miercuri, 25 februarie 2026

Cum depășești o stare psihologică care te-a marcat și nu poți uita această stare?

Situația pe care o descrii nu este minoră. Când cineva urlă la tine pentru că nu ai oferit o informație personală, nu vorbim doar despre un conflict – vorbim despre o încălcare a limitelor și o agresiune verbală. Este normal ca acel episod să rămână în memorie și să te „încarce” psihologic.



1. Înțelege ce s-a întâmplat cu adevărat

Nu faptul că ai refuzat informația te afectează.
Te afectează:

  • tonul ridicat,

  • intensitatea emoțională,

  • sentimentul de nedreptate,

  • șocul că cineva a reacționat disproporționat.

Creierul percepe țipătul ca pe o amenințare. Se activează mecanismul de stres (adrenalină, cortizol). De aceea scena revine repetitiv.

Primul pas: numește corect experiența – „am fost agresată verbal”, nu „poate am greșit eu”.

2. Separă vina de responsabilitate

Ai dreptul absolut:

  • să păstrezi informații personale,

  • să spui „nu”,

  • să alegi ce împărtășești și cu cine.

Reacția celuilalt îi aparține.
Nu ești responsabilă pentru incapacitatea altcuiva de a gestiona frustrarea.


3. De ce nu poți uita?

Pentru că situația ți-a atins una dintre aceste zone:

  • nevoia de respect,

  • teama de conflict,

  • frica de respingere,

  • dorința de a fi percepută corect.

Când valorile noastre sunt încălcate, memoria devine persistentă. 

4. Ce poți face concret

A. Reîncadrează mental scena

În loc de:

„De ce a urlat la mine?”

Formulează:

„Acea persoană nu știe să gestioneze un refuz.”


Schimbi focusul de pe tine pe comportamentul lui.


B. Exercițiu de descărcare emoțională


Scrie exact ce ai fi vrut să spui atunci, fără cenzură.

Nu pentru a trimite mesajul, ci pentru a elibera tensiunea.


C. Tehnică simplă de reglare

Când îți revine scena în minte:

1. Inspiri 4 secunde.

2. Ții 4 secunde.

3. Expiri 6 secunde.

4. Repeți de 5 ori.

Calmează sistemul nervos și reduce intensitatea emoțională a amintirii.


D. Decide poziția ta pentru viitor

  • Întreabă-te clar:
  • Vreau să mai permit astfel de reacții în viața mea?
  • Ce limită voi pune data viitoare?
  • Sentimentul de control reduce ruminația.

5. Ce este important să înțelegi

O persoană care urlă pentru că nu primește o informație personală:

  • are probleme cu controlul,
  • confundă apropierea cu posesivitatea,
  • nu respectă autonomia ta.

Aceasta este o problemă a caracterului lui, nu o insuficiență a ta.


6. Dacă starea persistă

Dacă:

  • retrăiești frecvent scena,
  • simți anxietate,
  • ai reacții fizice (tensiune, nod în gât),
  • ar fi utilă o discuție cu un psiholog. Nu pentru că „e grav”, ci pentru că uneori astfel de episoade reactivează răni mai vechi.


Concluzie directă

Nu te afectează țipătul în sine.

Te afectează lipsa de respect.

Iar faptul că încă te doare arată că ai o sensibilitate sănătoasă la nedreptate, nu o slăbiciune.


Când o prietenă țipă pentru că nu i-ai spus un detaliu personal (că la tine vine un bărbat), nu este despre informație. Este despre emoție, posesivitate sau orgoliu rănit.

Zice că s-a simțit ofensăt ăcă nu i-am spus, putea să mă înțeleagă mai bine situația în sine și că am ales să vorbesc cu niște străini despre faptul că la mine vine un bărbat.

1. Ce probabil a declanșat reacția ei:

  • s-a simțit ofensată,

  • crede că nu ai avut încredere în ea,

  • a fost deranjată că au știut „străini” înaintea ei.

Asta poate indica:

  • gelozie relațională (nu neapărat romantică, ci frică de a pierde statutul de persoană apropiată),

  • nevoie de control,

  • teamă de excludere,

  • orgoliu („eu trebuia să știu prima”).

Dar aceste trăiri NU justifică țipatul.

2. Ce este important să clarifici pentru tine

Ai dreptul:

  • să alegi cui spui ceva,

  • să alegi când spui,

  • să alegi dacă spui.

Prietenia nu presupune acces total la viața ta intimă. Intimitatea este selectivă, nu obligatorie.

3. De ce te afectează atât de tare

Pentru că:

  • probabil o considerai o persoană sigură,

  • nu te așteptai la agresivitate,

  • ai simțit o ruptură în încredere.

Țipătul într-o relație apropiată produce șoc emoțional mai mare decât de la un necunoscut. 


4. Ce e sănătos să faci acum

A. Nu intra în auto-vinovățire

Faptul că ai vorbit cu alții nu e trădare. Poate ai avut nevoie de alt tip de perspectivă. E legitim.

B. Clarificare matură (dacă vrei să salvezi relația)

Poți spune calm:

„Înțeleg că te-ai simțit exclusă, dar faptul că nu ți-am spus ceva nu justifică să țipi la mine. Am nevoie de respect.”

Observă reacția ei:

  • dacă își asumă tonul → relația poate fi reparată;

  • dacă se justifică și te învinovățește → problema e mai profundă.

