sâmbătă, 16 iunie 2018

Scriitoarea chiliană Isabel Allende: „Viaţa, de asemenea, este ficţiune”. „Amantul japonez” e cel mai recent roman al ei. L-ați citit?

Revista sudamericană, Viva a discutat cu scriitoarea chiliană, Isabel Allende, care are în vânzare în librării ultimele, 23 de cărţi. Romanul Dincolo de iarnă (titlu original: Mas alla del invierno), conţine poveştile de amor târzii, o emigrantă prinsă într-o iarnă grea şi misterul unei morţi ce trebuie rezolvat.
Interviul a fost realizat de Natalia Díaz Zeledón şi publicat pe 23 iulie, 2017. Înainte de acest interviu, au apărut şi alte conversaţii de ale ei, unde, în mod inevitabil, apare dragostea ei pentru avocatul american, Roger Cukras.
 
Autoroarea chiliana are scrise 23 de cărţi. Dedicate lui Lori Barra
„Bietului Willie i-a murit doi copii din cauza drogurilor, iar la mine a murit Paula. Un cuplu nu rezistă mult la atâta durere” a declarat scriitoarea de origine chiliană pentru revista Viva din reşedinţa sa din California, Statele Unite. „Willie a fost deprimat si a incetat la orice efort pentru a mentine relatia de cuplu. Hai să zicem ca cel mai bine a fost să ne separăm. A fost o idee bună. Acum el are altă parteneră, o persoană ideală pentru el si eu, din intamplare, l-am cunoscut pe Roger şi nu mă aşteptam la nimic.”

Cel mai recent roman al scriitoare este Dincolo de iarnă, iar ficţiunea personajelor se intersectează cu viaţa ei. Romanul relatează istoria chilienei Lucía Maraz, o femeie matură care oferă şansa unei dragostei cu un profesor american, Richard Bowmaster. În timpul incertitudinii romantismului, cei doi o cunosc pe Evelyn Ortega, o migrantă din Guatemala care se refugiază împreună cu ei într-o iarnă aspră.

Ai scris despre dragoste pe tot parcursul carierei tale. Care a fost motivul că ai schimbat subiectul?
Subiectul iubirii, după mine, nu s-a schimbat, dar continuă. În cărţile mele sunt copii şi tineri care se îndrăgostesc, iar acum, persoanele în vârstă.
Eu cred că se îndrăgostesc în aceeaşi formă şi întotdeauna la fel. Etapele vieţii marchează forma în care se dezvoltă dragostea. Există o etapă în care cineva se căsătoreşte şi are copii, întemeind o familie. Sunt alte momente în care eşti ocupat să ai o carieră, de a merge mai departe, să plăteşti şcolile şi cu toate acestea, ai ce face. După asta, există un moment în viaţă, când te întrebi unde eşti: când o persoană nu are aceste responsabilităţi şi poate să trăiască dragostea într-o manieră diferită.

În ce sens în altă manieră?
Ca şi înainte, pasionat. Cu aceeaşi intensitate romantică şi sexuală, dar fără planuri. Eu când eram tânără, îmi făceam planuri ca să mă căsătoresc, sa am copii, voi face asta şi asta. Dar eu am 75 de ani, iar Roger - 74. Cât ne costă viata? Nu ştim. Cât de mult a rămas din viaţa conştientă, din viaţa sănătoasă, din viaţa cu energie, de proiecte si de scopuri? Am un vis de a trăi prezentul, fără planuri mari, pentru că nu ştim dacă se pot împlini.

Cunoscându-l pe Roger, s-a schimbat stilul de a scrie romane?
Nu-l ştiam când am început să scriu, a apărut când totul a fost aproape terminat. Dragostea nu schimbă atât de mult. Când m-am îndrăgostit de Willy aveam 45 de ani, iar cand m-am îndrăgostit de primul meu soţ aveam 15 sau 16 ani. A fost intotdeauna acelaşi sentiment de a-ţi pierde capul, din pasiune totală.

Cum apare viaţa ta personală în textele tale? Este scrisă într-o maniera complicată ori este doar clipi din ochi?
Aş fi vrut să fie aşa (zâmbeste). Nu sunt scrise cât ai clipi din ochi, ele nu pot fi explicate. Eu scriu despre ce mă interesează într-un moment determinat, întotdeauna este o motivaţie. Uneori cred că tema nu are nici o legătură cu mine, un exemplu fiind când am scris romanul Insula de sub mare (titlu original e La isla bajo el mar, 2009). Un roman unde mi-au trebuit patru ani de cercetare, e greu să scrii despre revolta sclavilor din Haiti, de acum 200 de ani. Ce are asta cu mine din punct de vedere cultural sau emotional? Romanul, odată terminat, mi-am dat seama de obsesia de a-l scrie, era despre tema care m-a obsedat dintotdeauna: puterea absolută de nepedepsirea unui infractor, datorită împrejurărilor legale.

Deci, orice roman are o relatie directa cu mine. E ceva ce mă interesează mult, ceva ce mi s-a întâmplat, o experienţă personală, o memorie obsesivă, ceva ce nu pot să renunţ ori ceva ce mi s-a întâmplat pentru moment. În acest moment, Fundaţia mea lucrează cu refugiaţi. Cazul lui Evelyn îl am la îndemână. Trăiesc o etapă a vieţii mele de maturitate, când am început să scriu romanul, îmi imaginam că puteam iubi cum iubea Lucía Maraz, dar nu mi se putea întâmpla să iubesc aşa. Poate că îmi doream, dar nu mi se întâmplă mie (zâmbeşte).

Este evident ca în opera Dvs, sunteţi preocupată de experienţa migraţiilor, relaţia lor cu ţara adoptată. Cum aţi reuşit să dezvăluiţi aceste aspecte conjuncturale în romanele Dvs?
Când scriu ceva, încep să fac o investigaţie amănunţită a locului şi a timpului. Dacă este necesar, merg la faţa locului şi trăiesc circumstanţele. Dacă voi scrie despre Brooklyn, voi merge în Brooklyn în timpul iernii pentru a vedea cum este timpul în acest sezon. Dacă voi scrie despre Amazonas, voi merge în Amazonas. Odată ce am teatrul meu, unde personajele mele se vor mişca, fiind bine delimitate şi bine cercetate, am deja jumătate din carte. Am materialul de bază care îl face pe cititor credibil. Partea fictivă este acceptată mai uşor.

Din toată cariera dvs, ce semnificaţie are romanul Dincolo de iarnă? Ce are aceasta carte în mod special?
Nimic. Este o altă carte ca şi cele pe care le-am mai scris. Fiecare roman este o creaţie, este o ofertă pe care cineva o pune acolo pentru ca cititorii să o primească ori să o respingă. Eu niciodata nu privesc în urmă ca să văd ce am scris şi cand mi se zice că am scris 23 de cărţi, adevarul e că pot spune că sunt multe. Am fost în Madrid pentru lansarea cărţii, era o cortină enormă, unde erau cele 23 de coperţi ale cărţilor. Eu le priveam şi nu îmi venea să cred ochilor: erau toate diferite şi nu-mi aminteam de aproape niciuna (râde). Când sunt întrebată de importantanţa pe care o pot avea, nu răspund în nici un fel.

Ce text te-ai bucurat cel mai mult? Investigarea ori scrierea textului, care sunt procese foarte diferite.
Un text care mi-a placut mult, la momentul respectiv, pentru că mi-a trezit spiritul dupa moartea fiicei mele Paula, a fost Afrodita (1996). Când faci cercetări despre sex, mâncare, afrodisiace, povestiri erotice... Toate acestea mi-au ridicat foarte mult spiritele. Deci, a fost distractiv să o fac, mai ales în acel moment care a fost atât de prost în viaţa mea. Într-adevăr, cea mai mare cădere pe care am avut-o.
Dar, aproape toate temele de investigaţie mă pasionează, ca şi în cazul sclaviei. Este un subiect înfricoşător. Ororile pe care oamenii le pot face contra oamenilor cand au impunitate şi putere, sunt terifiante. Dar cercetarea mă îmbogăţeşte, mă ajută să ştiu lucruri pe care nu le bănuisem. Când am cercetat tema aurului din California pentru a scrie romanul Fiica norocului (titlu original: Hija de la fortuna, 1999), am descoperit multe lucruri pe care nici nu le cautam. Am descoperit prezenţa peruanilor şi a chilienilor, cu mult inainte ca americanii să vină pe continent. Am ajuns prin Pacific şi am ajuns mult mai devreme.

