Stil și etichetă în Japonia. Ce trebuie să știm despre japonezi dacă vrei să faci afaceri cu ei?

Japonia este o țară frumosă, cu tradiții și cu o economie puternică. Dar sunt nște reguli specifice japonezilor pe care ar trebui să le ști înainte de a iniția afaceri cu ei. Sursa informației este Noul cod al bunelor maniere. Ghid actualziat pentru un comportament adecvat de Silke Schneider-Flaig. Cartea a apărut în anul 2011 în București, la editura ALL.

Japonezii pun cel mai mare preţ pe comportamentul manierat, nu numai în activitatea profesională, ci şi în viaţa personală, chiar în activitatea sportivă sau la servirea ceaiului. Vestimentaţia este întotdeauna formală: costume închise la culoare pentru bărbaţi sau haine business pentru femei, unde bluzele trebuie să fie încheiate până la gât. De altfel, controlul de sine reprezintă o caracteristică importantă. Faţa nu trebuie pierdută din vedere. De aceea japonezii par foarte formali. Cine îşi pierde controlul, pierde un partener de afaceri. Să presupunem că cineva se ceartă cu partenerul de afaceri japonez şi „explodează”  de furie, punându-l pe acesta într-o situaţie dificilă. Iscusinţa diplomatică ne face să ne arătăm adevărata faţă permiţând o rezolvare a situaţiei dificile. În acest fel rămâne, cel puţin, şansa ca negocierea contractului să nu fie anulată. Indiferent de situaţie, negocierile trebuie făcute cu mult tact.

Formule de salut

Îin Japonia, salutul este un indiciu important al bunelor maniere. Aici se salută printr-o aplecare. Cu cât este mai înalt în rang cel pe care îl salutăm, cu atât trebuie să ne aplecăm mai mult. Mâinile nu sunt împreunate ca pentru rugăciune, ci lăsate lejer pe lângă coapse. Însă, în mediul de afaceri este acceptată şi strângerea de mână. În strânsă legătură cu salutul se află şi schimbul de cărţi de vizită, în măsura în care persoanele nu se cunosc încă. Acestea se oferă cu ambele mâini şi se iau în acelaşi fel. Cine nu acordă atenţie acestor detaii va face o greşeală penibilă! Cei care a oferit cartea de vizită se va simţi imediat ofensat. Persoanele care desfăşoară constant o activitate comercială în Japonia, trebuie să se asigure că pe spatele cărţilor de vizită personale informaţiile sunt scrise şi în limba japoneză. în mod normal se scrie mai întâi numele şi apoi prenumele.

Negocierea afacerilor

Cei care desfăşoară o activitate comercială în Japonia nu trebuie să se grăbească; contactele se stabilesc după un anumit timp.

Japonezilor nu le place să facă afaceri cu străinii. Cinele de afaceri sau delegaţiile comerciale oferă un bun prilej pentru stabilirea unor noi contacte de afaceri.

Odată încheiat contactul, relaţia cu partenerii şi clienţii trebuie menţinută în continuare. Micile cadouri, care trebuie să fie împachetate frumos, obligatoriu, menţin relaţiile. Japonezii se bucură de orice obiect tipic adus din ţara de provenienţă (coniacul francez de la francezi, saboţi de lemn de la partenerul de afaceri din Olanda etc.). Nu se dăruiesc niciodată flori albe. De altfel, trebuie acordată atenţie cadourilor care au ceva în comun cu cifra patru. Aduce ghinion.

CADOUL Şl AMBALAJUL

În Japonia, ambalajele se află la rang de artă. Ambalajul trebuie să fie realizat cu atenţie şi cu imaginaţie. Cadourile se oferă şi se primesc întotdeauna cu ambele mâini. Despachetarea se face însă mult mai târziu.

Evenimente after-work

În Japonia se obişnuieşte să se servească masa şi să se bea cu prietenii şi partenerii de afaceri. Discuţiile sunt nonformale. Fiecare îi povesteşte celuilalt ce ar vrea să audă cu plăcere. Aici se poate menţiona, de exemplu, admiraţia pentru meditaţia zen şi pentru filosofia zen. De altfel, diferenţa dintre slujbă şi viaţa privată, respectiv afaceri şi after-work este foarte bine delimitată la japonezi. În timp ce ziua se desfăşoară într-un mod foarte formal, seara se încheie deseori într-o atmosferă zgomotoasă şi prietenoasă cu vin din orez (sake) şi karaoke. Aici se vorbeşte foarte mult. Ca măsură de precauţie, este bine ca paharul să nu se bea până la fund, pentru a nu fi reumplut imediat. În afară de aceasta, cel care face cinste cu sake are un avantaj decisiv: este cel care serveşte băutura. Prin urmare, nu trebuie să îşi umple paharul. Acest lucru nu este obligatoriu.