C. Pune o limită internă

Întreabă-te sincer:

  • A fost un episod izolat?

  • Sau mai are tendința să reacționeze exagerat?

Un episod impulsiv ≠ un tipar toxic. Dar dacă devine tipar, trebuie regândită apropierea.

5. Ce se întâmplă psihologic cu ea

Când a spus că „putea să înțeleagă mai bine situația”, posibil mesajul real a fost:
„Vreau să fiu prima persoană în viața ta.”

Asta nu este prietenie matură.
Prietenia matură spune:
„Sunt aici când alegi tu să îmi spui.”

6. Ce e esențial pentru tine

Nu te întreba: „De ce a țipat?”

Întreabă-te: „Mă simt în siguranță emoțional lângă ea?”

Răspunsul la această întrebare e mai important decât explicația ei.


Ea poate că s-a simțit rănită. Tu ai fost rănită prin modul în care a reacționat. Rana ta nu este mai puțin validă decât a ei.

Tu nu suferi doar din cauza țipătului.

Tu suferi pentru că există comparare, diferență de etapă de viață și un dezechilibru emoțional între voi.

1. „Ea simte un gol și vrea să ținem legătura”

Întrebarea reală este:

👉 Vrea legătura pentru tine?
sau
👉 Vrea legătura ca să își umple propriul gol?

E o diferență majoră.

Când cineva spune „simt un gol”, dar anterior a țipat și te-a rănit, există riscul să te caute nu din maturitate, ci din nevoie.

Nevoia nu este același lucru cu prietenia.

2. Golul tău este diferit

Tu spui că simți un gol pentru că:

  • nu ești căsătorită,

  • relațiile nu au mers,

  • ea pare „așezată” (recăsătorită, copil).

Aici apare comparația socială.

Dar trebuie să înțelegi ceva esențial:

Statutul marital ≠ stabilitate emoțională.

Faptul că ea s-a recăsătorit rapid după divorț poate indica:

  • frică de singurătate,

  • nevoie de validare,

  • incapacitatea de a sta singură.

Tu poate ai rămas singură nu pentru că „nu ai reușit”, ci pentru că nu ai acceptat ceva nepotrivit.

Asta e diferență de structură, nu de valoare.


3. Ce te doare cu adevărat

Probabil una dintre aceste fraze este adevărată:

  • „Mă simt lăsată în urmă.”

  • „Simt că la mine nu se leagă.”

  • „Poate e ceva în neregulă cu mine.”


Faptul că o relație nu a mers nu este verdict asupra valorii tale.

4. Întrebarea critică

Când vorbești cu ea, cum te simți după conversație?

  • Mai liniștită?

  • Sau mai mică?

  • Mai comparată?

  • Mai tensionată?

Răspunsul la asta trebuie să decidă dacă reluați legătura.

5. Atenție la dinamica subtilă

Există un risc: ea este într-o poziție aparent „superioară”, tu într-una vulnerabilă.

Dacă prietenia se transformă în:

  • ea povestește viața ei „plină”,

  • tu asculți și te compari,

  • iar ea își descarcă frustrările pe tine,

atunci relația devine dezechilibrată.

6. Ce e sănătos pentru tine acum

În perioada asta, tu ai nevoie de:

  • stabilitate,

  • validare,

  • mediu sigur emoțional,

  • nu competiție mascată.

Poți ține legătura, dar:

  • fără să te justifici,

  • fără să intri în comparație,

  • fără să accepți lipsă de respect.

7. Un adevăr matur

Uneori oamenii care par „realizați” exterior sunt mai goi interior decât cei care sunt încă în proces.

Tu ești în proces. Ea poate că fuge de proces.

8. Ce îți recomand

Nu lua decizia din frică de singurătate.

Întreabă-te:

Dacă aș fi complet liniștită cu mine, aș mai vrea această prietenie?

Răspunsul tău autentic e acolo. 


Te simți tensionată, comparată și frustrată.

1. Înțelege ce întreține starea

De fiecare dată când îți amintești scena, se activează trei lucruri simultan:

  1. Nedreptatea – „Nu meritam să fiu tratată așa.”

  2. Comparația – „Ea are, eu nu.”

  3. Insecuritatea – „Poate eu sunt problema.”

Această combinație produce tensiune internă.

Nu este slăbiciune. Este conflict interior nerezolvat.

2. Oprește comparația – tehnică practică

Când apare gândul: „Ea e căsătorită, eu nu.”

Înlocuiește-l deliberat cu: „Suntem în etape diferite, nu în competiție.”

Compararea este o distorsiune cognitivă automată. Trebuie corectată conștient de fiecare dată.

La început pare forțat. După 2–3 săptămâni, creierul începe să învețe noul tipar.

3. Procesează scena, nu o evita

Eroarea frecventă este să încerci să „uiți”. În schimb, fă asta:

Stai 5 minute liniștită și imaginează-ți scena, dar schimbă finalul.
Imaginează-ți că rămâi calmă și spui:

„Nu accept să țipi la mine.”

Aceasta este tehnică de restructurare mentală. Creierul reduce intensitatea emoțională când scena primește o rezolvare simbolică.

4. Clarifică un lucru esențial

Golul tău nu vine doar din faptul că ești singură.

