joi, 23 aprilie 2026

Seria Scottish Isles – dragoste, vindecare și peisaje scoțiene

Romanele Half-Light Harbor, Drifting Dawn și Twilight Tides sunt construite în jurul unor povești de iubire mature, încărcate emoțional, dar și al unor teme actuale: traume din trecut, regăsire personală și puterea de a începe din nou.

Sursa: pagina de Facebook a autoarei Samantha Young


Acțiunea este plasată în insulele Scoției, un cadru care atrage tot mai mulți cititori interesați de:

  • romane de dragoste cu acțiunea în Scoția
  • cărți cu peisaje nordice și atmosferă intensă
  • romane despre a doua șansă în iubire
  • recomandări de cărți similare cu Colleen Hoover

De ce să citești cărțile Samanthei Young

Samantha Young este recunoscută pentru stilul său captivant, care îmbină romantismul modern cu profunzimea psihologică a personajelor. Dacă cauți:

  • cărți romance bestseller
  • romane de dragoste emoționante 2025
  • cărți de citit pentru femei / young adult & new adult
  • recomandări de lectură pentru relaxare

atunci această serie merită toată atenția.

Atmosferă care te cucerește

De la luminile boreale și porturile liniștite din Half-Light Harbor, la răsăriturile dramatice din Drifting Dawn și valurile intense din Twilight Tides, fiecare volum oferă o experiență vizuală și emoțională completă.

Cui se adresează această serie

Aceste cărți sunt ideale pentru cititorii care caută:

  • recomandări de cărți de dragoste bine scrise
  • romane cu personaje realiste și relații autentice
  • cărți care se citesc rapid, dar rămân în suflet
  • inspirație pentru lecturi de weekend sau vacanță
Sursa: pagina de Facebook a autoarei Samantha Young


Seria Scottish Isles de Samantha Young se poziționează perfect în topul căutărilor de tip:

„recomandări cărți romance”,
„cele mai bune cărți de dragoste contemporane”,
„romane de citit 2025”,
„cărți cu acțiunea în Scoția”.

Dacă vrei o combinație între emoție, pasiune și peisaje memorabile, aceste romane sunt alegerea ideală pentru următoarea ta lectură.

luni, 20 aprilie 2026

Recenzie carte: Clubul privat de Leonie Fox (Colecția CHIC, Polirom, 2011)

Clubul privat de Leonie Fox este un roman de tip chick lit publicat în Colecția CHIC a Editurii Polirom (2011), cu 432 de pagini, tradus din limba engleză de Mihaela Negrilă. Acțiunea se desfășoară în Marea Britanie, într-un univers al elitelor sportive și mondene, unde aparențele luxoase ascund adesea relații complicate, scandaluri și fragilități personale.



Acțiunea romanului este plasată în Marea Britanie (UK), într-un spațiu social asociat cu:

  • cluburi private exclusiviste
  • lumea sportului profesionist britanic (în special golf)
  • mediul urban sofisticat (cu accent pe stilul de viață londonez și englezesc de elită)
  • rețele sociale ale celebrităților și familiilor înstărite

Acest fundal geografic este esențial pentru construcția atmosferei: o societate aparent rafinată, dar profund marcată de presiuni sociale, infidelități și competiție.

Despre roman – între glamour și realitate ascunsă

Clubul privat deschide ușa către o lume selectă, dar instabilă, în care patru femei cu vieți foarte diferite sunt legate printr-o prietenie complexă și prin apartenența la același mediu social.

Leonie Fox construiește o poveste cu ritm alert, în care:

  • Marianne, văduvă bogată de 50 de ani, redescoperă libertatea, dar și vulnerabilitatea în fața bărbaților.
  • Laura, soția unui jucător de golf profesionist, se confruntă cu un adevăr dureros despre viața dublă a soțului ei.
  • Keeley, fost fotomodel de 27 de ani, reprezintă latura oportunistă a lumii mondene, unde luxul este întreținut prin compromisuri morale.
  • Cindy, designer de interior și singura cu o viață stabilă, funcționează ca punct de echilibru între excesele celorlalte.