Mersul la karaoke presupune ca toţi invitaţii şi clienţii să participe din proprie iniţiativă. Nu trebuie să existe teama în faţa momentelor penibile, deoarece în ziua următoare nimeni nu va discuta despre asta. Va fi valabil din nou „business as usual”. Toţi se comportă ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.

Japonezii şi ceaiul

Ceaiul nu este o băutură în Japonia, ci o ceremonie. Cel care bea ceaiul doar pentru a-şi potoli setea nu va fi bine văzut de gazdă. Ar fi mult mai dezamăgitor acest fapt pentru un japonez decât este îndulcirea şampaniei cu zahăr cubic şi consumarea acesteia pentru a potoli setea, pentru un francez.

Casele de ceaiuri sunt locuri destinate relaxării. Preţ de câteva clipe este înlăturată agitaţia din timpul zilei, regăsindu-se liniştea şi relaxarea. Ritualul ceaiului are ca scop tonifierea mentală. Multe case de ceaiuri dispun de tatami. Tatami este o saltea folosită de japonezi ca pardoseală. În camere se află un bol din fier cu apă.

Ritualul specific necesită multă atenţie. Gazda ia în mână o mică legătură din bambus cu care pisează praful de ceai până când se transformă într-o spumă verde. Amestecul se bea, de cele mai multe ori, din ceşti ce ceai, din câteva înghiţituri (trei). Deoarece ceaiul este amar, în mod normal, gazda oferă mici dulciuri (de cele mai multe ori aluat din orez). Oaspetele care se află în Japonia trebuie să cunoască ceremonia ceaiului.

BUDISMUL ŞI BUDISMUL ZEN

Budismul zen se bucură de mult respect în Japonia. Zen înseamnă meditaţie. Acest lucru se observă din poziţia de meditaţie. în secolul al V-lea î. H. s-a născut Siddhar-tha Gautama, fiul unui rege. Mai târziu şi-a luat numele de Buddha (care înseamnă „a trezi”). Acesta a căutat o cale de a depăşi caracterul efemer al lumii. La vârsta de 35 de ani a atins iluminarea. De aici înainte s-a dedicat scopului de a depăşi caracterul trecător al existenţei pământeşti, eliminând suferinţa. Această învăţătură este caracterizată prin toleranţă şi milă. Budismul se numără printre religiile lumii. Adepţii sunt estimaţi la circa 500 de milioane. Budismul zen a fost promovat de un călugăr din india, Bodhi-dharma. în secolele al XII-lea şi al XII-lea această religie s-a răspândit în Japonia, prin intermediul călugărilor Esai şi Dogen. Budismul este definitoriu pentu Japonia. Predica budismului zen recomandă mersul desculţ pentru a pune mai bine în legătură pământul şi anotimpurile.

Unii adepţi merg desculţi întregul an, inclusiv iarna. Zen influenţează ceremonia tradiţională a ceaiului, tehnica de aranjare a florilor (ikebana) şi multe altele.

STRESUL ŞI REPUTAŢIA

Liniştea care domină ceremonia ceaiului trebuie să ajute şi la combaterea stresului. Cine este stresat şi nu se poate controla îşi pierde repede reputaţia în rândul japonezilor, care resimt agresiunea ca pe o lipsă de respect.

Japonezii şi mâncarea

În Japonia este foarte răspândit obiceiul de a duce la gură bolul cu orez sau cu supă. Bărbaţilor le este permisă sorbirea cu zgomot a supei de tăiţei (femeile trebuie să mănânce supa într-un mod mai elegant). La restaurant gazda este cea care comandă.