Golul vine din:

  • dorință de conexiune stabilă,

  • dorință de siguranță,

  • dorință de validare afectivă.

Acestea sunt nevoi umane fundamentale. Nu defecte.

5. Pune o limită temporară

Dacă simpla amintire îți produce tensiune, înseamnă că încă ești vulnerabilă.

În această perioadă:

  • redu contactul,

  • evită conversațiile despre viața ei de cuplu,

  • nu te expune voluntar la stimuli care îți cresc comparația.

Nu e răzbunare. Este igienă emoțională.

6. Lucrează la sursa frustrării

Îți pun o întrebare importantă:

Dacă mâine ai fi într-o relație stabilă, scena cu ea te-ar mai afecta la fel de tare?

Probabil nu.

Asta înseamnă că durerea reală este legată de propria etapă de viață, nu doar de ea.

7. Plan de stabilizare în 30 de zile

Concret:

  • mișcare fizică de 3 ori pe săptămână (reduce cortizolul),

  • limitarea ruminației (maxim 10 minute pe zi dedicate „gânditului la situație”),

  • activități care îți cresc competența personală (curs, proiect, hobby),

  • interacțiuni cu oameni care nu activează comparația.

Starea se schimbă prin comportament, nu doar prin reflecție.


8. Un adevăr matur

Faptul că ea s-a recăsătorit rapid nu înseamnă că este mai împlinită.

Faptul că tu ești singură nu înseamnă că ești în urmă.

Ritmul vieții nu este uniform.


Îți spun ceva direct:

Tensiunea ta nu e din lipsă de valoare.
E dintr-o combinație de orgoliu rănit + comparație + dorință neîmplinită.

Se poate depăși. Dar nu prin a o convinge pe ea de ceva.
Ci prin a-ți reconstrui liniștea interioară.

Dacă vrei, putem lucra exact pe partea relațională: ce tip de bărbat ai atras până acum și ce tipar s-ar putea repeta.


marți, 24 februarie 2026

Rolul lecturii în dezvoltarea vocabularului: de ce studiile superioare nu garantează un limbaj bogat

Lectura și vocabularul sunt strâns legate. Indiferent de nivelul de educație – fie că vorbim despre persoane cu studii superioare, manageri sau directori de ONG-uri – calitatea exprimării depinde în mod direct de frecvența și diversitatea lecturii. În lipsa acesteia, chiar și oameni cu funcții importante pot avea un vocabular sărac, uneori inferior celui al unor persoane cu doar 9 clase, dar care citesc constant.



De ce este lectura esențială pentru îmbogățirea vocabularului?

Lectura stimulează:

  • dezvoltarea lexicală;

  • capacitatea de argumentare;

  • claritatea exprimării;

  • coerența discursului;

  • gândirea critică.

Un vocabular bogat nu înseamnă folosirea unor cuvinte complicate, ci alegerea precisă a termenilor potriviți contextului. Persoanele care citesc frecvent – literatură, eseuri, cărți de specialitate, studii academice – își consolidează în mod natural limbajul și capacitatea de a susține un dialog de calitate.

Studii superioare vs. lectură constantă

Există o diferență majoră între a avea o diplomă universitară și a avea un limbaj cultivat. Studiile superioare oferă cunoștințe de specialitate, însă lectura continuă dezvoltă expresivitatea și flexibilitatea limbajului.

În cazul directorilor de ONG-uri sau al persoanelor din poziții de conducere, comunicarea este esențială. Un lider trebuie să inspire, să negocieze, să redacteze proiecte, să vorbească în public. Fără un vocabular diversificat, mesajul devine limitat, repetitiv și lipsit de impact.

De ce unele persoane cu mai puține clase vorbesc mai bine?

Răspunsul este simplu: practica lecturii. O persoană care citește constant – chiar dacă nu are studii universitare – își dezvoltă:

  • fluența verbală;

  • capacitatea de a formula idei complexe;

  • nuanțarea discursului;

  • siguranța în exprimare.

Vocabularul nu este un rezultat automat al educației formale, ci al expunerii repetate la texte variate și de calitate.

Lectura – investiție în imaginea profesională

Pentru lideri, manageri și directori de ONG-uri, limbajul este un instrument de lucru. Un vocabular bine dezvoltat:

  • crește credibilitatea;

  • consolidează autoritatea profesională;

  • facilitează relațiile instituționale;

  • îmbunătățește performanța în comunicare publică.

În era comunicării rapide, unde discursul public este analizat și distribuit online, un vocabular sărac poate afecta imaginea personală și profesională.

Concluzie

Rolul lecturii în dezvoltarea vocabularului este fundamental. Studiile superioare oferă structură și specializare, dar lectura constantă construiește profunzime, claritate și eleganță în exprimare. Diferența dintre un lider care impresionează prin discurs și unul care dezamăgește prin exprimare stă, de cele mai multe ori, în obiceiul de a citi.

luni, 23 februarie 2026

Orașul Cahul în anii ’30 – imagine rară din perioada interbelică a sudului Basarabiei

Fotografia surprinde orașul Cahul în anii ’30 ai secolului XX, într-o perioadă interbelică marcată de dezvoltare administrativă, urbanistică și culturală. Imaginea prezintă o vedere generală asupra orașului, cu o perspectivă panoramică ce evidențiază structura așezării și specificul arhitectural al epocii.



