Japonia este o țară frumosă, cu tradiții și cu o economie puternică. Dar sunt nște reguli specifice japonezilor pe care ar trebui să le ști înainte de a iniția afaceri cu ei. Sursa informației este Noul cod al bunelor maniere. Ghid actualziat pentru un comportament adecvat de Silke Schneider-Flaig. Cartea a apărut în anul 2011 în București, la editura ALL.
Japonezii pun cel mai
mare preţ pe comportamentul manierat, nu numai în activitatea profesională, ci
şi în viaţa personală, chiar în activitatea sportivă sau la servirea ceaiului.
Vestimentaţia este întotdeauna formală: costume închise la culoare pentru bărbaţi
sau haine business pentru femei, unde bluzele trebuie să fie încheiate până la
gât. De altfel, controlul de sine reprezintă o caracteristică importantă. Faţa
nu trebuie pierdută din vedere. De aceea japonezii par foarte formali. Cine îşi
pierde controlul, pierde un partener de afaceri. Să presupunem că cineva se
ceartă cu partenerul de afaceri japonez şi „explodează” de furie, punându-l pe acesta într-o situaţie
dificilă. Iscusinţa diplomatică
ne face să ne arătăm adevărata faţă permiţând o rezolvare a situaţiei dificile.
În acest fel rămâne, cel puţin, şansa ca negocierea contractului să nu fie
anulată. Indiferent de situaţie, negocierile trebuie făcute cu mult tact.
Formule de salut
Îin Japonia, salutul
este un indiciu important al bunelor maniere. Aici se salută printr-o aplecare.
Cu cât este mai înalt în rang cel pe care îl salutăm, cu atât trebuie să ne
aplecăm mai mult. Mâinile nu sunt împreunate ca pentru rugăciune, ci lăsate
lejer pe lângă coapse. Însă, în mediul de afaceri este acceptată şi strângerea
de mână. În strânsă legătură cu salutul se află şi schimbul de cărţi de vizită,
în măsura în care persoanele nu se cunosc încă. Acestea se oferă cu ambele
mâini şi se iau în acelaşi fel. Cine nu acordă atenţie acestor detaii va face o
greşeală penibilă! Cei care a oferit cartea de vizită se va simţi imediat
ofensat. Persoanele care desfăşoară constant o activitate comercială în
Japonia, trebuie să se asigure că pe spatele cărţilor de vizită personale
informaţiile sunt scrise şi în limba japoneză. în mod normal se scrie mai întâi
numele şi apoi prenumele.
Negocierea afacerilor
Cei care desfăşoară o
activitate comercială în Japonia nu trebuie să se grăbească; contactele se
stabilesc după un anumit timp.
Japonezilor nu le
place să facă afaceri cu străinii. Cinele de afaceri sau delegaţiile comerciale
oferă un bun prilej pentru stabilirea unor noi contacte de afaceri.
Odată încheiat
contactul, relaţia cu partenerii şi clienţii trebuie menţinută în continuare.
Micile cadouri, care trebuie să fie împachetate frumos, obligatoriu, menţin
relaţiile. Japonezii se bucură de orice obiect tipic adus din ţara de
provenienţă (coniacul francez de la francezi, saboţi de lemn de la partenerul
de afaceri din Olanda etc.). Nu se dăruiesc niciodată flori albe. De altfel,
trebuie acordată atenţie cadourilor care au ceva în comun cu cifra patru. Aduce
ghinion.
CADOUL Şl AMBALAJUL
În Japonia,
ambalajele se află la rang de artă. Ambalajul trebuie să fie realizat cu
atenţie şi cu imaginaţie. Cadourile se oferă şi se primesc întotdeauna cu
ambele mâini. Despachetarea se face însă mult mai târziu.