Toate aceste lucruri sunt cunoştinte importante. Partea proastă ca eu am memorie proastă. Îmi amintesc tot ce am de gând să scriu pentru această carte şi, odată publicat romanul, încep să investighez pentru următoarea carte şi uit ce am scris mai devreme.

V-aţi aventurat să scrieţi genuri diferite şi a-ţi avut oportunitatea de a scrie pentru public foarte diferit. Cum funcţionează aceste schimbări?
Nu mi-am pus scopul sa scriu lucruri diferite in mod special. Adevarul e că fiecare carte are  stilul ei de a fi povestit şi fiecare roman este o provocare care trebuie luat fără să te gândeşti la ceea ce ai facut mai inainte, pentru că formulele nu pot fi repetate. Fiecare roman e o provocare, cere o documentare diferită, un ton distins şi o manieră distinctă de a o povesti. Sunt teme care se repeta şi eu sunt conştientă de asta. Uneori sunt la mijlocul unui roman şi spun, asta eu deja am mai spus, asta eu am mai relatat înainte. Dar aceste teme sunt recurent, nu doar cu mine. Eu am temele mele referitor la subiecte ce ţine de moarte, dragoste, violenţă, nedreptate, exil, marginalitate. Se repetă întotdeauna. Personajele mele sunt femei puternice care se descurcă singure, părinţi dispăruţi. Sunt teme. 

De unde vin aceste femei? Ori sunt reflecţiile dumneavoastră?
Nu (zâmbeşte). Nu sunt reflecţii de ale mele. Se zice că în fiecare autor sau autoare este într-un personaj, inclusiv răufăcători. De ce alegi să scrii despre aceste personaje, iar despre alţii nu? De ce trebuie să zici asta, dar despre asta nu? Pentru că asta e important pentru tine şi este reflecţia autorului. Iar când descriu ori vreau să creez un personaj, aproape întotdeauna am un model din viaţa reală. Dacă nu-l am, caut. 
În cazul romanului Dincolo de iarnă, personajul lui Evelyn Ortega, fata din Guatemala... La fundaţia mea lucram cu refugiaţii, aşa ca sunt la curent cu situaţii ca ale ei. Nu am avut nevoie să inventez personajul. Lucia Maraz are multe părţi din mine, dar are şi de la prietenele mele, jurnaliste chiliene, care au suferit din cauza exilului, şi-au ucis tatal, le-a dispărut un frate ori un soţ. Deci, nu trebuia să inventez nici asta. E o chestiune de a-mi aminti de prietenele mele şi de a vorbi cu ele. 

Un personaj precum Richar, este o combinaţie de două ori trei persoane pe care le cunosc. Unul din ei este fratele meu, Juan. Altul este un prieten adorabil, de la el am toate frazele pesimiste. Acest pesimism brutal este de la el. Cand am scris Jocul Ripper (2014) aveam nevoie de un soldat american şi nu cunoşteam niciunul. Am mers să-l caut şi graţie unei persoane care era vară cu el, am reuşit să vobesc cu unul din soldaţii care l-au ucis pe Osama Bin Laden. Acesta a fost modelul meu pentru personaj şi nu l-aş fi putut inventa niciodată. 

Cat de subţire este linia dintre realitate şi ficţiune?
Nu ştiu care este linia, deoarece în viaţa mea proprie nu ştiu care e reală şi care e inventată. După spusele fiului meu, Nicolás, eu inventez totul. După mine, totul e adevărat. Şi mi se întâmplă lucruri stranii. Şi atunci, mi se pare ca totul este posibil: că viaţa e misterioasă şi chiar viaţa este ficţiune. Viaţa este amintire, viaţa este memorie. Unul îşi aminteşte lucruri diferite de modul în care s-au întâmplat sau cum îi amintesc alţii. Dacă eu şi fiul meu vedem un accident de maşina, eu pot povesti asta în 20 de minute: este sânge, poliţie, câini care ling sânge, totul. Nicolás spune: „S-au lovit două maşini.” Gata. 

În viitor, ce veţi vinde?
Presupun că voi scrie altă carte. La moment sunt îndrăgostită şi nu cred că am prea mult timp (râde). Când există un barbat în viaţa mea, nu am timp. Dar voi continua să scriu. Ce voi scrie acum? Habar n-am. Nu contează, voi cauta. Partea buna a acestei meserii pe care o am, este ca nu poţi îmbătrâni şi poţi continua să scrii liniştit, în timp ce nu înnebuneşti. 

Interviul a fost tradus.
Sursa: Entrevista con Isabel Allende: „La vida tambien es ficcion”   [online] [citat 16.06.2018]. Disponibil: https://www.nacion.com/viva/cultura/entrevista-con-isabel-allende-la-vida-tambien-es-ficcion/VPG4GDRB2JCDJLYZASD47OSANE/story/ 


luni, 4 iunie 2018

Stil și etichetă în Japonia. Ce trebuie să știm despre japonezi dacă vrei să faci afaceri cu ei?

Japonia este o țară frumosă, cu tradiții și cu o economie puternică. Dar sunt nște reguli specifice japonezilor pe care ar trebui să le ști înainte de a iniția afaceri cu ei. Sursa informației este Noul cod al bunelor maniere. Ghid actualziat pentru un comportament adecvat de Silke Schneider-Flaig. Cartea a apărut în anul 2011 în București, la editura ALL.

Japonezii pun cel mai mare preţ pe comportamentul manierat, nu numai în activitatea profesională, ci şi în viaţa personală, chiar în activitatea sportivă sau la servirea ceaiului. Vestimentaţia este întotdeauna formală: costume închise la culoare pentru bărbaţi sau haine business pentru femei, unde bluzele trebuie să fie încheiate până la gât. De altfel, controlul de sine reprezintă o caracteristică importantă. Faţa nu trebuie pierdută din vedere. De aceea japonezii par foarte formali. Cine îşi pierde controlul, pierde un partener de afaceri. Să presupunem că cineva se ceartă cu partenerul de afaceri japonez şi „explodează”  de furie, punându-l pe acesta într-o situaţie dificilă. Iscusinţa diplomatică ne face să ne arătăm adevărata faţă permiţând o rezolvare a situaţiei dificile. În acest fel rămâne, cel puţin, şansa ca negocierea contractului să nu fie anulată. Indiferent de situaţie, negocierile trebuie făcute cu mult tact.

Formule de salut
Îin Japonia, salutul este un indiciu important al bunelor maniere. Aici se salută printr-o aplecare. Cu cât este mai înalt în rang cel pe care îl salutăm, cu atât trebuie să ne aplecăm mai mult. Mâinile nu sunt împreunate ca pentru rugăciune, ci lăsate lejer pe lângă coapse. Însă, în mediul de afaceri este acceptată şi strângerea de mână. În strânsă legătură cu salutul se află şi schimbul de cărţi de vizită, în măsura în care persoanele nu se cunosc încă. Acestea se oferă cu ambele mâini şi se iau în acelaşi fel. Cine nu acordă atenţie acestor detaii va face o greşeală penibilă! Cei care a oferit cartea de vizită se va simţi imediat ofensat. Persoanele care desfăşoară constant o activitate comercială în Japonia, trebuie să se asigure că pe spatele cărţilor de vizită personale informaţiile sunt scrise şi în limba japoneză. în mod normal se scrie mai întâi numele şi apoi prenumele.

Negocierea afacerilor
Cei care desfăşoară o activitate comercială în Japonia nu trebuie să se grăbească; contactele se stabilesc după un anumit timp.
Japonezilor nu le place să facă afaceri cu străinii. Cinele de afaceri sau delegaţiile comerciale oferă un bun prilej pentru stabilirea unor noi contacte de afaceri.
Odată încheiat contactul, relaţia cu partenerii şi clienţii trebuie menţinută în continuare. Micile cadouri, care trebuie să fie împachetate frumos, obligatoriu, menţin relaţiile. Japonezii se bucură de orice obiect tipic adus din ţara de provenienţă (coniacul francez de la francezi, saboţi de lemn de la partenerul de afaceri din Olanda etc.). Nu se dăruiesc niciodată flori albe. De altfel, trebuie acordată atenţie cadourilor care au ceva în comun cu cifra patru. Aduce ghinion.

CADOUL Şl AMBALAJUL
În Japonia, ambalajele se află la rang de artă. Ambalajul trebuie să fie realizat cu atenţie şi cu imaginaţie. Cadourile se oferă şi se primesc întotdeauna cu ambele mâini. Despachetarea se face însă mult mai târziu.
Evenimente after-work
În Japonia se obişnuieşte să se servească masa şi să se bea cu prietenii şi partenerii de afaceri. Discuţiile sunt nonformale. Fiecare îi povesteşte celuilalt ce ar vrea să audă cu plăcere. Aici se poate menţiona, de exemplu, admiraţia pentru meditaţia zen şi pentru filosofia zen. De altfel, diferenţa dintre slujbă şi viaţa privată, respectiv afaceri şi after-work este foarte bine delimitată la japonezi. În timp ce ziua se desfăşoară într-un mod foarte formal, seara se încheie deseori într-o atmosferă zgomotoasă şi prietenoasă cu vin din orez (sake) şi karaoke. Aici se vorbeşte foarte mult. Ca măsură de precauţie, este bine ca paharul să nu se bea până la fund, pentru a nu fi reumplut imediat. În afară de aceasta, cel care face cinste cu sake are un avantaj decisiv: este cel care serveşte băutura. Prin urmare, nu trebuie să îşi umple paharul. Acest lucru nu este obligatoriu.
Mersul la karaoke presupune ca toţi invitaţii şi clienţii să participe din proprie iniţiativă. Nu trebuie să existe teama în faţa momentelor penibile, deoarece în ziua următoare nimeni nu va discuta despre asta. Va fi valabil din nou „business as usual”. Toţi se comportă ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.

Japonezii şi ceaiul
Ceaiul nu este o băutură în Japonia, ci o ceremonie. Cel care bea ceaiul doar pentru a-şi potoli setea nu va fi bine văzut de gazdă. Ar fi mult mai dezamăgitor acest fapt pentru un japonez decât este îndulcirea şampaniei cu zahăr cubic şi consumarea acesteia pentru a potoli setea, pentru un francez.
Casele de ceaiuri sunt locuri destinate relaxării. Preţ de câteva clipe este înlăturată agitaţia din timpul zilei, regăsindu-se liniştea şi relaxarea. Ritualul ceaiului are ca scop tonifierea mentală. Multe case de ceaiuri dispun de tatami. Tatami este o saltea folosită de japonezi ca pardoseală. În camere se află un bol din fier cu apă.
Ritualul specific necesită multă atenţie. Gazda ia în mână o mică legătură din bambus cu care pisează praful de ceai până când se transformă într-o spumă verde. Amestecul se bea, de cele mai multe ori, din ceşti ce ceai, din câteva înghiţituri (trei). Deoarece ceaiul este amar, în mod normal, gazda oferă mici dulciuri (de cele mai multe ori aluat din orez). Oaspetele care se află în Japonia trebuie să cunoască ceremonia ceaiului.

BUDISMUL ŞI BUDISMUL ZEN
Budismul zen se bucură de mult respect în Japonia. Zen înseamnă meditaţie. Acest lucru se observă din poziţia de meditaţie. în secolul al V-lea î. H. s-a născut Siddhar-tha Gautama, fiul unui rege. Mai târziu şi-a luat numele de Buddha (care înseamnă „a trezi”). Acesta a căutat o cale de a depăşi caracterul efemer al lumii. La vârsta de 35 de ani a atins iluminarea. De aici înainte s-a dedicat scopului de a depăşi caracterul trecător al existenţei pământeşti, eliminând suferinţa. Această învăţătură este caracterizată prin toleranţă şi milă. Budismul se numără printre religiile lumii. Adepţii sunt estimaţi la circa 500 de milioane. Budismul zen a fost promovat de un călugăr din india, Bodhi-dharma. în secolele al XII-lea şi al XII-lea această religie s-a răspândit în Japonia, prin intermediul călugărilor Esai şi Dogen. Budismul este definitoriu pentu Japonia. Predica budismului zen recomandă mersul desculţ pentru a pune mai bine în legătură pământul şi anotimpurile.
Unii adepţi merg desculţi întregul an, inclusiv iarna. Zen influenţează ceremonia tradiţională a ceaiului, tehnica de aranjare a florilor (ikebana) şi multe altele.

STRESUL ŞI REPUTAŢIA
Liniştea care domină ceremonia ceaiului trebuie să ajute şi la combaterea stresului. Cine este stresat şi nu se poate controla îşi pierde repede reputaţia în rândul japonezilor, care resimt agresiunea ca pe o lipsă de respect.

Japonezii şi mâncarea
În Japonia este foarte răspândit obiceiul de a duce la gură bolul cu orez sau cu supă. Bărbaţilor le este permisă sorbirea cu zgomot a supei de tăiţei (femeile trebuie să mănânce supa într-un mod mai elegant). La restaurant gazda este cea care comandă.

Simţul japonezilor pentru calm
Japonezii dau mare importanţă calmului, chiar şi atunci când se confruntă cu agitaţia creată de persoanele din mijloacele de transport în comun. Acolo nu domneşte agresivitatea specifică orelor de vârf din metropolele occidentale. Calmul se bazează pe vechi principii. Şi acestea îşi au originea în budism. Modestia, calmul, decenţa şi capacitatea de a lua o pauză sunt foarte importante. Este posibilă deconectarea de la agitaţia de zi cu zi a unei metropole? în Tokio atrag atenţia templele aflate în mijlocul agitaţiei, între străzile cu magazine şi complexele de birouri. Mulţi îşi rezervă timp, în ciuda stresului, pentru a aprinde acolo un beţişor parfumat şi pentru a se relaxa, preţ de câteva minute. Arta calmului, aici numărându-se şi ascultarea celorlalţi cu răbdare şi neîntreru-perea constantă, este subordonată bunelor maniere.
INTERESUL PENTRU TEATRUL NOH
Japonezii pun mare preţ pe estetică şi pe ascultarea celorlalţi. Un exemplu în acest sens este şi preocuparea pentru teatrul Noh. Acesta este o reprezentare artistică, ce se caracterizează prin gesturi simbolice, replici puţine şi muzică de flaut şi tambur. Actorii sunt toţi de sex masculin. Mişcările sunt nemaipomenit de lente şi îndeamnă către meditaţie.

Fără un „nu” răspicat
Japonezii îndrăgesc armonia. Le este dificil să răspundă concret la întrebări directe dacă prin aceasta este compromisă armonia. Să presupunem că un client pune o întrebare directă legată de un proiect (de exemplu, dacă doresc sau nu să încheie un contract). Va fi formulat un răspuns vag chiar şi atunci când directorul firmei japoneze ştie cu certitudine că va încheia contractul cu un alt partener. Răspunsuri vagi precum: „poate fi problematic” sau „ne vom da silinţa în aşa fel încât să fie modificat contractul în avantajul ambelor părţi” inspiră neîncredere. În Japonia armonia este mai importantă decât clarificarea.

