Se afișează postările cu eticheta restaurantele spaniole. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta restaurantele spaniole. Afișați toate postările

duminică, 20 august 2023

Șase milioane de euro, cinci restaurante și 350 de angajați: miracolul făcut de actorulAntonio Banderas la Malaga

Și cu cei 18.000 de meseni din cele cinci restaurante pe care actorul le deține în orașul natal. Pentru că, împreună cu partenerul său, Pablo Gonzalo (și Teatro del Soho) vrea să „creeze un înainte și după Malaga” scrie elmundo.es.

Pentru locuitorii din Malaga, Real Club Mediterráneo - cel mai vechi club de iaht din Spania - a fost întotdeauna sinonim cu tradiția și rafinamentul. Cu toate acestea, de o lună încoace, coridoarele sale au un alt aer: o respirație caldă, o atmosferă festivă și o atmosferă care te teleportează în Grecia... Deși totul în sălile sale de mese miroase a Andaluzia. În plus, mesenii fac coadă pentru a devora preparate din orez, caracatiță, ajoblanco și biban de mare. O întreagă revoluție promovată de Antonio Banderas (63 de ani), care s-a stabilit cu un nou restaurant numit La pérgola del Mediterráneo.


Astăzi este luni, este ora 13:00, iar locația, situată pe noua milă de aur din Malaga, tocmai și-a deschis porțile. Chelnerii se plimbă cu șervețelele, gazdele găzduiesc ultimele detalii și partea centrală a pergolei - o terasă circulară - este goală. Cu toate acestea, nu sunt nici măcar 20 de minute până când oamenii încep să sosească. Ba mai mult, înainte de ora 14:00, este plin 80%... Și cu clienți locali.

Intrarea în restaurantul actorului Banderas.CARLOS DÍAZ MARTÍN


Și atunci, minunea începe să se întâmple. Din bucatarii ies praz la gratar (un preparat pe care LOC l-a incercat si recomanda), crochete de creveti, creveti, muschii de vita, cod la frip si ton rosu almadraba. Mâncăruri rafinate și „currado” care costă între 12 și 24 de euro. "Am încercat să evităm să fim etichetați cu prețuri mari. Pentru că nu, nu suntem un restaurant elitist. Dar ne angajăm în calitate", spune Pablo Gonzalo, partenerul lui Banderas în această aventură.


„Ceea ce ne-am dorit a fost să ne consolidăm ca un spațiu pe care oamenii din Malaga îl pot vizita. Și nu o singură dată. Am vrut să facem un restaurant cu care cei din Malaga să se gândească „am să-mi aduc prieteni”, un loc pe care ei. putem recomanda vizitatorilor. Vrem ca oamenii să repete. Și cred că o reușim, ca consumatorii noștri să aprecieze serviciul bun, tratamentul bun și angajamentul nostru pentru designul interior. Am recuperat un sit emblematic, la poalele Farolei. de Málaga, și l-am transferat până în prezent, deși fără a-și pierde esența”, subliniază el.


Conform cifrelor oficiale, Real Club Mediterráneo are 4.000 de membri. Dar Banderas și Gonzalo au reușit să capteze dublul publicului. De altfel, în iulie anul trecut, La pérgola -care are un personal de 70 de muncitori- a atras 7.000 de vizitatori, iar în luna august este „pe aceeași cale”. O cifră care constituie aproape 39% din totalul clienților pe care îl are grupul de restaurare a acestor doi antreprenori.

Pablo Gonzalo, pe terasa restaurantului La pergola, din Malaga CARLOS DÍAZ MARTÍN


Vorbim despre actul trei. O companie care s-a născut în 2019, pentru a sprijini Teatro del Soho pe care Banderas l-a inaugurat, în același an, în inima orașului Malaga. „Am deschis primul restaurant, care poartă numele grupului, lângă teatru, pentru că am vrut să oferim oamenilor un loc unde să meargă după spectacol. Și, în mod neașteptat, au apărut mai multe oportunități de a deschide mai multe locații în împrejurimi. Ceva bun. pentru Antonio, care a avut intenția de a dota cartierul nu doar peisaj, ci și gastronomic. A vrut să creeze un înainte și după Malaga”, dezvăluie Gonzalo.

