Romanul „Nu știu cum reușește” de Allison Pearson a fost tradus de Ioana Miruna Voiculescu pentru editura Polirom din Iaşi. Romanul a apărut în anul 2006.
Titlu original: I Don't Know How She Does It
Romanul Nu ştiu cum reuşeşte de Allison Pearson este o comedie despre eşec, o tragedie despre succes. Dar și o poveste amuzantă și realistă despre provocările unei femei moderne care încearcă să echilibreze cariera și viața de familie.
Katty Redde este administratoare de fonduri în centrul financiar al Londrei şi mamă a doi copii: Emily, de cinci ani şi Ben, de un an. Conflictul dintre aceste aceste două ipostaze determină întreaga tensiune a romanului. Viața lui Kate este macată de lupta zilnică împoriva somnului, a efectelor decalajului de fus orar şi a altor neajunsuri, dar ironia sorţii este optimismul personajului principal care evită orice deviere spre melodramatic.
Romanul e împărţit în patru părţi.
Cei de la Library Journal afirmă:
„Încercaţi să vă închipuiţi cum ar arăta Jurnalul lui Bridget Jones combinat cu Supermenajera şi vă veţi face o idee despre romanul de debut al lui Allison Pearson, o autoare care ştie şi spune multe depsre provocările cărora trebuie să le facă faţă mamele de carieră.”
Merită citită cartea Nu știu cum reușește?
Subiectul romanului începe cu noaptea dinaintea serbării de Crăciun de la şcoală a fetiţei lui Katty, eroina principală. Ajunsă târziu acasă, dintr-o călătorie de afaceri, încerca să mimeze precum că ar coace nişte plăcinte. Deşi le cumpărare din market. Pentru că, după cum menţionează Katty, „nicăieri nu e ca acasă. Iar acasă este mama care pregăteşte ca la mama acas pentru copiii ei.”
La şcoală, profesorii „când scriu părinţi, se referă de fapt la mame. (A citit vreodată un tată care are o nevastă prin preajmă vreun mesaj de la şcoală? ”
Asta e situaţa unei femei de carieră de succes, care are o funcţie de conducere la o firmă importantă şi 2 copii mici. Şi un soţ care se simte incomod că soţia lui are un salariu mai mare ca al lui.
„Trecerea dintr-o viteză în alta, de la serviciu la familie, e uneorii atât de abruptă încât aş putea să jur că aud în creier scârţâitul schimbătourului de viteze care se blochează” afirmă Katty. Drumul casă-serviciu e dificil şi din cauza traficului londonez. Nici nu reuşeşte să ajungă bine în birou, că deja e informată că i s-a pus documentul de la Brengt Bergman pe birou.
După o absenţă de la serviciu, presupune şi trierea mail-urilor: care sunt spam şi care sunt importante cu adevărat. Iar când mai ai o prietenă apropiată - mailurile pot fi o bincuvântare adevărată.
După cum spuneam, să îmbini utilul cu plăcutul, presupune mult efort. Uneori asta presupune să fii nevoită să renunţi la serviciu.
Motive să renunţi la serviciu:
1. Pentru că am două vieţi şi nu am timp să mă bucur de nici una;
2. Pentru că 24 de ore nu îmi ajung;
3. Pentru că puii mei or fi mici doar pentru puţin timp;
4. Pentru că într-o zi l-am surprins pe soţul meu privindu-mă aşa cum îl rpivea mama şi tata;
5. Pentru că a deveni bărbat înseamnă ca să mă gândesc să iroseşti o femeie;
6. Pentru că sunt prea obosită ca să mă gândesc la alte „pentru că”.
Există cărți în care te regăsești imediat, iar „Nu știu cum reușește” este una dintre ele. Nu este doar o poveste despre o femeie ocupată, ci despre realitatea multor oameni care încearcă să fie „buni la toate” – la muncă, în familie, în relații și, uneori, chiar și cu ei înșiși.
Kate Reddy este genul de personaj care pare că ține lumea pe umeri. Are o carieră solicitantă în domeniul financiar, doi copii care au nevoie de atenție și o viață de familie care cere timp și energie. În teorie, ea ar trebui să reușească să le echilibreze pe toate. În practică însă, zilele ei sunt un maraton de ședințe, telefoane, drumuri, teme pentru copii și liste nesfârșite de lucruri de făcut.
Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la această carte este sinceritatea ei. Autoarea surprinde foarte bine presiunea socială de a fi perfectă – femeia de carieră de succes, mama prezentă, soția atentă și persoana mereu organizată. Dar, dincolo de această imagine, apar momentele de oboseală, vinovăție și întrebarea care apare inevitabil: este posibil să faci totul fără să pierzi ceva pe drum?
Romanul este plin de umor, iar multe situații sunt atât de reale încât te fac să zâmbești sau să dai din cap în semn de recunoaștere. În același timp, există și momente emoționante care te fac să reflectezi la propriile priorități și la echilibrul dintre viața profesională și cea personală.
Pentru mine, această carte nu este doar o lectură amuzantă, ci și una surprinzător de sinceră despre viața modernă. Este genul de roman pe care îl citești rapid, dar care rămâne cu tine mult timp după ce ai închis ultima pagină.
Dacă îți plac poveștile realiste, cu personaje autentice și mult umor, această carte merită cu siguranță adăugată pe lista ta de lecturi. Uneori, citind despre haosul organizat al altcuiva, parcă îți dai seama că nu ești singurul care încearcă să „reușească” în toate rolurile vieții.
Fragment din roman: capitolul 2
„Nu știu cum reușește” de Allison Pearson este mai mult decât un roman amuzant despre o femeie foarte ocupată. Este o poveste în care mulți cititori se pot regăsi, pentru că vorbește sincer despre presiunea de a face totul perfect și despre echilibrul fragil dintre muncă, familie și viața personală.
Dacă ai citit această carte, sunt curioasă: tu cum vezi ideea de „a le face pe toate”? Crezi că este posibil să existe un echilibru real între carieră și familie sau este doar o așteptare a societății?
Lasă-mi un comentariu și spune-mi dacă această poveste ți s-a părut la fel de realistă.
- Tu ai citit această carte? Ce moment ți s-a părut cel mai realist sau amuzant?
- Crezi că este posibil să existe un echilibru real între carieră și viața de familie?
- Care este o carte în care te-ai regăsit complet și pe care ai recomanda-o mai departe?
Sursa imaginii: polirom.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu