Care este filmul vostru preferat? Pentru mine, unul dintre filmele care au rămas în memorie este Take the Lead, cunoscut și sub titlul românesc „Să dansați bine”. Este unul dintre acele filme pe care le poți revedea de mai multe ori și de fiecare dată să descoperi un mesaj nou.
 |
| Foto: https://www.rottentomatoes.com |
L-am descoperit întâmplător pe Facebook, după ce am văzut un fragment cu Antonio Banderas dansând tango. Curiozitatea m-a făcut să caut filmul. L-am găsit, l-am urmărit și mi-a plăcut atât de mult încât am ajuns să-l văd de aproximativ șapte ori.
Poate și pentru că îmi place foarte mult tangoul.
Dar Take the Lead nu este doar un film despre dans. Este o poveste despre educație, adolescenți, încredere, disciplină, respect, prejudecăți și puterea unui mentor de a schimba vieți.
„Take the Lead” – un film inspirat dintr-o poveste reală
Lansat în 2006, Take the Lead este o dramă muzicală cu elemente de dans, regizată de Liz Friedlander, avându-l în rol principal pe actorul spaniol Antonio Banderas.
Din distribuție fac parte și Rob Brown, Yaya DaCosta, Dante Basco, John Ortiz, Laura Benanti, Marcus T. Paulk, Jenna Dewan și Alfre Woodard.
Filmul este inspirat din povestea reală a instructorului de dans Pierre Dulaine, cunoscut pentru programele sale de dans social destinate elevilor din școlile publice.
Ideea centrală este simplă, dar extrem de puternică: un profesor bun poate vedea potențialul unui copil chiar și atunci când ceilalți văd doar problemele lui.
Un profesor care a ales să ofere o șansă
Povestea începe într-o școală publică din New York, unde Pierre Dulaine observă comportamentul unor adolescenți considerați dificili.
Unul dintre elevi distruge mașina directoarei, iar mai mulți tineri ajung în detenție după ore.
În loc să îi privească doar prin prisma greșelilor lor, Dulaine decide să facă ceva diferit: se oferă voluntar să îi învețe dansuri de societate.
Directoarea este sceptică, iar elevii sunt și mai sceptici.
Pentru ei, dansul propus de profesor pare depășit și lipsit de legătură cu lumea lor. Sunt obișnuiți cu hip-hop-ul și nu înțeleg de ce ar trebui să învețe tango, foxtrot sau alte stiluri de dans.
Dar Dulaine nu renunță.
Și tocmai aici începe adevărata lecție a filmului.
Poate dansul să schimbe comportamentul unui adolescent?
La prima vedere, pare greu de crezut că niște cursuri de dans pot schimba comportamentul unor adolescenți.
Însă profesorul nu îi învață doar pași de dans.
Îi învață disciplină, responsabilitate, respect, politețe, încredere și colaborare.
Dansul devine un instrument educațional.
Elevii trebuie să învețe să lucreze împreună, să își respecte partenerul, să fie punctuali, să fie atenți și să aibă încredere unul în celălalt.
Treptat, tinerii încep să înțeleagă că sunt capabili de mai mult decât credeau.
„Nu trebuie să dansezi pentru altcineva. Trebuie să dansezi pentru tine.”
Unul dintre momentele care mi-au rămas în minte este dialogul dintre Caitlin și profesorul Dulaine.
Adolescenta este frustrată pentru că îi este greu să danseze și consideră că nu este făcută pentru acest lucru.
Dulaine o întreabă, în esență, dacă îi place să danseze.
Caitlin răspunde afirmativ.
Iar mesajul lui este extraordinar de simplu:
Dacă îți place să dansezi, atunci ești făcută să dansezi.
Mai important este însă sfatul care urmează: nu trebuie să faci ceva doar pentru că alții au investit bani, timp sau așteptări în tine. Trebuie să găsești motivația care vine din interior.
Este un mesaj care nu se adresează doar adolescenților.
Se adresează tuturor.
Ce este un cotillion și de ce apare în film?
Filmul prezintă și lumea dansurilor formale și a cotillionului, un eveniment social în cadrul căruia tinerii pot învăța bune maniere, etichetă și comportament social.
Vedem pregătirea lui Caitlin pentru un astfel de eveniment și dificultățile ei de a învăța dansul, în ciuda faptului că părinții ei investesc bani în lecții.
Aici filmul introduce o altă idee importantă: faptul că o familie cu bani nu înseamnă automat că un copil este fericit, sigur pe el sau talentat la ceea ce i se cere să facă.
Uneori, presiunea părinților poate fi la fel de dificilă precum lipsa oportunităților.
Tango-ul lui Antonio Banderas schimbă totul
Unul dintre cele mai spectaculoase momente ale filmului este demonstrația de tango.
Pentru a le arăta elevilor ce înseamnă dansul profesionist, Pierre Dulaine dansează alături de o parteneră.
Iar aici scepticismul adolescenților începe să dispară.
Tango-ul devine limbajul prin care profesorul le demonstrează că dansul nu înseamnă doar pași, ci emoție, energie, disciplină și poveste.
Este și unul dintre motivele pentru care filmul mi-a plăcut atât de mult.
