marți, 17 noiembrie 2015

Rețeta Nachos umpluți cu carne de porc

Aperitiv mexican

Ingrediente
300 g carne macră de porc
30 g ulei de măsline
1 cățel de usturoi, pisat, sare, pipe după gust
200 g brînză
2-3 ardei iuți murați

Mod de preparare:
O bucată de carne subțire se bate și se freacă cu ulei de măsline și un cățel de usturoi pisat. Se presară piper din abundență și se prăjește la grătar. Se sărează după gust și se taie în cubulețe de 2 cm. Se împrăștie totul peste feliile de nachos presărate cu brînză, iar deasupra se adaugă bucățile de ardei murați (dacă s-a răcit, carnea este bine să fie reîncălzită puțină).

Sursa: Nachos umpluți cu carne de porc. În: DELANEY, Rain. Rețete din bucătăria mexicană. Cluj-Napoca, URBAN LIFE STYLE, 2008, pp. 20-21.

luni, 16 noiembrie 2015

Rețeta Queso Blanco

La capitolul aperitive, vă propun o rețetă mexicană, Queso Blanco.

Ingrediente:
1 ceașcă de brînză
120 g chili
1/4 cană de lapte semidegresat
2 linguri ceapă tăiată mărunt
2 linguri chimion măcinat
1/2 linguriță sare
piper măcinat (opțional)
1 linguriță coriandru, măcinat (opțional)

Mod de preparare:
Se fierbe totul în baie de aburi la foc potrivit. Se amestecă din cînd în cînd pînă ce ingredientele se înmoaie. Se servește cu pîine prăjită caldă sau tortillas (lipii).

Sursa: Queso Blanco. În: DELANEY, Rain. Rețete din bucătăria mexicană. Cluj-Napoca, URBAN LIFE STYLE, 2008, p. 17.
Sursa imaginii: www.alimentaraonline.com

Rețeta pentru Guacamole pastă


Pentru amatorii de avocado...

Ingrediente:
15 avocado medii, copți fără semințe și decojiți
1 ceapă mare, tăiată
3 căței de usturoi, zdrobit
2 roșii, tăiate cuburi
450 g brînză, rasă
5 ardei iuți, tăiați
1 cană coriandru, mărunțit
½ cană suc proaspăt de lime
1 lingură sare


Preparare: 
Într-un vas se zdrobesc avocado, se adaugă restul ingredientelor și se omogenizează cu mixerul.

Notă:
Se recomandă acoperirea cu o folie de plastic și păstrarea în frigider.


Sursă: Guacamole pastă. În: DELANEY, Rain. Rețete din bucătăria mexicană. Cluj-Napoca, URBAN LIFE STYLE, 2008, p. 18.
Sursa imaginii: authoritynutrition.com

Simboluri alimentare mexicane și secretele bucătăriei Mexicului

Despre „Tex-mex” știm că descrie bucătăria hibrid, la limita dintre Mexic și Texas. În cadrul ei regăsim rețete tradiționale mexicane, cu influențe spaniole, dar recunoaștem clar și aportul bucătăriei americane. Tex-mex are la bază o tradiție culinară străveche, cu toate acestea este o bucătărie modernă și foarte populară oriunde în lume.
Unul dintre cele mai întîlnite alimente în bucătăria mexicană este porumbul. Cu o istorie de 8000 de ani în ținuturile mexicane, porumbul nu este doar un ingredient din bucătărie, ci un adevărat element complect, al acestei culturi: tulpina, frunzele, rădăcinile, totul este folosit. Un exemplu este „tamales”, un piure de porumb învelit în frunzele aceleiași plante și prăjit. Băștinașii au dedicat acestei plante, un zeu (Centeocihuatl) și o zeiță (Xilanen), celebrați și azi, sub o formă diferită, „adaptată” la creștinism. Astăzi veți întîlni porumb în toate bucătăriile și cămările de pe cuprinsul Mexicului, dar mai ales în Sud.
Porumb în stil mexican
Nu există masă mexicană fără tortillas. Se coc niște lipii de făină de porumb, dar nu orice făină de porumb, ci una din boabe fierte în apă și calc, numită „masa harina”.
Un ingredient nelipsit în bucătăria mexicană este fasolea pe care o veți fiartă în „olla” sau prăjită în untură, în „refrito”.
Cu mai mulți sau mai puțini sîmburi, în funcție de cît de iuți îi doriți, chili nu sunt aici doar iuți, ci au savori specifice, dimensiuni variabile, care uimesc ochii și papilele gustative ale profanului: ancho, mulato, morita, guajillo, pasilla, chipotl, jalapeño, etc. Înainte  de a-i cumpăra e bine de știut că fiecare specie și nuanță hotărăște gustul.
Notabile mai sunt și roșiile din salsa, sosurile și mîncărurile de pește și vită, tomatillos (roșii verzi), flor de calabaza adică mugurii de floare de dovleac, romeritor și epazote, mirodeniile și pepitas, sau ați uitat de sîmburii de dovleac?