Reguli stricte de comportament în sport
Chiar şi în sport sunt valabile reguli de bună conduită deosebit de stricte. Japonia este ţara artelor marţiale. Printre acestea se numără, de exemplu, aikido. Cu greu există o altă ramură sportivă care să respecte eticheta aşa cum se întâmplă în cazul artelor marţiale. Încă de la intrarea în sala de antrenament (dojo) trebuie să se facă plecăciunea dojo. De asemenea, se salută la intrarea sau la ieşirea de pe saltea, şi la ieşirea din sală. Societatea internaţională a Kuma Ryu Aiki Bu-Jutsu impune literalmente ca înainte de intrarea pe saltea mâinile şi picioarele să fie spălate. în plus, unghiile de la mâini şi de la picioare trebuie tăiate scurt (pentru a evita pericolul unor răniri accidentale). Bijuteriile trebuie scoase înainte de începerea antrenamentului (din acelaşi motiv amintit mai sus) şi vezica urinară nu trebuie să creeze probleme în timpul antrenamentului. Antrenorului te adresezi cu„Senpai” şi maestrului cu „Sensei”, folosindu-se numele plus „San”. Indicaţiile antrenorului se respectă imediat ce au fost rostite. Îîn timpul antrenamentului, profesorul sau maestrul poate fi întrerupt doar în cazuri excepţionale după ce elevul a sugerat dorinţa de a se adresa printr-o plecăciune. Plecăciunea se repetă şi după primirea răspunsului. în principiu, atât Sensei, cât şi Senpai sunt salutaţi printr-o plecăciune. în plus, cei cu grad superior sunt respectaţi întotdeauna, sfaturile lor sunt acceptate fără critică. Invitaţia la exerciţiu sau la luptă o face întotdeauna cel superior în grad şi nu invers. în dojo sunt interzise discuţiile zgomotoase şi comportamentul necorespunzător. Partenerii dojo sunt parteneri importanţi în drumul vieţii („do” însemnând drum, principiu, învăţătură). Relaţia trebuie să fie amicală. Centura reprezintă semnul distinctiv al performanţei obţinute. În acelaşi timp, sugerează cunoştinţele partenerului. Centura trebuie să motiveze şi nu să ducă la aroganţă şi orgoliu. La părăsirea sălii se poartă zori (sandale tradiţionale ale samurailor), în sală se intră fie desculţ, fie cu aşa-numiţii tabi (şosetele tradiţionale ale samurailor). Există însă şi reguli stricte ale echipamentului. La antrenament se poartă un gi alb (echipamentul de judo) şi hakama albă (fustă-pantalon a călăreţilor, vestimentaţia tradiţională a samurailor). Dacă un elev întârzie, trebuie să recupereze întreaga etichetă (reigisaho) şi exerciţiile de încălzire (taisho). În plus, fiecare exerciţiu trebuie să înceapă şi să se încheie cu o plecăciune.,,Onegai shimasu” („Adresez o rugăminte”) reprezintă formula folosită înainte de executarea unei tehnici. După executarea unei tehnici se spune „arigato gozia mashita” prin care se exprimă recunoştinţa.

Transferarea principiilor din sport în viaţa personală
Codul de onoare din astfel de sporturi este respectat şi în viaţa personală. Spre exemplu, societatea internaţională Kuma Ryu Aiki Bu-Jutsu stipulează foarte clar regulile astfel încât codul să fie respectat întotdeauna în mod corect şi în afara sălii dojo. Vorbăria şi spectacolul sunt interzise. Atitudinea rezervată şi modestia sunt mai curând un indiciu, un semn al suveranității și al puterii decât al demosntrării tehnicilor învățate.

Alte aspecte
De altfel, partenerilor de afaceri japonezi ar trebui să ne adresăm folosind numele de familie şi „san”. În cadrul afacerilor, cei care sunt însoţiţi de mai mulţi colegi fac o impresie mai bună. Acest lucru exprimă importanţa deosebită şi respectul acordat întâlnirii. La prezentări, japonezii pun mare accent pe design. Filmele de prezentare, cataloagele sau prezentările în Power Point ar trebui să fie cât mai atractive (poze, schiţe, tabele). Atât japonezele, cât şi japonezii se bucură de felicitările primite, în special cele de Anul Nou. Cei care doresc să-şi menţină şi să-şi îmbunătăţească relaţiile de afaceri ar trebui să ţină cont de acest lucru şi să transmită salutări şi urări de bine din ţara natală. Este de la sine înţeles că felicitarea trebuie să fie atractivă din punctul de vedere al calităţii şi al graficii pentru ca destinatarul să vadă câtă stimă îi poartă expeditorul. Din acest motiv se folosesc, indiscutabil, timbrele speciale.
La o invitaţie privată haina şi pantofii trebuie scoase de la intrare. Pantofii ar trebui să stea cu vârful spre ieşire. Gazdele bune pun la dispoziţie papuci. În camerele în care se intră doar în ciorapi, există papuci speciali pentru toaletă. Suflarea zgomotoasă a nasului, tusea sau strănutul sunt nedorite.

DE REŢINUT!

•           Partenerilor de afaceri japonezi ar trebui să ne adresăm folosind numele de familie şi „san”.
•           La întâlnirile de afaceri este de preferat să nu ne prezentăm singuri, ci, pe cât posibil, cu alţi colegi. Acest lucru inspiră importanţă şi respect.
•           Prezentările trebuie să fie cât mai atractive (design, imagini, schiţe).
•           Lucrul în echipă.
•           Punctualitatea.
•           întâlnirile de seară cu partenerii, colegii sau clienţii.
•           Karaoke cu partenerii de afaceri.
•           Suvenire din ţara natală.
•           Intrarea într-o casă fără a purta papuci.
•           Interesul pentru teatrul Noh.
•           Interesul pentru artele marţiale japoneze (aikido).

•           Oferirea cadourilor cu ambele mâini.

duminică, 3 iunie 2018

Ce trebuie să știm dacă vrem să călătorim în țările Americii de Sud? Stil și etichetă

În continuare, citiți ce trebuie să știți dacă vreți să călătoriți în Ecuador, Paraguay, Peru, Bolivia,Uruguay și Columbia. Sursa informației este cartea Noul cod al bunelor maniere. Ghid actualizat pentru un comportament adecvat de Silke Schneider-Flaig, apărut în anul 2011 la editura ALL din București.

Ecuador
În Ecuador nu numai clima diferă de cea din Chile, ci şi obiceiurile locale. Locuitorii de la ţărm sunt deschişi, cei din regiunea muntoasă, distanţi.Denumirea de indian din America de Sud este percepută ca o jignire, chiar dacă nu aceasta a fost intenţia. În Ecuador, ca şi în alte ţări latinoamericane este necesară răbdarea în dezbateri.

Formule de salut
În principiu, sunt valabile aceleaşi reguli ca în Chile, punându-se şi aici valoare pe folosirea corectă a titlului.

Vestimentaţia
Pe ţărmul Pacificului este permisă o vestimentaţie mai lejeră, dar în regiunea de deal se recomandă purtarea unui costum închis la culoare cu cravată. Nu trebuie trecut cu vederea faptul că nu doar negrul este admis, ci şi albul, care este şi semn al doliului.

Mâncarea şi cinele de afaceri
La invitaţiile de afaceri se recomandă o „apariţie întârziată” de 30 minute, iar la evenimentele private, de 30 până la 60 de minute. Şi aici, cadourile pentru gazdă sau florile sunt foarte apreciate, fiind preferate mărfurile de calitate superioară şi cadourile de o foarte bună calitate. La cinele de afaceri se trece direct la subiect, însă abia după desert.

FEMEILE ÎN ECUADOR
În Ecuador nu este firesc, aşa cum se întâmplă în SUA sau în Europa, ca femeile să ocupe funcţii de conducere. Din acest motiv, femeile de afaceri ar trebui să adopte un anumit comportament, mai rezervat, să aibă o prezenţă sigură pe sine şi să nu se lase intimidate.

Generalităţi
Întârzierile la dezbaterile de afaceri sunt de nedorit, în special în rândul străinilor. Sfertul acade-
mic poate fi valorificat. Critica directă nu este apreciată în Ecuador. Din acest motiv, trebuie să aveţi o abordare diplomatică, aşa cum se procedează şi în Brazilia. Ca în orice ţară, locuitorii se bucură când străinii pronunţă câteva cuvinte în limba lor maternă, în acest caz în spaniolă (vezi Spania/Argentina). Relaţia Ecuadorului cu Peru este foarte tensionată. Mai mereu apar opinii divergente în ceea ce priveşte delimitarea graniţei.

DE REŢINUT!
Punctualitatea.
Reacţia mai curând rezervată.
Suvenire sau flori.
Cunoaşterea câtorva cuvinte în spaniolă.

DE EVITAT!

Discuţiile pe tema graniţei cu Peru.
Critica directă sau criticarea unei persoane care nu este de faţă.

