Se afișează postările cu eticheta Spania. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Spania. Afișați toate postările

luni, 9 noiembrie 2015

Viața cafenelelor din Madrid

Cei mai muți dintre noi privim cafenelele ca locul în care poți savura o cafea sau o prăjitură, dar nu și spaniolii; pentru ei reprezintă locul din care poți privi lumea trecînd, o arenă academică, un loc de informare culturală sau un refugiu terapeutic din fața lumii. Secolul XIX a reprezentat epoca de grație a cafenelelor din Madrid. Represiunea impusă de Franco a înăbușit în mare parte retorica politică și filosofică ce reprezentau subiectele de bază înainte de Războiul Civil, dar în cel mai rău caz cafenelele iernii. Prin anii ‛60 și ‛70, vechea lume a cafenelelor aproape s-a stins, dar a reapărut odată cu reinstaurarea democrației.
Pentru a cunoaște o cafenea spaniolă veritabilă vizitați Café Gijón aflată pe Paseo de Recoletos.

Cafeneaua Café Gijón

Veche de peste un secol, este regina cafelelor private ca instituții culturale. Probabil că nici o cafenea nu are o viață atît de lungă ca 
Gijón. Decorul în stil Art Nouveau al cafenelei El Espejo, tot pe Recoletos, este înșelător. Picturile și uriașele oglinzi acoperite cu faianță datează din 1978, în timp ce continuarea pavilionului, o construcție din sticlă și faianță părînd de la începutul secolului, a apărut abia în 1990. O altă intrare relativ nouă în vechiul stil este Café de Oriente, vizavi de Palatul Regal. Cafeneaua are un meniu foarte variat, dar este specializată în cafelele exotice și prăjiturile de casă. 
La Circulo de Bellas Artes, lîngă Puerta del Sol, veți vedea fete cu fețele și tipurile balzaciene pe care v-ați aștepta să le întîlniți la Cercul de Arte Frumoase. Interiorul cafenelei datează din 1926. Seara, la Café Central puteți asculta în direct jazz de foarte bună calitate într-un decor Art Deco, în timp ce la Salón del Prado vi se oferă pe mica scenă în direct muzică clasică, în fiecare joi noaptea (excepție iul.-sept.).
În Madrid a apărut o mare varietate de cafenele moderne stilate, avînd clientelă variată. 

Sursa: Viața cafenelelor. În: Spania: ghid complet. Oradea, Editura Aquiler ’93, 2012, p. 141.
Sursa imaginii: en.wikipedia.org

duminică, 1 noiembrie 2015

Despre Madrid, capitala Spaniei

Madridul este un oraș mul mai lunecos, care cere timp pentru a fi cunoscut, avînd atît de multe puncte de interes pentru Spania care îl seduc pe vizitator, aceasta poate fi considerat cea mai subapreciată capitală din Europa. În ultimii ani, democrația a adus un nou dinamism în capitala care a fost creată în 1591 din capriciul unui rege, iar anul 1992, reprezentînd o piatră de hotar, i-a adus și alte puncte de atracție.

Evoluția orașului
Madridul secolului XVI era o comunitate liniștită de fermieri aflată la mică distanță de Sierra de Guadarrama. zona înaltă cu aerul său curat, uscat și cu bogatele păduri din împrejmurimi a atras maurii, care au întemeiat un fort numit Magerit, pe o ridicătură deasupra Río Manzanares-ului. Acesta a fost cucerit de creștini în 1083, dar cele două religii au coexistat în relativă înțelegere, departe de politica altor orașe castiliene.
Cînd Felipe al II-lea a proclamat Madridul capitală, creștinii refractari au speculat că aceasta s-a datoriat faptului că orașul era convenabil palatului său regal de la El Escorial. Cu toate acestea, casele nobile și mănăstirile au fost grupate pentru a se afla în apropierea noilor cercuri de influență. Odată cu creșterea orașului, defrișarea pădurilor pentru construcții a dus la eroziune, secetă și creșterea temperaturii. 
Bourbonii au fost îngroziți de starea capitalei din secolul XVIII. Străzile erau mizere și înțesate de crime, cazările jalnice, bisericile nu dădeau nici un semn al tezaurului artistic înmagazinat. Bourbonii au început să îndrepte această stare de fapt.
La începutul secolului, impunătoarele clădiri de bănci din Calle de Alcalá arătau puterea financiară crescîndă a capitalei. Bulevarde largi și fîntînile monumentale au dat Madridului o înfățișare maiestuoasă, deși nu au reșuit să scape de reputația de oraș al vacilor. Romancierul basc Pío Baroja „un sat supradezvoltat din La Mancha”.