(H)arta în bucătărie
În Mexic, mîncarea se caracterizează în primul rînd prin aromă: scorțișoară, cuișoare, coriandru, chimen, măghiran, chili. Fiecare regiune aduce tradițiile ei culinare. dintre toate, se remarcă Puebla, Yucatan, Veracruz, Oaxaca. 
Călătorul nu ar trebui să se oprească doar la burrito, enchilada, tacos și fajitas atunci cînd își propune să străbată această țară din punct de vedere culinar, ci trebuie să caute puțin mai departe de arome și gusturi ale preparatelor mexicane.
La două ore sud de Ciudad de México este locul unde a fost preparat primul sos „Mole”. Se zice că, odată” călugărițele din „Ordinul Santa Clara” au vrut să impresioneze niște oficialități, care, într-una din zilele secolului XVII, se întîmpla să treacă prin Puebla. Și-au golit cămara și au pus totul într-o cratiță mare: mirodenii, condimente, ciocolată, ardei iuți (ancho, pasilla, mulato, chipotle), alune de pămînt, migdale, cacao, zahăr, scorțișoară, sare, frunze de avocado, cam treizeci de ingrediente cu totul. Le-au fiert înăbușit cîteva zile, nu ore, și l-au servit cu carne de curcan. Și azi călugărițele fac cel mai bun Mole, dar îl găsiți și de-a gata, sub forma de cubulețe ssu praf, la chioșc și chair la supermarket.
Bucătăria din Puebla este o combinație între specificități aztece și spaniole. În Yucatan, patria maiașilor, turistul obosit de iuțimea din chili își poate găsi pacea pailelor gustative într-un sos ceva mai domesticit, pe bază de fructe, achiote, spre exemplu. Portocale, usturoi, chimen, semințe de annatto și piper, totul peste pollo pibil sau cochinita pibil, adică peste carne de pui sau porc, copată în frunză de banană. Nu lipsesc nici fructele de mare, nici guacamole și nici peștele. Se spune că bucătăria din Yucatan ar fi prima de tip „fusion” din istorie, în ea se regăsesc elemente mayase, hispanice, caraibiene și franțuzești. Aici se află cel mai faimos și bine restaurat sit mayas, Chichen Itza, un calendar astronomic din piatră, una din minunile lumii!
Undeva mai la vest, la același golf, este locul unde a fost inventată La Bomba... și vanilia! Acuyo sau hoja santa, roșiile și avocado, helado (un fel de milk-shake) sunt alte specialități cu care se laudă jarocho, bucătăria din Veracruz. Ananasul și trestia de zahăr au venit din Caraibe pe vapoarele spaniolilor; portughezii au adus arahidele pentru sosurile care însoțesc carnea și peștele.
În Oaxaca, cafeaua se lasă să fiarbă ore în șir cu zahărul și scorțișoara. O versiune îndulcită a sosului Puebla este mole Oaxaqueno (cu banane). Nu ați văzut nimic din sudul Mexicului, dacă nu ați admirat figurinele de lemn artesania și vasele negre de lut din San Bartolomeo de Coatepec și dansurile Zapotec.
În valea Oaxaca, arheologii au descoperit zece specii de ardei, vechi de 1500 de ani, ceea ce demonstrează că bucătăria, ajunseseră încă de atunci la un nivel înalt de dezvoltare.
Dacă v-ați așezat la masă, la micul dejun, vi se va propune huevos roncheros – ou prăjit servit cu
tortilla și sos de roșii condimentat; huevos a la mexicana  omletă cu sos de roșii; Chilaquiles – tortilla prăjită în sos de gogonele, servită cu brînză, carne de pui și smîntînă; caf de olla – cafea cu scorțișoară și zahăr negru. 
Pe la ora 13.00 vine un prînz bogat compus pozole – supă de porc, carne de pui sau curcan cu sos mole (sos brun), tamales – porumb cu brînză sau legume și carne, gătite în frunze de porumb sau de banană și menudo – supă din burtă de vacă. Din mîncărurile cu fructe de mare, numite, mariscos, puteți alege camarones al mojo de ajo – crevete cu usturoi și unt, filete de pescado – file de pește cu sos alb, ceviche – aperitiv cu pește marinat în suc de lămîie, usturoi, ceapă, chile și roșii. 
Desertul ar putea fi un flan (caramel), mangos flameados – mango flambat, pastel de queso – prăjitură cu brînză, helado – înghețată.
Tequila este din partea casei. Originară din Jalisco, această băutură are la bază o plantă numită Agave cactus, asemănătoare ananasului. Puteți opta pentru bere, vin, sau cocktailuri locale: margarita și sangria.

Sursa: Simbolurile alimentare mexicane. În: DELANEY, Rain. Rețete din bucătăria mexicană. Cluj-Napoca, URBAN LIFE STYLE, 2008, pp. 7-16.
Sursa imaginii: unica.ro și sanatate.bzi.ro 

sâmbătă, 14 noiembrie 2015

Orașul Londra, capitala Marii Britanii

Nimeni nu a surprins mai bine îne fascinația Londrei decît Samuel Johnson, doctorul care avea un leac literar aproape pentru orice: „Cînd un bărbat e plictisit de Londra, e plictisit de viață, deoarece în Londra există tot ce-ți poate oferi viața”. Există puține orașe care să ofere o varietate de priveliști și sunete, puține locuri care să aibă posibilitate de a satisface practic orice capriciu. Londra este un cadou, așa că acceptați-l și bucurați-vă de el.
Piața plină de porumbei numită Trafalgar Square este un punct de plecare bun. Așezată în inima Londrei și fiind una dintre cele mai impresionante piețe publice din lume, a fost construită în anii 1830 și 1840 de către Sir Charles Barry în memoria amiralului Lord Nelson și a victoriei sale asupra lui Napoleon de la Capul Trafalgar din 1805. Piața este un pentagon în stil clasic înconjrată de fațade albe, elegante și dominată de Coloana lui Nelson, de 50 înălțime și de patru lei de bronz. 
Oamenii de afaceri lucrează la est; principalele centre comerciale se află la vest; imperiul spectacolelor din West End se află la Nord; iar palatele guvernamentale Whitehall și Westminster se întind spre sud, de-a lungul Tamisiei. 
Piața Trafalgar este un nod al transporturilor, traversat de o duzină de linii de autobuz și de cinci rute de metrou. Piața este și scena sărbătoririi anuale a Anului Nou din londra și e martora demosntrațiilor politice mai bine de 100 de ani. 
De-a lungul flancului nordic al Pieței Trafalgar se află Galeria Națională (deschisă zilnic; miercuri pînă la ora 20:00, închisă duminică, intrare liberă). Fondată în 1824, galeria a devenit una din cele mai reprezentante și cuprinzătoare coelcții din lume, cu o listă a creațiilor de la Leonardo și Rembrandt pînă la El Greco și Van Gogh. 
După colț, înființată în 1856, se află superba Galerie națională a portretelor. Prezentînd și ilustrînd istoria britanică, aceasta conține acum figurile a mai bine de 9000 de britanici faimoși și organizează adesea expoziții foto. 
La nord-est de Piața Trafalgar începe labirintul străzilor înguste și al aleilor numit Convent Garden. Aici aexistat un fel de piață mai bine de 300 de ani, însă numele provine de la grădina mănăstirească ce ocupa zona pînă la Actul de Distrugere al lui Henry al VIII-lea. În centrul Covent Garden-ului se află o piață pavată cu piatră cubică avînd superbe piețe făcute din sticlă și oțel, construită în anii 1830 pentru a adăposti standuri de flori, fructe și legume. 

