luni, 2 februarie 2015

Mîncarea de la cantinele din Chișinău

Zilnic, îmi iau ceva la pachet. Pentru prînz. Ceva simplu, dar și gustos pentru necesarul zilnic atunci cînd îți este foame de amiază. Ieri... din păcate nu mi-am pregătit nimic. Fost-am azi a Gălbenuș și... mi-am promis solemn să nu mai merg prin cantine. Decît în situații de criză. Dar, chiar și atunci, la ceva mai bun, nu în orice local.
Cînd mănînci prin cantine... se cunoaște că e cantină. Localul în sine, care miroase a... combinație de mîncare plus un iz specific, care miroase de la un metru și e ușor să-ți dai seama de asta, nu?
Dacă e să revin...
Am mîncat o porție de zeamă. La cîtă acreală au pus în zeamă... am avut disconfort pînă la sfîrșitul zilei. Chiar și a doua zi am simțit acea stare de disconfort. Nu știu cum fac ăștia mîncare, dar... cred că ar trebui să o lase mai moale cu, virgulă, ca să evit o cacofonie, pusul borșului acru în zeamă și supe. Nu fac acuzații, dar tot mai bine e atunci cînd faci tu mîncare și o faci așa cum vrei tu. O mănînci tot tu și concluzia e că te simți bine.
Am mai fost și în alte localuri... Mîncare bună, confort, senzații bune deși mi s-a adus reproșuri că eu umblu prin oraș prin localuri nu știu de care și aș fi umblată. De ce nu aș face-o?  Din moment ce îți place un local anume, mi se pare firesc să devii deja client fidel și de ce nu să-l recomanzi prietenilor, cunoscuților. Și asta nu că ai avea ceva anume, doar așa, ca fapt divers.
Nu vreau să las impresia că aș fi pretențioasă la mîncare sau așa ceva, dar, după unele experiențe culinare... mi-e frică de senzații tari și recomandări.

Sursa imaginii: www.totul.md



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu