.S. Moldoveneşti, Chişinău, 1964. Printre subiectele istoriei oraşului, unul dintre cele mai importante, este cel referitor la vatra, hotarul şi ocolul târgurilor medievale, chestiunea privind începutului daniilor, cărora li s-au consacrat un studiu special: I. Toderaşcu. Unele precizări în legătură cu hotarul şi vatra târgurilor din Moldova (sec. XV-XVIII) în „Analele ştiinţifice ale Universităţii „A.I.Cuza"", laşi, 1966; P. Cocârlă Târgurile sau oraşele Moldovei în epoca feudală, sec. XV-XVIII, Chişinău, 1992); Lilia Zabolotnaia (vezi Zabolotnaia L. Formarea şi stabilirea pieţei orăşeneşti în Moldova la sf. sec. al XVI-lea - începutul sec. al XVIII-lea. Teză de doctor în ştiinţe istorice, Chişinău, 1997).

În majoritatea cazurilor acestea sunt articole referitoare la unele subiecte ce ţin de domeniul economic și politic şi la arhitectura cetăţii Soroca... Unul dintre primele studii consacrate cetăţii Soroca este cel al lui Alexandru Lapedatu, apărut în 1914 (Lapedatu A. Cetatea Sorocii, în „Cetatea Moldovei", laşi, XII, 1914).

ENUMIREA ORAŞULUI Şl CETĂŢII

Multe denumiri ale localităţilor româneşti de la est de Prut iu cunoscut numeroase încercări de etimologizare. Lipsa izvoareflor a generat însă, după cum era de aşteptat, multiple ipoteze. Ilustrativă în acest sens este şi originea numelui oraşului Soroca, asupra căreia au fost expuse mai multe versiuni, dar nici una nu a fost acceptată unanim în istoriografie.

Conform uneia din variantele propuse, oraşul a fost construit pn temelia vechii cetăţi Olhionia, zidită cu 500 de ani î.e.n. de către greci şi daci, şi că i s-ar fi schimbat numele în Serghidava, zisă şi Sergus, mai apoi Crahicava. Pe harta lui Veaceslav Gradski, dutată cu sec. al XVI-lea, apare cetatea cu denumirea Sroka. Dimitrie Cantemir a emis părerea că Soroca „aşezată în câmp lângă coline, pe Nistru” s-ar fi numit anterior Alchionia (Cantemir D., Descrierea Moldovei, Chișinău, 1992, p. 26). Părerea .iceasta este împărtăşită şi de Zamfir Arbore (Arbore Z., Basarabia în secolul XIX, București, 1898, p. 293). Gheorghe Ghibănescu este de părerea că denumirea orașului provine „de la paserea numită Сорока”, adică coțofană (Ghibănescu G. Ispisoace și zapise, vol. VI., Iași, 1932, p. 132). Astfel, în viziunea autorului, Soroca face parte din categoria numeroaselor așezări care poartă nume de păsări, precum Corbu, Vrabia, Socola (Șoimii).

Sursa informației: Alina Felea, Viață urbamă și administrație (sf. sec. al XV-lea – începutul sec. al XIX-lea), Chișinău, Pontos, 2009.

Raionul Soroca a fost (re)creat în 2003 şi este doar o parte din vechiul şi măreţul Ţinut al Sorocii de odinioară, care se învecina cu localităţile Hotin, Dorohoi, laşi şi Orhei, ba mai includea şi târgul Bălţi. Despre faptul că oamenii s-au stabilit aici de mii de ani vorbesc vestigiile istorice descoperite de arheologi în această regiune, iar altele abia aşteaptă să fie cercetate. Dar cea mai veche atestare documentară cunoscută nouă datează din 12 iulie 1499, de pe vremea când Coste, pârcălab de Soroca, participa la semnarea Tratatului de pace dintre Moldova de pe timpul lui Ştefan cel Mare şi Polonia. Apoi numele ţinutului şi al cetăţii este pomenit din ce în ce mai des prin diverse izvoare.„Ţinutul cel mai de preţ ce iaste pre malul Nistrului o bună bucată de cale iaste Ţinutul Sorocii. Scaunul lui iaste Soroca...”, menţiona Dimitrie Cantemir acum vreo trei secole. Capitală de ţinut şi centru administrativ judeţean, Soroca a avut prin sorocenii săi un cuvânt important de spus în mai toate domeniile, inclusiv (sau în special) în domeniul culturii.