Sursa: Centrul Londrei. În: Marea Britanie: ghid complet. Oradea, Editura Aquila ‘93, 2000, pp. 121-129.
Sursa imaginii: www.albtourism.ro

Influențe culturale istorico-geografice în Mexic

Înainte de a ne îndrepta cu gîndul la bucătăria mexicană, nu putem să facem abstracție de geografia așezării Mexicului, de istorie, tradiții și obiceiuri întîlnite aici, de-a lungul secolelor pentru că tradiția și cultura Mexicului este o mixtură halucinantă de influențe, dar care totuși a rămas cu specificul ei, bine determinat.
Luminile orașului și zăpada din vîrful vulcanilor Popocatepetl sau Iztacihuatl, cactușii din salată, coioții de lemn ai indienilor întîlniți în piața Ciudad de Mexico, mariachi și tequila, poncho și ponche (o delicioasă băutură din trestie de zahăr și fructe), vor spune în felul lor „colorat” și aromat vizitatorilor: „¡siempre eres bienvenido aqui!”. Din pădurea tropicală pînă la deșerturi vaste, de la piramidele și templele mayașe, pînă la plaje precum Acapulco, de la vulcanii uriași, înzăpeziți, la străzile gigantului Mexico City, nenumărate culori și arome, ritmuri și istorii provoacă simțurile călătorului.
Extinzîndu-se pe trimea sudică a Americii de Nord, cuprinzînd treizeci și unu de state, și o capitală uriașă (18 milioane locuitori), cocoțată la 2.240 m altitudine, Mexico este, din punct de vedere al bogăției și al diversității sale, cel mai bun vecin pe care și l-ar putea dori un gurman. Asta au gîndit și spaniolii care, în 1521, debarcați pe țărmurile de la Yucatan, au stîrnit panică în rîndul populațiilor băștinașe precum aztecii, maiașii, zapotecii. Hernan Cortes și echipajul său s-au stabilit aici pentru trei secole de dominație spaniolă, pînă cînd, în 1810, un preot dintr-un sai, Miguel Hidalgo, a pronunțat faimosul său „grito” sau strigătul: „¡Mexicanos! ¡Viva Mexico! ¡Viva la Independencia!”.
Următoarea sută de ani a adus un șir interminabil de invații (mai ales dinspre S.U.A.) și guvernări intermitente, iar secolul douăzeci a venit cu Revoluția Mexicană, cu eroi precum Pancho Villa și lupte, la al căror sfîrșit, mexicanii dețineau suveranitatea, dar nu și o țară unită.
Amestecul de culturi, peisaje, limbi, influențe artistice și muzicale se evidențiază perfect pe tarabele din Piața Zocalo din Mexico City, a doua piață ca mărime din lume, după Piața Roșie din lume. Mixtura dintre culturi a dus la mixtura dintre bucătării, precum mestizajes, tex-mex.

Sursa: Influențe culturale istorico-geografice. În: DELANEY, Rain. Rețete din bucătăria mexicană. Cluj-Napoca, URBAN LIFE STYLE, 2008, pp. 5-7.

vineri, 13 noiembrie 2015

Restaurantul grec Mykonos din Chișinău

Istoria Greciei a fost dintotdeauna un subiect interesant pentru mulți dintre noi, istoria antică a acestei țări ne-a fascinat în mod special. Inclusiv filmele istorice.
Dar dacă dorești să încerci și mîncarea specifică greceasă, ai un motiv în plus să alegi un local specific grecesc. Deși destinația inițială a fost un local cu alt specific, am ajuns la Mykonos, de la etajul 4 al MallDovei.  
Ca orice bucătărie, în Grecia sunt mîncăruri calde și reci. Dacă la noi, în spațiul românesc, zeama este felul principal al mesei și deja la felul doi alegem ceva în funcție de gusturi și pofte, păi iată că cică în Grecia, „felul principal este un tip de carne sau peste fiert sau la gratar. Sunt de asemenea, multe tocănițe cu carne din care poți să alegi, precum și bucăți de carne prăjite la grătar sau clasicul miel sau porc la cărbuni, numit “souvlaki”.
Azi, am fost pentru prima dată într-un local cu specific grecesc. Recunosc că pînă acuma am tot fost tentată să merg, dar preferam localurile pe care deja le știam. Dar astăzi, am făcut-o și pe asta. Și ce pot să vă zic? 
Supă de pui cu lămîie
În primul rînd decorul e foarte fain, cu vase pe pînze creînd astfel o ambianță plăcută. Scaunele și mesele, la fel, sunt comode.
În al doilea rînd, meniul e ok. La prima vedere ceea ce mi-a atras atenția a fost supa de pui cu lămîi,eceea ce am și comandat. De fapt, supa în sine reprezintă, de fapt, 2-3 felii de carne de pui în combinație cu orez. Alături, este pusă felia de lămîie, pe care o adaugi în supă. Gustul e așa... relativ. Dar tot mai bun cu lămîia în ea.
Altă mîncare e vită la grătar cu salsa de legume. Asta dacă esti consumator al cărnii de vită. Meniul cînține cîteva feluri de mîncare din carne: frigărui din carne de pui și vită, carne la grătar și salate. La fel, poți consuma și mîncare din pește și creveți
Suna tentant, deși mai erau cîteva mîncăruri pe care mi-ar fi plăcut să le comand și să le gust. Dacă vă place pastele picante de cașcaval cu piper chilie sau pastele cu carne de pui și ciuperci, neapărat trebuie să mergi la acest local. În ceea ce privește pîinea greceasă, păi sunt de două feluri, ca să zic așa. E vorba de pîine coaptă și vine în formă de chiflă, dar și turtă la grill, ambele fiind foarte gustoase.

Ekmek kataifi 
Ca orice alt local, dar și popor, aici poți gusta și deserturile grecești. Poți alege Afrodita, o tartă de lapte cu înghețată, baclava sau bezea cu fructe și frișcă etc. Dacă îți place frișca și vișinele, atunci poți servi un Ekmek kataifi (cu cremă de frișcă și vișină).

În ceea ce privește prețurile... cam exagerat un pic, iar banii de buzunar ar trebui să fie la 200 lei.