Paraguay
Pregătirea întâlnirilor în Paraguay necesită mult timp, nu se ajunge niciodată la tema propriu-zisă imediat, iar punctualitatea este un concept mai curând abstract. Din acest motiv, dezbaterile nu numai că necesită multă răbdare, dar rezultatele trebuie fixate neapărat şi în scris.

Formule de salut
Străinii se salută printr-o strângere de mână, altminteri sunt obişnuite îmbrăţişările, atingerea umărului şi sărutul obrazului. Şi în această ţară menţionarea titlului este apreciată.

Vestimentaţia
În Paraguay, este permisă vestimenţia lejeră; la o primă discuţie cu un partener de afaceri se recomandă însă purtarea unui costum cu cravată. Acelaşi lucru este valabil şi pentru invitaţiile la evenimentele festive sau la vizitele de seară. Cu toate acestea, seara vestimentaţia permisă poate fi sport, însă pantalonii scurţi trebuie evitaţi.

Mâncarea şi cinele de afaceri
La invitaţiile private nu este recomandată o apariţie extrem de punctuală. însă, la cinele de afaceri trebuie să fim punctuali, chiar şi atunci când există riscul de a ajunge mai devreme. Şi aici cadourile pentru gazdă sunt apreciate.

FEMEILE ÎN PARAGUAY
În Paraguay puţine femei ocupă funcţii de conducere. Din acest motiv, femeile de afaceri trebuie să fie rezervate, dar conştiente de sine.

Generalităţi
Critica făţişă nu este bine privită nici în Paraguay. Din acest motiv se recomandă o abordare diplomatică. Ca şi în alte ţări, locuitorii se bucură când străinii rostesc câteva cuvinte în limba lor, dar nu toţi vorbesc spaniola (vezi Spania/Argentina), ci guarani. Guarani este cea de-a doua limbă naţională. Spre deosebire de celelalte ţări sud-americane, legăturile economice cu Europa nu sunt foarte bine consolidate.
O caracteristică a activităţii economice este că fiecare vrea să iasă învingător. într-adevăr, această dorinţă este specifică multor ţări, dar în Paraguay acest statut are o mare legătură cu onoarea. Aceasta înseamnă că o ofertă de contract nu va fi acceptată imediat. Cel mai bine este să se ceară un timp de gândire, să se pună multe întrebări şi să se aducă contraargu-mente. Chiar şi atunci când oferta este foarte atractivă, un răspuns spontan îi va da impresia celuilalt că discută cu un om prost, pentru că a acceptat o ofertă prea slabă. Din respect pentru aspiraţia spre armonie a locuitorilor, vizitatorii nu trebuie să refuze ceva în mod direct.

DE REŢINUŢI
Fără critică făţişă.
Suvenire sau flori.
Acceptarea unui contract se face doar cu ezitare.

DE EVITAT!
Pantalonii scurţi.
Critica directă sau criticarea persoanei care nu este de faţă.
Acceptarea unei oferte pe loc.
Refuzarea unei oferte în mod direct.


Peru

În Peru, patria incaşilor, mentalitatea peruvienilor ce locuiesc în Munţii Anzi, care sunt mai curând rezervaţi şi timizi, este diferită faţă de cea a locuitorilor din centrul ţării.

Formule de salut
Străinii sunt salutaţi printr-o strângere de mână. îmbrăţişările şi sărutul pe obraz sunt acceptate după o îndelungată perioadă de cunoaştere a celuilalt. Titlul şi menţionarea corectă a acestuia sunt importante şi în Peru.

FEMEILE ÎN PERU

Şi în Peru femeile care ocupă o poziţie de conducere reprezintă o excepţie. Cu toate acestea, în majoritatea cazurilor, peruvienii nu au nicio problemă cu femeile manager care vin din străinătate, dacă acestea se conformează obiceiurilor ţării. Trebuie conştientizată mica neîncredere pe care o au peruvienii în femeile care ocupă un astfel de post.

Vestimentaţia

În Peru, în materie de vestimentaţie se preferă culorile închise. Cu toate acestea, nimeni nu se prezintă seara într-o ţinută sport, ţinând cont, mai ales, de indicaţiile date de gazdă.

DE REŢINUT!
Fără critică directă.
Suvenire sau flori.
Acceptarea unui contract doar cu ezitare, pentru a da impresia partenerului de afaceri că a înregistrat un mare succes.
Acordarea unui termen de plată prelungit (nu imediat, ci la sfârşitul conversaţiei).

DE EVITAT!
Exprimarea criticii aduse politicii conducătoare.
Critica directă sau criticarea unei persoane care nu este de faţă.

Mâncarea şi cinele de afaceri
La invitaţiile private bucuria cadoului este dată de obiectele tipice aduse din Europa. Şi florile sunt apreciate.

Generalităţi
Ca în multe alte ţări sud-ame-ricane critica nu se face în mod direct şi în văzul tuturor.
Aceasta trebuie exprimată întotdeauna în mod diplomatic. Şi peruvienii se bucură când străinii pot pronunţa câteva cuvinte în
limba lor, dar nici aici nu se vorbeşte doar spaniola (vezi Spania/ Argentina), câţiva dintre locuitori vorbind limba tradiţională numită „quechua”.

Oferta unui contract nu trebuie acceptată pe loc nici în Peru, ci trebuie solicitat un timp de gândire. Ofertantul este astfel pus în-tr-o lumină mai bună. în plus, denotă calitate. în loc să se scadă preţul pot fi menţionate alte modalităţi de plată (plata în rate, prelungirea termenului etc.).

Abordarea dă impresia că nu se doreşte reducerea preţului pentru a păstra reputaţia şi performanţele produsului, dar acest lucru se poate obţine în alt fel.

Astfel, succesul este garantat. Suportul tehnic pentru rezolvarea eventualelor probleme este foarte apreciat. Prin urmare, este bine să existe o ofertă şi în acest sens.
Bolivia

În Bolivia locuiesc şi mulţi emigranţi germani. Aceştia participă activ la viaţa economică, aducând contribuţii (de exemplu, există o companie aeriană înfiinţată de nemţi). Prin urmare, aceştia sunt trataţi ca parteneri de afaceri.

Formule de salut

Străinii sunt salutaţi prin strângerea de mână. îmbrăţişările şi sărutul pe obraz sunt acceptate între apropiaţi. Şi în Bolivia menţionarea titlului este foarte apreciată. Adresarea se face menţionând numele de familie sau funcţia academică plus numele de familie.

Vestimentaţia
În Bolivia, oamenii de afaceri se îmbracă formal. în spaţiul privat este acceptată o apariţie mai lejeră şi mai sportivă. Chiar şi pantalonii scurţi pot fi purtaţi fără probleme în sfera privată. în schimb, sandalele dau o impresie neserioasă şi contrară bunelor obiceiuri.

FEMEILE ÎN BOLIVIA
Legătura fără probleme dintre bolivieni şi nemţi se aplică şi în relaţia cu turistele sau femeile de afaceri din străinătate.

Mâncarea şi cinele de afaceri
La invitaţiile private gazda se bucură de suvenire. Şi florile reprezintă o bună alegere. Bolivienii sunt punctuali, conform obiceiului.

Generalităţi
Şi aici locuitorii se bucură be cuvintele pronunţate de străini m limba lor maternă (vezi Spania Argentina).

DE REŢINUT!
Suvenire sau flori.
Nu trebuie uitat faptul că oaspeţii apar la timp (din respect şi politeţe).

DE EVITAT!
întrebări legate de politică.
Discuţii pe teme religioase.
Critica directă sau criticarea unei persoane care nu este de faţă.


Uruguay

Punctualitatea nu este punctul lor forte, iar la evenimentele private sunt aşteptate mici cadouri.

Columbia

Sărutul pe obraz vine după o perioadă mai lungă de cunoaştere a celuilalt, iar purtarea pantalonilor scurţi trebuie evitată cel puţin în oraşe.

Venezuela
În Venezuela se pune accentul pe punctualitate, titlu, vestimentaţia conservatoare, apartenenţa la cluburi importante şi su-.enire generoase. Îmbrăţişările şi sărutul pe obraz se practică după un timp, pentru nceput obişnuindu-se strângerea de mână. Whisky-ul scump este foarte apreciat şi se află în multe meniuri. La cumpărarea unui cadou oentru gazdă trebuie să se ţină cont de aceste informaţii.

