Confesiunile unei muze: De-ar fi marea o a doua mea piele

Autoare: Sorina Alexandra Istode

Să ne fie iubirea 

poem eminescian 

ori 

una dintre sticlele de vin de colecție,  

din care orice musafir

s-ar înfrupta cu plăcere.

Să-ți fiu fulgul de nea,

ce se topește-n palme

de la o singură atingere,

iar tu,

fie-mi piesa venerată de-adolescenții rebeli, 

cărora

le pasă prea puțin

de ziua de mâine.

De-ar fi vara o a doua mea piele,

aș purta-o ca pe cea mai prețioasa haină.

M-aș scălda necontenit în mare, 

iar valurile, ar lua cu ele în larg regrete și doruri mii,

descotorosindu-mă de vină.

Hai să ne fim pe rând 

răsărit și apus,

atunci când lumea

mult prea grăbită,

uită să trăiască.

Rostește în locul meu

cuvinte ce-mi par prea amare,

iar eu,

te voi îndulci cu săruturi păcătoase,

mai fierbinti ca niciodată.

Confesiunile unei muze: Eu și Dumnezeu împărțim aceeași barcă

Autoare: Sorina Alexandra Istode

Cafeaua din cană s-a terminat. Am băut-o rapid. Nu obișnuiesc să fac asta.

De obicei, o savurez în tihnă de frică să nu se termine.

Dar azi, a fost altfel.

Azi, părea că lichidul închis la culoare aflat în fața ochilor mei, își dorea să dispară.

Asa că i-am îndeplinit „dorința”.

*

Port un tricou roșu, lung. Părul mi-e ciufulit, iar lacrimile de pe obrazul drept își fac apariția de parcă le-ar fi împins cineva de la spate.

*

Încă îmi lipsește.

Aș fi pariat pe aproape orice că sunt pregătită să merg mai departe.

Dar, surpriză:  NU SUNT.

Mă doare că n-am apucat să ne întâmplăm altfel. 

Că n-au reușit să ni se intersecteze haosurile pe perioadă nedeterminată.

Deși suferința nu are un  ghid în care să poți găsi informații suplimentare, am învățat s-o fac.

Mi-a devenit rutină.

Știu să sufăr. 

Nu e chiar așa greu.

Mor și revin la viață de mii de ori pe minut.

Oglinda îmi schimonosește chipul, pereții mă strâng, iar în lume plouă.

De parcă Dumnezeu s-ar afla în aceeași barcă cu mine.

Prin ploaie, Dumnezeu îmi spală o parte din vină. Sau cel puțin încearcă s-o facă.

Și astfel, pot spera la un alt mâine.

Un mâine în care voi fi mai îndemânatică referitor la exercițiile de echilibru, pe care le-am cam dat uitării.