Deasupra lumii

Aflat la 600 metri deasupra nivelului mării, Madridul este capitala europeană așezată la cea mai mare înălțime. Inima acestei regiuni este Puerta del Sol (1), o piață ovală înconjurată de clădiri de culoare crem, din secolul XVIII. Aceasta reprezintă kilometrul 0 al Spaniei și centrul celor mai multe linii de metrou și autobuz; statuia de bronz, reprezentînd un urs și aflată în centru, este locul cel mai potrivit pentru întîlniri. În noapteade Anul Nou, la miezul nopții, madrileños se adună aici pentru a mînca cei 12 struguri tradiționali, stropiți din belșug cu must fermentat; vin tocmai la timp pentru a auzi ceasul bătrîn noul an. 


Tezaurul artistic al Madridului

Pasel del Prado, a devenit lăcașul „Triunghiului de aur” al colecțiilor de artă, dar Museo del Prado” rămîne o categorie aparte. Cel care a pus la cale planul pentru a face disponibile pulbicului lucrările de artă a fost Joseph Bonaparte, iar Ferdinand al VII-lea a finalizat acest proiect. 
Colecția de artă din Museo Thyssen-Bornemisza a ajuns în Spania în 1993, în urma unei competiții cu alte țări. Cea mai importantă piesă a colecției de artă a baronului Hans Heinrich Thyssen-Bornemisza, fiind cea mai importantă lucrare în posesia unui particular, după cea a reginei Elisabeta a Marii Britanii, a fost cumpărată de statul spaniol pentru 44100 milioane de pesatas. 


Duminica în parc

Inițial, El Parque del Buen Retiro a fost conceput ca un parc în care nobilimea spaniolă să se poată retrage din străzile Madridului secolului XVII. În spatele porților de fier forjat, petrecerile în aer liber atingeau dimensiuni lascive în timpul domniei lui Felipe al IV-lea. Fîntînile, statuile și Palacio de Cristal conferă Parcului Retiro aerul unei grădini regale. 
Jardín Botánico a fsot întemeiat în 1774 de Carlos al III-lea și reprezintă un refugiu relaxant. Dincolo de zidul sudic al grădinii se află Cuesta de Mouano, un tîrg de carte în aer liber deschis tot anul. Duminica dimineața este momentul propice pentru răsfoirea bestseller-urilor și a edițiilor rare. 

Vechiul Madrid
La sud de Puerta del Sol, se află unul din cartierele cele mai vechi și mai pline de culoare ale Madridului, o încurcătură de străzi înguste și pietruite, străjuite de case cu balcoane din fier forjat. Madridul, la fel ca alte orașe mari, își are partea sa de infracționalitate a străzii, mare parte a acesteia avînd avînd legătură cu drogurile. 
Puerta del Sol
Plaza Mayor din Madrid sau piața principală, la vest de Puerta del Sol, este o frumusețe din secolului XVII, superb restaurată, chiar dacă nu mai este centrul orașului, ca pe vremuri, cînd aici aveau loc autos de fe, luptele cu taurii și încoronările. La vest de Plaza Mayor se află Mercado de San Miguel împrejmuit de o construcție dantelată de fier forjat de la începutul secolului. 
Pe Calle Mayor este Plaza de la Villa, o piață frumoasă pentru trecători, ce este o ilustrație a arhitecturii Madridului din secolele XV-XVII. Principala atracție o constituie CAsa de la Villa în stil baroc sau Primăria. Demn de amintit este Torre de los Lujanes, cu arcadele în formă de potcoave și cu portalul gotic, unul din puținele exemple de arhitectură seculară din secolul XV din capitală/



