luni, 29 mai 2017

Ştefan Bănică la Chişinău

Iată că am ajuns să o trăiesc şi pe asta. Să merg la evenimentul organizat de TVR Moldova, avîndu-l ca invitat pe interpretul şi actorul Ştefan Bănică. Deşi aveam dubii că sala o să fie neîncăpătoare, am avut norocul să fie prezentă la eveniment.
S-a discutat despre viaţa şi activitatea actorului, cum a fost copilul Ştefan Bănică, cum a reuşit să intre în
scena filmului românesc, succesul filmului Liceeni şi colaborarea cu actriţa Oana Sîrbu, dar şi concertele de Crăciun care au loc deja de ani buni, dar şi cei doi copii ai lui care vor să-i calce pe umăr şi cel mai important, cum reuşeşte să îmbine muzica, teatrul şi filmul.
A fost ca toţi alţii şi a avut susţinerea mamei, care a ştiut să-i dea libertatea de care a avut nevoie, mai ales în anii adolescenţei şi a vorbit cu multă admiraţie de tatăl său. Studiile şi le-a făcut tot în actorie. Concurenţa a fost mare, în anul lui, undeva 200 de persoane pe un loc. Au fost opt locuri oferite la actorie, printre care şi Ştefan Bănică (în
anul cela, fiind patru băieţi şi patru fete). Dacă pînă în anul 1990 era obligatoriu că actorul absolvent să facă trei ani de actorie undeva în provincie, după, deja s-a anulat aceată obligativitate, astfel, Ştefan Bănică jucînd pentru teatrul Bulandra din Bucureşti pînă prin anul 2003, după care joacă pentru Teatrul Comedie. S-a lansat în muzică în anii 90 şi asta pentru că lumea privea atunci televizorul şi mai puţin teatru, iar Ştefan Bănică a simţit să fie aproape de oameni. Stilul rock'n'roll la găsit pe Bănică după ce i-a descoperit pe Beatles. A învăţat muzica din mers, fiind un autididact.

Desigur că a vorbit despre actorie cu mare respect, afirmînd că trebuie să faci cu plăcere actorie şi sunt emoţii pozitive cînd publicul te apreciază, iar admiraţia şi respectul publicului rămîn cele mai importante premii pentru actor. "Dacă tratezi publicul cu respect, vei fi şi tu tratat cu respect" afirmase Bănică în cadrul seratei. 
A fost umor şi multă voie bună. Sper la mai multe întîlniri de acest gen la Teatrul Satiricus în colaborare cu TVR Moldova. 
Evenimentul a fost moderat de maestrul Sandu Grecu, directorul Teatrului Satiricus Ion Luca Caragiale.
Mi-am adus aminte de melodia Încă o zi care e şi melodia mea de suflet. Sincer, am aşteptat să cînte vreo trei melodii.

Sursa imaginii: facebook.com

Ciuperci cu carne tocată

Uşor şi rapid. Cu siguranţă îi vei da gata pe cei dragi!



Sursa: facebook

duminică, 28 mai 2017

Mă sinucid altădată de Kerstin Gier

Dacă eşti pasionat de literatura germană, nu ai decît să citeşti romanul Mă sinucid altădată de Kerstin Gier. Este un roman tradus în peste 20 de ţări şi vîndut în peste 500 000 de exemplare. Geri are aproape 30 de ani şi vede viitorul în negru: e nemăritată, nu are copii, locuieşte cu chirie în apartamentul unei mătuşi şi rămîne brusc fără serviciu. Dezamăgită, hotărăşte să-şi încheie încheielile cu viaţa. Dezamăgită, hotărăşte să îşi încheie socotelile cu viaţa. Compune scrisori de adio tuturor cunoscuţilor, în care le spune pe şleau ce crede despre ei, apoi le expediază. 
Îşi închiriază o caperă într-un hotel scump, pentru că doreşte să sfîrşească într-un stil mare. Însă, planul ei de a se sinucide eşuează. La barul hotelului se întîlneşte cu un prieten de al ei care i se confesează că soţia lui îl înşeală şi culmea e că o vede pe nevastă-sa cu amantul la o masă, o întreabă, totodată pe Gerri care e scopul aflării ei la hotel, mai ales că era înbrăcată într-o rochie roşie foarte frumoasă. 
Din păcate pentru Gerri planurile ei sunt date peste cap. În primul rînd datorită acestui prieten care l-a întîlnit la barul hotelului şi care, pînă la urmă, a urcat în camera ei de hotel, dar şi faptul că vodca şi pastilele băute nu şi-au făcut efectul.
Ce se întîmplă după ce evenimentele au revenit pe drumul cel bun, destinatarii scrisorilor privesc lucrurile altfel. Chiar dacă era vorba de rude sau prieteni mai apropiaţi.
Cititorii din Chişinău pot împrumuta cartea de la bibliotecile Ovidius şi Centrul Academic Mihai Eminescu din Chişinău.
Cei care ştiu limba germană pot împrumuta cărţile lui Kerstin Gier de la Sala Germană de Lectură a bibliotecii Hasdeu din Chişinău.

Lectură plăcută!

joi, 25 mai 2017

Salată de cartofi

Ingrediente:
500 g de cartofi  
1 ou fiert
1 ou crud
1 linguriţă de muştar
1 lingură de smîntînă
ceapă roşie
ulei
pătrunjel
sare, piper.

Mod de preparare:
Fierbe cartofii. Pregăteşte o maioneză dintr-un gălbenuş fiert, unul crud, ulei, sare şi piper. Adaugă muştarul şi smîntîna. Decojeşte cartofii, taie-i cubuleţe, amestecă-i cu sosul obţinut. Toacă mărunt albuşui şiadaugă-l în compoziţie. Decorează cu ceapă roşie şi pătrunjel.

Sursa: Salată de cartofi. În: Femeia de azi, 2017, nr. 19, pp. 19-20.

Pui cu mazăre

Ingrediente:
1 pui  
600 g mazăre boabe
1 ceaşcă supă de carne
100 g unt
1 kg de cartofi
1 ceaşcă de vin alb sec
8 roşii
1 căpăţînă de usturoi
cimbru
sare, piper

Mod de preparare:
1. Taie puiul în două pe lung, sărează-l şi pipărează-l.  Pune-l la prăjit în unt. Fă usturoiul pastă. Cînd carnea s-a rumenit, stinge cu supă şi vin alb, adaugă usturoiul şi cimbrul şi lasă la foc mic să scadă.
2. Curăţă roşiile şi taie-le rondele. Cînd zeama a scăzut, adaugă feliile de roşii şi pune la cuptor, la foc mic, încă u nsfert de oră. 
3. Înăbuşă mazărea în unt cu apă, sare după gust şi lasă pînă se înmoaie şi se leagă sosul. 
4. Prăjeşte cartofii în ulei pînă se fac aurii. Aşează pe un platou carnea rumenă cu roşii la mijloc şi cartofii prin împrejur. Pregăteşte şi o salată cu varză albă dulce, cu zeamă de lămîie şi ulei de măsline, sare şi piper după gust.

Sursa: Femeia de azi. 2017, nr. 19, p. 18.

luni, 22 mai 2017

Chec Mannik

Ingrediente:   

1 pahar de griş
120 g de smîntînă
1 pahar de zahăr
3 ouă
1 linguriţă de rpaf de copt
1 pahar de făină
100 g de vişine (proaspete fără sîmburi)

Mod de preparare:
Amestecaţi smîntîna şi grişul şi lăsaţi să se macereze timp de o oră. Bateţi ouăle cu zahărul şi adăugaţi smîntîna cu griş. Amestecaţi bine compoziţia. 
Combinaţi praful de copt cu făina şi adăugaţi-le în amestecul de mai sus. Adăugaţi vişinele scurse bine de suc. Amestecaţi bine compoziţia. Veţi obţine un aluat de consistenţa unei smîntîni grase. 
Ungeţi o formă cu unt şi turnaţi în ea aluatul pregătit.
Coaceţi checul în cuptorul preîncălzit la 180 de grade, timp de 40-50 de minute.
Faceţi testul scobitorii - dacă iese curată şi uscată, checul e gata.


duminică, 21 mai 2017

Salată Mexico

Ingrediente:                                                                 

1 borcan de fasole
1 borcan de porumb
castraveți proaspeți (3 bucăți)
1 ardei
verdeață proaspătă
frunze de salată (se rup cu mîna)
sare, piper negru măcinat și usturoi după gust
ulei pentru asezonare

Mod de preparare:
Se amestecă toate ingredientele și se servește.