Prin aceste perspective, romanul devine o radiografie a feminității contemporane într-un mediu dominat de statut, bani și imagine publică.

Leonie Fox adoptă un ton ironic și ușor satiric, specific literaturii chick lit, combinând:

  • umorul social
  • drama relațiilor de cuplu
  • critica lumii celebrităților
  • teme precum infidelitatea, dependențele, presiunea socială și identitatea feminină

Romanul nu idealizează viața luxoasă, ci o expune ca pe un sistem fragil, în care fiecare personaj își negociază supraviețuirea emoțională.


Clubul privat este o lectură potrivită pentru cititorii care preferă:

  • romane contemporane cu acțiune în Marea Britanie
  • povești despre relații complicate și vieți duble
  • literatura chick lit cu tentă realistă și ușor critică
  • romane din Colecția CHIC Polirom

Este o carte care se citește rapid, dar lasă în urmă o imagine destul de clară a lumii mondene britanice și a contradicțiilor ei.

Clubul privat de Leonie Fox este un roman reprezentativ pentru literatura chick lit britanică, cu acțiune în Marea Britanie și teme contemporane precum relațiile de cuplu, scandalurile din sportul profesionist și viața de club exclusivist. Parte din Colecția CHIC a Editurii Polirom, volumul rămâne o recomandare solidă pentru cititorii interesați de romane moderne despre societatea britanică și dinamica femeilor în medii de lux.

duminică, 19 aprilie 2026

Rețetă de sparanghel și morcovi copți

𝐕𝐫𝐞𝐢 𝐨 𝐫𝐞𝐭̦𝐞𝐭𝐚̆ 𝐬𝐢𝐦𝐩𝐥𝐚̆, 𝐬𝐚̆𝐧𝐚̆𝐭𝐨𝐚𝐬𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐬𝐮𝐫𝐩𝐫𝐢𝐧𝐳𝐚̆𝐭𝐨𝐫 𝐝𝐞 𝐠𝐮𝐬𝐭𝐨𝐚𝐬𝐚̆? 

Am descoperit combinația perfectă: sparanghel crocant și morcovi dulci, copți exact cât trebuie, cu un strop de lămâie care le duce aroma la alt nivel. E genul de preparat care arată bine, se face rapid și îți face poftă doar când te gândești la el.

Dacă vrei ceva ușor, dar de efect – trebuie să vezi rețeta completă.

Rețetă de sparanghel și morcovi copți



INGREDIENTE

450 g sparanghel, tăiat și curățat

450 g morcov, curățat de coajă și tăiat în fâșii, de mărime similară cu sparanghelul

2 linguri de ulei de măsline sau ulei de gătit

1 lingură de suc de lămâie, proaspăt stors

½ linguriță de piper negru

½ linguriță de sare de mare


INSTRUCȚIUNI

Preîncălziți cuptorul la 200 grade Celsius. Pregătiți legumele tăind și curățând capetele tulpinilor de sparanghel. Pentru morcov, tăiați-l similar cu sparanghelul (am folosit morcovi mai mici și mai tineri, care nu sunt prea tari și se vor găti mai repede împreună cu sparanghelul).

  • Acoperiți o tavă mare de copt cu hârtie de copt sau folie.
  • Aranjați sparanghelul și morcovii într-un singur strat. Stropiți legumele cu ulei de măsline,
  • Condimentați cu sare și piper negru și amestecați cu mâinile.
  • Coaceți sparanghelul și morcovii la cuptor timp de 15-20 de minute.
  • Chiar înainte de servire, adăugați puțin suc de lămâie și decorați cu pătrunjel proaspăt.


TIMP DE PREGĂTIRE 10 minute

TIMP DE GĂTIRE 20 minute

TIMP TOTAL 30 minute

sâmbătă, 11 aprilie 2026

Rotițe de pui cu merișoare

Potește-ți poftele cu aceste delicioase rotițe de pui cu merișoare! Pline de savoare de pui și dulceață de merișoare, sunt perfecte pentru o gustare rapidă sau un aperitiv pentru o petrecere!