În 2020, când prima sa locație avea doar nouă luni, pandemia a ajuns în Spania. Actul al treilea a luptat pentru a rămâne în viață și, când s-a încheiat detenția, s-a întors să opereze în glorie și maiestate. „Am îndurat și asta ne-a făcut posibil să creăm noi spații. Din păcate, locul care era la parterul hotelului Room Mate Valeria s-a închis... Și am putut prelua și am deschis-o pe Doña Inés. Apoi, același lucru s-a întâmplat cu un alt restaurant și am deschis barul La Doña Inés, săptămâni mai târziu”, afirmă bărbatul din Malaga.


Potrivit lui Gonzalo, Banderas a avut ideea de a-și boteza restaurantele cu „concepte teatrale”. Așa că nu este de mirare că a fost inspirat de îndrăgitul Tenorio să o numească pe Doña Inés și că în 2021 l-a numit pe Atrezzo camera lui locală. Potrivit Tripadvisor, Atrezzo oferă o „experiență italiană de neegalat”. Deși o mare parte a locuitorilor din Malaga continuă să opteze pentru Tercer Acto, care oferă carne, pește... Și sushi. O decizie riscantă pe care au luat-o și partenerii la crearea meniului La pergola.


Potrivit numeroși jurnaliști locali, restaurantele lui Antonio „sunt foarte iubite” în capitala Malaga. Sunt populari, reputați și, mai presus de toate, respectați. În principal, pentru că grupul Tercer Acto are peste 350 de angajați, primește 18.000 de meseni pe lună și a investit milioane în oraș. În 2019, diverse mass-media au dezvăluit că Banderas a investit aproape două milioane de euro în Teatrul Soho. Și câteva luni mai târziu, a plătit cam la fel de mult pentru grupul său de restaurare.



În octombrie 2021, Málaga Hoy a raportat că Antonio Banderas a folosit trei milioane pentru a construi primele restaurante ale celui de-al treilea act. Totuși, cifra a crescut drastic în 2023. "Am reformat Real Club Mediterráneo. În mod clar, investiția a crescut deja. Cred că grupul a investit aproximativ șase milioane de euro", spune Gonzalo. Chiar și așa, pentru el și cunoscutul artist a face afaceri în orașul său nu este un efort, ci o bucurie. „Vrem să creăm spații pentru cetățenii din Malaga”, menționează el.

„Orașul a crescut foarte mult și trebuie să extindă oferta gastronomică și artistică. Ne dorim să continuăm colaborarea și planificăm mai multe lucruri pe viitor. De exemplu, Antonio are în vedere să creeze o sală de jazz, animată de mari trupe naționale și internaționale. , unde se pot degusta cocktailuri bune. Totuși, astăzi regulamentele municipale nu concep să ceară noi licențe pentru a interpreta muzică live. Dar sperăm că se poate face în curând”, spune Gonzalo, care lucrează și cu Banderas la un alt proiect: El Pimpi, una dintre cele mai faimoase crame din Malaga, fondată în 1971.


„În 2017, Antonio a decis să petreacă mai mult timp în oraș și s-a stabilit într-un apartament deasupra terasei din El Pimpi. O afacere a cărei manager și partener sunt. Am început să vorbim, să avem o relație și să legăm o prietenie. Iar când compania a intrat într-un proces în care era nevoie de o schimbare, i-am propus să cumpere o parte din acțiuni și i-a plăcut ideea, pentru că este o persoană foarte neliniștită, este vecin și i-a iubit crama. În acest fel, am devenit parteneri și câțiva ani mai târziu, ne-am făcut echipă și în Actul Trei.”



În prezent, Antonio Banderas este departe de Malaga, la Londra, unde filmează filmul Paddington 3. În ciuda acestui fapt, partenerul său spune că este calm, pentru că companiile lui sunt pe mâini bune.