Simţul japonezilor pentru calm

Japonezii dau mare importanţă calmului, chiar şi atunci când se confruntă cu agitaţia creată de persoanele din mijloacele de transport în comun. Acolo nu domneşte agresivitatea specifică orelor de vârf din metropolele occidentale. Calmul se bazează pe vechi principii. Şi acestea îşi au originea în budism. Modestia, calmul, decenţa şi capacitatea de a lua o pauză sunt foarte importante. Este posibilă deconectarea de la agitaţia de zi cu zi a unei metropole? în Tokio atrag atenţia templele aflate în mijlocul agitaţiei, între străzile cu magazine şi complexele de birouri. Mulţi îşi rezervă timp, în ciuda stresului, pentru a aprinde acolo un beţişor parfumat şi pentru a se relaxa, preţ de câteva minute. Arta calmului, aici numărându-se şi ascultarea celorlalţi cu răbdare şi neîntreru-perea constantă, este subordonată bunelor maniere.

INTERESUL PENTRU TEATRUL NOH

Japonezii pun mare preţ pe estetică şi pe ascultarea celorlalţi. Un exemplu în acest sens este şi preocuparea pentru teatrul Noh. Acesta este o reprezentare artistică, ce se caracterizează prin gesturi simbolice, replici puţine şi muzică de flaut şi tambur. Actorii sunt toţi de sex masculin. Mişcările sunt nemaipomenit de lente şi îndeamnă către meditaţie.

Fără un „nu” răspicat

Japonezii îndrăgesc armonia. Le este dificil să răspundă concret la întrebări directe dacă prin aceasta este compromisă armonia. Să presupunem că un client pune o întrebare directă legată de un proiect (de exemplu, dacă doresc sau nu să încheie un contract). Va fi formulat un răspuns vag chiar şi atunci când directorul firmei japoneze ştie cu certitudine că va încheia contractul cu un alt partener. Răspunsuri vagi precum: „poate fi problematic” sau „ne vom da silinţa în aşa fel încât să fie modificat contractul în avantajul ambelor părţi” inspiră neîncredere. În Japonia armonia este mai importantă decât clarificarea.

Reguli stricte de comportament în sport

Chiar şi în sport sunt valabile reguli de bună conduită deosebit de stricte. Japonia este ţara artelor marţiale. Printre acestea se numără, de exemplu, aikido. Cu greu există o altă ramură sportivă care să respecte eticheta aşa cum se întâmplă în cazul artelor marţiale. Încă de la intrarea în sala de antrenament (dojo) trebuie să se facă plecăciunea dojo. De asemenea, se salută la intrarea sau la ieşirea de pe saltea, şi la ieşirea din sală. Societatea internaţională a Kuma Ryu Aiki Bu-Jutsu impune literalmente ca înainte de intrarea pe saltea mâinile şi picioarele să fie spălate. în plus, unghiile de la mâini şi de la picioare trebuie tăiate scurt (pentru a evita pericolul unor răniri accidentale). Bijuteriile trebuie scoase înainte de începerea antrenamentului (din acelaşi motiv amintit mai sus) şi vezica urinară nu trebuie să creeze probleme în timpul antrenamentului. Antrenorului te adresezi cu„Senpai” şi maestrului cu „Sensei”, folosindu-se numele plus „San”. Indicaţiile antrenorului se respectă imediat ce au fost rostite. Îîn timpul antrenamentului, profesorul sau maestrul poate fi întrerupt doar în cazuri excepţionale după ce elevul a sugerat dorinţa de a se adresa printr-o plecăciune. Plecăciunea se repetă şi după primirea răspunsului. în principiu, atât Sensei, cât şi Senpai sunt salutaţi printr-o plecăciune. în plus, cei cu grad superior sunt respectaţi întotdeauna, sfaturile lor sunt acceptate fără critică. Invitaţia la exerciţiu sau la luptă o face întotdeauna cel superior în grad şi nu invers. în dojo sunt interzise discuţiile zgomotoase şi comportamentul necorespunzător. Partenerii dojo sunt parteneri importanţi în drumul vieţii („do” însemnând drum, principiu, învăţătură). Relaţia trebuie să fie amicală. Centura reprezintă semnul distinctiv al performanţei obţinute. În acelaşi timp, sugerează cunoştinţele partenerului. Centura trebuie să motiveze şi nu să ducă la aroganţă şi orgoliu. La părăsirea sălii se poartă zori (sandale tradiţionale ale samurailor), în sală se intră fie desculţ, fie cu aşa-numiţii tabi (şosetele tradiţionale ale samurailor). Există însă şi reguli stricte ale echipamentului. La antrenament se poartă un gi alb (echipamentul de judo) şi hakama albă (fustă-pantalon a călăreţilor, vestimentaţia tradiţională a samurailor). Dacă un elev întârzie, trebuie să recupereze întreaga etichetă (reigisaho) şi exerciţiile de încălzire (taisho). În plus, fiecare exerciţiu trebuie să înceapă şi să se încheie cu o plecăciune.,,Onegai shimasu” („Adresez o rugăminte”) reprezintă formula folosită înainte de executarea unei tehnici. După executarea unei tehnici se spune „arigato gozia mashita” prin care se exprimă recunoştinţa.