Raionul Soroca include un oraş şi 67 de sate, cu 56 de case şi cămine culturale, 58 de biblioteci publice, 6 şcoli de artă plastică şi muzică, 2 muzeeș= aici activează 28 de colective artistice„model”şi patru centre de meşteşuguri populare. Toponimul oraşului este şi astăzi un mister: unii înclină spre soroc, ca termen când oamenii din satele din împrejurimi îşi făceau datoria la Cetate, sau spre un alt sens al aceluiaşi soroc - margine. Mai sunt şi alte versiuni, mai puţin verosimile, cum că ar proveni de la săraci, ba chiar şi de la cuvintele ruseşti sorok (patruzeci) sau soroko (coţofană), deşi Soroca este şi a fost mai degrabă raiul privighetorilor decât al coţofenelor.

SOROCA - uimeşte şi cucereşte: astfel sună sloganul turistic al raionului Soroca, ce uimeşte prin diversitatea atracţiilor turistice şi cucereşte prin cultura ce s-a tot plămădit în acest capăt de Ţară. în vara anului 2018 la Soroca s-a desfăşurat concursul pentru slogan şi logoul turisticș astfel, din circa optzeci de propuneri, au fost alese sloganul scris de poetul Petre Popa şi logoul prezentat de Alexandru Ursu. (Revista Moldova, martie-aprilie 2019).

În context, când vine vorba de vizitarea municipiului Soroca, nu se rezumă doar la cetate. Este nevoie să îți planifici o zi plină. Citiți aici și aici ce puteți vedea în oraș. 

Mănăstirile sunt un alt punct de reper când vine vorba de viața spiritual-culturală a Republicii Moldova. Nu pot să nu menționez Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului”, s. Cosăuţi, r. Soroca și Mănăstirea Rudi din satul cu același nume.

O biserică unică în R. Moldova, construită din lemn, a ajuns să fie mândria orașului Soroca

De doi ani, orașul Soroca mai are o atracție turistică pe lângă cetatea înălțată de Ștefan cel Mare în secolul al XV-lea. Biserică făcută din lemn, în stil maramureșean, așezată pe malul Nistrului, este gata să primească oricând vizitatori. Drapelele R. Moldova și României, observate din depărtare la poarta și pe turla bisericii, le amintesc localnicilor că „bijuteria” le-a fost dăruită de președintele Traian Băsescu în semn de respect pentru cetățenii celor două state care „sunt frați prin istorie și credință”.Biserica din Soroca, care poartă hramul „Sfinții Martiri Brâncoveni”, a fost ridicată de cei mai iscusiți meșteri din Maramureș, care au muncit timp de trei luni. Lemnul a fost adus tot de peste Prut. Construcția, care a costat 70 de mii de euro, are o înălțime de 25 de metri și un stil arhitectural deosebit, fiind acoperită cu șindrilă – material care poate fi văzut doar pe casele bătrânești din România. Lăcașul sfânt este și încăpător. Poate găzdui peste o sută de enoriași.

Sursa imaginilor: Revista Moldova, martie-aprilie 2019

Ce poți vedea în Chișinău în două ore? Lista obiectivelor turistice ce merită a fi văzute când ajungi în capitala Republicii Moldova

Dacă vrei să vii la Chișinău, știu că mulți moldoveni vă vor spune că în orașul ăsta nu ai ce vedea pentru că... „nu ai ce vedea”.
Pentru cei interesați de a vizita orașul Chișinău  am o veste bună: cele mai multe obiective turistice se află în centrul orașului, așa că, timp de aproximativ două ore, reușiți să vedeți ceea ce trebuie de văzut.

Arcul de Triumf sau Porțile Sfinte

Arcul de Triumf a fost inclus în top 10 cele mai frumoase Arcuri de Triumf din lume.

Monument de arhitectură construit în 1841, pentru a comemora victoria armatelor ruseşti asupra turcilor. În interiorul arcului se află un clopot care a fost turnat din metalul tunurilor turceşti capturate în război. Înălţimea monumentului este de 13 m, iar capitelurile celor patru piloni ai construcţiei au fost sculptate în stil corintic. Pe partea frontală este montat un orologiu mecanic, luminat în timpul nopţii, care însă nu anunţă prin sunet ora exactă.  Arcul de Triumf a fost proiectat de arhitectul din Odesa Luka Zauşchevici, care a luat drept prototip construcția omonimă din Roma.