 „Când Antonio nu este prin preajmă, păstrăm legătura constantă. Fratele lui se ocupă de aspectele de afaceri în general, pe lângă problema teatrului, iar eu mă ocup de afacerea ospitalității, de tot ce are legătură cu Third Act. Dar lucrăm bine. Până la urmă ne unește pasiunea pentru ceea ce facem și, mai presus de toate, o mare prietenie”, conchide el.


luni, 19 octombrie 2015

Arta culinară a Spaniei: în nordul Spaniei, pentru basci, mîncarea și prepararea ei reprezintă o parte a culturii și identității lor

„Spania este ultima mare țară europeană în care bucătăria really variază de la o provincie la alta” scria Jean-Francois Revel în anul 1982. 
Spaniolii vorbesc cu mîndrie despre bucătăria lor. De-a lungul țărmului, arta culinară a fiecărei regiuni sau provincii se împarte între montaña y mar. În interiorul țării există aceeași diviziune între munți, văile rîurilor și cîmpii, fiind intersectate de rețeaua rutelor tradiționale ale păstorilor, ale crescătorilor de catîri și ale secerătorilor, de-a lungul cărora pot fi întîlnite mîncăruri ca gazpachos (vînat înăbușit cu plăcintă de pîine) și ajoarrieros  (cod sărat înăbușit). Regiuni ca Empordá din Catalonia, El Bierzo din Castila León sau Maestrazgo din Levant și orașe ca Segovia, Cuenca sau San Sebastián (Donostia), care au transformat bucătăria locală într-o adevărată artă culinară. Aceste arome nu se găsesc doar în meniurile complete de sezon în casas de comida (localuri de mîncare), tascas (taverne) și ventas (hanuri la marginea drumului), dar și în restaurantele de primă mînă în Spania. Bucătarii-șefi basci au ținut capul de afiș în anii ’70 cu nueva cocina, iar generațiile de azi ca Ferran Adriá din el Bulli (Girona) și Martí Berasategui (Guipuzkoa) au cîștigat Marele Premiu din 1989 pentru cel mai promițător tînăr bucătar-șef.
Cu toată varietatea bucătăriei iberice, influența bucătăriei franceze este de abia simțită, așa cum nota Alexandre Dumas în anii 1840. Se întîlnesc arome maure și cele din Lumea Nouă, dar și influențe romane aflate la bază. Influența musulmană este vizibilă mergînd spre sud, trecînd prin Valencia, Murcia și Andaluzia. Aici veți găsi miere și produse de patiserie cu migdale, chimen și pîini cu semințe de anison și o numeroasă familie de bucate din orez și șerbeturi reci (granizadas).

Moștenirile romane
Pîinea, uleiul de măsline și vinul au însoțit mîncarea încă din timpul romanilor. Calitatea și varietatea uleiului de măslie spaniol și a binului s-au îmbunătăți în ultimii 30 ani; încercați vinurile Albariño alb din Galicia sau cele roșii din Priorato, Ribera del Duero, Toro, Somontano și Jumilla.
Peștele a fost mîncarea de bază de pe vremea romanilor, fiind sărat ori uscat. Spaniolii sunt dispuși să  plătească oricît pentru un pește proaspăt, iar camioanele aleargă din porturi pentru a aproviziona piețele din celelalte colțuri ale țării, aflate la cîteva ore distanță de locul în care este prins peștele. Madridul are cea de-a doua piață de pește ca mărime și mulți spanioli spun că nu există loc mai bun pentru a mînca pește, iar vînzătorii și restaurantele pretind că au cele mai bune sortimente din porturile Atlanticului și ale Mediteranei.

Călătorind prin regiuni
În nordul Spaniei, pentru basci, mîncarea și prepararea ei reprezintă o parte a culturii și identității lor; masa e o ocazie de reuniune, indiferent dace aceasta e acasă, în societățile gastronomice de bărbați, la grătare (asadores), în restaurante, la concursurile de mîncare sau la mesele comunale din timpul fiestelor. 
În vest, Asturia are mîncăruri țărănești sănătoase, ca mîncarea înăbușită de fasole (fabada), puding de orez caramelizat (arroz con leche), peste 20 de tipuri de brînză provenind de la ferme și cidru uscat. Bucătăria galicaină are arome mai curate din carne de vită de calitate, o varietate de pește și moluște cu carapacte gustoase empanadas (plăcinte plate), lacón con grelos (șuncă fiartă cu nap verde) și mîncăruri cu paprika. 

