Autoare: Sorina Alexandra Istode
Să ne fie iubirea
poem eminescian
ori
una dintre sticlele de vin de colecție,
din care orice musafir
s-ar înfrupta cu plăcere.
Să-ți fiu fulgul de nea,
ce se topește-n palme
de la o singură atingere,
iar tu,
fie-mi piesa venerată de-adolescenții rebeli,
cărora
le pasă prea puțin
de ziua de mâine.
De-ar fi vara o a doua mea piele,
aș purta-o ca pe cea mai prețioasa haină.
M-aș scălda necontenit în mare,
iar valurile, ar lua cu ele în larg regrete și doruri mii,
descotorosindu-mă de vină.
Hai să ne fim pe rând
răsărit și apus,
atunci când lumea
mult prea grăbită,
uită să trăiască.
Rostește în locul meu
cuvinte ce-mi par prea amare,
iar eu,
te voi îndulci cu săruturi păcătoase,
mai fierbinti ca niciodată.