În prim-plan se observă o biserică impunătoare, cu elemente arhitecturale de inspirație neoclasică și influențe rusești, remarcabilă prin turla în formă de bulb și turnul clopotniță înalt. Lăcașul de cult domină peisajul urban, confirmând rolul central al Bisericii în viața comunității din sudul Basarabiei. În jurul edificiului se disting grădini bine îngrijite, alei pietruite și un gard ornamental, indicând o organizare urbană atentă.

Orașul apare aerisit, cu străzi largi și drepte, mărginite de case joase, majoritatea cu un singur nivel, acoperite cu țiglă sau tablă. Arhitectura este preponderent funcțională, specifică târgurilor basarabene din perioada interbelică. Se observă un plan urbanistic ordonat, cu o arteră principală care traversează localitatea și leagă diferite zone rezidențiale și comerciale.

Vegetatia abundentă – pomi, grădini și spații verzi – sugerează caracterul liniștit și provincial al orașului. Cahulul anilor ’30 era un centru administrativ important în județul Cahul, parte a României Mari, cu activitate economică bazată pe agricultură, comerț local și instituții publice.

Pe fundal se disting coline line, caracteristice reliefului din sudul Basarabiei, care încadrează armonios orașul. Întreaga compoziție transmite imaginea unui târg prosper, ordonat și în plină dezvoltare, reflectând specificul urban al Cahulului interbelic.

Cahul în anii ’30 – imagine rară din perioada interbelică a sudului Basarabiei

Fotografia de arhivă surprinde orașul Cahul în anii ’30 ai secolului XX, oferind o perspectivă panoramică asupra unui important centru urban din sudul Basarabiei interbelice. Imaginea, intitulată „vedere generală”, ilustrează dezvoltarea urbanistică, arhitectura specifică epocii și atmosfera liniștită a unui târg prosper aflat în plină evoluție administrativă și economică.


Cahul interbelic – structură urbană și arhitectură

În prim-plan se evidențiază un lăcaș de cult impunător, cu elemente arhitecturale neoclasice și influențe est-europene, dominat de o turlă în formă de bulb și un turn clopotniță înalt. Biserica reprezenta un reper central în viața comunității, atât spiritual, cât și urbanistic.

În jurul edificiului pot fi observate grădini amenajate, alei și un gard ornamental, detalii care indică un oraș bine organizat. Străzile sunt largi și drepte, iar casele joase, cu un singur nivel, reflectă specificul arhitectural al orașelor basarabene din perioada interbelică.


Dezvoltarea orașului Cahul în anii ’30

În perioada interbelică, Cahul era un important centru administrativ și comercial din sudul regiunii. Orașul beneficia de instituții publice, școli, piețe comerciale și infrastructură în dezvoltare. Artera principală, vizibilă în imagine, sugerează existența unui plan urbanistic coerent, caracteristic orașelor integrate în sistemul administrativ românesc al vremii.

Pe fundal se disting colinele line ale sudului Basarabiei, care încadrează armonios orașul și oferă context geografic imaginii. Vegetația bogată – pomi, grădini și spații verzi – contribuie la imaginea unui oraș aerisit, cu un ritm de viață echilibrat.

sâmbătă, 21 februarie 2026

Maslenița (Масленица) în Republica Moldova – tradiție, gust și spectacol la hotarul dintre iarnă și primăvară

Масленица (Maslenița) este una dintre cele mai vesele și spectaculoase sărbători de origine slavă, celebrată și în Republica Moldova, în special de comunitățile de ruși, ucraineni și lipoveni. Ea marchează sfârșitul iernii și pregătirea pentru Postul Mare în tradiția ortodoxă, fiind o săptămână a bucuriei, a belșugului și a reconcilierii.

Sursa imaginii: pagina de Facebook, Orașul Dondușeni



Originea și semnificația sărbătorii

Maslenița are rădăcini precreștine, fiind inițial o sărbătoare dedicată soarelui și renașterii naturii. În cultura slavă, această perioadă simboliza victoria luminii asupra întunericului și trezirea pământului la viață.

Odată cu creștinarea slavilor, sărbătoarea a fost integrată în calendarul ortodox, devenind ultima săptămână înainte de Postul Mare – o perioadă în care nu se mai consumă carne, dar sunt permise produsele lactate, ouăle și peștele. De aici provine și numele „Maslenița”, de la cuvântul rusesc „maslo” (unt).

Sursa imaginii: pagina de Facebook, Orașul Dondușeni



Cum se sărbătorește Maslenița în Republica Moldova

În Republica Moldova, Maslenița este celebrată în orașe precum Chișinău, Bălți, Tiraspol, dar și în localități cu populație majoritar slavă. Evenimentele sunt organizate de centre culturale rusești, asociații etno-culturale și autorități locale, adesea în piețe publice, parcuri sau case de cultură.

🥞 Clătitele – simbolul soarelui

Elementul central al sărbătorii îl reprezintă blini – clătitele rotunde și aurii, care simbolizează soarele. Acestea sunt servite cu:

  • smântână

  • miere

  • dulceață

  • brânză dulce

  • icre

În multe familii, prepararea clătitelor devine un ritual transmis din generație în generație.