Transferarea principiilor din sport în viaţa personală

Codul de onoare din astfel de sporturi este respectat şi în viaţa personală. Spre exemplu, societatea internaţională Kuma Ryu Aiki Bu-Jutsu stipulează foarte clar regulile astfel încât codul să fie respectat întotdeauna în mod corect şi în afara sălii dojo. Vorbăria şi spectacolul sunt interzise. Atitudinea rezervată şi modestia sunt mai curând un indiciu, un semn al suveranității și al puterii decât al demosntrării tehnicilor învățate.

Alte aspecte

De altfel, partenerilor de afaceri japonezi ar trebui să ne adresăm folosind numele de familie şi „san”. În cadrul afacerilor, cei care sunt însoţiţi de mai mulţi colegi fac o impresie mai bună. Acest lucru exprimă importanţa deosebită şi respectul acordat întâlnirii. La prezentări, japonezii pun mare accent pe design. Filmele de prezentare, cataloagele sau prezentările în Power Point ar trebui să fie cât mai atractive (poze, schiţe, tabele). Atât japonezele, cât şi japonezii se bucură de felicitările primite, în special cele de Anul Nou. Cei care doresc să-şi menţină şi să-şi îmbunătăţească relaţiile de afaceri ar trebui să ţină cont de acest lucru şi să transmită salutări şi urări de bine din ţara natală. Este de la sine înţeles că felicitarea trebuie să fie atractivă din punctul de vedere al calităţii şi al graficii pentru ca destinatarul să vadă câtă stimă îi poartă expeditorul. Din acest motiv se folosesc, indiscutabil, timbrele speciale.

La o invitaţie privată haina şi pantofii trebuie scoase de la intrare. Pantofii ar trebui să stea cu vârful spre ieşire. Gazdele bune pun la dispoziţie papuci. În camerele în care se intră doar în ciorapi, există papuci speciali pentru toaletă. Suflarea zgomotoasă a nasului, tusea sau strănutul sunt nedorite.

DE REŢINUT!

•           Partenerilor de afaceri japonezi ar trebui să ne adresăm folosind numele de familie şi „san”.

•           La întâlnirile de afaceri este de preferat să nu ne prezentăm singuri, ci, pe cât posibil, cu alţi colegi. Acest lucru inspiră importanţă şi respect.

•           Prezentările trebuie să fie cât mai atractive (design, imagini, schiţe).

•           Lucrul în echipă.

•           Punctualitatea.

•           întâlnirile de seară cu partenerii, colegii sau clienţii.

•           Karaoke cu partenerii de afaceri.

•           Suvenire din ţara natală.

•           Intrarea într-o casă fără a purta papuci.

•           Interesul pentru teatrul Noh.

•           Interesul pentru artele marţiale japoneze (aikido).

•           Oferirea cadourilor cu ambele mâini.

Etichetă și comportament în Argentina, Brazilia și Chile. Secrete din culise ca să știi

Subcontinentul american dispune de o deosebită varietate de faţete datorită întinderii sale. Cu toate acestea majoritatea ţărilor dau dovadă de o anumită unitate. O prezenţă încrezătoare în propriile forţe, vestimentaţia de afaceri elegantă şi adresarea cu menţionarea titlului la o primă discuţie sunt văzute cu ochi buni oriunde. Pantofii curaţi reprezintă o cerinţă absolută şi lasă o părere bună. Persoanele care poartă sandale nu lasă o impresie bună. Acestea nu sunt văzute cu ochi buni, cel puţin în oraşe. în caz că există îndoială în ceea ce priveşte vestimentaţia adecvată, chiar şi în oraşe şi în special la vizitarea autorităţilor, pantalonii scurţi trebuie evitaţi. Răbdarea este necesară în multe dintre ţările sud-americane. Deviza „Timpul este pentru a-l avea” ar putea reprezenta regula de bază. Aceasta înseamnă că, exceptând Chile, nu se trece direct la subiect, ci se începe cu un small talk.