Poftă bună!

Sursa: un catalog informativ din rețeaua de marketuri Nr. 1

luni, 15 mai 2017

La cumpărături pentru vedete de Sophie Kinsella

Iată că am citit şi această carte. Stilul autoarei Sophie Kinsella este evident. Dintr-o răsuflare. Aşa că, dacă doriţi să vă relaxaţi după o zi de muncă, neapărat să citiţi această carte. 

M-a amuzat şi de această dată cartea La cumpărături pentru vedete. Cei care nu au citit încă seria La cumpărturi... să citească.
În acest roman, Rebeca şi Luke, soţul ei sunt în spaţiul fabulos al Hollywoodului. De data această, Luke are o chestie de serviciu cu o actriţă, Sage Seymour. Rebeca,  îşi doreşte să facă cunoştinţă cu ea, rugîndu-l, astfel, pe Luke să o invite acasă ori undeva în oraş. Totodată, Rebeca îşi doreşte să devină stilistă pentru vedete, pentru că în acest oraş, e crema Hollywood-ului. Totodată, fiica ei, Minnie trebuia înscrisă la o grădiniţă. Prietena ei cea mai bună, Suze, a venit şi ea în Las Vegas. Deşi, iniţial erau ambele entuziasmate că sunt în acelaşi oraş, apar situaţii neaşteptate: Suze se împrieteneşte cu Alicia, apar probleme atît în familia Rebecăi cît şi a lui Suze, tatăl Rebecăi apare şi el în oraş pentru a-şi găsi un fost prieten, să fii stilistă pentru o vedetă se pare că nu e chiar aşa simplu cum părea, Eleonor, mama lui Luke, încearcă să reia legătura atît cu Rebeca cît şi cu Luke. În fine!
O serie de evenimente legate unul de altul şi bine scris. 

Sunt şi cîteva momente care mi-au plăcut:

Stau pur şi simplu acolo, pierzînd noţiunea timpului şi lăsîndu-mi gîndurile să se învîrtă încet în cerc
şi, treptat, să se aşeze. Apoi, hotărîtă, iau o foaie din carnetul pentru notiţe din bucătărie şi scriu un titlu:
Hotărîri.
Am să-mi schimb viaţa şi am s-o fac să meargă cum trebuie. N-am s-o las să se mai învîrtă
aiurea ca un caleidoscop. E viaţa mea, ceea ce înseamnă că eu hotărăsc cum merge. Chiar dacă asta înseamnă să dau cu ea de pămînt, să-i trag pumni în cap şi să-i spun „Ia de-aici, viaţă!“.

Viaţa nu înseamnă să te agăţi de lucrurile rele. Ci trebuie să însemne să prinzi din mers toate lucrurile
bune şi să dai uitării lucrurile rele.

O discuţie într-un local unde se serveşte ceai, la întîlnirea dintre Rebeca şi mama lui Luke, Eleonor:

— Pot să vă ofer nişte ceai?
O fată cu aer nepăsător, şorţ de olandă şi pantaloni albi cu turul lăsat s-a apropiat de noi fără
zgomot, aşa că prezenţa ei bruscă mă face să tresar.
— O, da, vă rog, spun. Minunat. Pentru mine un ceai obişnuit, mulţumesc. Iar pentru fiica mea, lapte.
— „Ceai obişnuit“? repetă fata, de parcă aş vorbi în swahili. V-aţi uitat la meniul nostru de ceai?
Arată din cap spre o broşură din poala lui Elinor, care pare să aibă cam patruzeci de pagini.
— Am renunţat, spune Elinor înţepată. Aş dori apă caldă şi lămîie, vă rog.
— Hai să ne uităm un pic...
Mă apuc să frunzăresc broşura, dar nu trece mult şi mi se înceţoşează privirea de la atîtea rînduri
scrise mic. Cum pot să existe atîtea feluri de ceai? E stupid. În Anglia ţi se dă pur şi simplu
ceai.
— Avem ceaiuri pentru diverse necesităţi, spune fata săritoare. Cu fenicul şi mentă pentru digestie
sau cu trifoi roşu şi urzică pentru probleme de ten...
Probleme de ten? Mă uit la ea bănuitoare. Oare încearcă să sugereze ceva?
Probleme de ten? Mă uit la ea bănuitoare. Oare încearcă să sugereze ceva?
— Ceaiurile albe sînt foarte populare...
Pe bune, acum, ceaiul n-ar trebui să fie alb. Nu ştiu ce i-ar spune mama fetei ăsteia. Probabil ar
scoate un pliculeţ de Typhoo şi i-ar zice: „Ăsta  e ceai, draga mea“.
— Aveţi vreun ceai care să-ţi facă viaţa splendidă din toate punctele de vedere? zic, doar aşa, ca s-
o zgîndăresc puţin.
— Da, răspunde ea fără să clipească. Ceaiul nostru de hibiscus, portocală şi sunătoare induce o
stare de bine generată prin stimularea dispoziţiei. Noi îi spunem ceaiul fericirii.
— Aha, zic surprinsă. Păi, atunci eu unul din ăsta aş dori. Vrei şi tu unul, Elinor?
— Nu doresc să-mi stimulez dispoziţia, mulţumesc.

Referinţe critice:

„E imposibil sa nu te indragostesti de Becky si de nazbitiile ei, iar ultima dintre ele nu dezamageste. Dimpotriva, ii va cuceri pe fanii mai vechi ai romanelor din aceasta serie si va atrage, cu siguranta, altii noi. Fiindca La cumparaturi pentru vedete e o carte care te face sa rizi in hohote.” (Publishers Weekly)

„Poate ca Becky este egoista, dependenta de cumparaturi si putin frivola, insa e buna la suflet si nostima. E o bucurie sa o insotesti in calatoria ei, oricit de incurcata ar parea uneori. La cumparaturi pentru vedete este o lectura usoara si placuta, pur si simplu o evadare.” (Kirkus Reviews)

Sursa imaginii: cartepedia.ro

miercuri, 3 mai 2017

Salată de paste cu ton

Ingrediente:
250 g pasta Basilla (Penne)
2 cutii ton însuc propriu „Iberica”  
300 g roşii cherry
1 borcan măsline „Iberica”
ulei de olive „Iberica”
sucul unei jumătăâi de lămîie
pătrunjel
sare, piper

Mod de preparare:
Pregătiţi ingredientele pentru salată:
Tăiaţi roşiile cherry jumătăţi, tocaţi mărunt pătrtunjelul, măslinele lăsaţi întregi.
Fierbeţi pastele şi scurgeţi apa. Puneţi pasta în salatieră, adăugaţi tonul şi roşiile. Adăugaţi dressingul. Pentru dressing amestecaţi uleiul de măsline, sucul de lămîie, pătrunjelul, sare şi piperul după gust.



luni, 1 mai 2017

Pe strada Londra de Samantha Young

Titlul original este Down London Road

După multă publicitate făcută scriitoarei britanice Samantha Young iată am ajuns să citesc şi eu ceva de ea - Pe strada Londra. Deşi romanul Pe strada Dublin e prima din Seria Străzilor...  Romanul Pe strada Londra a apărut la editura Trei din Bucureşti şi face parte din colecţia Eroscop.

Este un roman interesant, subiectul romanului te ţine cu sufletul la gură. Am citit cartea în 3-4 zile. Subiectul romanului este despre Jo Walker, o tînără de 24 de ani, care are grijă de fratele mai mic şi de mama sa, care se trasformă într-o alcoolică. În copilărie, cînd trăiau încă cu tatăl, acesta era destul de abuziv cu ea. Îi vorbea urît, o bătea. Norocul ei e că un unchi de al ei, Mick îi fusese de ajutor, inclusiv moral. Nimerise într-o zi la familia lui Jo cînd tatăl ei o bătea. Mick, văzînd acest lucru, l-a bătut băgîndul în sperieţi. O perioadă a stat în preajma lui Jo, mamei şi lui Cole, după care plecase în Statele Unite ale Americii. 
Din considerentul abuzurilor prin care trecuse Jo în adolescenţă era foarte grijulie cu fratele mai mic, Cole ca să nu treacă prin ceea ce trecuse ea, mai ales luînd în considerare starea în care era mama lor. Avea două servicii pentru a putea plăti întreţinerea, dar şi pentru a putea să-i asigure lui Cole ceea de ce nu a avut ea parte. A fost nevoită să renunţe la studii, fapt pentru care se complexa în faţa prietenelor săi.

În ceea ce priveşte viaţa amoroasă, se întîlnea cu Malcolm, un om bogat stilat şi educat. Totul era bine între ei cu excepţia situaţiei mamei ei, deşi Malcolm îi spusese că mai devreme sau mai tîrziu oricum va trebui să îi prezinte familia. La o galerie de artă la care merseseră cu Malcolm, făcuse cunoştinţă cu un tip, Cameron Maccabe. S-a simţit atrasă de el imediat. Culmea, e că era barman la localul unde lucra şi ea, iar la scurt timp se mutase la un etaj mai sus în blocul care locuia ea.
Se desparte de Malcolm pentru că ăşi dăduse seama că se întîmplă ceva între Jo şi Cameron, îşi schimbă un serviciu, apare unchiul său Mick în viaţa ei şi asta pentru că iubitul ei, Cam reuşise să-l găsească, apare tatăl ei în viaţa lor şi... este cerută în căsătorie de iubit.
Un roman cu multă intrigă, suspans, erotism. Scurt, clar şi cuprinzător. 

Am găsit cîteva gînduri care mi-au plăcut foarte mult:

 Cînd te bizui pe oamenii la care ţii, îţi pui încrederea în ei în legătură cu ceva aşa de important şi, inevitabil, ei te vor dezamăgi.

Trecutul mă învăţase că speranţele erau lucruri prea fragile de care să te poţi agăţa.

 Îmi place ca lucrurile personale să rămână exact aşa. Personale.

— Ce mică e lumea!
Mai curând oraşul e mic.

O cheie: calea spre inima unei femei.

Există momente în viaţă când se întâmplă atâtea, încâtse poate să ai impresia că n-ai nici măcar timp să respiri.

Sursa imaginii: elefant.ro

Babyville de Jane Green

Titlu original: Babyville
Anul apariţiei: 2008
Editura: Polirom, Iaşi

Iată că am citit şi romanul ăsta. Jane Green m-a surprins plăcut. E al doilea roman citit de autoarea Jane Green, prima fiind Eu şi soacra mea. 
Romanul Babyville e ceva mai deosebit în comparaţie cu alte romane citite de mine. Are ca subiect impactul maternităţii din zilele noastre. Are stări în care îţi doreşti să plîngi, dar şi plăcute încît te bucuri pentru succesul protagonistelor. 
Este vorba de viaţa de familie a trei femei: Julia, Maeve şi Sam. Deşi toate trei se cunosc, povestea lor de familie şi de serviciu e povestită separat. Din acest motiv şi menţionasem că e un romna ceva mai diferit de alte romane citite. 
Vorba e că cele trei femei sunt diferite în ceea ce priveşte ideea conceperii unui copil şi prezintă o schimbare totală de perspectivă.
Fragment: 

Julia fusese dintotdeauna o femeie de succes. În facultate, apoi la primul ei loc de muncă într-un program de instruire a absolvenţilor la televiziunea londoneză. Norocul i-a surîs şi a fost promovată repede, iar acum e producătoarea unui chat-show de seară, de mare audienţă. De obicei ia masa cu şeful departamentului de divertisment. El ciuguleşte din friptura ei de pui într-un mod care sugerează că sunt egali şi apropiaţi. Şi poate chiar şi mai mult, deşi pe ea n-o interesează. Şefa de la ştiri
- care nu încetează să o uimească -  o cheamă pe Julia să i se plîngă de viaţa amoroasă. Stau la bar  după program, în timp ce documentariştii încearcă să le intre în graţii făcîndu-le cinste cu băutură şi punîndu-lela curent cu bîrfele de la birou. 
Bîneînţeles, Julia nu are de ce să se plîngă. Iată ce se spune despre ea: "Aş vrea să fiu în locul ei".
A avut întotdeauna ceea ce alţii doar au visat să aibă. De la părul negru, lucios - de departe punctul ei forte -, la  picioarele mici, încălţate în balerini cu mărgele sau pantofi sexz cu vîrful ascuţit şi baretă la spate; de la cariera în lumina reflectoarelor - apare periodic în reviste la rubrica "Exemple de urmat" - la casa imensă, în stil victorian, din Hampstead (de fapt din Gospel Oak, dar pentru că toţi agenţii imobiliari îi spun Hampstead, Julia zice şi ea la fel). Şi, mai presus de toate, Mark.
Julia şi Mark s-au cunoscut cu patru ani în urmă. Era avocatul companiei, lucra acolo de vreo şase luni şi devenise idolul femeilor de la birou. 