Şi în Venezuela locuitorii se bucură la auzul unor cuvinte în spaniolă.

New York: pasiuni ascunse, impresii de lectură. Romanul unde inima îți spune da, iar minte - nu

În momentul în care am văzut în grupurile de lectură romanul New York: pasiuni ascunse, mi-am zis că trebuie neapărat să citesc această carte. Și asta se datorează, probabil, că îmi doresc foarte mult să... vizitez orașul New-York. Acțiunea romanului are loc în cartierul Manhattan din New York.


Iată că am reușit să citesc romanul. Doream să-l finalizez cît mai curînd, dar în același timp să nu se mai termine. Așa bine scris, cu personaje și subiect interesant.

Este vorba despre fata din cartierul săract, care se îndrăgosteşte de bărbatul imperfect de perfect. Alyssa Martinez este fata simplă care ajunge să lucreze pentru Alexander Chase, fondatorul publicației de succes, The Chase. Obție postul de asistent personal al lui Alexande Chase, un bărbat bine după care toate femeile suspină. A fost selectată după CV-ul bun pe care îl are. Și asta grație eforturilor de a obține ceva bun de la viață, luînd în considerare situația familial. Tatăl asasinat din cauza secretelor din domeniul vaccinelor, mama internată la un spital de boli mintale,  fratele dispăruse, dar care o urmărea de la distanță, iar sora...

Viața lui Alexander Chase nu a fost mai ușoară. A pornit totul de la zero și știe că totul în viață se obține prin multă muncă, și folosind toate mijloacele necesare pentru a obține ceea ce dorești. Iar la începuturi, a fost ajutat de nimeni altul, tatăl Alussiei.

Protagoniștii s-au întîlnit face to face la petrecerea organizată de fotomodelul italian, Carlo Di Angeli. Deși Alyssa era mascată, Alexander  nu a putut să rămînă indiferent de frumusețea fetei cu mască. Și-a dat seama cine e, de fapt. Cum a evoluat toată povestea lor, aflați citind carte. Chiar dacă sunt multe mistere și suspans.

De abia aștept să citesc volumele 2 și 3.

Fragmente






Stil și etichetă în Cuba, Jamaica și Mexic. Ce e bine să știi dacă vrei să călătorești în America Centrală?

Cuba și Mexicul sunt două țări exotice. Ca să-i cunoști mai bine pe cubanezi și mexicani, vă invit să citiți despre comportamentul lor. Sursa informației este preluată din cartea Noul cod al bunelor maniere de Silke Schneider-Flaig. Cartea a apărut în anul 2011 la editura ALL din București.

Cuba se află la numai 145 km de Florida, dar acestea reprezintă două lumi diferite din punct de vedere cultural, politic şi economic. Reprezintă „ultimul bastion al comunismului”. Începând cu 2008, Raul Castro, fratele fostului preşedinte Fidel Castro, pe care l-a înlocuit încă de la mijlocul anului 2006 din cauza stării de sănătate a acestuia, este preşedintele ţării. Un alt contracandidat nu exista.

DE REŢINUT!

Preferinţa pentru muzică, ţigări şi rom.
Respectarea lui Che Gue-vara.
Cunoştinţe despre Emest Hemingway.
Interes pentru baseball şi box.
Cunoştinţe de limbă spaniolă.
Dolarul american şi valuta puternică.

DE EVITAT!

Exprimarea criticii la adresa conducerii.
Criticarea ideii marxist-leniniste.
Fălirea cu luxul specific vestului.


Jamaica

Indienii arawak, care provin din regiunea Orinoko (azi Venezuela), populau regiunile din Jamaica în jurul anului 600 î.H. Regiunea care azi se numeşte St. Ann's Bay, a devenit cunoscută în 1494, când Cristofor Columb a descoperit-o în timpul celei de-a doua expediţii, în 5 mai 1494, insula devenind posesiune spaniolă. în ceea ce priveşte economia, principalele mărfuri de export ale Jamaicăi sunt zahărul, romul, bananele şi cafeaua.

Întâlnirile de afaceri respectă obiceiurile americane. În SUA, Harry Belafonte a trezit interesul pentru Jamaica cu al său cântec „Banana Boat Song” iar Sean Connery cu filmările pentru James Bond din Jamaica. Pe plan internaţional, Jamaica este cunoscută ca patria lui Bob Marley, renumitul interpret de muzică reggae. La unele hoteluri există coduri vestimentare stricte, conform cărora bărbaţii trebuie să poarte jachetă şi cravată. La mormântul lui Bob Marley de la Nine Miles pantofii trebuie scoşi din picioare.

DE REŢINUT!

Tocmirea preţurilor.
Aprecierea muzicii reggae.
Bacşişul de 10%, în cazul în care acesta nu este inclus în preţ.

DE EVITAT!
Hainele provocatoare purtate în biserică.
Dezinteresul pentru sportul naţional - cricket.


Mexic

Mexicul se numără printre cele mai îndrăgite destinaţii de vacanţă, nu numai în rândul vecinilor americani, graţie tezaurului său cultural bogat din vremea colonizării spaniole şi datorită culturii impresionante a maiaşilor şi aztecilor.

DE REŢINUT!

Bărbaţii de afaceri îmbrăcaţi la costum şi cravată.
Femeile de afaceri îmbrăcate la costum sau costum cu pantaloni.
Femeile: rochia de seară după „étiqueta rigorosa”.
Bărbaţii: smokingul ales după „étiqueta rigorosa”.
Bacşişul: 15 până la 20%.
Comunicarea în limba spaniolă.
Suvenire din ţara natală.
Aprecierea culturii mexicane.

DE EVITAT!

Lipsa punctualităţii în rândul străinilor.
Criticarea unei persoane în lipsa ei.
Criticarea ţării.
Discutarea problemei emigranţilor.
Dăruirea unor flori de culoare galbenă sau roşie.

Sfaturi generale: scrisori în limba engleză

Uneori comunicarea în scris este necesară, de exemplu, la rezervarea unei camere de hotel, anularea unei rezervări şi la acceptare sau refuzarea unei oferte de serviciu. Aceste chestiuni nu sunt valabile doar pentru Mexic, ci au aplicabilitate internțională. Toate aceste scrisori, e-mailurui se vor scrie în limba engleză, respectându-se normele.

Etichetă și comportament în Argentina, Brazilia și Chile. Secrete din culise ca să știi

Subcontinentul american dispune de o deosebită varietate de faţete datorită întinderii sale. Cu toate acestea majoritatea ţărilor dau dovadă de o anumită unitate. O prezenţă încrezătoare în propriile forţe, vestimentaţia de afaceri elegantă şi adresarea cu menţionarea titlului la o primă discuţie sunt văzute cu ochi buni oriunde. Pantofii curaţi reprezintă o cerinţă absolută şi lasă o părere bună. Persoanele care poartă sandale nu lasă o impresie bună. Acestea nu sunt văzute cu ochi buni, cel puţin în oraşe. în caz că există îndoială în ceea ce priveşte vestimentaţia adecvată, chiar şi în oraşe şi în special la vizitarea autorităţilor, pantalonii scurţi trebuie evitaţi. Răbdarea este necesară în multe dintre ţările sud-americane. Deviza „Timpul este pentru a-l avea” ar putea reprezenta regula de bază. Aceasta înseamnă că, exceptând Chile, nu se trece direct la subiect, ci se începe cu un small talk.

Atenţie la critică!
Mai puţin apreciată este critica, în special în locurile publice. Dacă este necesară, critica se va exprima cât mai pozitiv, dar nu în locurile publice şi nu în absenţa persoanei criticate. Regula nu este valabilă doar în spaţiul sud-american, ci şi în multe alte ţări. Dar fără nicio îndoială în America de Sud reacţiile la critică sunt deosebit de sensibile.