Mai multe curiozități despre Arcul de Triumf pot fi citite aici.

Catedrala Nașterea Domnului

Este o catedrală ortodoxă din Chișinău ce se află în apropierea pieței Marii Adunări Naționale și aparține Bisericii Ortodoxe din Moldova. Clădirea catedralei este monument de arhitectură de însemnătate națională, introdus în Registrul monumentelor de istorie și cultură a municipiului Chișinău la inițiativa Academiei de Științe. Primul post de radio din Chișinău, Radio Basarabia, a fost inaugurat oficial prin transmiterea liturghiei de la Catedrala Mitropolitană pe 8 octombrie 1939. Inițiativa înălțării Catedralei îi aparține mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni (1812–1821), locul amplasării sale fiind indicat în primul plan urbanistic al Chișinăului din 1817. Construcția s-a realizat pe timpul succesorului său, între anii 1832–1836 de către arhiepiscopul Dumitru Sulima (1821–1844).  Arhitectura este în stil neoclasic târziu,  cu folosirea pentru coloane a formelor elene antice. A fost construită în stil eclectic, o combinare a planului bizantin cruce greacă înscrisă cu principiile renascentiste de tip central.
Catedrala a suferit în timpul celui de al doilea război mondial, turla și cupola, interioarele fiind reconstruite cu abateri de la formele inițiale.

Strada pietonală din Chișinău
Este singura stradă pietonală din Chișinău și poartă numele compozitorului Eugen Doga, autorul imnului capitalei Republicii Moldova. Pe această stradă pietonală pe 14 octombrie 2017, de hramul orașului Chișinău a apărut un monument al îndrăgostiților. Lucrarea aparține lui Pavel Obreja și înfățișează doi îndrăgostiți: el își așteaptă iubita sub un felinar cu un buchet de flori; ea, grăbită să ajungă la el, desculţă, cu pantofii în mână. Lucrarea a stârnit mare zarvă, fiind condamnată de anumite organizații feministe că ar fi o lucrare sexistă. Autorul monumentului îndrăgostiților de pe strada pietonală este de părere că: „Îmi pare rău că unii confundă iubirea cu sexismul”.

Piața Marii Adunări Naționale
Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău (PMAN) este situată în centrul capitalei Republicii Moldova. Este un monument de arhitectură de însemnătate națională, introdus în Registrul monumentelor de istorie și cultură a municipiului Chișinău la inițiativa Academiei de Științe.
În anii 1989-1991, Piața Marii Adunări Națională a fost plină până la refuz de locuitorii țării care își revendicau dreptul la limbă și independența țării.

Piața Marii Adunări Naționale Bulevardul Ștefan cel Mare 

Paralel cu bulevardul Ștefan cel Mare este strada 31 august 1989. Denumirea evocă unul din remarcabilele evenimente din spaţiul românesc de la est de Prut: la 31 august 1989 au fost consfinţite prin lege statalitatea limbii române pe teritoriul Republicii Moldova şi revenirea ei la grafia latină.

Istoria clădirii Bibliotecii Hasdeu, cândva hotel de elită a Chișinăului

Dacă pe vremuri avea deschise 46 de camere, astăzi hotelul de lux „Suisse” are la dispoziție doar cinci apartamente, locul unde se afla bucătărie e fondul de carte a bibliotecii, iar în sală - deja sală de lectură, sală de calculatoare și sală de limbă engleză. Fostul hotel „Suisse” a găzduit personalități celebre, din cea mai înaltă clasă, precum regele Serbiei Milan I, ministrul Instrucțiunii Publice din Rusia, ctitorul de școală și ministrul învățământului în Rusia țaristă, basarabeanul Leon Casso, scriitorii Bogdan Petriceicu Hasdeu, Constantin Stere, istoricul Nicolae Iorga, pe Hristo Botev, Mihail Sadoveanu, Octavian Goga și prozatorul francez Henri Barbusse. Tot aici, Maria Cebotari era invitată să cânte și, de multe ori, artista prefera să cineze acolo. Din 1950 și până în prezent, clădirea găzduiește Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”, „Suisse Guest House” și câteva apartamente private.