Atenţie la critică!

Mai puţin apreciată este critica, în special în locurile publice. Dacă este necesară, critica se va exprima cât mai pozitiv, dar nu în locurile publice şi nu în absenţa persoanei criticate. Regula nu este valabilă doar în spaţiul sud-american, ci şi în multe alte ţări. Dar fără nicio îndoială în America de Sud reacţiile la critică sunt deosebit de sensibile.

Comportamentul oaspetelui

 Persoana care petrece mai mult timp în străinătate nu trebuie să uite că este oaspete şi că trebuie să se comporte în consecinţă. Acesta nu trebuie să considere că obiceiurile patriei sale au o aplicabilitate universală. Pe de altă parte, nici nu trebuie neapărat să stăpânească totul perfect. Gazdele apreciază când ceilalţi se poartă cu respect, sunt politicoşi şi înţelegători la unele greşeli. O astfel de toleranţă face parte din bunele maniere.

Oricine se bucură de un mic cadou, chiar şi atunci când nu se aştepta. Florile reprezintă un bun cadou. Trebuie însă să fie 20 de fire. Acestea pot fi trimise şi prin curier pentru a se păstra proaspete. Sud-americanii se bucură, de asemenea, de o sticlă de alcool de calitate, în special whisky. Numele celebre ale producătorilor reprezintă un simbol al poziţiei înalte în societate. Vorbăria şi exagerarea sunt receptate negativ. Numirea nativilor indieni, făcând abstracţie de faptul că denumirea corectă este indigeni, ofensează. în America de Sud temele pe subiecte sensibile de politică trebuie discutate cu atenţie.

Şi concepţiile despre religie pot conduce repede la discuţii aprinse şi la divergenţe. Din acest motiv, este necesar mult tact pentru discutarea acestor teme. Cel mai bine este să fie evitate.

Chiar şi în Argentina, Brazilia şi Chile se acordă o deosebită importanţă vestimentaţiei de afaceri elegante la locul de muncă, amabilităţii şi prieteniei şi, în general, interesului arătat de străini pentru ţară şi pentru oameni. Aspectul fizic plăcut joacă un rol important. Argentina este ţara cu cele mai multe operaţii estetice. Discuţiile aprinse pe teme politice sunt de nedorit în toate cele trei ţări.

Argentina

În Argentina sunt valabile reguli asemănătoare cu cele din ţările sud-americane sau cu cele din Brazilia. Pentru consolidarea unor legături de afaceri se recomandă o formulă oficială de rela-ţionare. De aceea nu trebuie să iniţiem adresarea la per tu, ci trebuie să aşteptăm ca interlocutorul să facă acest lucru. Menţionarea titlului este apreciată; titlul se aminteşte întotdeauna.

Spre deosebire de SUA, titlul pe care îl poartă cineva este semn al onoarei deosebite.

Formule de salut

Strângerea îndelungată a mâinii este destul de des întâlnită, în timp ce îmbrăţişările prietenoase se află la ordinea zilei. O strângere fermă de mână este adecvată mediului de afaceri. Titlul are o valoare deosebită, de aceea nu trebuie uitat niciodată.

Vestimentaţia

Argentinienii sunt foarte atenţi la vestimentaţie şi la aspectul fizic. Privirea cade deseori pe pantofi. Aceştia trebuie să fie bine daţi cu cremă şi să strălucească. În Argentina costumele deschise la culoare reprezintă o bună alegere pentru afaceri. Combinaţiile sunt mai puţin apreciate. Costumele fac parte din vestimentaţia de afaceri tipică la bărbaţi, femeile însă poartă de cele mai multe ori costume sau haine în culori mai închise. Costumele cu pantaloni reprezintă cea mai bună alegere.

Mâncarea şi cina de afaceri

Invitaţiile de afaceri au loc exclusiv la restaurante, rar la domiciliul unei persoane.

Ca în multe alte ţări sud-americane punctualitatea nu este foar te importantă. Prin urmare, este ceva obişnuit ca cineva să întârzie un sfert de oră la restaurant, chiar şi ca invitat. Dar acesta nu trebuie să ajungă înaintea gazdei. Plata nu se face individual. De aceea, gazda, un oaspete sau oricare altul lasă suma de bani datorată pe masă.