Sursă foto: facebook.com

miercuri, 11 noiembrie 2015

Cele mai bune sosuri pentru paste

Dacă îți plac pastele atunci trebuie să știi să prepari și sosurile.

Sos arrabbiata
Una dintre cele mai bune sosuri pentru paste este cel arrabbiatta. 
Preparare: încinge o lingură ulei de măsline într-o tigaie. Sotează timp de 5 minute o ceapă, tocată mărunt și 5 căței de usturoi zdrobiți. Stinge cu jumătate de cană de vin roșu, după care adaugă 2 linguri de zahăr brun, 2 linguri de busuioc proaspăt, tocat, 2 lingurițe fulgi de chilli, un sfert de linguriță piper negru măcinat, 2 conserve de roșii tăiate bucățele și adu totul la punctul de fierbere. Apoi, dă focul mai mic și lasă să scadă timp de 20 de minute. Servește sosul cu paste și cu pătrunjel proaspăt presărat.

Sos de ciuperci și smîntînă
Într-o tigaie se topește untul. Se adaugă ciupercile spălate și tăiate felii. Se pune sare și piper după gust și se lasă la scăzut la foc moderat. Se adaugă smîntîna la foc mic și se mai lasă un clocot. Se adaugă parmezanul și se amestecă. Se condimentează cu sare, piper și ierburi aromate la alegere. Se adaugă usturoiul tocat mărunt și se ia de pe foc. Între timp se fierb pastele conform instrucțiunilor de pe pachet. Se scurg de apa fierbinte și se servesc imediat acoperite cu aces sos cremos. Se servește cu spaghetti, se presară parmezan și ierburi aromate.

Salsa verde
În categoria cele mai bune sosuri pentru paste intră și cel cu salsa verde. Amestecă într-un bol o legătură mare de pătrunjel, 1 cățel de usturoi zdrobit, coaja rasă și zeama de la 1 lămîie, 2 linguri de capere tocate și 3 linguri ulei de măsline extravirgin. Asezonează după gust, Servește cu pasta gata făcute și răcite puțin.

Sos de roșii și busuioc
Încinge într-o tigaie o lingură ulei de măsline, adaugă 1 cățel de usturoi zdrobit și sotează-l un minut. Adaugă 400 grame de roșii tocate din conservă, jumătate de cub concentrat pentru supă bio, 1 lingură de piure de tomate și 1 linguriță de zahăr, apoi adu totul la punctul de fierbere. Dă focul mai mic și fierbe timp de 5 minute, amestecînd din cînd în cînd. Rupe cîteva frunze de busuioc și amestecă-le în sos.


Sursa: Cele mai bune sosuri pentru paste. În: Jurnal de Chișinău, 2015, 6 noiem., p. 14.
Sursa imaginii: www.retete-mancare.ro

luni, 9 noiembrie 2015

Viața cafenelelor din Madrid

Cei mai muți dintre noi privim cafenelele ca locul în care poți savura o cafea sau o prăjitură, dar nu și spaniolii; pentru ei reprezintă locul din care poți privi lumea trecînd, o arenă academică, un loc de informare culturală sau un refugiu terapeutic din fața lumii. Secolul XIX a reprezentat epoca de grație a cafenelelor din Madrid. Represiunea impusă de Franco a înăbușit în mare parte retorica politică și filosofică ce reprezentau subiectele de bază înainte de Războiul Civil, dar în cel mai rău caz cafenelele iernii. Prin anii ‛60 și ‛70, vechea lume a cafenelelor aproape s-a stins, dar a reapărut odată cu reinstaurarea democrației.
Pentru a cunoaște o cafenea spaniolă veritabilă vizitați Café Gijón aflată pe Paseo de Recoletos.

Cafeneaua Café Gijón

Veche de peste un secol, este regina cafelelor private ca instituții culturale. Probabil că nici o cafenea nu are o viață atît de lungă ca 
Gijón. Decorul în stil Art Nouveau al cafenelei El Espejo, tot pe Recoletos, este înșelător. Picturile și uriașele oglinzi acoperite cu faianță datează din 1978, în timp ce continuarea pavilionului, o construcție din sticlă și faianță părînd de la începutul secolului, a apărut abia în 1990. O altă intrare relativ nouă în vechiul stil este Café de Oriente, vizavi de Palatul Regal. Cafeneaua are un meniu foarte variat, dar este specializată în cafelele exotice și prăjiturile de casă. 
La Circulo de Bellas Artes, lîngă Puerta del Sol, veți vedea fete cu fețele și tipurile balzaciene pe care v-ați aștepta să le întîlniți la Cercul de Arte Frumoase. Interiorul cafenelei datează din 1926. Seara, la Café Central puteți asculta în direct jazz de foarte bună calitate într-un decor Art Deco, în timp ce la Salón del Prado vi se oferă pe mica scenă în direct muzică clasică, în fiecare joi noaptea (excepție iul.-sept.).
În Madrid a apărut o mare varietate de cafenele moderne stilate, avînd clientelă variată. 

Sursa: Viața cafenelelor. În: Spania: ghid complet. Oradea, Editura Aquiler ’93, 2012, p. 141.
Sursa imaginii: en.wikipedia.org

Cum poți face diferența dintre o bibliotecă și o librărie?

Eu nu înțeleg oamenii ăștia care nu fac pot face diferența dintre bibliotecă și librărie. Să-mi explice și mie cineva care e faza. Ce e așa greu de înțeles diferența dintre cele două instituții? Lucrez la o bibliotecă și sincer, am obosit de întrebarea: dar la voi la bibliotecă se vînd cărți? Ori, da' cărți noi aveți? 

Hai să vă explic eu acuma.
Deci, conform Dicționarului Explicativ online, librărie este un magazin în care se vînd cărți. 
Așa că, luați aminte! Dar e ceva logic să înțelegi sensul dintre cele două instituții.

Deși cele două instituții au în comun cărțile, totuși ar trebui de făcut diferența, că pînă la urmă e așa de simplu...