În anul 2011, sub egida Bibliotecii Hasdeu, s-a editat antologia Chișinăul în literatură cu ocazia a 575 de ani de la prima atestare a orașului Chișinău. Volumul a apărut la Editura „Grafema Libris”, în anul 2011. Are 575 de pagini şi a apărut în 575 de exemplare, exact la 575 ani marcaţi de Chişinău de la prima atestare documentară. Culegerea cuprinde o selecţie de texte literare a 130 de scriitori: români, ruşi, evrei, ucraineni, bulgari, găgăuzi (85 în limba română şi 45 în alte limbi), dedicate Chişinăului în ultimele două secole. Culegerea este prefaţată cu un cuvânt omagial adus de ex-primarul general Dorin Chirtoacă şi două studii introductive: O contribuţie deosebită la zestrea culturală a Chişinăului, semnat de Lidia Kulikovski, ex-directorul general al BM „B.P. Hasdeu” şi Scriitorul şi oraşul: două vase comunicante, semnat de publicistul Vlad Pohilă. Materialele din culegere sînt aranjate în următoarele compartimente: Poezie; Proză. Eseu; Versuri cîntate; Chişinăul în alte limbi şi Utilizatorii BM despre Chişinău. Capitolul Utilizatorii BM despre Chişinău, include eseuri dedicate Chişinăului, selectate din textele prezentate la Concursul de microeseuri Chişinăul în 575 de cuvinte, anunţat la începutul anului 2011 de Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”. Autorii textelor din antologie sunt plasaţi în ordine alfabetică, iar la sfârşitul textului urmează bibliografia documentului din care a fost preluat. Volumul este însoţit de două indexuri: Indexul de nume, ce include nume de autori (poeţi, prozatori, eseişti, compozitori), precum şi nume de alte personalităţi notorii menţionate în lucrare şi Indexul de titluri, care include lista textelor publicate.

Monumentul lui Ștefan cel Mare

Deja nu mai e cazul să spun cine este voievodul Ștefan cel Mare, mai ales că în 21 octombrie 2006, la TVR 1 Ştefan cel Mare a fost ales cel mai mare român al tuturor timpurilor. 

În anul 1923, sculptorului Alexandru Plămădeală i s-a propus să elaboreze proiectul monumentului lui Ştefan cel Mare. Plămădeala a prezentat trei variante ale monumentului. Cândva, la ieşirea din parc se afla monumentul lui Alexandru al II-ea, care a fost demontat în anul 1918.

Cu Alexandru I, ce stătea exact vizavi de Arcul de Triumf, la început s-au purtat mai puţin dur: pur şi simplu l-au învelit cu o rogojină de paie. Dar după insistenţa unui activist al “Sfatului Ţării” Pan Halipa, din monumentul lui Alexandru I a rămas numai capul, care astăzi se păstrează undeva în depozitele Muzeului de Artă de Stat al Moldovei. Oraşul a fost curăţit de monumente. Astfel Plămădeală avea posibilitatea să-l instaleze unde-i poftea inima. Şi el a hotărît: la colţul străzilor Aleksandrovskaia şi Seminarskaia. Însăşi configuraţia locului după proiectul sculptorului simboliza Moldova. Cărările parcului, ce se uneau aici, parcă erau o ilustrare a ideii lui Gh. Ureche, conform căreia Moldova se află pe calea tuturor necazurilor; patru straturi de flori, ce jucau rolul medalioanelor decorative, repetau desenul covoarelor tradiţionale moldoveneşti – modelul raiului în miniatură. Pe postament era prezentată stema Moldovei, dar frunzele acantului – din cultura bizantică.

Ştefan cel Mare al lui Plămădeală a apărut în faţa publicului în toată frumuseţea sa la 29 aprilie 1928. Din cauza evenimentelor politice, când spațiu pruto-nistrean era ba la România, ba la Uniunea Sovietică, monumentul lui Ștefan cel Mare a ajuns și la Craiova. Monumentul a fost văzut întâmplător și deja s-a inistat să fie adus la Chișinău.

În context, recomand să vizitați și Reședința R. Moldova, locul unde e mare forfotă când vin la Chișinău diplomați străini, inclusiv noii ambasadori acreditaţi la Chișinău.