Tangoul este spectaculos, pasional și elegant, iar Antonio Banderas îi oferă scenei exact energia de care are nevoie.
„Ați fost prost informați” – dansul dincolo de prejudecăți
Elevii consideră că dansurile de societate sunt „dansuri slabe”.
Profesorul le răspunde provocării prin demonstrație și prin educație.
Foxtrotul, tango-ul și celelalte stiluri nu mai sunt doar niște dansuri vechi. Devin o modalitate de a descoperi muzica, cultura, emoțiile și propriile limite.
Când elevii întreabă ce este acea muzică pe care nu o înțeleg, profesorul le explică faptul că ea este creația unor compozitori și că în spatele ei există o întreagă istorie.
Asta face, de fapt, un profesor bun: transformă necunoscutul în ceva interesant.
De la neîncredere la spirit de echipă
La început, elevii nu au încredere în profesor.
Îl ironizează și nu vor să participe la cursuri.
Dar insistența lui Dulaine produce schimbarea.
Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le învață este responsabilitatea față de grup.
Dacă unul renunță, îi afectează și pe ceilalți.
Dacă unul muncește, îi poate motiva și pe ceilalți.
Astfel, dansul devine un exercițiu de viață.
Adolescenții care nu aveau voie să viseze încep să creadă în ei
Filmul abordează și diferențele dintre clasele sociale.
Unii dintre adolescenți provin din familii vulnerabile și au trecut prin experiențe extrem de dificile. Unii au cunoscut violența, drogurile, pierderea unor persoane apropiate sau problemele familiale.
Și tocmai aici este una dintre cele mai importante lecții ale filmului:
un adolescent nu trebuie definit prin mediul din care provine sau prin cea mai gravă greșeală pe care a făcut-o.
Are nevoie de cineva care să îi spună:
„Poți mai mult.”
Pierre Dulaine face exact acest lucru.
Nu îi scuză pentru greșelile lor, dar nici nu îi condamnă definitiv.
Le oferă o alternativă.
Concursul de dans – momentul în care totul se schimbă
Profesorul îi provoacă pe elevi să participe la un concurs de dans.
Pentru ei, participarea pare aproape imposibilă.
Dar tocmai faptul că nimeni nu se așteaptă să reușească îi motivează.
Mesajul lui Dulaine este puternic: dacă lumea nu are așteptări de la voi, atunci surprindeți-o.
Elevii muncesc, repetă, se ceartă, se împacă și învață să funcționeze ca o echipă.
În cele din urmă, ajung să participe la competiție și să demonstreze că pot concura de la egal la egal.
Iar rezultatul devine mai mult decât un premiu.
Devine dovada că încrederea poate produce schimbare.
„Uneori, cea mai bună cale de a cuceri un dușman este să ajungi în fața lui”
Este unul dintre mesajele care mi se par foarte importante în film.
În loc să răspunzi conflictului cu un alt conflict, poți încerca să îl depășești prin curaj, inteligență și apropiere.
Dulaine nu încearcă să îi controleze pe adolescenți prin frică.
Încearcă să îi câștige prin respect.
De ce cred că „Take the Lead” ar trebui văzut de adolescenți?
Pentru că este mai mult decât un film de dans.
Este un film despre educație și oportunități.
Despre copii și adolescenți care au nevoie să fie ascultați.
Despre profesori care pot deveni mentori.
Despre faptul că disciplina nu trebuie să însemne umilire.
Despre curajul de a încerca ceva nou.
Și mai ales despre renunțarea la stereotipuri.
Nu trebuie să ai bani pentru a avea un talent.
Nu trebuie să vii dintr-o familie privilegiată pentru a reuși.
Nu trebuie să fii considerat „cel mai bun” pentru a începe.
Uneori este suficient să existe un om care să creadă în tine.
„Take the Lead” este o lecție de viață
Pentru mine, acesta este motivul pentru care Take the Lead rămâne un film memorabil.
Dansul este doar mijlocul.
Adevărata poveste este despre oameni.
Despre adolescenți care descoperă că pot fi mai buni decât imaginea pe care ceilalți și-au format-o despre ei.
Despre un profesor care refuză să accepte că un elev este „pierdut”.
Despre puterea educației și a unui mentor.
Și despre faptul că oricine poate învăța ceva nou atunci când primește o șansă și este încurajat să nu renunțe.
De ce merită să vedeți „Să dansați bine”?
Dacă vă plac filmele despre dans, tango, Antonio Banderas, poveștile inspirate din fapte reale, filmele educative și poveștile motivaționale, Take the Lead merită să fie pe lista voastră.
Iar dacă vă place tangoul, cu atât mai mult.
Pentru mine, tangoul din concurs, dansat de cei trei elevi, este unul dintre cele mai frumoase momente ale filmului.
„Take the Lead – Să dansați bine” nu este doar despre cum să dansezi. Este despre cum să-ți găsești ritmul în viață.
Și poate că aceasta este cea mai frumoasă lecție pe care ne-o oferă filmul:
Nu contează de unde pornești. Contează cine crede în tine, cât muncești și cât de mult îndrăznești să mergi mai departe.