Într-o librărie puteți cumpăra tot felul de cărți și deja să le ai în colecția ta personală. Îți cumperi cărți în funcție de interese.
Așa arată o librărie (pe interior)
Într-o bibliotecă, împrumuți cărți pe un termen de două săptămîni. Și da, sunt cărți noi, din anii curenți. Da, e adevărat că sunt și ediții vechi de pe vremea lui Papură Vodă, dar sunt și cărți noi. Și cel mai important, din toate domeniile: economie, filosofie, psihologie, arte, matematică, literatură română și universală, critică literară, istorie, geografie. La bibliotecă mai poți avea acces liber și la alte servicii, că pînă la urmă, serviciile de bibliotecă s-au dezvoltat, nu se limitează doar la deservirea utlizatorilor, sau cum mai spun alții „dai cărți”. Și serviciile de bibliotecă sunt gratuite.
Așa arată o bibliotecă (pe interior)


Mai consultați DEX-ul, vă rog. Și mai gîndiți oleacă. Vă rog eu mult. Pentru că ajută. Și mai face și minuni.

Sursa imaginilor: www.tvlitoral.ro, www.noi.md

duminică, 8 noiembrie 2015

Localurile britanice

Cel mai bun local din Anglia este The Moon Under Water (Luna de sub ape) și se ascunde pe o stradă
laterală dintr-un orășel vechi industrial nu departe de Manchester. El are o atmosferă nedefinită datorată, în parte clienților, care sunt majoritatea oameni obișnuiți ce nu vin doar pentru bere ci și pentru conversație, și în parte arhitecturii și mobilierului său victorian distinctiv, mahonului negru, oglinzilor de ornament și steclei gravate, șemineurilor din fier turnar și tavanului pătat în galben-brun de nicotină.
În baruri există jocuri (aruncare de săgeți) și mîncare simplă și bună la prețuri care ar falimetna orice restaurant. Există chelnerițe care îi știu pe toți după nume și o încîntătoare grădină unde vara clienții beau la umbra platanilor, în timp ce copiii lor se joacă la o distanță decentă pe topogane și leagăne.
Există cîteva reguli de bază bine definite pentru a avea un local bun. În cartea de temelie a băutorului de bere englez, anualul Ghid al berii bune, autorul Michael Jackson scria: „Într-un local bun, cea mai mare atenție este acordată băuturii și în mod special berii. Sociabilitatea de ambele părți ale barului se află pe al doilea loc. Un local bun încurajează legăturile sociale și nu este dominat de cercuri restrînse. Un local bun are un proprietar atent și receptiv, nu unul grăbit sau arogant. Într-un local bun, indiferent de restul serviciilor oferite, există totdeauna un bar (preferat două) pentru a servi clienții care vor doar să bea și să pălăvrăgească fără să fie distrași sau inhibați de un decor predominant, spectacole gălăgioase sau de dineuri deranjante.”
Majoritatea localurilor au cel puțin 2 baruri: „barul public”, care este unul comun și „barul select”. Pot exista diferențe de de cîțiva pence între prețurile băuturilor, toate localurile sunt obligate prin lege să-și afișeze liste de prețuri. Se spune că barul public este pentru băutori înrăiți, în special bărbați, sau pentru muncitori în salopete murdare. Barul select are fotolii confortabile și aici femeile pot ieși seara.
Cuvîntul „pub” local este o prescurtare a denumirii de „casă publică”, semn că primele localuri erau simple locuințe private unde proprietarii făceau bere și o vindeau la intrare peste tejgheaua din camera de zi. Pentru a anunța că vinde bere, proprietarul agăța un semn pe care nu scria „Bere”,, deoarece țăranul saxon obișnuit nu a ajuns niciodată să știe carte, ci era reprezentată o prăjină cu un butoi din brad în vîrf. 
Anglia nu duce lipsă de localuri, fiecare pretinzînd că este „cel mai vechi pub din țară”, cu toate acestea, există unul care are mai multe atuuri decît celelalte, numit Călătoria spre Ierusalim, și săpat în piatra de temelie a Castelului Nottingham, existînd cu siguranță de pe vremea cruciadelor din secolul al XIII-lea, de unde își are numele. 

Sursa: Localuri: În: Mare Britanie: ghid complet. București, Editura Aquila ’93, 2000, pp. 92-94.
Sursa imaginii: www.manchestereveningnews.co.uk

Unde mănânci în stil național în Chișinău? Iată restaurantele cu specific tradițional

Motivul tradițional a revenit deja la el acasă. Tot mai multă lume poartă ia tradițională, mîncărurile tradiționale parcă sunt și ele mai apreciate, iar designul tradițional e acceptat ca ceva normal pentru noi. În ceea ce privește mîncarea cea de toate zilele, mîncăm ce vrem, ce ne este poftă, ori mai căutăm o rețetă mai deosebită, însă cînd vine vorba de sărbătorile tradiționale românești ori o sărbătoare de familie tot la mîncărurile tradiționale revenim.
Cei care vin în Moldova afirmă că le place mîncarea noastră tradițională.

Sălcioara

Interiorul restaurantului este executat în stil național, care permite tuturor vizitatorilor de a se scufunda în anumite ritualuri istorice și a face cunoștință cu tradițiile strămoșilor noștri.


Pagină web – http://www.salcioara.md/
Adresa – strada A. Puşkin, 39
Telefon: +373 22 211 187



La crîșmă
La Crîşmă – este un restaurant al bucătăriei naţionale. Confortabil, cald, iar cel mai important – foarte casnic. Este de parcă aţi reveni acasă, însă nu acum, ci cu mulţi ani în urmă, la casa părintească. 

Pagină web – http://www.lacrisma.md/ro/
Adresa – strada Hipodromului, 9/1
Telefon –  068707071
Pagina de facebook  https://www.facebook.com/lacrismarestaurant/?fref=ts
Sursă foto: facebook

La taifas
Dacă doriţi să ştiţi ce înseamnă bucătăria moldovenească şi obiceiurile naţionale, restaurantul "La Taifas" vă stă la dispoziţie. „La Taifas” are trei săli. Sala principală este preferată de cei care doresc să se bucure de toate în acelaşi timp: de bucătărie, de atmosfera dintr-o casă bătrînească şi de plăcerea comunicării cu prietenii. Cuptorul de aici, în care se va coace pîinea albă şi pufoasă sub ochii Dvs., întăreşte senzaţia de confort. Cea de-a doua sală este amenajată pentru bancheturi într-un cerc restrîns în care vi s-a pregătit o masă de sărbătoare cu mult antren şi voie bună. Cea de-a treia sală are şi ea farmecul ei: aici puteţi cina cu persoana dragă într-o atmosferă intimă şi romantică. 