O scurtă istorie a monumentului lui Ștefan cel Mare și Sfânt și a rolului acestuia în Mișcarea de Eliberare Națională din anii 90 poate fi citită aici.
În anii 2000 cuplurile care să căsătoreau, neapărat veneau în fața monumentului Ștefan cel Mare și Parcul Central să facă poze.

În spatele monumentului lui Ștefan cel Mare este Parcul Central al mun. Chișinău. Se consideră că ar fi fost plantat în 1818. Planul parcului a fost întocmit de Ozmidov (1816–1817), arhitectul și inginerul cadastral al Basarabiei în acei ani. Lucrările principale au început a se efectua în 1825, când inginerul cadastral Bogdan Eitner a trasat aleile, au fost plantați arbori și arbuști, înclusiv 1000 salcâmi. Forma definitivă Grădina Publică si-a căpătat-o în 1835. Mai târziu apar intrările, două fântâni arteziene cu o adâncime de 13 m, pavilioane de recreație, scrâncioburi, 2 orologii. Accesul în parc era cu plată. Până în 1863 parcul era înconjurat de un gard de nuiele, înlocuit de unul din lemn, apoi de un zid de piatră, la hotărârea Primăriei și, în sfârșit, de un gard din fontă, proiectat de Alexander Bernardazzi.

Aleea Clasicilor din Parcul Central din Chișinău

În 1885, aici a fost montat monumentul lui Aleksandr Pușkin, iar în 1928 — cel al lui Ștefan cel Mare. În 1958 a fost amenajată Aleea Clasicilor cu 12 busturi ale clasicilor literaturii române, cărora în anii 1990 li s-au alăturat busturi ale unor mari literați români din secolul al XX-lea. În parc se numără 50 specii de arbori, câțiva dintre ei — duzi și salcâmi — atingând vârsta de 130–160 ani.

Dacă vă plac muzeele, recomand Muzeul Național de Arte al Moldovei, de pe 31 august 1989.
De asemenea, în zonă este Parlamentul și Președinția Republicii Moldova. Dacă sunteți interesați să vedeți cum arată.
Dacă ești interesat să fac o excursie la Parlamentul Republicii Moldova trebuie să completezi un formular. Programul și durata vizitei la Parlamentul R. Moldova poate fi văzut aici.

Dacă eşti flămând și vrei să mănânci ceva tradițional specific zonei din spațiul pruto-nistrean, recomand cu încredere localul La plăcinte: mâncare și muzică bună. :D Se află la intersecția străzilor Bănulescu-Bodoni și bl. Ștefan cel Mare (paralel cu Catedrala). Harta poate fi văzută aici.

De asemenea, lângă primăria mun. Chişinău este o piaţă de suveniruri (plus relicve sovietice).

Dacă vă încadrați în timp, pe durata șederii voastre în Chișinău, recomand atenției dvs și alte locuri de văzut în Chișinău, obiective turistice aflate în zona centrală a orașului, dar și biserica Măzărache care este una dintre vechile lăcaşuri de cult din republică şi din Chişinău, dar și locul de întemeiere a orașului Chișinău.

Un reportaj video despre Chișinăul în cărți puteți vedea aici. Cărțile scrise despre Chișinău pot fi văzute aici.

Ciuflea din Chișinău, singura mănăstire din capitala Republicii Moldova
Dar nu și din țară. Cred că vă sunt cunoscute mănăstirile Noul Neamț, Căpriana, Rudi etc., nu?
În epoca sovietică, mănăstirile și bisericile din spațiul pruto-nistrean au fost închise, ori transformate în depozite. În epoca sovietică, o bună perioadă de timp (începutul anilor '60 - sfârșitul anilor '80 ai sec. al XX-lea) biserica Ciuflea a fost singura biserică ortodoxă din Chișinău în care s-au oficiat slujbele.

PS: dacă sunteți interesat de o excursie la fabrica de bomboane Bucuria sau fabrica de cosmetice Viorica Cosmetics, spuneți-mi. Ca să programez excursia. Iar dacă doriți să cumpărați produse cosmetice de la Viorica Cosmetics, primiți și o reducere. Am card de reducere. :)


Sursa pozelor: adevărul.ro, wikipedia.org, laplacinte.md etc.