Comportamentul oaspetelui
 Persoana care petrece mai mult timp în străinătate nu trebuie să uite că este oaspete şi că trebuie să se comporte în consecinţă. Acesta nu trebuie să considere că obiceiurile patriei sale au o aplicabilitate universală. Pe de altă parte, nici nu trebuie neapărat să stăpânească totul perfect. Gazdele apreciază când ceilalţi se poartă cu respect, sunt politicoşi şi înţelegători la unele greşeli. O astfel de toleranţă face parte din bunele maniere.
Oricine se bucură de un mic cadou, chiar şi atunci când nu se aştepta. Florile reprezintă un bun cadou. Trebuie însă să fie 20 de fire. Acestea pot fi trimise şi prin curier pentru a se păstra proaspete. Sud-americanii se bucură, de asemenea, de o sticlă de alcool de calitate, în special whisky. Numele celebre ale producătorilor reprezintă un simbol al poziţiei înalte în societate. Vorbăria şi exagerarea sunt receptate negativ. Numirea nativilor indieni, făcând abstracţie de faptul că denumirea corectă este indigeni, ofensează. în America de Sud temele pe subiecte sensibile de politică trebuie discutate cu atenţie.

Şi concepţiile despre religie pot conduce repede la discuţii aprinse şi la divergenţe. Din acest motiv, este necesar mult tact pentru discutarea acestor teme. Cel mai bine este să fie evitate.
Chiar şi în Argentina, Brazilia şi Chile se acordă o deosebită importanţă vestimentaţiei de afaceri elegante la locul de muncă, amabilităţii şi prieteniei şi, în general, interesului arătat de străini pentru ţară şi pentru oameni. Aspectul fizic plăcut joacă un rol important. Argentina este ţara cu cele mai multe operaţii estetice. Discuţiile aprinse pe teme politice sunt de nedorit în toate cele trei ţări.

Argentina
În Argentina sunt valabile reguli asemănătoare cu cele din ţările sud-americane sau cu cele din Brazilia. Pentru consolidarea unor legături de afaceri se recomandă o formulă oficială de rela-ţionare. De aceea nu trebuie să iniţiem adresarea la per tu, ci trebuie să aşteptăm ca interlocutorul să facă acest lucru. Menţionarea titlului este apreciată; titlul se aminteşte întotdeauna.
Spre deosebire de SUA, titlul pe care îl poartă cineva este semn al onoarei deosebite.

Formule de salut
Strângerea îndelungată a mâinii este destul de des întâlnită, în timp ce îmbrăţişările prietenoase se află la ordinea zilei. O strângere fermă de mână este adecvată mediului de afaceri. Titlul are o valoare deosebită, de aceea nu trebuie uitat niciodată.

Vestimentaţia
Argentinienii sunt foarte atenţi la vestimentaţie şi la aspectul fizic. Privirea cade deseori pe pantofi. Aceştia trebuie să fie bine daţi cu cremă şi să strălucească. În Argentina costumele deschise la culoare reprezintă o bună alegere pentru afaceri. Combinaţiile sunt mai puţin apreciate. Costumele fac parte din vestimentaţia de afaceri tipică la bărbaţi, femeile însă poartă de cele mai multe ori costume sau haine în culori mai închise. Costumele cu pantaloni reprezintă cea mai bună alegere.

Mâncarea şi cina de afaceri
Invitaţiile de afaceri au loc exclusiv la restaurante, rar la domiciliul unei persoane.
Ca în multe alte ţări sud-americane punctualitatea nu este foar te importantă. Prin urmare, este ceva obişnuit ca cineva să întârzie un sfert de oră la restaurant, chiar şi ca invitat. Dar acesta nu trebuie să ajungă înaintea gazdei. Plata nu se face individual. De aceea, gazda, un oaspete sau oricare altul lasă suma de bani datorată pe masă.

DE REŢINUT!

•           Aşezarea în spate la o coadă.
•           Deschiderea uşii şi cedarea trecerii unei femei; şi asigurarea că aceasta ajunge în siguranţă acasă.

DE EVITAT!
•           Discuţiile despre Insulele Falkland (în conversaţie trebuie folosită denumirea de Insulele Malvine).
•           Privirea constantă a ceasului.
•           Căscatul în public.
•           Să stai picior peste picior.

Generalităţi
La cozi nu trebuie să intraţi niciodată în faţă. Gestul este deosebit de nepoliticos. Criticarea directă a celorlalţi este, de asemenea, interzisă. Cu cât sunteţi mai diplomaţi cu atât este mai bine; prin urmare alegeţi formulările şi prezentările personale pozitive astfel încât ceilalţi să nu afle sau să vadă altceva. în mod contrar, cel care este criticat se simte ofensat.
Florile se numără printre cele mai îndrăgite cadouri pentru gazdă, când sunt dăruite înainte sau după un eveniment.
Este de preferat ca unele teme să fie evitate. Printre acestea se numără, în Argentina, conflictul cu Marea Britanie în ceea ce priveşte Insulele Falkland. Dacă cineva se „aventurează” totuşi în-tr-o discuţie pe această temă, trebuie folosită denumirea spaniolă -„Insulele Malvine”.


Brazilia
Cu toate că este ţara asociată cu samba, soarele, carnavalul şi Copacabana, aici există reguli stricte în ce priveşte vestimentaţia. Astfel, nu poate fi conceput ca bermudele să fie purtate în centru; încercarea de a vizita o instituţie îmbrăcat astfel va eşua de la bun început.

Formule de salut
Bărbaţii şi femeile se salută şi îşi iau la revedere printr-o strângere de mână fermă. La bărbaţi aceasta durează mai mult. Din acest motiv, mâna nu trebuie retrasă rapid. Bărbaţii nu trebuie să fie surprinşi de obiceiul brazilienilor de a atinge umărul celuilalt. Este ceva normal. Schimbul de cărţi de vizită se face imediat. Acestea trebuie să fie întotdeuna la îndemână. Când este cazul, adresarea se face menţionând gradul academic pe care îl are o persoană. De obicei însă, brazilienii trec repede la adresarea la per tu. Acest obicei trebuie respectat. Nu obligă la nimic, dar înlesneşte comunicarea. Distanţa între interlocutori nu trebuie menţinută ca în SUA la cel puţin 60 de centimetri. Brazilienii evită contactul vizual fix sau prea îndelungat, dar se exprimă mult, folosindu-şi braţele. De aceea, atingerea de scurtă durată a braţului nu trebuie să fie interpretată ca un gest îndrăzneţ.

Vestimentaţia
În activitatea profesională, femeile poartă haine sau costume care nu au un decolteu foarte adânc sau costume cu pantalon. Bluzele şi jachetele pot avea mâneca scurtă. Bărbaţii poartă costum şi cravată. Cei care fac parte din conducere preferă costumele cu trei piese, angajaţii costumele cu două piese. în timpul liber, bărbaţii poartă cămaşa descheiată, dar în niciun caz o cămaşă cu mânecă scurtă. Bărbaţii în pantaloni scurţi nu pot intra în instituţii. Angajaţii instituţiilor se aşteaptă la o atitudine prietenoasă şi plină de respect.

Mâncarea şi cinele de afaceri
Dimineaţa se serveşte, de obicei, micul dejun (între orele 7 şi 9). Între orele 12 şi 14 este vremea prânzului. Masa de prânz, de regulă, este foarte bogată. Mesele de seară servite de oameniide afaceri (cinele de afaceri) nu încep, în mod normal, mai devreme de ora 21. La grupurile mixte ordinea în care se stă la masă este stabilită dinainte, astfel încât bărbaţii să stea lângă bărbaţi şi femeile lângă femei, unii în faţa celorlalţi. Oamenii de afaceri trebuie să îşi rezerve mult timp pentru mâncăruri şi băuturi. Temele legate de activitatea profesională nu trebuie discutate niciodată înainte de „cafezihno” (cafeaua care încheie masa). În general, brazilienii nu vorbesc în timpul mesei. Nu suportă să îşi sufle cineva nasul la masă. Nota de plată este achitată fie de o persoană, fie de întregul grup, indiferent de consumaţia fiecăruia, împărţind suma la persoanele prezente. Cine este invitat de un brazilian la el acasă nu trebuie să accepte invitaţia imediat. Deseori, aceste invitaţii se fac din pură politeţe. Doar când se stabileşte o oră, este menţionată adresa sau se schimbă cărţile de vizită şi se roagă să fie respectată ora amintită, se ia în serios invitaţia lansată.