Sursa: Madrid. În: Spania: ghid complet. Oradea, Editura Aquiler ’93, 2012, pp. 126-140.
Sursa imaginii: en.wikipedia.org

joi, 23 iulie 2015

Caracteristicile poporului spaniol

Și iarăși despre Spania. De data această, vă ofer niște informații ce fac referință la caracteristicile poporului spaniol.
Un spaniol se simte cel mai bine într-o mulțime, pentru că acolo unde nu e gălăgie nu este nici viață. În Spania a te distra înseamnă a te afla într-o mulțime gălăgioasă. Din multe motive, cel mai important fiind vremea însorită, ceea ce îi ține pe oameni afară. Dacă grupul e mare, auditoriul crește și posibilitatea de a te da în spectacol. Pilonul „joie de vivre” al spaniolilor este o mîndrie și nu necesită nici un sprijin auxiliar, asta fiind demonstrată prin inteligență, înfățișare, politețe, generozitate și mîndrie. 
Cel mai bun loc de a exersa arta adorației de sine este barul. Acel „ambiente” adică gălăgia și oamenii din jur este de o importanță majoră. Acolo unde nu e gălăgie, nu este viață, iar spaniolii fug de liniște. Este greu de spus cine face mai multă gălăgie într-un bar; clienții care îți strigă unul la altul sau chelnerii care trîntesc paharele pe masă. Zgomotul e asurzitor, încît ai putea auzi cu greu televizorul, deși volumul e dat la maxim. Orice subiect poate deveni o conversație, iar pentru spanioli asta nu e o problemă. Deși numărul de cititori a scăzut, conform standartelor europene și americane, cei care preferă cititul fac alegeri bune. 
Ampudia (restaurant madrilean)
O treime din cîștigul spaniolilor este cheltuită pe mîncare, băutură și țigări. Cînd vine vorba de mîncare, fast-food-urile și pizzeriile sunt apreciate de motocicliștii adolescenți și funcționarii grăbiți. La nivel general, spaniolii preferă mîncarea tradițională. Ideea națională de masă copioasă include șunca serrano rece, cîrnații și moluștele stropite cu vin de Xeres sec, rece și cu bere. Generozitatea spaniolului îi uimește pe vizitatori aflați pentru prima dată în Spania. Dacă un localnic și un străin încep o conversație, ea se va termina cu cel puțin o invitație la cafea sau o bere. În sud, barmanii oferă atîtea băuturi din parte casei, încît e de mirare că mai au vreun profit. Dacă un străin se interesează de o adresă, adeseori va fi însoțit pînă la adresă. Un spaniol nu vrea să dezamăgească și mai degrabă ar indica un frum greșit, decît să admită că nu cunoaște adresa. 
O parte din salariul lunar al spaniolului este cheltuit pe haine. În zonele rurale, obiceiul de a te îmbrăca în negru mai mulți ani după moartea unei rude se menține la generațiile vîrstnice, care se văd nevoite să petreacă toată viața îmbrăcate așa din cauza numărului mare de membri de familie. Se termină o perioadă de doliu, începe altul. În orașe acest obicei a dispărut.
Familia spaniolă este un clan numeros în care toleranța reciprocă și sprijinul necondiționat sunt lege. E suficient să te plimbi după-amiaza prin parc pentru a-ți da seama că spaniolul este un om fericit și integrat. 

Sursa: Poporul spaniol. În: Spania: ghid complet. Oradea: Editura Aquila '93, 2002, pp. 71-74.
Sursa imaginii: www.eltenedor.es

joi, 9 iulie 2015

Spania, un pic de istorie (I)

Pentru vechii greci, reprezenta tărîmul unde creșteau merele de aur ale lui Hercule; pentru arabi, erau întruchiparea Raiului pe pămînt; pentru scriitorii George Orwell și Ernest Hemingway era o arenă în care oscila între fapte eroice și tragedie, cînd toreadorii flirtau cu moarte pe parcursul unei după-amieze. În ciuda traficului susținut spre stațiunile de pe țărm, Spania a rămas în ochii necunoscuților,  o țară misterioasă. Cei mai cunoscuți spanioli în lumea întreagă sunt personaje e roman: Don Juan, Don Quijote și Carmen. Fiestele și flamenco sunt seducătoare pentru exotismul lor cu influențe din afara Europei.
Izolarea Spaniei de restul Europei a început prin așezarea ei peninsulară: celor 700 de ani de ocupație maură le-a urmat un puternic imperiu care a colonizat Lumea Nouă și a cărui cădere a dus prin intermediul Războiului Civil la instaurarea regimului opresiv al generalului Franco. În mod obișnuit spaniolii vorbeau despre țara lor numind-o Las Espanas - o idee de pluralitate, însumînd patru limbi și șapte dialecte, precum și zone climatice variate. 
În secolele XI-V î.Hr. fenicienii și grecii debarcă de-a lungul coastei peninsulei deja ocupate de iberici; ei întemeiază centre comerciale și colonii. Celții invadatori se amestecă cu ibericii. În secolele III și I î. Hr. cartaginezii cuceresc Spania de sud-est. Luarea ca ostatic a lui Santugo va duce la Al Doilea Război Punic (218-201 î. Hr.). Roma iese învingătoare și își începe campania de cucerire a Spaniei care va dura 200 de ani. Tot în secolul I are loc răspîndirea creștinismului în Spania.