De ce trebuie să mergi în orașul Orhei într-o călătorie. E un oraș cu potențial turistic și nu doar

Fost-am zilele astea într-o scurtă călătorie în orașul Orhei. De ceva vreme mi-am dorit să-l vizitez din mai multe motive, dar cele mai importante sunt faptul că orașul este plin de istorie și culoare, dar și... ceea ce s-a mai scris în presă de la validarea mandatului lui Ilan Șor. 

Orheiul este un important oraș din partea centrală a Republicii Moldova, situat la 48 km spre nord de Chișinău, pe malul râului Răut. Microbuzul de rută poate fi luat de la Gara Centrală a Chișinăului și într-o oră ajungi la destinație. Cu o populație de aproape 34 de mii locuitori (2016) și fiind al 9-lea oraș ca mărime din țară.

Grației Svetlanei Matvievici am cunoscut orașul pe viu, dar și grație blogului ei, Orheianca. 

Intrarea în orașul Orhei

Intrarea în oraș. Curățenia în Orhei e la ordinea zilei

 În partea stîngă este Biserica construită de domnitorul Vasile Lupu, iar în dreapta, mergînd înainte, este strada Vasile Mahu, unde sunt concentrate, practic, toate obeictivele turistice ce merită a fi vizitate în orașul Orhei.

Iată așa o curte la intrarea în Orhei. 

Biserica „Sfântul Dumitru” din Orhei 

Este un lăcaș de cult creștin-ortodox amplasat în orașul Orhei. Biserica „Sfântul Dumitru” din Orhei este ctitorită de domnitorul Vasile Lupu. Biserica a fost zidită între anii 1632–1636 și sfințită cu ocazia sosirii domnitorului la Orhei în 1637. Imaginea bisericii o mai puteți vedea și pe bancnota de 5 lei. Nu vă plictisesc cu multe detalii pentru că despre istoria bisericii puteți citi și voi aici.

Important de știut e și faptul că este și o marcă poștală cu imaginea bisericii sus menționată. 

Sursa e: wikipedia.org.

Biserica romano-catolică, o bijuterie a Orheiului

Biserica romano-catolică din Orhei este un edificiu religios, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, inclus în registrul monumentelor de arhitectură de importanță națională din Republica Moldova.

Biserica a fost construită în stil neogotic. Curtea bisericii este înconjurată de un gard înalt de fier forjat.

Biserica a fost ctitorită de Cezarina Dolivo-Dobrovolskaia (nume de fată: Toma Boczarska), o catolică de origine lituaniană, al cărei soț, un militar rus în rezervă, a ctitorit biserica ortodoxă din Brăviceni. Cavoul Cezarinei se află în subsolul bisericii. La acea vreme, comunitatea de catolici din oraș era compusă din lituanieni, polonezi și germani.

Recomandare: vizitați biserica pînă la ora 16:30.

Vasile Mahu

Anii de viață fiind 1878-1943. A fost director al Liceului de băieți, primar și deținut politic. O stradă din Orhei îi poartă numele. 

Primăria Orhei

Primăria orașului Orhei

Banca Dorului

 30 iulie 2016, a avut loc inaugurarea Băncii „COVORUL DORULUI”, un moment mult așteptat de echipa Consiliul Raional al Tinerilor.
Realizarea acestei idei a fost posibilă cu implicarea unor oameni cu suflet mare, care apreciază valorile neamului și culturile naționale (Centrul de Tineret Orhei, Fondul pentru Tineri Orhei, Lilia Corolețcaia, Peter-Vlad Ianușevici, SA Orhei-Vit, ÎM „Chateau Vartely, Beauty Salon „Cinderella”).

Centrul de Tineret din Orhei

În ziua în care am fost la Orhei, fotograful Victor Garștea făcea o instruire în materie de fotografie. Svetlana mi-a spus că acest centru e cel mai activ din țară.

Biblioteca Raională A. Donici

Biblioteca Publica ,,Alexandru Donici” din or. Orhei este una dintre cele mai importante instituții culturale din teritoriu prin fondul valoros de carte pe care îl detine, prin informație, serviciile diversificate și 113 ani de deservire a comunității.

Colegiul Vasile Lupu

Colegiul ,,Vasile Lupu” din Orhei este o instituţie de învăţămînt profesional tehnic din Republica Moldova , aflată în subordinea Ministerului Educaţiei al Republicii Moldova, ce funcţionează în baza Legii Învăţămîntului. Colegiul ,,Vasile Lupu” din Orhei, instituţie de învăţămînt profesional tehnic asigură formarea profesională la profilurile: pedagogie şi asistenţă socială.