Meseta și Mediterana
Mîncărurile din meseta centrală, ca de exemplu carnea prăjită pe lemne, mîncărurile pe lemne, mîncărurile amestecate din burtă de vacă (callos), brînzp Manchego din lapte de oaie și supele de usturoi (sopas de ajo) au un specific medieval, iar cele din Mediteraniană sunt contemporane. Salatele crescute la soare, legumele prăjite (escalivada), peștele copt în sare sau preparat cu supă, sunt mîncărurile clasice. 
În bucătăria catalană, mîncărurile clasice includ romesco (sos de migdale și piper) servit cu pește sau ceapă de primăvară la grătar, zarzuela (mîncare înăbușită din fructe de mare) și escudella (pot-au-feu). Fiecare din Insulele Baleare are propria sa specialitate: Menorca - homar, iar Mallorca - plăcinte spiralate ensaimada.
Valencienii sunt renumiți ca bucătari ai orezului. Paella este un fel de versiune tehnicoloră, sintetizînd sutele de mîncăruri din orez din această zonă. Tot ei, valencienii sunt experți în prepararea înghețatei și a șerbeturilor, cea mai originală este horchata, băutură din lapte și nucă.
andaluzia are mîncăruri clasice: supele reci gazpacho, sunt preparate în diferite feluri. Este locul de origine a pescaito frito-ului (pește prăjit-uscat), a șuncilor, a potajes-ului sau a mîncării înăbușite de fasole.
Tapas


Delicioasele tapas
Tapas, mici gustări, sunt servite în baruri, cu băuturi au străbătut un drum lung de la simplele origini andaluziene, devenind azi bucăți cu șuncă afumate sau de brînză servite pe o farfurioară și folosite drept capac pentru a nu lăsa praful să se așeze pe paharul de vin. În prezent, fiecare regiune, oraș și bar are propriile apas.

Sursa: Arta culinară: În: Spania: ghid complet. Oradea, Editura Aquila ’93, 2012, pp. 107-109.
Sursa imaginii: calatoriaperfecta.ro



sâmbătă, 17 octombrie 2015

Restaurantele latino-americane și spaniole

În America Latină există o mare varietate de restaurante, nu doar pentru că sunt din țări diferite ci și, în aceeași țară, din cauza diferenței de stil. În restaurantele de lux se pot mînca preparate de bucătărie locală, specifică țării, sau de bucătărie franțuzească, chinezească, italienească, spaniolă. Aproape tot timpul sunt spectacole de dansuri naționale sau regionale și o ambianță muzicală. În restaurantele mai modeste se mănîncă totul dintr-o farfurie mare, pe care sunt puse carnea și diferite legume. Există și restaurante cu autodeservire.

El Ibérico, Santiago
În Spania, există mai multe tipuri de localuri unde se poate mînca. În afară de cele care se numesc „restaurantes” (restaurante), mai există „fondas” (hanuri), „menoses” (cîrciumi de țară) sau altele mai simple, care au o firmă pe care scrie „comidas” (mîncăruri). Categoria lor este indicată de numărul de furculițe pe care le puteți vedea pe firmă sau pe meniu, după ce vă așezați la masă. Acestea sunt
oarecum similare stelelor de la hoteluri. În meniu pot fi citite toată mîncărurile propuse, uneori în mai multe limbi, ca și meniul zilei sau meniul turistic. Bucătăria spaniolă este de o mare diversitate și, în funcție de regiune, se pot mînca feluri cum ar fi morun în stil basc, ghiveci galician, mîncare asturiană de fasole, salam catalan cu fasole, miel și purcel de lapte la cuptor, mîncare de năut cu carne, tuslama „á la madrileña”, ghiveci din La Mancha, supă de roșii andaluză (care se servește rece), rinichi în vin de Xeres, ouă „á la flamenca” (în sos tomat), pui „al chilindrón” (cu sos tomat și piper) și toate tipurile de mîncăruri cu orez din Levant.

Sursa: Restaurantele latino-americane. În: GAVARITO, Julian. Spaniola practică. București, Niculescu, 2003, pp. 77, 78.
Sursa imaginii: www.labuenavida.cl