Doar o țară de mărimea Argentinei poate să înglobeze asemenea destinații, cum sunt capitala cosmopolitană Buenos Aires, duduitoarea cascadă Iguazú sau ghețarul Patagoniei, Moreno; dar asta nu e tot ce are Argentina de oferit. Poți găsi aici o gastronomie de talie internațională, o cultură atât de populară, cît și elevată: Argentina este țara care adăruit lumii tangoul.
 |
| Obiliscul din Buenos Aires a fost ridicat din 1936, la aniversarea a 400 de ani de la venirea lui Menzdoza |
Țara se
poate lăuda cu cele mai mari rîuri din lume în bazinul Paraná, cu unele dintre
cele mai înalte vârfuri muntoase, printre care Aconcagua, cele mai mare munte
de pe continentul american, și cu o zonă deșertică, străbătută de canioane, pe măsura celei din sud-vestul Patagoniei, lacuri andine și turme de guanaco pe tot întinsul stepelor și ai mai multor decât suficien pentru a-ți umple săptămâni fau luni de excursii și recreere fără egal.
Vorbind din punct de vedere statistic, argentinienii
trăiesc, majoritatea, la oraş. Pe o suprafaţă de mărimea Indiei, Argentina
adăposteşte o populaţie de doar patruzeci de milioane de locuitori, dintre care
o treime trăiesc în sau lângă Buenos Aires. Aproape nouăzeci la sută din
argentinieni locuiesc în zone urbane, aşa că mare parte din suprafaţa ţării
este foarte puţin populată.
În ceea ce priveşte mentalitatea, argentinienii sunt
un popor complex. În ciuda tendinţei lor urbanistice, ei continuă să se simtă
legaţi de spiritul romantic al gaudioului, călăreţul legendar al pampasului şi
al ţinuturilor îndepărtate, şi de calităţile lui ideale în ceea ce priveşte
politeţea, generozitatea şi independenţa Acesta s-a insinuat prin legendele
locale chiar şi în rândul imigranţilor secolului al XX-lea care nu s-au
îndepărtat niciodată de oraşul-port în care au acostat în festivalurile populare,
apariţia gaudioului este obligatorie. Şi-a găsit un loc chiar şi în limbă: o
gauchada este o favoare făcută fără a se aştepta alta în schimb şi chiar şi
morocănoşii ponerios („cei care trăiesc în port” sau nativii din Buenos
Aires) se arată incredibil de politicoşi faţă de vizitatorii capitalei Buenos
Aires
Identitatea naţională
Se spune că Argentina
este cea mai europeană ţară din America de Sud. Lucrul acesta este sugerat şi
de preponderenţa numelor spaniole, italiene, basce şi cu alte origini europene.
Intelectualii argentinieni, în special scriitorii şi artiştii, au căutat
deseori inspiraţia în tradiţiile europene, dar moştenirea gaticho a trezit şi
ea un naţionalism dârz. Apropo de naţionalism, în care altă ţară din lume un
substantiv ca „argentino” (argentinian) poate fi numele propriu al unui
bărbat, ca în cazul preşedintelui Julio Argentino Roca (1843-1914)?
Acestea fiind spuse, cele două extreme pot fi
înşelătoare. Cu moştenirea sa etnică şi mulţimea de imigranţi, printre care
afro-argentinieni, anglo-argentinieni, irlandezi, galezi, francezi, germani,
italieni, scandinavi, evrei, o comunitate din Orientul Mijlociu numită deseori
- eronat - turcă şi mulţi alţii, societatea argentiniană este un mozaic al
Lumii Noi care aminteşte de Statele Unite ale Americii. Tot aşa cum Statele
Unite adăpostesc numeroşi imigranţi din Mexic şi America Centrală, Argentina
găzduieşte şi ea numeroşi rezidenţi din ţările învecinate, cum ar fi Bolivia
sau Paraguay, dar şi un număr tot mai mare de imigranţi asiatici, majoritatea
din Hong Kong, Taiwan sau Coreea
Studii recente au arătat că argentinienii zilelor
noastre ar trebui să se întrebe cine sunt cu adevărat Testele ADN făcute de
cercetători ai Universidad de Buenos Aires (UBA) au dezvăluit că cincizeci şi
şase la sută din argentinieni au material genetic de la popoarele
precolumbiene, deşi doar zece la sută din populaţia actuală este pur indigenă.
Deşi cei mai mulţi trăiesc în mediul urban,
argentinienii continuă să se simtă legaţi de spiritul gauchoului, călăreţul
legendar al pampasului.
Argentina indigenă
Când spaniolii i-au întâlnit pentru prima oară pe amerindieni, au cunoscut măreţele civilizaţii cu populaţii extinse în Mexic, America Centrală şi înălţimile andine. Au găsit mult mai puţini oameni la periferia latitudinilor de mijloc (America de Nord şi conul sudic) unde cele mai multe popoare precolumbiene erau formate din agricultori sau vânători-culegători.
Argentina se afla la una dintre aceste extremităţi, dar populaţia indigenă de aici s-a dovedit a fi foarte rezistentă. Tribul Querandi din pampas era restrâns, dar nord-vestul Argentinei s-a dovedit a fi un bastion al civilizaţiilor andine şi azi, după statisticile oficiale, cel puţin 70.500 de membri ai tribului Kolla cultivă cartofi pe versanţi terasaţi şi pasc lame pe platoul Puna. În provinciile din Mesopotamia şi în Gran Chaco trăiesc aproximativ 40.000 de membri Guarani, 48.000 de membri Toba şi un număr mai mic de Wichi, Mocovi şi alţii.
Cei mai numeroşi indigeni argentinieni sunt cei din tribul Mapuche (aproximativ 114.000), care au reuşit să transforme frontiera Patagoniei într-o zonă periculoasă pentru spanioli şi argentinieni la sfârşitul secolului al XlX-lea. La fel ca indienii din America de Nord, tribul Mapuche s-a adaptat repede la viaţa călare, iar caii s-au înmulţit considerabil pe măsură ce hergheliile sălbatice ale spaniolilor s-au mărit Aceşti cai şi vitele sălbatice au făcut posibil stilul de viaţă al gauchoului. Mulţi dintre reprezentanţii Mapuche din zilele noastre reflectă originile gauchoului.
Informația este preluată din Wayne Bernhardson, National Georgraphic Traveler - Argentina și a apărut în anul 2010 la București, sub egida Adevărul Holding.