Evenimente after-work
În Japonia se
obişnuieşte să se servească masa şi să se bea cu prietenii şi partenerii de
afaceri. Discuţiile sunt nonformale. Fiecare îi povesteşte celuilalt ce ar vrea
să audă cu plăcere. Aici se poate menţiona, de exemplu, admiraţia pentru
meditaţia zen şi pentru filosofia zen. De altfel, diferenţa dintre slujbă şi
viaţa privată, respectiv afaceri şi after-work este foarte bine delimitată la
japonezi. În timp ce ziua se desfăşoară într-un mod foarte formal, seara se
încheie deseori într-o atmosferă zgomotoasă şi prietenoasă cu vin din orez
(sake) şi karaoke. Aici se vorbeşte foarte mult. Ca măsură de precauţie, este
bine ca paharul să nu se bea până la fund, pentru a nu fi reumplut imediat. În
afară de aceasta, cel care face cinste cu sake are un avantaj decisiv: este cel
care serveşte băutura. Prin urmare, nu trebuie să îşi umple paharul. Acest
lucru nu este obligatoriu.
Mersul la karaoke
presupune ca toţi invitaţii şi clienţii să participe din proprie iniţiativă. Nu
trebuie să existe teama în faţa momentelor penibile, deoarece în ziua următoare
nimeni nu va discuta despre asta. Va fi valabil din nou „business as usual”.
Toţi se comportă ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
Japonezii şi ceaiul
Ceaiul nu este o
băutură în Japonia, ci o ceremonie. Cel care bea ceaiul doar pentru a-şi potoli
setea nu va fi bine văzut de gazdă. Ar fi mult mai dezamăgitor acest fapt
pentru un japonez decât este îndulcirea şampaniei cu zahăr cubic şi consumarea
acesteia pentru a potoli setea, pentru un francez.
Casele de ceaiuri
sunt locuri destinate relaxării. Preţ de câteva clipe este înlăturată agitaţia
din timpul zilei, regăsindu-se liniştea şi relaxarea. Ritualul ceaiului are ca
scop tonifierea mentală. Multe case de ceaiuri dispun de tatami. Tatami este o
saltea folosită de japonezi ca pardoseală. În camere se află un bol din fier cu
apă.
Ritualul specific
necesită multă atenţie. Gazda ia în mână o mică legătură din bambus cu care
pisează praful de ceai până când se transformă într-o spumă verde. Amestecul se
bea, de cele mai multe ori, din ceşti ce ceai, din câteva înghiţituri (trei).
Deoarece ceaiul este amar, în mod normal, gazda oferă mici dulciuri (de cele
mai multe ori aluat din orez). Oaspetele care se află în Japonia trebuie să
cunoască ceremonia ceaiului.
BUDISMUL ŞI BUDISMUL
ZEN
Budismul zen se
bucură de mult respect în Japonia. Zen înseamnă meditaţie. Acest lucru se
observă din poziţia de meditaţie. în secolul al V-lea î. H. s-a născut
Siddhar-tha Gautama, fiul unui rege. Mai târziu şi-a luat numele de Buddha
(care înseamnă „a trezi”). Acesta a căutat o cale de a depăşi caracterul efemer
al lumii. La vârsta de 35 de ani a atins iluminarea. De aici înainte s-a
dedicat scopului de a depăşi caracterul trecător al existenţei pământeşti,
eliminând suferinţa. Această învăţătură este caracterizată prin toleranţă şi
milă. Budismul se numără printre religiile lumii. Adepţii sunt estimaţi la
circa 500 de milioane. Budismul zen a fost promovat de un călugăr din india,
Bodhi-dharma. în secolele al XII-lea şi al XII-lea această religie s-a
răspândit în Japonia, prin intermediul călugărilor Esai şi Dogen. Budismul este
definitoriu pentu Japonia. Predica budismului zen recomandă mersul desculţ
pentru a pune mai bine în legătură pământul şi anotimpurile.
Unii adepţi merg
desculţi întregul an, inclusiv iarna. Zen influenţează ceremonia tradiţională a
ceaiului, tehnica de aranjare a florilor (ikebana) şi multe altele.
STRESUL ŞI REPUTAŢIA
Liniştea care domină
ceremonia ceaiului trebuie să ajute şi la combaterea stresului. Cine este
stresat şi nu se poate controla îşi pierde repede reputaţia în rândul
japonezilor, care resimt agresiunea ca pe o lipsă de respect.
Japonezii şi mâncarea
În Japonia este
foarte răspândit obiceiul de a duce la gură bolul cu orez sau cu supă.