Pagină web www.lataifas.restorator.md
Adresa – strada București, 67
Telefon –  (+373 22 ) 22 76 92, 22 76 93, (+373) 791 156 28
Pagină de facebook: https://www.facebook.com/lataifas.restorator.md/
Sursă foto: www.lataifas.restorator.md

Restaurantul Basarabia
Interiorul restaurantului are elemente arhaice specifice secolului XIX al Basarabiei Boiereşti, între pereţii căptuşiţi cu piatră de Cosăuţi și vă vor ajuta să trăiţi senzaţia deplină a vremurilor de
odinioară.  În atmosfera restaurantului – crama „Basarabia” veţi savura adevăratul gust al bucatelor naţionale – mămăligă, sarmale, cighiri, friptură în ulcică, salău gătit, renumite vinuri din Republicii Moldova. Tot aici, veţi putea gusta şi coctailuri clasice. În acest restaurant, este o orchestră care interpretează melodii folclorice pătrunse de bucuria şi tristeţea, dragostea şi suferinţa acestui mândru, talentat şi harnic popor moldovenesc.

Pagină web – http://restaurant-basarabia.md/
Adresa – strada Kiev, 16/1
Telefon –  022 498 079
Pagină de facebook: https://www.facebook.com/lataifas.restorator.md/
Sursă foto: http://restaurant-basarabia.md/


Butoiaş
Restaurantul Butoiaş își are propria istorie, fiind înălţat cu mult timp în urmă în Chișinău având statutul de simbol al culturii etnice în industria restaurantelor. Dar anume în 2012-2013, acesta a fost deschis vizitatorilor săi într-un nou stil, rămânând fidel tradiţiei culturale naţionale, fiind impregnat de amprentele standardelor europene consacrate.


Pagină web – http://www.butoias-restaurant.md/
Adresa – strada Calea Ieşilor, 71
Telefon –  (022)99-99-73, mobil: +373(67)43-70-09
Pagină de facebook: https://www.facebook.com/restaurant.butoias.md/?fref=ts
Sursă foto: http://restaurant-basarabia.md/

Restaurant Roata vremii

Restaurantul este situat în sectorul Botanica din Chișinău. Numele restaurantului simbolizează faptul că atmosfera sa îi transportă pe vizitatori înapoi în timp. Atmosfera este foarte rustică și mâncarea este tradițională, veche, la pregătirea specialităților se folosesc rețete simple. Restaurantul propune o varietate de deserturi, pregătite din prune, mere și fructe de pădure. Vizitatorii sunt invitați și în muzeu, care demonstrează cum arăta cândva un beci moldovenesc și alte lucruri interesante. În timpul sezonului rece, în mijlocul holului este aprins un șemineu imens.



Adresa – strada Hristo Botev 8
Telefon –  (+373 22) 664 489
Pagină de facebook: https://www.facebook.com/pages/Roata-Vremii/144121508988266?fref=ts
Sursă foto: facebook

Rețeaua de localuri La plăcinte
Rețeaua de localuri la plăcinte includ bucate tradiționale moldovenești. De asemena și designul interior e creat în stil național. Din considerent că are mai multe locații în orașele Chișinău dar și Bălți, vedeți aici adresele lor.

Contacte:
Oficiul Central:
Chișinău, Strada Decebal, 99/6
Luni-vineri:  9.00 - 17.30
Tel.: 022 26-54-01 022 26-54-00 (FAX),
E-mail: OFFICE@LAPLACINTE.MD
Resurse umane:
Tel. 022 26-54-26; Email: PERSONAL@LAPLACINTE.MD

La crîşmă
Este un local cu muzică populară şi bucătărie tradiţională.
str. Hipodromului 9/1
tel.:0687 07 071
Program: 11:00-23:00
Pagină de facebook - vedeţi aici.

La șezătoare
Este un local cu bucătărie tradițională.

str. Alexei Șciusev 53
tel.: 068677776
Restaurant de bucate tradiţionale moldoveneşti.

Restaurantul dispune de 3 săli separate pentru evenimente:
– până la 35 persoane
– până  la 25 persoane
– până la 15 persoane
– sala VIPhttps://www.google.com/maps/place/La+%C8%98ez%C4%83toare/@47.0182128,28.8301259,15z/data=!4m5!3m4!1s0x0:0x352da0ce4f68974b!8m2!3d47.0182128!4d28.8301259

sâmbătă, 7 noiembrie 2015

Cum se prepară cartofii țărănești

Ingrediente:
1 kg cartofi, 2-3 cepe, 1 ceșcuță ulei, sare.

Mod de preparare:
Cartofii se fierb pe jumătate în apa sărată să nu crape, apoi se lasă să se răcească. Ceapa se taie mărunt și se călește în destul de mult ulei. După ce s-au răcit cartofii, se curăță, se aie felii rotunde și se pun de se prăjesc lîngă ceapă. Cînd s-au rumenit un pic  se potrivesc de sare și se lasă deoparte, să mai sugă din zeama grasă.


Sursa rețetei: Cartofi țărănești. În: Timpul, 2015, 6 noiem., p. 22.

miercuri, 4 noiembrie 2015

Pui cu dovleac

Ingrediente:
4 pulpe pui, 2 cepe, 1/4 dovleac, mare, 200 ml vin, 2 linguri ulei, pătrunjel, sare, piper, 25 ml smîntînă.

Mod de preparare:
carnea de pui, cepele tăiate în 4 și dovleacul tăiat felii se presară cu sare și piper. Se stropesc cu ulei, se transferă într-un vas de cuptor. Se toarnă vinul, se acoperă cu folii de aluminiu și se lasă la cuptor pentru 40 minute maxim, după care punem pătrunjelul.  

Sursă: Pui cu dovleac. În: Moldova Suverană, 2015, 3 noiem., p. 4.

Tartă aperitiv cu dovleac

Ingrediente pentru aluat:
250 g făină, 125 ml apă, 170 g unt, sare.

Ingrediente pentru umplutură:
250 g dovreac curățat de coajă, un praz, 250 g brînză de capră (feta), o lingură ulei, puțin cimbru.