Monarhii catolici (1474-1516)
În anul 1474 Isabel, soția lui Fernando de Aragón, îi urmează lui Henry al IV-lea al Castililei. 
În anul 1478 are lor înființarea Închiziției prin Bula Papală. 
În anul 1479 Fernando devine rege de Aragón; Spania este unită sun o singură coroană. 
În anul 1496 Juana, fiica Isabelei și a lui Fernando, se căsătorește cu Philip, fiul Împăratului Maximilian al Austriei. În 1504 Isabela moare iar Fernando domnește în numele Juanei La Loca, iar apoi ca regent al nepotului Carlos. După moartea lui Fernando din anul 1516, nepotul său devine Charles I al Spaniei, iar în 1519 este numit Charles al V-lea, împărat Sfânt al romanilor. 
Secolul XVII este epoca de aur a artei și a literaturii spaniole care continuă și în timpul domniei lui Felipe al II-lea, Felipe al IV-lea și Charles al II-lea, dar Spania va intra în declin economic și politic.

Sursa: Spania: ghid complet. Oradea, Editura Aquila '93, 2001., pp. 15-19.
sursa imaginii: www.portalturism.com



vineri, 29 august 2014

Impresii de călătorie: Lloret del Mar și Barcelona, Spania

Deși vara e considerată perioada vacanțelor, sunt totuși și excepții. Anul acesta a fost în luna mai, dar adevărul e că nu am nici un regret.
 