Monumentul domnitorului Vasile Lupu din centrul orașului. În spate se află Consiliul Raional Orhei.

Autorul sculpturii este celebrul sculpror român Oscar Han, iar arhitectul Robert Kurţ. Munumentul a fost amplasat în faţa clădirii casei profesorilor din oraşul şi judeţul Orhei, stând cu faţa spre răsărit. Statuia din bronz îl reprezintă pe Vasile Lupu, în odăjdii voievodale, în mâna dreaptă ţinând o gramotă domnească. Mai multe detalii citiți aici.

Pe final nu pot să nu vă spun că Parcul Ivanos e de toată frumusețea.

Intrarea în parc

În spatele parcului se află cariera și vinăria Chateay Varterly

Mi-a rămas să mai merg la iaz, la carieră și la vinăria Chateau Varterly. 

Pînă îmi fac eu timp să ajung acolo, dar și voi dacă vă mai gîndiți ori nu să ajungeți acolo, vă recomand să citiți unde poți mînca bine în orașul Orhei.

Soroca şi frumuseţea ei

De mult timp intenţionam să vizitez oraşul Soroca, mai ales că cetatea de la Soroca fusese restaurată. Deşi oraşele Moldovei nu se compară cu alte oraşe ale lumii, în Moldova ai ce vedea, atît doar că moldovenii nu ştiu să aprecieze ceea ce au şi nu ştiu să păstreze ceea ce au. Nu mai zic de faptul ca să mai aibă grijă de ce se află în jur.

Pe lîngă cetate, evident că oraşul Soroca are şi alte obiective turistice: Lumînarea Recunoştinţei, parcul Petru Rareş care vine în completare cu cetatea Soroca, Dealul Ţiganilor, Defileul lui Bechir etc.Totodată, satul Cosăuţi şi cariera din localitate sunt binecunoscute şi duc faima. 

Din păcate nu am reuşit să vizitez tot ce mi-am propus, dar cel puţin, am reuşit să vizitez cetatea, parcul din apropiere, care se numeşte Petru Rareş, frumuseţea rîului Nistru şi Dealul Ţiganilor. Din discuţii, am înţeles că nu e bine să intri în discuţie cu ei. Te pot invita în casă şi să înceapă a cere bani de la tine. De ce? Nu ştiu. Mai ales că au aşa case frumoase şi luxoase. Ori... pentru ei, ăsta e un mod de a face bani...

Cetatea Sorocii

Cetatea Sorocii

Parcul Petru Rareş

Parcul Petru Rareş

Rîul Nistru e o frumuseţe. Este o panoramă deosebită. De asemenea, e frontieră între Moldova şi Ucraina. În zona asta a rîului, am observat că apa este curată, ceea ce nu pot spune acelaşi lucru, despre zona rîului din preajma hidrocentralei de la Dubăsari şi Tiraspol. 

Rîul Nistru. Vedere din oraşul Soroca.

Rîul Nistru. Vedere din oraşul Soroca.

Rîul Nistru. Vedere din oraşul Soroca.

Rîul Nistru. Vedere din cetatea din oraşul Soroca.

Am încercat să ajung şi la Cosăuţi. La cariera din localitate nu am putut ajunge, pentru că trebuia o programare, asta din motive de securitate, fapt pentru care voi şti pe viitor. În ceea ce priveşte localitatea în sine, de asemenea, din păcate, nu am reuşit să ajungem în centrul localităţii. Fie că am greşit drumul, fie că nu am înţeles corect drumul ca să ajungem la destinaţie. Asta chiar dacă am utilizat GPS-ul. Pe viitor, voi lua şi o hartă pentru a fi de ajutor în context. Totodată, şi mănăstirea Rudi a fost în plan pentru a o vizita

Îmi pare rău că nu am vizitat Lumînarea Recunoştinţei şi dealul lui Bechir. Pe viitor, sper să pot dedica timpul meu doar oraşului Soroca şi să vizitez mai multe obiective turistice din raion (mănăstiri şi localităţi, Vărăncău, spre exemplu). De asemenea, am citit despre Havuzul Popasul îngerilor. Evident, că e trecut pe listă. Regret că am aflat despre asta abia recent.