DE REŢINUT: „DA” POATE ÎNSEMNA „NU”
Aşa cum se întâmplă în Japonia, „da poate fi receptat cu scepticism. Brazilienii sunt cunoscuţi ca fiind paşnici şi doritori de armonie. În viaţa de afaceri confirmarea trebuie fixată imediat în scris.
Tema timpului
În Brazilia timpul există pentru a-l avea, mai ales dacă este vorba despre un străin. În timp ce brazilienii nu acordă importanţă timpului nici la întâlnirile private, nici la cele de afaceri –  întârzierile nu sunt ceva neobişnuit  străinii trebuie să se prezinte la timp. Brazilienii nu privesc acest lucru ca pe ceva firesc, ci ca pe un gest politicos.

Teme tabu
În Brazilia, politica şi religia sunt teme aprinse. Chiar dacă Brazilia este cea mai mare ţară catolică din lume, există multe alte culturi religioase, care au o îndelungată tradiţie. De altfel, critica trebuie evitată. Brazilienii iau critica, uneori, ca pe ceva personal. Din acest motiv, trebuie de formula un feed-back pozitiv după discuții (așa cum se obișnuiește în Japonia).

Generalităţi
Micile cadouri nu sunt obligatorii, dar nici n-ar dăuna. Florile lila nu sunt permise, ele fiind flori tipice pentru cimitir. În timpul carnavalului întâlnirile de afaceri nu se respectă, în cele mai multe cazuri. Bărbaţii nu trebuie să îşi ţină mâinile în buzunare niciodată. Cel care, în rolul de oaspete îşi deschide singur uşa la plecare, este mustrat. în afară de aceasta, oaspeţii invitaţi la o întâlnire între prieteni nu trebuie să se prezinte cu punctualitate, pentru a scuti gazda de un moment stânjenitor. Vinul nu reprezintă un cadou potrivit pentru gazdă, din cauza animozităţilor locale.
Florile nobile, o sticlă de whisky sau ceva asemănător reprezintă un cadou mult mai potrivit.
Cel care, cu o ocazie anume, ridică degetul mare de la mâna dreaptă, spunând, cu un zâmbet, „tudo bem! ” (totul este în ordine), primeşte un zâmbet larg drept răspuns.

DE REŢINUT!
•           Aşezarea grupurilor mixte la masă astfel: bărbaţii stau lângă bărbaţi şi femeile lângă femei, unii în faţa celorlalţi.
•           Condiţiile se stabilesc pe cât posibil în scris.
•           Distanţa păstrată în timpul unei conversaţii nu trebuie să fie neapărat de 60 cm (aşa cum se întâmplă în SUA).
•           Invitaţiile private sunt luate în serios doar atunci când este stabilită data pe loc şi se schimbă numerele de telefon.
•           Rezervarea timpului necesar pentru conferinţe şi pentru discuţiile legate de organizarea unui eveniment after work.

DE REŢINUT!
•           Aşezarea grupurilor mixte la masă astfel: bărbaţii stau lângă bărbaţi şi femeile lângă femei, unii în faţa celorlalţi.
•           Condiţiile se stabilesc pe cât posibil în scris.
•           Distanţa păstrată în timpul unei conversaţii nu trebuie să fie neapărat de 60 cm (aşa cum se întâmplă în SUA).
•           Invitaţiile private sunt luate în serios doar atunci când este stabilită data pe loc şi se schimbă numerele de telefon.
•           Rezervarea timpului necesar pentru conferinţe şi pentru discuţiile legate de organizarea unui eveniment after work.
•           Afacerile se discută abia la servirea cafelei şi nu în timpul mesei.
•           Vestimentaţia business corectă la întâlnirile de afaceri (în ciuda arşiţei).
•           Cadourile mici.
•           Primirea şi dăruirea cărţilor de vizită.
•           Să ne adresăm persoanelor, folosind gradul academic.
•           Salutarea prin strângerea fermă a mâinii.
•           Atingerea umărului partenerului de discuţie nu are o intenţie răuvoitoare sau inoportună, ci exprimă mai curând politeţea şi reduce distanţa (cu toate acestea, gestul trebuie făcut de brazilieni).
•           Formularea unui feedback, după o discuţie, într-un mod cât mai pozitiv.
•           Demonstrarea interesului faţă de ţară şi oameni.
•           La ocaziile potrivite se ridică degetul mare sus şi se spune „tudo bem!"
DE EVITAT!
•           Florile de nuanţă mov sunt tipice pentru înmormântare, nefiind un cadou potrivit.
•           Consumul de vin din Argentina este interzis.
•           întâlnirile de afaceri în timpul carnavalului.
•           Presupuperea faptului că limba naţională este spaniola şi nu portugheza.
•           Contactul vizual insistent şi prelungit.
•           Criticarea unei persoane care nu este de faţă.
•           Bărbaţii care-şi ţin mâinile în buzunare.
•           Apariţiile punctuale la invitaţiile private.
•           Să ne deschidem singuri uşa la plecare.
•           Semnul care indică OK (degetul mare şi arătătorul formează un „O" pentru okay) este un semn obscen.
•           Pantalonii scurţi în centrul oraşului sau la vizitarea instituţiilor.
•           Discutarea aprinsă a temelor politice sau religioase.

SFAT:

Cel care doreşte să-şi invite partenerul de afaceri la masă trebuie să aleagă un restaurant sofisticat. De cele mai multe ori este de folos să întrebăm secretara partenerului care este restaurantul lui preferat.

Limba brizilienilor...

Ca peste tot, şi brazilienii se bucură când străinii rostesc câteva cuvinte în limba lor maternă. Este un semn al prieteniei şi al atenţiei. Mulţi brazilieni se tem că străinii cred că limba lor este spaniola şi nu portugheza. Din acest motiv, câteva cuvinte în limba portugheză sunt primite cu mare plăcere. Cel mai bine este să repetaţi înainte de călătorie pronunţiile dificile în limba portugheză:


Chile

Chile este percepută ca fiind Elveţia Americii Latine. Chilienii sunt mai reci şi mai reţinuţi în comparaţie cu brazilienii. Nu se discută des pe teme religioase şi politice; dacă este necesar, este nevoie de multă prudenţă.

Formule de salut
Salutul se face prin strângerea de mână, iar bărbaţii se bat uşor pe umăr (în cazul în care se cunosc mai bine). Femeile sunt sărutate pe obrazul drept de către bărbaţii pe care îi cunosc bine şi cu care sunt egale în rangul social. Femeile se salută între ele, pupân-du-se.

Vestimentaţia
Vestimentaţia este mai curând conservatoare, rezervată şi elegantă. Bărbaţii poartă costum şi cravată chiar şi la temperaturi ridicate.

Mâncarea şi cinele de afaceri

La invitaţiile între prieteni, gazda se bucură de mici atenţii sau flori. Cinele de afaceri durează mult, de regulă, după lungi dezbateri.

Generalităţi
Spre deosebire de brazilieni, chilienii au un comportament mai rece şi mai rezervat. Spre deosebire de Brazilia, în cadrul discuţiilor de afaceri, în Chile se trece direct la subiect. Punctualitatea, seriozitatea, prezentarea structurată şi organizarea unui proiect sunt foarte apreciate. Chilienii apreciază, de asemenea, dacă străinii ştiu că Isabel Allende este chiliană, spre exemplu.

DE REŢINUT!
Punctualitatea.
Reacţia reţinută.
Cunoaşterea câtorva cuvinte în spaniolă (vezi Argentina/ Spania).
Chilienii se bucură când cineva le apreciază vinurile.
Cunoaşterea faptului că Isa-bel Allende este chiliană.

DE EVITAT!
Discuţiile pe teme politice.
Dorinţa de a discuta despre comportamentul argentinienilor.

Sursa: Comportamentul pe plan internațional. America de Sud. Silke Schneider-Flaig, Noul cod al bunelor maniere. Ghid actualizat pentru un comportament adecvat. București, Ed. ALL, 2011, pp. 222-230.