DE REŢINUT!

•           Aşezarea în spate la o coadă.

•           Deschiderea uşii şi cedarea trecerii unei femei; şi asigurarea că aceasta ajunge în siguranţă acasă.

DE EVITAT!

•           Discuţiile despre Insulele Falkland (în conversaţie trebuie folosită denumirea de Insulele Malvine).

•           Privirea constantă a ceasului.

•           Căscatul în public.

•           Să stai picior peste picior.

Generalităţi

La cozi nu trebuie să intraţi niciodată în faţă. Gestul este deosebit de nepoliticos. Criticarea directă a celorlalţi este, de asemenea, interzisă. Cu cât sunteţi mai diplomaţi cu atât este mai bine; prin urmare alegeţi formulările şi prezentările personale pozitive astfel încât ceilalţi să nu afle sau să vadă altceva. în mod contrar, cel care este criticat se simte ofensat.

Florile se numără printre cele mai îndrăgite cadouri pentru gazdă, când sunt dăruite înainte sau după un eveniment.

Este de preferat ca unele teme să fie evitate. Printre acestea se numără, în Argentina, conflictul cu Marea Britanie în ceea ce priveşte Insulele Falkland. Dacă cineva se „aventurează” totuşi în-tr-o discuţie pe această temă, trebuie folosită denumirea spaniolă -„Insulele Malvine”.

Brazilia

Cu toate că este ţara asociată cu samba, soarele, carnavalul şi Copacabana, aici există reguli stricte în ce priveşte vestimentaţia. Astfel, nu poate fi conceput ca bermudele să fie purtate în centru; încercarea de a vizita o instituţie îmbrăcat astfel va eşua de la bun început.

Formule de salut

Bărbaţii şi femeile se salută şi îşi iau la revedere printr-o strângere de mână fermă. La bărbaţi aceasta durează mai mult. Din acest motiv, mâna nu trebuie retrasă rapid. Bărbaţii nu trebuie să fie surprinşi de obiceiul brazilienilor de a atinge umărul celuilalt. Este ceva normal. Schimbul de cărţi de vizită se face imediat. Acestea trebuie să fie întotdeuna la îndemână. Când este cazul, adresarea se face menţionând gradul academic pe care îl are o persoană. De obicei însă, brazilienii trec repede la adresarea la per tu. Acest obicei trebuie respectat. Nu obligă la nimic, dar înlesneşte comunicarea. Distanţa între interlocutori nu trebuie menţinută ca în SUA la cel puţin 60 de centimetri. Brazilienii evită contactul vizual fix sau prea îndelungat, dar se exprimă mult, folosindu-şi braţele. De aceea, atingerea de scurtă durată a braţului nu trebuie să fie interpretată ca un gest îndrăzneţ.

Vestimentaţia

În activitatea profesională, femeile poartă haine sau costume care nu au un decolteu foarte adânc sau costume cu pantalon. Bluzele şi jachetele pot avea mâneca scurtă. Bărbaţii poartă costum şi cravată. Cei care fac parte din conducere preferă costumele cu trei piese, angajaţii costumele cu două piese. în timpul liber, bărbaţii poartă cămaşa descheiată, dar în niciun caz o cămaşă cu mânecă scurtă. Bărbaţii în pantaloni scurţi nu pot intra în instituţii. Angajaţii instituţiilor se aşteaptă la o atitudine prietenoasă şi plină de respect.

Mâncarea şi cinele de afaceri

Dimineaţa se serveşte, de obicei, micul dejun (între orele 7 şi 9). Între orele 12 şi 14 este vremea prânzului. Masa de prânz, de regulă, este foarte bogată. Mesele de seară servite de oameniide afaceri (cinele de afaceri) nu încep, în mod normal, mai devreme de ora 21. La grupurile mixte ordinea în care se stă la masă este stabilită dinainte, astfel încât bărbaţii să stea lângă bărbaţi şi femeile lângă femei, unii în faţa celorlalţi. Oamenii de afaceri trebuie să îşi rezerve mult timp pentru mâncăruri şi băuturi. Temele legate de activitatea profesională nu trebuie discutate niciodată înainte de „cafezihno” (cafeaua care încheie masa). În general, brazilienii nu vorbesc în timpul mesei. Nu suportă să îşi sufle cineva nasul la masă. Nota de plată este achitată fie de o persoană, fie de întregul grup, indiferent de consumaţia fiecăruia, împărţind suma la persoanele prezente. Cine este invitat de un brazilian la el acasă nu trebuie să accepte invitaţia imediat. Deseori, aceste invitaţii se fac din pură politeţe. Doar când se stabileşte o oră, este menţionată adresa sau se schimbă cărţile de vizită şi se roagă să fie respectată ora amintită, se ia în serios invitaţia lansată.