Ingrediente:

- 1 pachet (225 g) cremă de brânză, înmuiată

- 1/2 cană merișoare uscate, tocate

- 1/4 cană ceapă verde, tocată

- 1/4 cană nuci pecan tocate

- 1/4 cană maioneză

- 1/4 linguriță pudră de usturoi

- 1/4 linguriță sare

- 1/8 linguriță piper negru

- 4 tortilla mari din făină

- 2 căni de pui gătit, mărunțit

- Frunze de salată verde pentru topping


Instrucțiuni:

1. Într-un bol, amestecă crema de brânză, merișoarele uscate, ceapa verde, nucile pecan, maioneza, pudra de usturoi, sarea și piperul negru până se combină bine.

2. Întindeți uniform amestecul de cremă de brânză peste fiecare tortilla din făină.

3. Acoperiți fiecare tortilla cu pui mărunțit și frunze de salată.

4. Rulați strâns fiecare tortilla și înfășurați-o în folie alimentară. Dați la frigider cel puțin 1 oră pentru a se întări.

5. Înainte de servire, tăiați tortilla rulată în roți de mesteacăn.


Timp de preparare: 15 minute

Kcal: Aproximativ 250 per porție

vineri, 10 aprilie 2026

Weekend la Lalova (Moldova): ghid complet de călătorie + ce să faci pe malul Nistrului

Dacă ești în căutarea unei destinații liniștite, cu peisaje spectaculoase și experiențe autentice, Lalova este alegerea perfectă. Situat pe malul pitoresc al râului Nistru, acest sat oferă combinația ideală între natură, tradiții și relaxare.

 


Unde să te cazezi la Lalova

 

Cea mai cunoscută opțiune este Hanul lui Hanganu, o pensiune agroturistică ce oferă o experiență autentică moldovenească.

De ce să alegi această cazare:

camere în stil tradițional, dar confort modern

mâncare de casă din produse locale

priveliști superbe spre Nistru

atmosferă liniștită, perfectă pentru relaxare

 

👉 Este ideal pentru cupluri, familii sau escapade de weekend.

 🗓️ Ziua 1 – Relaxare și gastronomie locală

🍲 Bucură-te de bucătăria tradițională

 

La sosire, începe experiența culinară:

  •  sarmale moldovenești
  • zeamă de casă
  • plăcinte coapte în cuptor

 

Gustul autentic este unul dintre principalele motive pentru care turiștii revin aici.

 

Activități pe malul Nistrului

 Râul Nistru oferă numeroase opțiuni:

  • plimbări cu barca
  • pescuit
  • relaxare pe mal

 

Nu rata apusul – unul dintre cele mai frumoase din Moldova.

 Seara la Lalova:

  • cină tradițională
  • vin local sau băuturi de casă
  • liniște totală, fără agitație urbană


Ziua 2 – Explorare și atracții turistice

Vizitează mănăstirile din zonă:

Mănăstirea Țîpova

  • complex rupestru spectaculos
  • priveliști impresionante asupra Nistrului
  • una dintre cele mai vizitate atracții din Moldova

Mănăstirea Saharna

  • loc de pelerinaj important
  • cascade naturale și trasee de drumeție
  • atmosferă spirituală unică


Drumeții și natură

După vizite:

  •  explorează dealurile din jur
  • organizează un picnic
  • descoperă viața autentică de sat


Experiențe locale autentice

 În funcție de sezon, poți participa la:

  • degustări de vinuri
  • ateliere tradiționale
  • plimbări cu căruța


Cum ajungi la Lalova

  • la ~100 km de Chișinău
  • accesibil cel mai ușor cu mașina
  • drum bun, potrivit pentru un weekend getaway


Sfaturi utile pentru turiști

  • rezervă cazarea din timp
  • poartă încălțăminte comodă
  • ia haine potrivite pentru natură
  • pregătește-te pentru un ritm lent și relaxant


De ce să alegi Lalova pentru un weekend?

  peisaje spectaculoase pe malul Nistrului

gastronomie tradițională autentică

liniște și relaxare totală

experiențe rurale reale, nu turistice artificiale

 

📌 Un weekend la Lalova nu este doar o escapadă, ci o experiență completă. Este locul unde încetinești, respiri și redescoperi simplitatea lucrurilor frumoase.