Sursa imaginii: pagina de Facebook, Orașul Dondușeni



🔥 Arderea păpușii de paie

Un moment spectaculos al Masleniței este arderea unei păpuși din paie, care simbolizează iarna. Ritualul are rol purificator: prin foc, frigul și greutățile sezonului rece sunt „alungate”, iar primăvara este invocată să aducă lumină și fertilitate.

🎶 Spectacole și tradiții populare

Sărbătoarea include:

  • concerte de muzică tradițională rusă și ucraineană

  • dansuri populare

  • jocuri și concursuri în aer liber

  • târguri cu produse artizanale

  • activități pentru copii

Atmosfera este una de carnaval: costume colorate, voie bună și multă interacțiune comunitară.

Dimensiunea spirituală

Ultima zi a săptămânii Maslenița este cunoscută drept „Duminica Iertării”. În această zi, oamenii își cer iertare unii altora pentru greșelile făcute, pregătindu-se sufletește pentru perioada de post și reflecție.

Astfel, dincolo de aspectul festiv, Maslenița are și o profundă semnificație spirituală: reconciliere, curățare și reînnoire.



Sursa imaginii: pagina de Facebook, Orașul Dondușeni

Maslenița – parte a mozaicului cultural al Moldovei

În Republica Moldova, Maslenița reflectă diversitatea etnică și culturală a țării. Conviețuirea tradițiilor moldovenești, slave, găgăuze și ucrainene oferă un peisaj cultural bogat, iar această sărbătoare contribuie la consolidarea dialogului intercultural.

Maslenița nu este doar o sărbătoare a iernii care pleacă, ci și o celebrare a comunității, a tradiției și a speranței.

🥞🔥 Maslenița în Republica Moldova – rămas bun iernii, bun venit primăverii!

În fiecare an, cu o săptămână înainte de Postul Mare, comunitățile slave din Moldova sărbătoresc Maslenița – o tradiție plină de culoare, muzică și clătite aurii, simbol al soarelui.

În Chișinău, Bălți sau Tiraspol, piețele și parcurile prind viață prin spectacole folclorice, jocuri populare și ritualul arderii păpușii de paie – momentul care simbolizează plecarea iernii.

Maslenița înseamnă gust, tradiție și iertare – ultima zi fiind dedicată împăcării și pregătirii sufletești pentru post.

O sărbătoare care arată cât de bogată și diversă este cultura Republicii Moldova.


Album foto complet: pagina de Facebook, Orașul Dondușeni.



vineri, 13 februarie 2026

Liceul Eparhial de Fete din Chișinău – istorie, cronologie și arhitectură

Liceul Eparhial de Fete din Chișinău a fost una dintre cele mai importante instituții de învățământ feminin din Basarabia. Fondat în secolul al XIX-lea, sub administrația țaristă, și consolidat în perioada interbelică, liceul a contribuit decisiv la formarea unei elite feminine educate, cu solide valori culturale și religioase.

Acest articol oferă o cronologie detaliată, informații despre directori, structura claselor și date privind vechiul sediu și arhitectura clădirii.

Sursa imaginii: Daniel Siegfriedsohn - Arhive istorice


Fondarea școlii eparhiale (1864–1867)

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în cadrul Eparhia Chișinăului a fost înființată Școala Eparhială de Fete. Instituția era destinată în principal fiicelor de clerici ortodocși, dar accepta și eleve din alte medii sociale.


Caracteristici inițiale:

  • Învățământ confesional ortodox
  • Internat pentru elevele din provincie
  • Program de studii de 6–7 ani
  • Accent pe formarea moral-religioasă
  • Curriculumul includea:
  • Religie ortodoxă
  • Limba rusă și literatură
  • Elemente de limbă română (în funcție de perioada administrativă)
  • Istorie și geografie
  • Matematică elementară
  • Muzică bisericească
  • Lucru manual și economie domestică


Transformarea în Liceu Eparhial (1918)

După Unirea Basarabiei cu România (1918), instituția a fost reorganizată conform legislației românești și a devenit Liceul Eparhial de Fete din Chișinău.


Reforma a presupus:

Introducerea predării în limba română

Adaptarea programei la sistemul românesc de învățământ

Extinderea ciclului liceal complet


Perioada de aur: 1918–1938

Un rol esențial în dezvoltarea liceului l-a avut Elena Alistar, directoare a instituției timp de două decenii.

Ea a fost membră a Sfatul Țării și singura femeie care a votat Unirea Basarabiei cu România.

Sub conducerea sa:

  • S-a consolidat secția pedagogică (pentru formarea învățătoarelor)
  • A fost modernizat internatul
  • Au fost create societăți culturale și literare
  • S-a pus accent pe identitatea națională românească
  • Liceul devenise una dintre cele mai respectate instituții de educație feminină din Chișinău.
  • Structura claselor în perioada interbelică
  • Liceul funcționa pe modelul clasic al învățământului secundar românesc:
  • 7–8 clase (ciclul inferior și superior)
  • Examen de admitere
  • Examene anuale riguroase
  • Examen de bacalaureat
  • Secție normală pentru formarea cadrelor didactice
  • Viața școlară era strict organizată, iar disciplina era una dintre valorile fundamentale ale instituției.


Vechiul sediu și arhitectura clădirii

Clădirea Liceului Eparhial de Fete era situată în zona centrală a Chișinăului istoric, în apropierea centrului administrativ ecleziastic.