Povestea începe cu Julia, care e într-o relaţie cu Mark de ani buni şi e obsedată de ideea conceperii unui copil, fapt pentru care îi face pe ambii nefericiţi în cuplu. Sam, grafician de meserie, era una din cele mai bune prietene a Juliei, vorbeau îndelung despre cum va fi cînd vor avea ele copii.

Ziceau ce grozav ar fi dacă ar avea copii de aceeaşi vîrstă, dar Sam nu s-a aşteptat să se întîmple atît de repede, iar Julia, normal, nu s-a aşteptat să se întîmple atît de greu. 

Mai aveau o prietenă comună, Bella. Se spune că un trio nu funcţionează întotdeauna. Poate a contribuit şi faptul că mai întîi Sam şi Julia au devenit prietene, înainte ca Bella să intre în ecuaţie, dar ele nu s-au confruntat cu acele gelozii meschine care apar deseori în astfel de triunghiuri. 

Încercarea lui Mark şi Julia s-a soldat cu despărţirea lor, problemele Juliei de serviciu erau deja inevitabile pînă în momentul în care şi şeful îi spusese să ia o pauză. Julia a lăsat jobul şi s-a mutat în New York, ducînd acolo a viaţă bine merci. Ce face acolo mai exact, detaliile apar în povestea lui Sam.
Ce-a de a doua protagonistă este Maeve. Jurnalistă şi ea. Paşii pe care i-a parcurs ea în radio şi TV sunt. Pentru ea a fost simplu să treacă de la radio la televiziune, deşi trebuise să pornească iarăşi de jos, deşi avea ceva experienţă. E genul de persoană care crede că beneficiile merită efortul. În timp ce unii mîncau pizza, ea era într-un bar fiţos cu şefii de departament. În timp ce unii serveau bere şi vin alb ieftin, ea se afla printre alţi oameni de televiziune, sorbind şampanie şi conversînd. Fiecare slujbă pe care a avut-o, fiecare emisiune la care a lucrat, fiecare promovare pe care a obţinut-o a fost, direct sau indirect, pentru că s-a amestecat printre cei de sus.
Asta pînă i s-a propus să lucreze la London Daytime Television pe post de producător. Exact locul de unde plecase Julia. Pe lîngă faptul că acceptase oferta, se cuplează cu Mark, lăsînd comentariile colegilor la o parte. Şi asta pentru că după o noapte petrecă împreună, Maeve rămîne însărcinată. Deşi nu îşi dorise acest copil pentru că cariera e pe primul loc, ajunge la un consens cu Mark şi mama ei. Şi de aici poveste mergea mai departe fără să mai intru eu în detalii.
În final, intră povestea lui Sam, cea mai bună prietenă a Juliei. Este o mamă obsedată de pruncul său, îşi neglijează soţul şi e îngrozită de îndatoririle sale de soţie. Face cunoştinţă cu Maeve, împrietenindu-se pe loc (după o vreme îndelugată fără prietene), plimbîndu-se şi vizitîndu-se. Se simţea prost faţă de Julia că s-a împrietenit Maeve. Deşi problemele de familie ale lui Sam şi soţul ei se reglase într-un mod cam straniu, află de la Julia că făcuse cunoştinţă cu cineva acolo în New York şi că e ... însărcinată.

O carte interesantă. Şi mai deosibită. Sper să îmi placă şi alte cărţi marca Jane Green.

Referinţă critică
Odată cu Babyville, fenomenul chick lit a făcut un pas înainte. Este un roman plin de viaţă şi de căldură, inteligent şi, mai presus de orice, imposibil de lăsat din mînă ddespre impactul maternităţii asupra femeii din zilele noastre. Purtînd amprenta sincerităţii şi umorului caracteristice lui Jane Green, poveştile celor trei femei îi vor face pe cititori să rîdă, să plîngă şi poate chiar să se recunoască pe ei însăşi."

Hello!