Rețele de socializare:

Site oficial: hanulhanganu.md

Facebook: Hanul lui Hanganu

Instagram: Hanul lui Hanganu

Google Maps: recenzii, foto, video și prețuri.


sâmbătă, 4 aprilie 2026

De ce refuză companiile să reangajeze foști angajați? Adevărul pe care nimeni nu îl spune

Există o idee adânc înrădăcinată în multe companii: dacă ai plecat o dată, ușa ar trebui să rămână închisă pentru totdeauna. „Nu e loial”, „sigur o să plece din nou”, „nu mai avem nevoie de oameni care s-au răzgândit” – sunt doar câteva dintre etichetele puse rapid, fără prea multă analiză.

Dar cât de corect este acest mod de gândire? Și, mai ales, cât de mult ne costă?



Realitatea este mult mai nuanțată. Oamenii pleacă din companii din zeci de motive: salariu, mediu de lucru, oportunități, relocare sau pur și simplu nevoia de schimbare. A pleca nu înseamnă eșec, lipsă de loialitate sau lipsă de profesionalism. Înseamnă, de multe ori, curajul de a căuta mai mult.

Paradoxul apare în momentul în care aceiași oameni decid să se întoarcă. În loc să fie văzut ca un avantaj, acest lucru devine un „minus” în ochii unor angajatori.

Dar hai să privim logic situația.

Un angajat care revine:

  • știe deja cultura companiei
  • înțelege procesele de lucru
  • are relații construite
  • se adaptează mult mai rapid

Cu alte cuvinte, este exact genul de persoană care reduce costurile de integrare și riscurile unei angajări noi.

Și totuși, de ce persistă acest stereotip?

1. Ego-ul managerial
Pentru unii lideri, plecarea unui angajat este percepută ca o respingere personală. Iar întoarcerea lui nu este văzută ca o oportunitate, ci ca o „retragere” care trebuie sancționată subtil.

2. Cultura bârfelor
În multe organizații, percepțiile nu se bazează pe fapte, ci pe zvonuri. „Am auzit că…” devine mai important decât „știu sigur că…”. Iar deciziile sunt influențate de aceste narațiuni informale.

3. Frica de instabilitate
Există o teamă că persoana va pleca din nou. Dar această teamă ignoră o realitate simplă: angajații noi pot pleca la fel de repede, uneori chiar mai repede.

4. Lipsa unei mentalități de creștere
Companiile care refuză să reangajeze foști angajați demonstrează, de fapt, o rigiditate periculoasă. Într-o lume în continuă schimbare, adaptabilitatea ar trebui să fie o valoare centrală.

De ce această mentalitate ne ține pe loc

Problema nu este doar la nivel individual, ci sistemică. Atunci când deciziile sunt luate pe bază de orgolii și stereotipuri, nu pe competență și logică, progresul devine lent sau chiar imposibil.

Țările și organizațiile care evoluează sunt cele care:

  • valorifică experiența, indiferent de traseu
  • încurajează revenirea talentelor
  • învață din trecut, nu îl penalizează

A respinge un om doar pentru că a plecat cândva este o dovadă de stagnare, nu de strategie.

Concluzia?

Poate că ar trebui să schimbăm întrebarea din „De ce a plecat?” în „Ce valoare aduce acum?”.

Pentru că, uneori, oamenii care se întorc sunt exact cei care pot duce lucrurile mai departe.

Și poate adevărata problemă nu este că oamenii pleacă, ci că încă nu știm să-i primim înapoi.

joi, 2 aprilie 2026

ENTREVISTA "Luchamos contra el ejército ruso más poderoso." El testimonio de dos rumanos que lucharon contra las tropas rusas en Transnistria.

„”Vimos con nuestros propios ojos de lo que son capaces los rusos. Dondequiera que van, dejan un rastro de destrucción”, afirma Sergiu Tataru, veterano de la guerra de Transnistria de 1992. Treinta y cuatro años después del último enfrentamiento entre moldavos y rusos, HotNews entrevistó a dos combatientes, ambos rumanos, que lucharon contra las tropas rusas.