Caracteristici arhitecturale:

  • Stil eclectic cu influențe neoclasice
  • Fațadă simetrică
  • Ferestre înalte, dreptunghiulare
  • Decorațiuni discrete
  • Construcție din piatră și cărămidă


Spații interioare:

  • Săli mari de clasă
  • Paraclis (capelă pentru slujbe religioase)
  • Internat
  • Birouri administrative
  • Curte interioară
  • Clădirea a suferit modificări în perioada sovietică, iar destinația inițială a fost schimbată.


Desființarea liceului (1940–1944)

În 1940, odată cu prima ocupație sovietică, instituția a fost desființată ca școală confesională. Activitatea a fost reluată temporar între 1941–1944, însă după reinstaurarea regimului sovietic, liceul a fost închis definitiv.

Importanța istorică a Liceului Eparhial de Fete din Chișinău

Liceul Eparhial de Fete a reprezentat:

Un centru major de educație feminină în Basarabia

Un spațiu de formare a elitei intelectuale feminine

O instituție care a îmbinat educația academică cu valorile morale și religioase

Astăzi, istoria sa rămâne parte integrantă a patrimoniului educațional al Chișinăului.

miercuri, 11 februarie 2026

Istoria Gării Feroviare din Chișinău – Cronologie completă, distrugeri, reconstrucții și importanță istorică

Edificiul inițial al gării a fost construită în 1870. Potrivit unor date, era o clădire temporară, care a fost inițial construită din lemn, similară cu gările obișnuite de gubernie. Clădirea nouă a gării a fost construită spre sfârșitul anilor 1870, după planul arhitectural al lui Ghenrih Lonski. Potrivit unei surse, primul tren a sosit la gara Chișinău pe 15 august 1871 . Potrivit altora, circulația trenurilor pe traseul Tiraspol – Chișinău a fost deschisă pe 28 august 1871. Primul tren sosit de la Odesa (timp de 7 ore), a marcat începutul operațiunilor feroviare în Basarabia.

Edificiul inițial al gării, 1889.

În 1873, de asemenea a fost dată în exploatare linia de cale ferată: Chișinău – Cornești, apoi prelungită până la Ungheni.

În iunie 1878 tronsonul Razdelinaia – Chișinău – Ungheni a trecut în gestiunea Căilor Ferate (Rusești) de Sud-Vest. Peste un an în sub­ordinea acesteia a fost transmisă calea ferată Tighina — Galați.

In 1918, calea feratǎ era utilizatǎ din plin de membrii Sfatului Țǎrii, indeosebi pentru legǎtura cu Iașiul, unde in acel moment se afla Guvernul României si Casa Regalǎ, evacuați din București in urma ocupației germane. Tot cu trenul se deplasau acei membri ai primului parlament basarabean care erau mobilizați in armata rusǎ și luptau pe Frontul Romanesc.


La 6 ianuarie 1918, Secția de Front bolșevicǎ aresteazǎ la gara din Chișinǎ un detașament de soldați ardeleni, care, potrivit unei ințelegeri preliminare, sosise din Kiev la dispoziția Sfatului Țării. În urma altercației au fost omorâți câțiva soldați ardeleni. La 26 martie 1918, sosește la Chișinǎu prim-ministru al României, Alexandru Marghiloman, insoțit de ministrul de Rǎzboi, Constantin Hârjeu si de alți demnitari. Prim-ministrul român duce tratative cu membrii guvernului basarabean, cu reprezentanții fracțiunilor din Sfatul Țǎrii, cu reprezentanți ai clerului, ai marilor proprietari, ai altor pǎturi sociale, pentru a se edifica asupra atitudinii acestora fațǎ de problema unirii Basarabiei cu România.


În perioada interbelică, sub administrația românească, gara a fost modernizată, iar infrastructura feroviară extinsă. După al Doilea Război Mondial, în urma distrugerilor provocate de conflict, gara a fost reconstruită în stil stalinist, păstrându-se însă unele elemente arhitecturale originale. Reconstrucția a fost finalizată în anii 1950, iar clădirea a devenit un simbol al orașului.


În 6/19 ianuarie 1918, gara a fost teatrul unui conflict între trupele bolșevice ale „Filialei Frontului” – organizație subordonată RUMCEROD din Odesa și un eșalon de voluntari ardeleni ai Armatei Române.


Articol principal: Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918

Construirea Gării Feroviare din Chișinău a fost motivată de necesitatea dezvoltării infrastructurii de transport în Basarabia. Rețeaua feroviară a permis o conexiune mai rapidă și mai eficientă cu porturile de la Marea Neagră și cu piețele din Europa de Est.


Gara a fost proiectată pentru a sprijini dezvoltarea economică și transportul mărfurilor agricole din regiune către piețele din Europa de Est și din Rusia. Gara a fost distrusǎ in timpul celui de-al Doilea Rǎzboi Mondial, fiind supusǎ bombardamentelor din 1941 si 1944. A fost reproiectatǎ si actuala garǎ nu mai are asemǎnare cu cea veche.


Mai multe poze despre gară, dar și informații, accesați aici, aici și aici.

vineri, 6 februarie 2026

Fii turist în Republica Moldova: De ce merită să vizitezi raionul Hâncești

Etymologia numelui orașului Hîncești (Republica Moldova) este legată de originea antropică și familială a așezării și nu de un termen turcesc, deși unele versiuni populare avansează ipoteze alternative neconfirmate lingvistic.


🔹 Originea numelui

1. De la numele unei familii de răzeși:

Cea mai plauzibilă explicație, susținută de istorici și documente, este că Hîncești provine de la numele unei familii răzășești locale, Hîncu/ Hîncești, care trăia în ținutul Lăpușna. Prefixul sau sufixul „-ești” din toponimia românească indică, de obicei, „locul/locuitorii de la” sau „urmașii/cei care țin de” un anumit strămoș sau neam. Astfel, Hîncești ar însemna „locul/ținutul oamenilor lui Hîncu” sau „urmașii lui Hîncu”.

2. Versiune neconfirmată — originea turcă:

Există o versiune populară potrivit căreia numele ar deriva din turcescul pentru „han pentru soldați”. Totuși, cercetările lingvistice nu susțin această etimologie ca fiind fundamentată și este considerată nefondată de specialiști.


3. Etymologie toponimică românească generală:

Toponimele cu sufixul „-ești” sunt tipice limbii române și marchează adesea o legătură cu un strămoș sau un grup familial (de exemplu Dumitrești, Popești, Mihăilești etc.). În acest context, etimologia lui Hîncești se înscrie în modelul toponimic al altor localități din Moldova și România.


📌 Concluzie

Numele orașului Hîncești provine probabil din numele familiei răzășești Hîncu, cu adăugarea sufixului „-ești” pentru a desemna locul asociat acestui neam. Varianta legată de „han pentru soldați” nu are susținere lingvistică serioasă.


Descoperă raionul Hîncești: Poarta istorică a Basarabiei

Raionul Hîncești se află în partea central-vestică a Republicii Moldova, la circa 40 km sud-vest de capitala Chișinău. Zona și localitățile ce o compun au o istorie milenară, de la așezări preistorice până la epoca modernă, fiind traversate de căi comerciale strategice și martore ale unor evenimente istorice importante.


🧱 Preistorie și Evul Mediu

🔹 Teritoriul actual al raionului a fost locuit încă din Epoca Pietrei, fiind descoperite așezări și cimitire ale culturii geto-dacice (secolele IV–III î.Hr.) în zona Rusca și Anina.

🔹 În evul mediu, acest spațiu făcea parte din Ținutul Lăpușna, o regiune importantă în Principatul Moldovei. În această perioadă, drumurile comerciale dintre Europa și Orient traversau zona, iar târgurile și punctele de popas s-au dezvoltat ca noduri strategice de tranzit.


💼 Hîncești – de la târg la oraș

📜 Prima mențiune documentară a localității Hîncești datează din 17 august 1522, când era atestată ca un târg important pe „drumul moldovenesc”. Numele său provine de la familia răzășească locală Hîncu, remarcându-se în documentele epocii.


🛣️ În acest târg funcționau hanuri și facilități de popas pentru negustorii europeni și orientali, iar localitatea a evoluat treptat într-un centru regional de schimb comercial.


🏛️ Secolul XIX – influențe culturale și diplomatice

🔹 După războiul ruso-turc din 1806–1812, Basarabia, inclusiv Hîncești, a fost anexată de Imperiul Rus, ceea ce a adus schimbări administrative și sociale.

🔹 În această perioadă, Emanoil (Manuc) Bey Mârzaian, diplomat și mare comerciant armean, a cumpărat și extins domeniile din zonă, construind un palat somptuos – actualul Complex Istoric-Arhitectural „Conacul Manuc Bey” – un punct turistic emblematic al regiunii.


🏙️ Secolul XX – transformări administrative

🔹 În perioada sovietică, orașul Hîncești a fost redenumit Kotovskoe / Kotovsk (1944–1990) în onoarea liderului bolșevic Grigori Kotovski, născut aici.

🔹 În 1990, înainte de proclamarea independenței Republicii Moldova, orașul și raionul și-au recăpătat denumirea istorică de Hîncești.

🔹 Raionul Hîncești a fost constituit administrativ pe 11 noiembrie 1940, iar de la reforma administrativă din 2003 funcționează în forma actuală.


🌳 Geografie și identitate regională

Raionul are o suprafață de 1 483,4 km², cu un relief ce combină zone de codru (păduri), terenuri colinare și lunci fertile. Râul Cogâlnic traversează teritoriul, adăugând un farmec natural zonei.


🌿 Patrimoniu și atracții turistice

🏰 Complexul „Manuc Bey”

Manuc Bey - Complexul Istorico-Arhitectural


Construit în secolul XIX de Manuc Bey, acest conac reprezintă o combinație de stiluri arhitecturale și este un magnet pentru iubitorii de istorie și cultură.

 Conacul Manuc Bei – un colț de istorie și eleganță din inima Moldovei ✨

Construit la începutul secolului XIX, acest ansamblu arhitectural te poartă înapoi în timp, printre povești de boieri, grădini romantice și clădiri cu o frumusețe aparte.

Astăzi, conacul nu mai este doar o amintire, ci un loc unde tradiția și cultura renasc.

Un video despre complex - accesați aici.

Descoperă proveniența istorică a personalității Manuc Bey, una dintre figurile remarcabile ale secolului al XIX-lea, recunoscut pentru rolul său diplomatic și pentru contribuțiile aduse dezvoltării culturale și economice ale epocii! VIDEO - aici.