DE REŢINUT: „DA” POATE ÎNSEMNA „NU”

Aşa cum se întâmplă în Japonia, „da” poate fi receptat cu scepticism. Brazilienii sunt cunoscuţi ca fiind paşnici şi doritori de armonie. În viaţa de afaceri confirmarea trebuie fixată imediat în scris.

Tema timpului

În Brazilia timpul există pentru a-l avea, mai ales dacă este vorba despre un străin. În timp ce brazilienii nu acordă importanţă timpului nici la întâlnirile private, nici la cele de afaceri –  întârzierile nu sunt ceva neobişnuit – străinii trebuie să se prezinte la timp. Brazilienii nu privesc acest lucru ca pe ceva firesc, ci ca pe un gest politicos.

Teme tabu

În Brazilia, politica şi religia sunt teme aprinse. Chiar dacă Brazilia este cea mai mare ţară catolică din lume, există multe alte culturi religioase, care au o îndelungată tradiţie. De altfel, critica trebuie evitată. Brazilienii iau critica, uneori, ca pe ceva personal. Din acest motiv, trebuie de formula un feed-back pozitiv după discuții (așa cum se obișnuiește în Japonia).

Generalităţi

Micile cadouri nu sunt obligatorii, dar nici n-ar dăuna. Florile lila nu sunt permise, ele fiind flori tipice pentru cimitir. În timpul carnavalului întâlnirile de afaceri nu se respectă, în cele mai multe cazuri. Bărbaţii nu trebuie să îşi ţină mâinile în buzunare niciodată. Cel care, în rolul de oaspete îşi deschide singur uşa la plecare, este mustrat. în afară de aceasta, oaspeţii invitaţi la o întâlnire între prieteni nu trebuie să se prezinte cu punctualitate, pentru a scuti gazda de un moment stânjenitor. Vinul nu reprezintă un cadou potrivit pentru gazdă, din cauza animozităţilor locale.

Florile nobile, o sticlă de whisky sau ceva asemănător reprezintă un cadou mult mai potrivit.

Cel care, cu o ocazie anume, ridică degetul mare de la mâna dreaptă, spunând, cu un zâmbet, „tudo bem! ” (totul este în ordine), primeşte un zâmbet larg drept răspuns.

DE REŢINUT!

•           Aşezarea grupurilor mixte la masă astfel: bărbaţii stau lângă bărbaţi şi femeile lângă femei, unii în faţa celorlalţi.

•           Condiţiile se stabilesc pe cât posibil în scris.

•           Distanţa păstrată în timpul unei conversaţii nu trebuie să fie neapărat de 60 cm (aşa cum se întâmplă în SUA).

•           Invitaţiile private sunt luate în serios doar atunci când este stabilită data pe loc şi se schimbă numerele de telefon.

•           Rezervarea timpului necesar pentru conferinţe şi pentru discuţiile legate de organizarea unui eveniment after work.

DE REŢINUT!

•           Aşezarea grupurilor mixte la masă astfel: bărbaţii stau lângă bărbaţi şi femeile lângă femei, unii în faţa celorlalţi.

•           Condiţiile se stabilesc pe cât posibil în scris.

•           Distanţa păstrată în timpul unei conversaţii nu trebuie să fie neapărat de 60 cm (aşa cum se întâmplă în SUA).

•           Invitaţiile private sunt luate în serios doar atunci când este stabilită data pe loc şi se schimbă numerele de telefon.

•           Rezervarea timpului necesar pentru conferinţe şi pentru discuţiile legate de organizarea unui eveniment after work.

•           Afacerile se discută abia la servirea cafelei şi nu în timpul mesei.

•           Vestimentaţia business corectă la întâlnirile de afaceri (în ciuda arşiţei).

•           Cadourile mici.