En 1992, poco después del colapso de la Unión Soviética, la República de Moldavia se enfrentó a un conflicto armado en la región de Transnistria. Los líderes separatistas, apoyados por Rusia y el 14.º Ejército estacionado en la zona, se alzaron contra las autoridades de Chisináu.

Rumania condenó el separatismo transnistrio y la participación rusa en aquel momento, y apoyó a las autoridades moldavas en la lucha. Varios voluntarios rumanos también se unieron al frente junto a las fuerzas en Chisináu. Los combates tuvieron lugar en varias ciudades a orillas del río Dniéster y terminaron en el verano de 1992 con un alto el fuego, pero las tropas rusas permanecen en Transnistria hasta el día de hoy.

¿Quiénes son los dos rumanos?

El 2 de marzo de 1992, Vasile Lupu era oficial de investigación criminal en la Inspección de Policía de Ungheni. Junto con otros agentes de la ciudad, fue enviado a participar en la defensa de la ciudad de Tighina.

Sergiu Tătaru se encontraba en Rusia, trabajando, cuando comenzó la guerra. Al regresar a su país, se alistó en un batallón de carabineros formado en Ungheni y llegó rápidamente al frente, a Coșnița, una de las ciudades donde se libraron intensos combates durante el conflicto. Hoy, ambos creen que la solución para resistir la amenaza rusa es la unificación de Rumania con la República de Moldavia.

«El ruso cree que donde pisa es su tierra».

HotNews: Ustedes fueron combatientes en la última guerra rumano-rusa, en 1992, en Transnistria. ¿Qué mensajes difundió Rusia antes del enfrentamiento?

Sergiu Tătaru: Solo se especulaba con una cosa: que Rumania se apoderaría de la República de Moldavia y que todos los extranjeros serían perseguidos. Este era el temor que se infundió en la población, y los mensajes iban dirigidos especialmente a búlgaros y rusos. Por supuesto, al explotar estos sentimientos, Rusia despertó una especie de repulsión hacia Rumania, hacia los rumanos, pero también hacia la población del lado izquierdo del Prut.

Mucha gente creyó esta propaganda. Y esto se debe a que en la escuela nos enseñaron una historia diferente, que decía que los rumanos eran nuestros enemigos, los que nos invadieron, junto con la Alemania nazi. Nadie nos dijo jamás que los rumanos eran nuestros hermanos, que mamá y papá estaban al otro lado del Prut. Como saben, la historia de Moldavia es un breve folleto que incluye el levantamiento de Tatarbunar (un levantamiento de inspiración bolchevique en la ciudad de Tatarbunar, ahora en Ucrania, que exigía la unificación con la RSS de Ucrania y el fin de la „ocupación rumana en Besarabia”), la historia de Pavel Tcacenco (líder ruso del movimiento comunista en Rumania en la década de 1920), la historia de los revolucionarios y cómo la revolución se exportó de Moscú a Moldavia.

Vasile Lupu: Algunos moldavos, nuestros besarabios, aún no han comprendido quién es el ruso y siguen sintiendo nostalgia por la Unión Soviética. Nosotros, los que hemos pasado por esa dura experiencia, podemos decir quién es el ruso y de qué es capaz. Les digo que, si llega a un territorio, considera que el lugar que pisa le pertenece.


– Luchaste en Tighina contra los combatientes apoyados por Rusia…

Vasile Lupu: Estábamos prácticamente a un kilómetro de distancia. Desde allí nos disparaban sin cesar. Habían venido de la nada, de Rusia; podemos afirmarlo porque tuvimos la oportunidad de capturar a algunos. Confundían las posiciones de combate y, en lugar de alcanzarnos, nos alcanzaban. Y nos decían que habían venido a luchar contra los rumanos. Recuerdo que venían de lo más profundo de Rusia, de Tula, Riazán, Rostov del Don.

«Desayunaremos en Tiraspol, almorzaremos en Chisinau y cenaremos en Bucarest». Rusia afirmó que actuaba en defensa de la población rusohablante de Transnistria, según la explicación oficial. ¿Les suena esta retórica a la que encontramos hoy en Ucrania?

Vasile Lupu: Es el mismo pretexto infundado para justificar esas ambiciones de conquista. Les enseñan a conquistar un territorio, a pastorear los caballos mientras haya pasto y luego a marcharse. Eso es típico de esta nación, a la que nunca he amado.

Sergiu Tătaru: Quisiera que todos los rumanos comprendieran que hablamos, como testigos, sobre el propósito y el plan de los rusos. Vimos con nuestros propios ojos de lo que son capaces. Luchamos en una guerra en la que murieron unos 300 jóvenes. Fue una guerra de liberación nacional, en la que defendimos lo más sagrado: la lengua, la bandera tricolor y la tierra ancestral, que nos pertenece por derecho. Luchamos contra el ejército más poderoso de Rusia. El 14.º Ejército era considerado el más fuerte en aquel entonces. Y aún se encuentra en territorio de la República de Moldavia, en territorio rumano.

¿Quién creen que estaba en Tiraspol en aquel momento, liderando a esta banda? El general Aleksandr Lebed, que venía de Rusia tras luchar en Irak y Afganistán. Lo habían enviado con nosotros porque los rusos pensaban que nos asustaría. Dijo: «Desayunaremos en Tiraspol, almorzaremos en Chisináu y cenaremos en Bucarest». Nuestro comandante en Tighina respondió entonces: «Antes de llegar a Chisináu y Bucarest, primero deben pasar por aquí».

Esta gente sigue en nuestro territorio hasta el día de hoy. Nos duele, porque murieron muchos jóvenes entonces, y hoy estamos hablando de ellos. La comisaría de policía de Dubăsari fue tomada como rehén, y los 30 jóvenes que encontraron allí fueron encarcelados en una pequeña habitación de 2x3 metros en Tiraspol. Una jaula. Nuestro héroe nacional, Ilie Ilaşcu, también estuvo allí. Resistieron, no traicionaron, no se rindieron. Fueron maltratados de una manera inimaginable. Les pusieron chalecos antibalas, los acorralaron contra la pared y les dispararon con balas de verdad. Así es el ruso, el invasor; dondequiera que va, deja un rastro de destrucción. ¡Miren lo que están haciendo en Ucrania! Han arrasado pueblos, ciudades enteras, lo han destruido todo. Son unos bárbaros. Si Rumania no hubiera existido entonces, se lo digo claramente, no estarían hablando con nosotros hoy.


«Si toman Ucrania, no les costará nada seguir adelante».

– ¿Qué responde a quienes dicen que Rusia defiende sus intereses en Ucrania?

Sergiu Tataru: Rusia no defiende sus intereses. Rusia quiere restablecer su antiguo imperio. Es decir, dominar todos los territorios que conquistó anteriormente. Besarabia, partes de Rumania, Bulgaria y los países bálticos corren el mismo peligro de ser devueltos por la fuerza a este imperio, tal como fueron anexados por la fuerza dentro de la Unión Soviética.

– ¿Por qué se mantiene Transnistria en la pobreza?

Sergiu Tataru: Intuyo que este territorio se mantiene en la pobreza porque Rusia, en este momento, no tiene fuerzas suficientes para mantenerlo. Todas sus fuerzas están dirigidas a apoyar el frente en Ucrania. Por otro lado, Rusia siempre dice que intervendrá en Transnistria. Siguen apostando a que podrán romper el frente en Ucrania, llegar a Odesa y luego abrir otro frente en Transnistria. Por eso intuyo que Rusia apuesta por este territorio y no cederá.

Vasile Lupu: Creo que hicieron este plan con antelación, hasta la invasión de Ucrania hace cuatro años. Putin pensó que en tres días tomaría Kiev. Luego, con la ayuda del ejército en Transnistria, tomaría también la región de Odesa. Todo para cerrar completamente la salida al Mar Negro. Así que, si Ucrania no hubiera resistido, habríamos estado ocupados durante mucho tiempo. Y se desconoce cuál habría sido el destino de Rumania.

