Nu știu de ce, nu știu cum, dar iată că am scris o impresie despre romanul Eu cu sora mea mai mică de Jennifer Weiner, deși l-am citit ceva timp în urmă. Zilele astea am privit și filmul. În fine!
Dacă ai o soră mai mare ori mai mică, ești obligat/ă să citești cartea asta.
„Eu cu sora mea mai mică” de Jennifer Weiner este un roman emoționant despre surori, familie, rivalități, secrete și legături care rezistă chiar și atunci când viața le pune la încercare. O poveste despre două femei foarte diferite, dar unite de o relație pe care timpul nu o poate șterge.
Subiectul romanului reprezintă viața surorilor Maggie și Rose Feller. Deși între ele nu sunt decât doi ani diferență, ele au personalități total opuse. Maggie este cea mai liberă, cochetă și iubește distracția. De-a lungul timpului a schimbat slujbă după slujbă, încât nici ea nu le mai știe numărul. La capătul celălalt se află Rose. Inteligentă și educată la Princeton, ea lucrează ca avocat la o importantă firmă de avocatură din Philadelphia. E o fată cu un apartament, mașină și tot restul.
Fragment din roman:
Maggie se prinsese repede cum stăteau lucrurile – profesorilor celor mai răi li se repartizau elevii cei mai răi, drept pedeapsă pentru că nu erau profesori buni. Cei mai răi copii aveau cei mai răi profesori drept pedeapsă pentru că erau săraci sau proști. […] Ei bine, socoti Maggie, dacă era pedeapsa cuiva, atunci se va comporta ca atare. Încetase să-și mai ia cărțile la ore și, în schimb, începuse să care după ea un portfard cât o trusă de scule. În timpul orelor își ștergea oja de pe unghii, își dădea cu un alt fard la ochi în timpul testelor, după ce răspundea cu aceeași literă la toate întrebările – A la o oră, B la următoarea.
Unicul lucru care le leagă e ura pentru mama lor vitregă. După ce rămăseseră orfane de mamă, tatăl lor se recăsătorise cu o femeie pe care cele două nu o aveau la suflet. Aşa că... cele două surori se îndepărtează de mama vitregă, dar şi de tată.
Referință critică:
Personajele lui Jennifer Weiner sunt absolut minunate, iar această atingere benefică a punctelor noastre nevralgice din viața de zi cu zi, care îi reușește atât de bine, te face să te simți citindu-i romanul, că te afli în prezența unui prieten înțelegător, cu mult umor, o companie irezistibilă.
People
Dacă chicklit-ul este întradevăr un gen, atunci Jennifer Weiner a creat o subspecie mai deşteaptă şi mai amuzantă...
Philadelphia Inquirer