Pagina de Fecebook, Manuc Bey - Complexul Istorico-Arhitectural.

Harta Google de la Vama Leușeni - Conac - aici

Monumente religioase și etnografie

Localități ca Lăpușna și Mingir păstrează biserici vechi și muzee etnografice care ilustrează tradițiile locale militare, sociale și culturale pe parcursul ultimelor secole.


🍇 Viticultură și tradiții agricole

Raionul face parte din zona viticolă Codru, renumită pentru vinurile sale; tradițiile de vinificație continuă din secolul XIX până astăzi.


📌 Concluzie pentru turiști

Raionul Hîncești este o destinație ideală pentru cei interesați de istorie, cultură și tradiții rurale. De la vestigiile preistorice și târgurile medievale, la influența diplomatică a epocii moderne și bogăția patrimoniului cultural, zona oferă un itinerar bogat și variat.

Fie că vizitezi conacul Manuc Bey, explorezi muzeele locale sau te pierzi pe drumurile pitorești ale satelor tradiționale, Hîncești îmbină trecutul cu prezentul într-o experiență autentică în inima Moldovei.

Informație mai amplă - accesați aici.


Obiective istorice și culturale

1. Manuc Bey Castle – Complexul istoric-arhitectural Manuc Bey, palat și ansamblu de clădiri din secolul XIX restaurate, reprezentând o bijuterie arhitecturală importantă în regiune.
2. Museum – Muzeu local (de regulă inclus în ansamblul Manuc Bey), unde poți afla mai multe despre istoria zonei.
3. Kotovski Monument – Monument istoric dedicat lui Grigorii Kotovski, remarcabil pentru iubitorii de istorie locală.
4. Curtea Domnească din Lăpușna – Ruine și vestigii ale curții domnești din satul Lăpușna (aproape de Hâncești), cu semnificație istorică.
5. Moara cu Aburi din satul Mereșeni – Clădire tehnică istorică din începutul secolului XX, atractivă ca exemplu de arhitectură industrială tradițională.
6. Biserica din lemn din satul Cotul-Morii – Biserică tradițională lemnă din zona Hâncești.

🌿 Natură, peisaje și activități în aer liber

7. Rezervaţia peisagistică „Pădurea din Hâncești” – Zonă naturală protejată de stat cu păduri, flora și fauna specifice, perfectă pentru drumeții și relaxare în natură.

 Rezervaţia peisagistică „Pădurea din Hânceşti”, este Arie naturală protejată de stat care se întinde pe o suprafaţă de 4499 ha, între satele Lăpuşna şi Mereni, ocolul silvic Logăneşti, raionul Hânceşti. Rezervaţia este ocrotită de stat din anul 1975 atât pentru valoarea științifică cât și pentru frumusețea peisajului.

Aici cresc gorunet cu mici sectoare de stejar pufos și stejar pedunculat. Dintre plantele rare se evidențiază ceapa bulgărească, dedițelul, coronița elegantă, sadina ș.a. Se întâlnesc mulţi reprezentanţi ai florei balcano - mediteraneene: dediţel mare, sadina, bulbocodiu diversicolor, curcubeu corilaceu, cielnuşa, trifoi difuzat. Landşaft tipic de gârneț.

Aria Naturală Protejată de Stat "Pădurea din Hânceşti" amplasată în Ocolului Silvic Logăneşti, a fost încadrată în Etajul fito-climatic FD2 şi în Etajul de silvostepă (Ss).

Rezervaţia peisagistică “Pădurea din Hâncești” este inclusă în:

> Ruta turistică N4. Clic aici pentru detalii despre această rută.

Album foto - aici.

8. Cardonul Pădurarului №5 – Atracție turistică naturală / punct de interes deosebit pentru drumeții și poze în natură.
9. Izvorul Nemțeni – Surse de apă și peisaje agreabile în zona satului Nemțeni.

🎢 Distracție și agrement

10. Rope Slide Hîncești – Tiroliană (zip-line) – cea mai înaltă și lungă din Republica Moldova, pentru o doză de adrenalină și panorame frumoase.

🎨 Alte puncte de interes

11. GAS Mosaic – Atracție culturală/ artistică (precum mozaicuri sau artă în spațiul public).
12. заброшка безопасно – Loc interesant (probabil loc abandonat cu potențial foto/urban exploration), depinzând de interesul personal.

🍷 Recomandări din regiune

Deși nu chiar în orașul Hâncești, în zonă poți găsi și crame de vinuri și tururi locale pentru degustări, cum ar fi cele din cadrul Vinăria Hîncești. Link Google - aici.



Hânceștiul nu este doar o destinație, ci o stare de spirit – locul unde descoperi Moldova adevărată, oamenii calzi și poveștile nespuse din spatele fiecărei porți.


📍 Vino să trăiești experiența raionului Hâncești – aproape de tine, aproape de suflet.

Aici, Castelul Manuc Bey nu este doar un monument, ci o poveste despre eleganță, iubire și destin, așezată între ziduri care au văzut secole trecând. Pădurile Hânceștiului te cuprind cu liniștea lor și te învață să respiri din nou, departe de zgomot și grabă.


Hâncești nu este despre „a bifa” obiective turistice.

Este despre a sta, a privi, a simți.

Despre a-ți aminti cine ești.

Vă așteptăm la Hâncești să descoperiți frumusețea locului!