•           Primirea şi dăruirea cărţilor de vizită.

•           Să ne adresăm persoanelor, folosind gradul academic.

•           Salutarea prin strângerea fermă a mâinii.

•           Atingerea umărului partenerului de discuţie nu are o intenţie răuvoitoare sau inoportună, ci exprimă mai curând politeţea şi reduce distanţa (cu toate acestea, gestul trebuie făcut de brazilieni).

•           Formularea unui feedback, după o discuţie, într-un mod cât mai pozitiv.

•           Demonstrarea interesului faţă de ţară şi oameni.

•           La ocaziile potrivite se ridică degetul mare sus şi se spune „tudo bem!"

DE EVITAT!

•           Florile de nuanţă mov sunt tipice pentru înmormântare, nefiind un cadou potrivit.

•           Consumul de vin din Argentina este interzis.

•           întâlnirile de afaceri în timpul carnavalului.

•           Presupuperea faptului că limba naţională este spaniola şi nu portugheza.

•           Contactul vizual insistent şi prelungit.

•           Criticarea unei persoane care nu este de faţă.

•           Bărbaţii care-şi ţin mâinile în buzunare.

•           Apariţiile punctuale la invitaţiile private.

•           Să ne deschidem singuri uşa la plecare.

•           Semnul care indică OK (degetul mare şi arătătorul formează un „O" pentru okay) este un semn obscen.

•           Pantalonii scurţi în centrul oraşului sau la vizitarea instituţiilor.

•           Discutarea aprinsă a temelor politice sau religioase.

SFAT:

Cel care doreşte să-şi invite partenerul de afaceri la masă trebuie să aleagă un restaurant sofisticat. De cele mai multe ori este de folos să întrebăm secretara partenerului care este restaurantul lui preferat.

Limba brizilienilor...

Ca peste tot, şi brazilienii se bucură când străinii rostesc câteva cuvinte în limba lor maternă. Este un semn al prieteniei şi al atenţiei. Mulţi brazilieni se tem că străinii cred că limba lor este spaniola şi nu portugheza. Din acest motiv, câteva cuvinte în limba portugheză sunt primite cu mare plăcere. Cel mai bine este să repetaţi înainte de călătorie pronunţiile dificile în limba portugheză:

Chile

Chile este percepută ca fiind Elveţia Americii Latine. Chilienii sunt mai reci şi mai reţinuţi în comparaţie cu brazilienii. Nu se discută des pe teme religioase şi politice; dacă este necesar, este nevoie de multă prudenţă.

Formule de salut

Salutul se face prin strângerea de mână, iar bărbaţii se bat uşor pe umăr (în cazul în care se cunosc mai bine). Femeile sunt sărutate pe obrazul drept de către bărbaţii pe care îi cunosc bine şi cu care sunt egale în rangul social. Femeile se salută între ele, pupân-du-se.

Vestimentaţia

Vestimentaţia este mai curând conservatoare, rezervată şi elegantă. Bărbaţii poartă costum şi cravată chiar şi la temperaturi ridicate.

Mâncarea şi cinele de afaceri

La invitaţiile între prieteni, gazda se bucură de mici atenţii sau flori. Cinele de afaceri durează mult, de regulă, după lungi dezbateri.

Generalităţi

Spre deosebire de brazilieni, chilienii au un comportament mai rece şi mai rezervat. Spre deosebire de Brazilia, în cadrul discuţiilor de afaceri, în Chile se trece direct la subiect. Punctualitatea, seriozitatea, prezentarea structurată şi organizarea unui proiect sunt foarte apreciate. Chilienii apreciază, de asemenea, dacă străinii ştiu că Isabel Allende este chiliană, spre exemplu.

DE REŢINUT!

• Punctualitatea.

• Reacţia reţinută.

• Cunoaşterea câtorva cuvinte în spaniolă (vezi Argentina/ Spania).

• Chilienii se bucură când cineva le apreciază vinurile.

• Cunoaşterea faptului că Isa-bel Allende este chiliană.

DE EVITAT!

• Discuţiile pe teme politice.

• Dorinţa de a discuta despre comportamentul argentinienilor.

Sursa: Comportamentul pe plan internațional. America de Sud. Silke Schneider-Flaig, Noul cod al bunelor maniere. Ghid actualizat pentru un comportament adecvat. București, Ed. ALL, 2011, pp. 222-230.