Arcul de Triumf din Barcelona, Spania

Găsisem o ofertă a unei agenții de turism din Chișinău, deși recunosc că Spania a fost o destinație de vacanță de ceva timp. Așa că… am profitat de situație. E un pic obositor drumul pînă la București ori Kiev, unde trebuie să iei avionul deși văzusem deschiderea unei curse Chișinău-Barcelona din iunie (recunosc că era mai bine să fi așteptat, deși au mai fost și alte circumstanțe la mijloc). Chiar și așa – dacă avionul are întîrzierea de circa 30 minute, păstrați-vă calmul.
Ajunse la destinație am avut o mică „surpriză”. Destinația nu era chiar Barcelona, dar Lloret del Mar, oraș turistic pe malul Mării Mediterane. Dar, pînă la urmă am zis că vom vedea două orașe într-o singură călătorie: Lloret del Mar – oraș construit pentru posibilitățile turistice pe care le are, dar și Barcelona, care e al doilea oraș ca mărime după Madrid și e vizitat anual de milioane de turiști. Mai ales că după Jocurile Olimpice din anul 1992, orașul a cunoscut o dezvoltare rapidă, cu atît mai mult că atunci s-au construit și diverse monumente, care au devenit imediat și obiective turistice. Unul din ele ar fi Fîntînile magice (numit așa grație efectelor pe care le vezi).
Cele două orașe sunt la o oră distanță, circa 70 kilometri. Primul oraș, Lloret del Mar e un oraș frumos, deși am vazut mai multe hoteluri, totuși e construit cu gust, străzi frumoase, parc, discoteci și cazinouri, restaurante, terase, magazine de produse alimentare, haine și suvenire (dar și alte produse pentru turiști și de sezon). Este și o stradă pietonală (cel puțin noi am văzut una). Pe trotuare este o pistă pentru cicliști. Predomină aranjamente florale. Mergînd la o plimbare practic în fiecare seară, descopeream multe momente frumoase: orașul destul de viu cu prezență numeroasă la terase și localuri, magazine de haine și suvenire deschise pînă noaptea tîrziu, oameni pe plajă și la ora 22:00, reflecția lunii pe mare, vorbitori de limbă rusă la tarabe, ori invitație la disco… tot de o tînără, vorbitoare de limbă rusă. Nu e obligatoriu să știi limba spaniolă pentru că aici, vînzătorii de la magazine sunt vorbitori de limbă engleză și rusă. De cîteva ori am fost întrebate dacă suntem din Rusia. Chiar și la recepția hotelului era cineva vorbitor de limbă rusă, așa că… Din discuțiile cu persoana de contact de acolo, acest oraș, Lloret del Mar e o investiție rusă, deși agenția lui de turism nu a avut turiști ruși.
Hotelul unde am fost cazate, Roger del Flor a fost de 4****. În primele două zile ne-am cam rătăcit prin labirinturile hotelului, dar am fost mulțumite de serviciile oferite, inclusiv mîncarea, care a fost de trei ori pe zi. Mîncarea a fost bună, salate diferite, cartofi prăjiți, carne și pește prăjit, sosuri, inclusiv unul cu usturoi, fructe și prăjituri. Am surprins chelnerul din tura de seară vorbind 4 limbi: spaniolă, engleză, franceză și rusă. Toate fluent și cu accent nativ. Și foarte amabil evident.
Marea Mediterană. Vedere din Loloret del Mar
Sigur că am profitat de plajă și mare, care s-a dovedit a fi curate. Deși sunt cîteva hoteluri în zonă, este loc pentru fiecare, deși în perioada asta a anului nu sunt mulți turiști. Dar poți vedea turiști francezi, ruși și chiar spanioli. Hotelul era construit în stîncă și ca să ajungem la plaja trebuia să coborîm respectiv să urcăm 205 trepte. Așa că… vacanță combinată cu sport. Plaja era la 15 minute de hotel.
Două zile au fost rezervate Barcelonei. E un oraș foarte frumos, care merită vizitat. Stilul lui Gaudi e prezent și cu siguranță locuitorii orașului se mîndresc cu acest arhitect.
Nu știu cît de bine voi reuși să redau emoțiile pe care le-am trăit în acest oraș, deși asta se datorează probabil și faptului că am fost pentru prima dată în Barcelona. Nu știu ce părere mi-aș face dacă aș pleca într-o altă călătorie avînd această destinație. Deși am vizitat cartierul gotic, au rămas impresionată de construcția clădirilor, monumente, fontane la intersecții, și cel mai important, orașul nu abundă în publicitate stradală, ceea ce face orașul mai frumos, luminos și verde. E un oraș curat și poți vedea un număr mare de motocicliști și cicliști, dar și biciclete care pot fi luate în chirie.
Prima destinație a fost Arcul de Triumf, face legătura cu Parcul Ciutadella și a fost construit după schițele arhitectului Josep Vilaseca i Casanovas. Arcul de Triumf este construit în stil neo-mudejar din cărămidă roșie este decorat cu scupturi din piatră.Pe partea frontală se poate citi inscripția Barcelona rep les nacions (Barcelona, urează bun-venit națiunilor). Am mers și la Aquarium. Deși este cel mai vizitat obiectiv turistic, nu am rămas tocmai impresionată, iar prețul biletului de intrare este cam exagerat, de 20 euro și nu merită (părerea mea) asta doar dacă ești destul de pasionat de lumea subacvatică. Lîngă Aquarium este portul de Yachturi din Barcelona scos din uz, dar cu ocazia Jocurilor Olimpice găzduite în anul 1992 a fost transformat în centru comercial și de agrement.