Dijeron que la Operación Militar Especial estaba relacionada con la desnazificación. Afirmaron que la población rusa fue humillada en Ucrania, que no se les permitía hablar ruso, que fueron perseguidos. Pero funcionarios de la administración rusa dicen que también incluiría Moldavia, los países bálticos, Polonia, etc. Entonces nos preguntamos: ¿son todos estos territorios ocupados por los nazis y necesitan ser desnazificados? ¿Sienten todos el mismo odio hacia el pueblo ruso? ¿Persiguen todos al grupo étnico ruso?

–  ¿Teme que, si Ucrania ya no puede resistir la guerra…?

Sergiu Tataru: Después estamos nosotros, junto con ustedes. Toda Rumania. Se lo digo con certeza, no bromeo. Quiero que todos entiendan que lo ruso no es ninguna broma. La única salida a esta situación es reagruparnos, reunificar Rumania. Seamos un país fuerte y grande, una gran Rumania.

Preparémonos, tengamos un ejército fuerte para luchar contra el enemigo. Porque los rusos llegarán y pasarán por Bucarest. El apetito surge al comer. Si toman Ucrania, no les costará nada seguir adelante.

– ¿Qué responde a quienes afirman que Rusia defiende sus intereses en Ucrania?

Sergiu Tataru: Rusia no defiende sus intereses. Rusia quiere restablecer su antiguo imperio, es decir, dominar todos los territorios que conquistó. Besarabia, partes de Rumania, Bulgaria, los países bálticos, todos corren el mismo peligro de ser devueltos por la fuerza a este imperio, tal como fueron anexados por la fuerza dentro de la Unión Soviética.

– ¿Por qué se mantiene Transnistria en la pobreza?

Sergiu Tataru: Intuyo que este territorio se mantiene en la pobreza porque Rusia, en este momento, no cuenta con las fuerzas suficientes para mantenerlo. Todas sus fuerzas están dirigidas a apoyar el frente en Ucrania. Por otro lado, Rusia siempre dice que intervendrá en Transnistria. Siguen apostando a que podrán romper el frente en Ucrania, llegar a Odesa y luego abrir otro frente en Transnistria. Por eso presiento que Rusia está apostando por este territorio y no se rendirá.

Vasile Lupu: Creo que este plan estaba trazado de antemano, incluso antes de la invasión de Ucrania hace cuatro años. Putin pensaba que en tres días tomaría Kiev. Luego, con la ayuda del ejército de Transnistria, tomaría también la región de Odesa. Todo esto para cerrar completamente la salida al Mar Negro. Así que, si Ucrania no hubiera resistido, habríamos estado ocupados durante mucho tiempo. Y se desconoce cuál habría sido el destino de Rumania.

Dijeron que la Operación Militar Especial estaba relacionada con la desnazificación. Afirmaron que la población rusa fue humillada en Ucrania, que no se les permitía hablar ruso, que fueron perseguidos. Sin embargo, funcionarios de la administración rusa dicen que también incluiría Moldavia, los países bálticos, Polonia, etc. Entonces nos preguntamos: ¿están todos estos territorios que ansían, nazificados y necesitan ser desnazificados por ellos? ¿Sienten todos el mismo odio hacia el pueblo ruso? ¿Acaso todos persiguen al grupo étnico ruso?

 – ¿Temes que, si Ucrania ya no puede resistir la guerra…?

Sergiu Tătaru: El siguiente paso somos nosotros, junto con ustedes. Toda Rumania. Se lo digo con certeza, no bromeo. Quiero que todos entiendan que los rusos no son un juego. Y la única salida a esta situación es reagruparnos, reagrupar a Rumania. Seamos un país fuerte y grande, una gran Rumania.

Preparémonos, tengamos un ejército fuerte para contraatacar al enemigo. Porque los rusos llegarán a Bucarest y la atravesarán. El apetito surge al comer. Si toman Ucrania, no les costará nada avanzar.

Y, lamentablemente, nos encontramos con muchos traidores en Bucarest también, que nos dicen que podemos vivir bien con los rusos. Y eso nos asusta mucho.


Fuente del artículo: [online] [citat 02.04.26].  Disponible: hotnews.ro.