Mod de preparare:
Prazul se taie rondele, păstrînd puțin și din partea verde și se pune la călit în ulei. Dovleacul se taie felii cît se poate de subțiri și se pun și ele în tigaie lîngă praz. Se lasă 10 minute. Aluatul obținut prin amestecarea pînă la omogenizarea tuturor ingredientelor. Se așează în tava mare a aragazului tapetată cu hîrtie de copt. Se pune prazul și feliile de dovleac. Se fărîmițează brînza și se așează deasupra, pe cît posibil, o tartă rotundă. Se lasă la cuptor 30 minute.

Sursa: Tartă aperitiv cu dovleac. În: Moldova Suverană, 2015, 4 noiem., p. 4.

luni, 2 noiembrie 2015

Supă de ceapă, smântână şi caşcaval

Ingrediente:
3 cepe,
5 cartofi,
10 ml ulei,
10 ml smîntînă,
sare, piper,
un fir de ceapă verde,
4 felii cașcaval.

Mod de preparare:
Se curăță ceapa și cartofii, se spală și se taie cuburi. În oala de fiert se pun legumele, se adaugă uleiul, sare și piper. Se toarnă apa cît să treacă de legume și se lasă la fiert, completînd cu apă dacă scade prea tare. După ce a fiert, se mixează smîntîna, se potrivește gustul de sare și piper și se duce la masă cu cașcaval deasupra și ceapă verde tăiată mărunt.

Sursa rețetei: Moldova Suverană, 2015, 27 oct., p. 4.

duminică, 1 noiembrie 2015

Despre Madrid, capitala Spaniei

Madridul este un oraș mul mai lunecos, care cere timp pentru a fi cunoscut, avînd atît de multe puncte de interes pentru Spania care îl seduc pe vizitator, aceasta poate fi considerat cea mai subapreciată capitală din Europa. În ultimii ani, democrația a adus un nou dinamism în capitala care a fost creată în 1591 din capriciul unui rege, iar anul 1992, reprezentînd o piatră de hotar, i-a adus și alte puncte de atracție.

Evoluția orașului
Madridul secolului XVI era o comunitate liniștită de fermieri aflată la mică distanță de Sierra de Guadarrama. zona înaltă cu aerul său curat, uscat și cu bogatele păduri din împrejmurimi a atras maurii, care au întemeiat un fort numit Magerit, pe o ridicătură deasupra Río Manzanares-ului. Acesta a fost cucerit de creștini în 1083, dar cele două religii au coexistat în relativă înțelegere, departe de politica altor orașe castiliene.
Cînd Felipe al II-lea a proclamat Madridul capitală, creștinii refractari au speculat că aceasta s-a datoriat faptului că orașul era convenabil palatului său regal de la El Escorial. Cu toate acestea, casele nobile și mănăstirile au fost grupate pentru a se afla în apropierea noilor cercuri de influență. Odată cu creșterea orașului, defrișarea pădurilor pentru construcții a dus la eroziune, secetă și creșterea temperaturii. 
Bourbonii au fost îngroziți de starea capitalei din secolul XVIII. Străzile erau mizere și înțesate de crime, cazările jalnice, bisericile nu dădeau nici un semn al tezaurului artistic înmagazinat. Bourbonii au început să îndrepte această stare de fapt.
La începutul secolului, impunătoarele clădiri de bănci din Calle de Alcalá arătau puterea financiară crescîndă a capitalei. Bulevarde largi și fîntînile monumentale au dat Madridului o înfățișare maiestuoasă, deși nu au reșuit să scape de reputația de oraș al vacilor. Romancierul basc Pío Baroja „un sat supradezvoltat din La Mancha”.


Deasupra lumii

Aflat la 600 metri deasupra nivelului mării, Madridul este capitala europeană așezată la cea mai mare înălțime. Inima acestei regiuni este Puerta del Sol (1), o piață ovală înconjurată de clădiri de culoare crem, din secolul XVIII. Aceasta reprezintă kilometrul 0 al Spaniei și centrul celor mai multe linii de metrou și autobuz; statuia de bronz, reprezentînd un urs și aflată în centru, este locul cel mai potrivit pentru întîlniri. În noapteade Anul Nou, la miezul nopții, madrileños se adună aici pentru a mînca cei 12 struguri tradiționali, stropiți din belșug cu must fermentat; vin tocmai la timp pentru a auzi ceasul bătrîn noul an. 


Tezaurul artistic al Madridului

Pasel del Prado, a devenit lăcașul „Triunghiului de aur” al colecțiilor de artă, dar Museo del Prado” rămîne o categorie aparte. Cel care a pus la cale planul pentru a face disponibile pulbicului lucrările de artă a fost Joseph Bonaparte, iar Ferdinand al VII-lea a finalizat acest proiect. 
Colecția de artă din Museo Thyssen-Bornemisza a ajuns în Spania în 1993, în urma unei competiții cu alte țări. Cea mai importantă piesă a colecției de artă a baronului Hans Heinrich Thyssen-Bornemisza, fiind cea mai importantă lucrare în posesia unui particular, după cea a reginei Elisabeta a Marii Britanii, a fost cumpărată de statul spaniol pentru 44100 milioane de pesatas. 


Duminica în parc

Inițial, El Parque del Buen Retiro a fost conceput ca un parc în care nobilimea spaniolă să se poată retrage din străzile Madridului secolului XVII. În spatele porților de fier forjat, petrecerile în aer liber atingeau dimensiuni lascive în timpul domniei lui Felipe al IV-lea. Fîntînile, statuile și Palacio de Cristal conferă Parcului Retiro aerul unei grădini regale. 
Jardín Botánico a fsot întemeiat în 1774 de Carlos al III-lea și reprezintă un refugiu relaxant. Dincolo de zidul sudic al grădinii se află Cuesta de Mouano, un tîrg de carte în aer liber deschis tot anul. Duminica dimineața este momentul propice pentru răsfoirea bestseller-urilor și a edițiilor rare. 

