vineri, 10 aprilie 2015

Literatura în Mexic

Primele cărți din Mexic au fost codexurile scrise pe papirusuri sau piele de animale, pline de imagini și simboluri. Mayașii au fost deosebit de prolifici și au creat două dintre cele mai importante  cărți ale Mexicului precolumbian, allături de cîteva codexuri ce relatează evenimentele istorice. Popol Vuh, scrisă între 1554 și 1558, este o relatare epică a legendelor supranaturale și cunoștințelor populare, între timp ce Chilam Balm, scrisă în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, oferă o perspectivă mult mai realistă asupra observațiilor astronomice și evenimentelor istorice. Cărțile tribului Náhuatl și ale mixtecilor s-au păstrat intacte alături de sculpturi în piatrăși stucaturi ce înfățișează scene de luptă, nașteri, decese și succesiuni ale regilor la tron.
Deși unii spanioli s-au străduit să păstreze cărți și scrieri ale băștinașilor mexicani, alții, în campaniile după cucerirea Mexicului, au distrus documentele pe care le considerau lucrarea diavolului. Una din cele mai importante înregistrări spaniole este La Historia Verdadera de la Conquista de Nova España (Adevărata istorie a cuceririi Noii Spanii), scrisă de Bernal Díaz del Castillo (cca 1492-1581), un conchistador care a relatat evenimentele Cuceririi cu o uimitoare claritate chiar spre sfîrșitul vieții sale. 
Cum era de așteptat, regimul spaniol a adus cu el teme religioase în poezie, teatru și literatură. Prima tipografie, adusă în Mexic în anul 1537, a fost folosită în principal pentru a răspîndi informații referitoare la știință, natură și relief. Stilul mexican de literatură a apărut la sfîrșitul secolului al XVI-lea, pe măsură ce populația criollos și mestizos au început să introducă teme care aveau o semnificație mai mult locală. Cel mai important scriitor din opeca colonială a fost Sor Juana Iné de la Cruz (1651-1695), preot și poet prolific. Tema pe care a abordat-o cel mai frecvent este situația disperată a cetățenilor din Noua Spanie, care în timpul ocupațiilor spaniolilor au suferit tot felul de restricții - averea Mexicului fiind trimisă în Spania. 
Carlo Fuentes
Primul roman cu temă mexicană, El Periquillo Sarniento (Papagalul vorbăreț), scris de José  Joaquin Fernández de Lizardi (1776-1827), a apărut la începutul secolului al XIX-lea. Francesco I. Madero (care ulterior a devenit președintele Mexicului) a scris una din cele mai renumite opere politice, nonfictive. Lucrarea sa, Succesiunea prezidențială din 1910 a fost crucială în căderea lui Porfirio Díaz. Dintre toatele operele literare apărute în secolul al XX-lea, El Laberinto de la Soledad (Labirintuk solitudinii), publicată în anul 1950, este cel mai relevant portret al psihicului poporului mexican. Autorul ei, laureatul Premiului Nobel Octavio Paz (1914-1998), a încercat să analizeze și să descrie caracterul oamenilor de la țară și să surprindă esența poporului mexican. Deși controversată, această carte a fost considerată o operă de artă, iar Par, decanul scriitorilor mexicani. Carlos Fuente, autorul lucrării La región Más Transparente (Acolo unde este pur) și El Gringo Viejo (Bătrînul Grigo), este un alt scriitor important. 

Sursa: Literatura. În: Onstott, Jane. Mexic. București: Adevărul, 2010, pp. 50-51.
Sursa imaginii: protestaurbana.com

duminică, 22 martie 2015

Tort Deák

Ingrediente:
7 ouă, 300 g zahăr tos, 220 g făină, 1/2 praf de copt, coajă de la lămîie.

Mod de preparare:
Zahărul se fierbe cu apa. Se adaugă cele 7 gălbenușuri, praful de copt cu făina și albușul bătut tare. La urmă se adaugă coaja de lămîie și se amestecă ușor toate. Se tapetează forma cu margarină și făină. Compoziția se toarnă ușor în formă și se coace la foc potrivit. Cînd se răcește se taie în două, se așază una peste alta și se umple cu cremă. Deasupra se toarnă glazură de lămîie și se ornează cu felii de portocale.


Crema:
150 g unt, 200 g zahăr pudră, 300 ml lapte, 30 g făină, o lămîie.

Mod de preparare:
Se amestecă făina, zahărul, laptele și se fierbe încet pînă se îngroașă. Se adaugă untul, zeama de lămîie în picături și se amestecă bine totul.

Glazură de lămîie:
200 g zahăr pudră, 1 albuș de ou și zeama de la o lămîie se amestecă bine.

Sursa rețetei: Tort Deák. În: Prăjituri și torturi. București, Editura Aquila ’93, 1999, p. 82.
Sursa imaginii: www.girlsgocrazy.info

miercuri, 18 martie 2015

Aurelia Prodan: "Încerc să mă fac cunoscută prin intermediul elevelor mele"

Vă propun un interviu cu Aurelia Prodan, profesor de dansuri sportive și dansuri populare. De unde vine pasiunea pentru dansuri dar și cu se mîndrește, citiți mai jos.

De unde vine pasiunea pentru dansuri?
Pasiunea pentru dans a fost cultivată pe parcursul vietii. La început, impus ca un sport, de mic copil și maturizata la nivel de pasiune și job.

De la ce vîrstă ai început a dansa și unde?
De la vîrsta de 5-6 ani, în clubul de dans popular Focușor.

Studiile… unde le-ai făcut?
Daca mă întrebi de studii coregrafice, le-am facut doar în detrimentul sălilor de dans, cu ajutorul coregrafilor și a profesorilor de dans, cărora le mulțumesc enorm și în cadrul colectivelor de dans din care faceam parte. Studiile superioare le-am facut în alt domeniu, la fel legate de arta frumosului.

Ai un studio/sală a ta? Unde se află și care e prețul pentru un abonament lunar?
Din păcate încă nu am reușit să-mi organizez un studiou propriu de dans, recurg la săli închiriate și la ajutorul colegilor de breaslă. Abonamentul lunar costă între 300-400 lei și la moment mă aflu în sala de la Centrul de Cultură din Chișinău.


Faci și ore particulare?
Fac și ore particulare la cerere.

Ai participat la careva competiții naționale și internaționale? Ce ne poți spune în acest sens?
Am participat la diverse concursuri, cu colectivele în care am activat.

Cum  reușești să te faci cunoscută?
Încerc să mă fac cunoscută prin intermediul rețelelor de socializare (http://ok.ru/profile/462184522308 şi https://www.facebook.com/pages/Kolping-Dance/162975577139920?fref=ts), prin ieșirile pe scenă și cel mai important, prin talentatele eleve care îmi duc faima mai departe.

Mai ai o echipă în spate ori lucrezi individual?
Pot să zic ca lucrez individual, deși uneori am parte și de asistente – antrenoare, care cresc din cadrul grupelor mele de dans.

Care sunt visele tale în materie?
Ca orice persoană visez la o sală de dans proprie, plină cu elevi dornici de a dansa, să fim mereu solicitați și nu în ultimul rînd, bine plătiți.

marți, 17 martie 2015

Daniela Malai: Fără dispozitie nu primesc pe nimeni

Zumba este un program de fitness inspirat din dansurile latino și creat de către cunoscutul dansator și coregraf columbian, Alberto “Beto” Perez, în cursul anilor ’90. În ultimul timp, vedem includerea acestui stil de sport în cluburile de dansuri din Chișinău, precum și organizarea grupelor pentru doritori. Astfel, ne-am propus un interviu cu Daniela Malai, instructor de zumba în Republica Moldova. Din spusele ei, e cea de-a doua persoană cu licență în acest stil de sport. De ce Zumba? 

De cît timp activezi în acest domeniu?
Eu am început să predau Zumba din 2011. De atunci promovez stilul de viață energic în Republica Moldova.

Pentu a fi instructor de Zumba, sunt necesare studiile în domeniu? Dacă da, unde le-ai făcut? 
La virsta de 17 ani am primit oferta de a pleca în Moscova să fac cursurile date. Acolo am fost instruită de o profesoară americană, care m-a molipsit cu energia ei și atunci am spus ,,vreau să molipsesc și oamenii de acasă”. Acolo am primit licența și imediat cum am ajuns acasă am început a aduna grupe și a le arăta în ce constă nebunia dată. La fel, am făcut puțină practică și în USA.

Cum a reacționat publicul la acest stil de sport cînd ai început să fii instructor de zumba?
Inițial lumea nu știa ce e asta, era încă ceva nou pentru ei atunci, nu le venea a crede că e posibil mama cu fiica să frecventeze aceeași activitate concomitent. Pe parcurs lumea a înțeles că întradevar pierzi multe calorii timp de o lecție (700-1000), au început a vedea rezultate, fiindca aici corpul se tonifică, se modelează și se pierde din greutate.

Unde faci orele de Zumba?
La moment fac orele la Artico (Centru Republican pentru copii și tineret) care se află în centru Chișinăului, Ștefan cel Mare 169.

Presupun că acest sport e preferat de doamne și domnișoare. Cum reușesti să convingi publicul să vină la zumba? Sau, cum se lasă convins?
Mie îmi place lumea să vadă cu ce și cum ne ocupăm noi, astfel am facut o grupă pe pagina de facebook, unde postez poze, informații și video-uri, mă puteți găsi aici: https://www.facebook.com/pages/Zumba-Fitness-Daniela-Malai/711183615558365?fref=pb&hc_location=profile_browser. Uneori organizez flash moburi și lumea așa mai află. Apropo, am bărbați care și-au făcut curaj să danseze cu noi.

Ce ar trebui să știe cei care se hotărăsc să facă zumba? Este un secret anume?
Cînd vine cineva prima dată la zumba întotdeauna spun că fără dispozitie nu primesc pe nimeni. Acesta e secretul meu, de asemenea trebuie să posede haine sport comode, ghete neapărat și o sticlă cu apă plată.

În ultimul timp se pune accent pe modul sănătos de viață, inclusiv alimentația rațională. Ce ne poți spune de alimentație?
Regula nr. 1: doi litri de apă plată per zi. Eu sunt de părerea că fiecare persoană e individuală în felul său și are nevoie de regim alimentar diferit, sunt contra dietelor și trebuie doar să ducem un mod de viață sănătos, de asemenea recomand măcar o oră înainte și după antrenament să nu mîncăm.

Acest tip de sport poate fi folosit și de femeile însărcinate?
E ceva normal fiind însărcinată să faci careva exercitii fizice, însă nu recomand zumba, fiindcă e prea mult efort fizic, adică mișcări prin săritură.

Ai avut vreo experiență care te-a surprins plăcut de cînd ești instructor Zumba?
Cea mai mare satisfactie a mea e la finele lecției, cînd toata lumea aplaudă și îmi spun mulțumesc din suflet. Nu poate fi mai mare satisfacția cînd vezi cum lumea obosește plăcut și pleacă acasă plini de energie. Zumba este Porția ta de sănătate și dispozitie!

joi, 12 martie 2015

Chec spaniol

Nu știu pe cît e de spaniol dar asta e :)

Ingrediente:
6 ouă, 150 g unt, 400 g făină, 250 g zahăr pudră, 70 g stafide, coajă de lămîie, fructe zaharisiste.


Mod de preparare:
Se amestecă 6 gălbenușuri cu zahărul pudră, apoi făina, coaja de lămîie, stafidele și fructele tăiate mărunt. La urmă se adaugă albușurile spumă, amestecînd ușor. Forma se tapetează cu unt și făină, se toarnă și se coace la foc potrivit. După ce s-a răcitr se presată cu zahăr pudră.



Sursa rețetei: Chec spaniol. În: Prăjituri și torturi. București, Editura Aquila ’93, 1999, p. 49.
Sursa imaginii: euforia.tv

Chec cu nucă de cocos

Pentru cei dornici de așa o rețetă.

Ingrediente:
6 albușuri, 70 g unt, 100 g făină, 150 g făină, 150 g zahăr tos, 100 g nucă de  cocos, 50 g ciocolată, 50 g migdale, 50 g curmale, coajă rasă de lămîie.

Mod de preparare:
După ce se bat spumă albușurile cu zahăr, se amestecă untul topit. Se mai adaugă făina, nuca de cocos, coaja de lămîie, apoi ciocolata ruptă bucățele, migdalele tăiate și curmalele de asemenea mărunțite. Se coace în formă de chec tapetată cu margarină și făină în cuptorul încălzit înainte, la foc potrivit. Se servește presărat cu zahăr pudră.


Sursa rețetei: Chec cu nucă de cocos. În: Prăjituri și torturi. București, Editura Aquila ’93, 1999, pp. 47.
Sursa imaginii: ziare.com

Ruladă cu nuci și lămîie

Ingrediente:
5 ouă, 100 g făină, 100 g zahăr pudră, puțină coajă de lămîie

Mod de preparare:

Cele 5 albușuri bătute spumă, împreună cu făina, coaja rasă de lămîie se adaugă la cele 5 gălbenușuri frecate cu zahăr. Tava se tapetează cu margarină și făină. Cuptorul se încălzește înainte. După ce s-a copt se presară cu zahăr pudră, se răstoarnă pe planșetă se acoperă cu o hîrtie unsă cu margarină și se rulează. Cînd se răcește se derulează și se umple cu cremă de nuci, se rulează din nou, se unge și deasupra, apoi se pune la rece.


Cremă de nuci:
180 g unt, 180 g nuci, 100 g zahăr vanilat, 5 linguri de lapte.

Mod de preparare:
Se freacă untul cu zahărul vanilat. Nuca măcinată se fierbe cîteva clocote, în lapte. Cînd s-a răcit sse pune în unt și se amestecă bine.

Sursa rețetei: Ruladă cu nuci și lămîie. În: Prăjituri și torturi. București, Editura Aquila ’93, 1999, pp. 43-44.
Sursa imaginii: onlinereport.ro