Bărbaţilor le este permisă sorbirea cu zgomot a supei de tăiţei (femeile
trebuie să mănânce supa într-un mod mai elegant). La restaurant gazda este cea
care comandă.
Simţul japonezilor
pentru calm
Japonezii dau mare
importanţă calmului, chiar şi atunci când se confruntă cu agitaţia creată de
persoanele din mijloacele de transport în comun. Acolo nu domneşte
agresivitatea specifică orelor de vârf din metropolele occidentale. Calmul se
bazează pe vechi principii. Şi acestea îşi au originea în budism. Modestia,
calmul, decenţa şi capacitatea de a lua o pauză sunt foarte importante. Este
posibilă deconectarea de la agitaţia de zi cu zi a unei metropole? în Tokio
atrag atenţia templele aflate în mijlocul agitaţiei, între străzile cu magazine
şi complexele de birouri. Mulţi îşi rezervă timp, în ciuda stresului, pentru a
aprinde acolo un beţişor parfumat şi pentru a se relaxa, preţ de câteva minute.
Arta calmului, aici numărându-se şi ascultarea celorlalţi cu răbdare şi
neîntreru-perea constantă, este subordonată bunelor maniere.
INTERESUL PENTRU
TEATRUL NOH
Japonezii pun mare
preţ pe estetică şi pe ascultarea celorlalţi. Un exemplu în acest sens este şi
preocuparea pentru teatrul Noh. Acesta este o reprezentare artistică, ce se
caracterizează prin gesturi simbolice, replici puţine şi muzică de flaut şi
tambur. Actorii sunt toţi de sex masculin. Mişcările sunt nemaipomenit de lente
şi îndeamnă către meditaţie.
Fără un „nu” răspicat
Japonezii îndrăgesc
armonia. Le este dificil să răspundă concret la întrebări directe dacă prin
aceasta este compromisă armonia. Să presupunem că un client pune o întrebare
directă legată de un proiect (de exemplu, dacă doresc sau nu să încheie un
contract). Va fi formulat un răspuns vag chiar şi atunci când directorul firmei
japoneze ştie cu certitudine că va încheia contractul cu un alt partener.
Răspunsuri vagi precum: „poate fi problematic” sau „ne vom da silinţa în aşa
fel încât să fie modificat contractul în avantajul ambelor părţi” inspiră neîncredere.
În Japonia armonia este mai importantă decât clarificarea.
Reguli stricte de
comportament în sport
Chiar şi în sport
sunt valabile reguli de bună conduită deosebit de stricte. Japonia este ţara
artelor marţiale. Printre acestea se numără, de exemplu, aikido. Cu greu există
o altă ramură sportivă care să respecte eticheta aşa cum se întâmplă în cazul
artelor marţiale. Încă de la intrarea în sala de antrenament (dojo) trebuie să
se facă plecăciunea dojo. De asemenea, se salută la intrarea sau la ieşirea de
pe saltea, şi la ieşirea din sală. Societatea internaţională a Kuma Ryu Aiki
Bu-Jutsu impune literalmente ca înainte de intrarea pe saltea mâinile şi
picioarele să fie spălate. în plus, unghiile de la mâini şi de la picioare
trebuie tăiate scurt (pentru a evita pericolul unor răniri accidentale).
Bijuteriile trebuie scoase înainte de începerea antrenamentului (din acelaşi
motiv amintit mai sus) şi vezica urinară nu trebuie să creeze probleme în
timpul antrenamentului. Antrenorului te adresezi cu„Senpai” şi maestrului cu
„Sensei”, folosindu-se numele plus „San”. Indicaţiile antrenorului se respectă
imediat ce au fost rostite. Îîn timpul antrenamentului, profesorul sau maestrul
poate fi întrerupt doar în cazuri excepţionale după ce elevul a sugerat dorinţa
de a se adresa printr-o plecăciune. Plecăciunea se repetă şi după primirea
răspunsului. în principiu, atât Sensei, cât şi Senpai sunt salutaţi printr-o
plecăciune. în plus, cei cu grad superior sunt respectaţi întotdeauna,
sfaturile lor sunt acceptate fără critică. Invitaţia la exerciţiu sau la luptă
o face întotdeauna cel superior în grad şi nu invers. în dojo sunt interzise
discuţiile zgomotoase şi comportamentul necorespunzător. Partenerii dojo sunt
parteneri importanţi în drumul vieţii („do” însemnând drum, principiu,
învăţătură). Relaţia trebuie să fie amicală. Centura reprezintă semnul
distinctiv al performanţei obţinute. În acelaşi timp, sugerează cunoştinţele
partenerului. Centura trebuie să motiveze şi nu să ducă la aroganţă şi orgoliu.