Vechiul Madrid
La sud de Puerta del Sol, se află unul din cartierele cele mai vechi și mai pline de culoare ale Madridului, o încurcătură de străzi înguste și pietruite, străjuite de case cu balcoane din fier forjat. Madridul, la fel ca alte orașe mari, își are partea sa de infracționalitate a străzii, mare parte a acesteia avînd avînd legătură cu drogurile. 
Puerta del Sol
Plaza Mayor din Madrid sau piața principală, la vest de Puerta del Sol, este o frumusețe din secolului XVII, superb restaurată, chiar dacă nu mai este centrul orașului, ca pe vremuri, cînd aici aveau loc autos de fe, luptele cu taurii și încoronările. La vest de Plaza Mayor se află Mercado de San Miguel împrejmuit de o construcție dantelată de fier forjat de la începutul secolului. 
Pe Calle Mayor este Plaza de la Villa, o piață frumoasă pentru trecători, ce este o ilustrație a arhitecturii Madridului din secolele XV-XVII. Principala atracție o constituie CAsa de la Villa în stil baroc sau Primăria. Demn de amintit este Torre de los Lujanes, cu arcadele în formă de potcoave și cu portalul gotic, unul din puținele exemple de arhitectură seculară din secolul XV din capitală/



Sursa: Madrid. În: Spania: ghid complet. Oradea, Editura Aquiler ’93, 2012, pp. 126-140.
Sursa imaginii: en.wikipedia.org

Tratamente naturale pentru călcîie crăpate

Călcîiele aspre, crăpate și dureroase sunt o problemă frecvent întîlnită, iar tratamentul acestora se poate dovedi destul de dificil și costisitor. Cauzele principale ale crăpării călcîielor sunt purtarea frecventă a sandalelor, igiena incorectă și carența de vitamine și minerale. Dacă vrei să ai călcîie ca de bebeluș, ia în considerare cîteva tratamente naturiste care vor da rezultate, fără prea mare efort.

Ulei de gătit
Ține călcîiele în apă fierbinte timp de cîteva minute, șterge-le cu un prosop aspru și folosește o piatră ponce pentru a îndepărta cît de cît pielea moartă, apoi aplică un strat generos de ulei vegetal sau chiar ulei de măsline.

Miere
Este cel mai cunoscut remediu naturist, datorită eficacietății de a înmuia și catifela pielea aspră. Dizolvă 250 g de miere în 2-3 litri de apă caldă, apoi ține picioarele timp de 20 minute în ea. Repetă această apă. Repetă această procedură cîteva seri la rînd.

Pastile de aspirină
Dizolvă zece pastile în 250 g de vodcă și cu acest amestec pune compoziți pe noapte la călcîiele aspre. Pentru a obține cele mai fine călcîie, fă asta în fiecare seară, înainte de a merge la culcare.

Sursă: Călcîie crăpate. În: Ziarul Național, 2015, 30 oct., p. 22.
Sursa imaginii: www.favorittv.ro

vineri, 30 octombrie 2015

Secrete din bucătăria chef-ilor

Iată așa niște sfaturi utile în bucătărie.
  1. Vrei ca orezul gătit să fie alb imaculat la final? Adaugă-i un pic de oțet în timp ce fierbe.
  2. Pentru ca mîncarea să aibă o aromă subtilă de usturoi (chiar dacă nu îl conține), freacă ușor un cățel de usturoi de suprafața farfuriei înainte de servire.
  3. Cînd prepari ficat, sarea se adaugă la sfîrșit, altfel devinea prea tare și uscat.
  4. Fasolea nu se va mai maroni în timpul fierberii dacă nu îi mai pui capac.
  5. Vrei ca plăcinta să nu se ardă deasupra? Acoper-o cu o hîrtie umedă.
  6. Carnea tocată va gusta mai bine dacă îi adaugi niște ceapă uscată, niște ceapă prăjită și o mînă de cartofi dați prin răzătoare.
  7. Pune un vîrf de sare în cafea ca să îi dai o savoare deosebită. 
  8. Ce faci dacă ai fiert prea mult carnea? Taie-o în felii subțiri, pune-le pe o farfurie, presară deasupra niște felii de ceapă, de roșie, adaugă puțin ulei vegetal, zeamă de lămîie și oțet. În scurt timp, carnea va redeveni fragedă și zemoasă. 
  9. Merele din plăcintă nu se vor duce la fund dacă le dai un pic prin făină înainte.
  10. Supa/ciorba e prea sărată? Pune într-un săculeț de tifon niște ovăz. Acesta va absorbi sarea în exces.
Sursa: Secrete din bucătăria chef-ilor. În: Jurnal de Chișinău, 2015, 30 oct., p. 14.
Sursa imaginii: foodstory.stirileprotv.ro

Cum se prepară celebra rață cu portocală

Ingrediente
2 bucăți piept de rață (congelat sau proaspăt); 4-5 portocale; 200 ml vin alb, 6 linguri sos de soia, 2 linguri de vin roșu, 3 linguri zahăr brun, 1 baton scorțișoară, 2-3 mere mici coapte, sare, piper.

Mod de preparare
Se usucă pieptul de rață cu prosoape absorbante, se condimentează cu sare și piper și se lasă la temperatura camerei pînă se prepară sosul. Se cojesc 2 portocale cu un cuțin bine ascuțit, se taie coaja bucățele și se amestecă cu zeama stoarsă de la toate portoclalele, cu supa de pui. vinul alb, zahărul brun și batonul de scorțișoară rupt în bucăți mai mici. Se lasă compoziția să fiarbă la foc mic circa o oră, amestecînd des, pînă cînd sosul scade și devine gelatinos. Se lasă să se răcească. Se așază pieptul de rață cu pielea în jos într-o tigaie neaderentă, se lasă să se prăjească șapte minute cu capac, se scurge grăsimea formată, se întoarce pieptul pe partea cealaltă și se lasă să se prăjească sub capac încă șapte minute. Se întoarce din nou carnea cu pielea în suc, se lasă să se mai frigă trei minute și se oprește focul. Se scurge grăsimea adunată, se adaugă sosul de soia și vinul roșu și se lasă carnea în sos 10 minute. Din cînd în cînd, se stropește cu sos pe deasupra, pentru a se pătrunde uniform cu aromele lui.
Se așază pieptul de rață în tigaia cu sos de portocală, se lasă să se încălzează, la foc mic, 2-3 minute, apoi se servește tăiat felii și garnisit cu mere coapte și cu felii de portocale.


Sursa rețetei: Învață cum se prepară celebra rață cu portocale. În: Jurnal de Chișinău, 2015, 30 oct., p. 14.
Sursa imaginii: www.culinare.ro