Alături este Monumentul lui Cristofor Columb, finalizat în anul 1888 ridicat în onoarea exploratorului căruia îi poartă numele.
A urmat apoi o plimbare pe străzile Barcelonei, unde am putut vedea stilul gotic, al clădirilor, ruinele unor cetăți istorice.
Artera La Rambla este cea mai cunoscută arteră dar și cea mai veche. Aici te poți plimba în voie, poți cumpăra diverse suvenire ori pur și simplu să stai la terasele de pe arteră la o cafea.
Sagrada Familiei e una din cele mai vizitate obiective turistice din Barcelona (poate și din lume). Construcția a început în anul 1882 sub tutela lui Antonio Gaudi. Sagrada Familiei are trei fațade: fațada Nașterii, terminată de Gaudi și decorate cu motive din natură, fațada Patimilor a cărei construcție a finalizată în anul 1978 și Fațada Slavei care se lucrează și astăzi. Construcția va fi finalizată în anul 2026.
Simbolul orașului e Piața Catalunyei.
Fîntînile Magice își au rostul lor și sunt dispuse într-o fîntînă mai mare de formă circulară. Măsoară 12 metri în diametru și poate arunca apa la o înălțime de 4 matri. Se află între Palatul Național și Piața Espanya. Spectacolul începe la ora 21:00 pe melodiile hituri ale anilor ’70-’80, iar ceea ce vezi în timpul spectacolului este extraordinary. O idée poate banală dar a reușit să impresioneze publicul devenind astfel un obiectiv turistic și care reușește să strîngă în fiece seară numeroși spectatori.
Cartierul în care am mers e unul în stil gotic iar clădirile construite sunt stilul lui Gaudi. Barcelona cu sigurană se mîndrește cu acest architect catalan care are faimos pentru stilul său unic și proiectele pe care le-a realizat.
Deși Chișinăul și Barcelona nu se compară ca teritoriu și număr de locuitori, totuși capitala noastră are ce învăța. Chiar dacă fiecare oraș e individual în felul său, nu am văzut în Barcelona blocuri de locuit colorate aiurea, centre comerciale amplasate, tot, aiurea, tonete cu vînzare a presei și pachetelor de țigări, stații de troleibuz vandalizate etc. Este o cultură a orașului. Chiar dacă am mers pe bulevarde și străzi mari este o ordine și o altfel de cultură dacă pot spune așa.
Consider că persoanele responsabile din cadrul Primăriei orașului Chișinău ar trebui să acorde mai multă atenție esteticii orașelor europene iar exemplele bune să fie implentate și aici. Deși nu avem mare ori munte, avem Nistrul și Ghidighiciul aproape. Cu siguranță că se poate de făcut din asta un obiectiv turistic. Putem să profităm și de suburbiile Chișinăului, unde odată cu venirea verii să se organizeze diferite festivaluri care să fie și promovate pentru potențialii turiști.
În ceea ce privește asemănările dintre cele 2 orașe – e bine că există și așa ceva. Este un arc de triumf, un simbol al ambelor orașe chiar dacă diferă ca grandoare ori utilizarea materialelor de construcție. Piața Catalunyei din Barcelona deși e considerată cea mai mare și cea mai veche are un rol dificil de a uni vechiul oraș cu partea modernă (pot menționa și Piața Spaniei). Îmi vine greu să fac o paralelă cu Chișinăul dar cu siguranță cercul de Tipografia Centrală ori cel din sectorul Ciocana care unește bulevardul Mircea cel Bătrîn cu străzile Vadul lui Vodă și Alecu Russo. Dacă ar fi scoasă publicitatea stradală de pe marile bulevarde ale Chișinăului ar da un aspect estetic orașului.
Deși avem și noi parcuri cu care putem să ne mîndrim. Parcul Dendrarium pot să-l compar cu Parcul Orașului din Barcelona.
Nu avem un port de yachturi dar putem investi în Lacul Ghidighici și stațiunile din Vadul lui Vodă, mai ales că sunt la cîțiva km distanță de Chișinău cu atît mai mult că pe Nistru se organizează excursii cu vaporul pe rîul Nistru.
Rîul Bîc poate fi luat în considerare de autoritățile publice: de curățat și îngrijit. Totuși, reprezintă imaginea Chișinăului și cînd vezi cît de murdară e apa rîului ori... Chiar și cîini maidanezi nu am văzut în Barcelona. De multe ori mă întreb unde sunt organizațiile ecologice și ce fac ele? Cum tratează ei din punct de vedere practiv astfel de probleme?
Cu siguranță sunt și la noi arhitecți cu talent care merită respect, dar ar trebui să susținem ceea ce avem și să dezvoltăm potențialul orașului. Sunt locuri lăsate în paragină, dar dacă ar fi să facem un pic de ordine am putea să le facem un potențial obiectiv turistic al orașului.
Mai multe poze le vedeți accesînd albumul.