La părăsirea sălii se poartă zori (sandale tradiţionale ale samurailor), în
sală se intră fie desculţ, fie cu aşa-numiţii tabi (şosetele tradiţionale ale
samurailor). Există însă şi reguli stricte ale echipamentului. La antrenament
se poartă un gi alb (echipamentul de judo) şi hakama albă (fustă-pantalon a
călăreţilor, vestimentaţia tradiţională a samurailor). Dacă un elev întârzie,
trebuie să recupereze întreaga etichetă (reigisaho) şi exerciţiile de încălzire
(taisho). În plus, fiecare exerciţiu trebuie să înceapă şi să se încheie cu o
plecăciune.,,Onegai shimasu” („Adresez o rugăminte”) reprezintă formula
folosită înainte de executarea unei tehnici. După executarea unei tehnici se
spune „arigato gozia mashita” prin care se exprimă recunoştinţa.
Transferarea
principiilor din sport în viaţa personală
Codul de onoare din
astfel de sporturi este respectat şi în viaţa personală. Spre exemplu,
societatea internaţională Kuma Ryu Aiki Bu-Jutsu stipulează foarte clar
regulile astfel încât codul să fie respectat întotdeauna în mod corect şi în
afara sălii dojo. Vorbăria şi spectacolul sunt interzise. Atitudinea rezervată
şi modestia sunt mai curând un indiciu, un semn al suveranității și al puterii
decât al demosntrării tehnicilor învățate.
Alte aspecte
De altfel,
partenerilor de afaceri japonezi ar trebui să ne adresăm folosind numele de
familie şi „san”. În cadrul afacerilor, cei care sunt însoţiţi de mai mulţi
colegi fac o impresie mai bună. Acest lucru exprimă importanţa deosebită şi
respectul acordat întâlnirii. La prezentări, japonezii pun mare accent pe
design. Filmele de prezentare, cataloagele sau prezentările în Power Point ar
trebui să fie cât mai atractive (poze, schiţe, tabele). Atât japonezele, cât şi
japonezii se bucură de felicitările primite, în special cele de Anul Nou. Cei
care doresc să-şi menţină şi să-şi îmbunătăţească relaţiile de afaceri ar
trebui să ţină cont de acest lucru şi să transmită salutări şi urări de bine
din ţara natală. Este de la sine înţeles că felicitarea trebuie să fie
atractivă din punctul de vedere al calităţii şi al graficii pentru ca
destinatarul să vadă câtă stimă îi poartă expeditorul. Din acest motiv se
folosesc, indiscutabil, timbrele speciale.
La o invitaţie
privată haina şi pantofii trebuie scoase de la intrare. Pantofii ar trebui să
stea cu vârful spre ieşire. Gazdele bune pun la dispoziţie papuci. În camerele în
care se intră doar în ciorapi, există papuci speciali pentru toaletă. Suflarea
zgomotoasă a nasului, tusea sau strănutul sunt nedorite.
DE REŢINUT!
• Partenerilor de afaceri japonezi ar
trebui să ne adresăm folosind numele de familie şi „san”.
• La întâlnirile de afaceri este de
preferat să nu ne prezentăm singuri, ci, pe cât posibil, cu alţi colegi. Acest
lucru inspiră importanţă şi respect.
• Prezentările trebuie să fie cât mai
atractive (design, imagini, schiţe).
• Lucrul în echipă.
• Punctualitatea.
• întâlnirile de seară cu partenerii,
colegii sau clienţii.
• Karaoke cu partenerii de afaceri.
• Suvenire din ţara natală.
• Intrarea într-o casă fără a purta
papuci.
• Interesul pentru teatrul Noh.
• Interesul pentru artele marţiale
japoneze (aikido).
• Oferirea cadourilor cu ambele mâini.