De ce e bine să consumăm ananas? Beneficii și istoria fructului

Care este povestea?

Ananasul nu este înrudit nici cu pinul, nici cu seminţele de pin, nici cu mărul (în limba engleză pineapple – pine + apple). Ananasul este singurul membru cu fructe comestibile din familia Bromeliaceae. Deşi este cunoscut şi sub numele de nanas şi pina, ananasul are nevoie de 18 luni pentru a se dezvolta şi trebuie crescut din partea superioară a altor fructe de ananas, fiind cules doar cînd este copt. Tipurile cele mai cunoscute sînt Smooth Cayenne, Red Spanish, Sugar Loaf şi Golden Supreme, cu miez galben auriu, cu gust mai dulce decît al celorlalte specii.

Porţia de ştiinţă

Ananasul este originar din sudul Braziliei şi Paraguay. Denumirea englezească a fost dată de exploratorii europeni care au crezut că fructul seamănă cu un altoi între un con de pin şi un măr. Cristofor Columb a fost cel care a adus ananasul în Europa, după ce l-a descoperit în insula Guadalupe în 1493.

Unde este cultivat ananasul?

în afară de Hawaii, ananasul este cultivat în Costa Rica, Honduras, Brazilia, Mexic şi Republica Dominicană, El Salvador, Ecuador, Nicaragua, Filipine, Thailanda şi China.

De ce ar trebui să consumăm ananas?

Ananasul este o sursă bună de vitamina C, vitamina B6, mangan şi cupru. Conţine de asemenea şi un grup de enzime digestive numite bromelaină, cu proprietăţi antiinflamatorii.

Remedii casnice

Coaja de ananas poate fi eficientă în scoaterea bătăturilor prin înmuierea şi ruperea pielii moarte. Acest lucru este posibil datorită activităţii bromelainei, enzima care dizolvă proteinele. Totuşi nu au fost încă efectuate studii ştiinţifice.

Colacul de salvare

Multe din cercetările ştiinţifice se axează pe enzima care dizolvă proteinele, bromelaina, care este un compus natural din ananas. Printre proprietăţile bromelainei enumerăm următoarele:

•                      intervine în dezvoltarea celulelor maligne şi a tumorilor;

•                      inhibă creşterea trombocitelor;

•                      activitate fibrinolitică;

•                      acţiune antiinflamatorie;

•                      proprietăţi de curăţare a pielii;

•                      absorbţie crescută a medicamentelor (amoxicilină).

Dr. Andrew Weil, considerat „părintele medicinei alternative”, spune că bromelaina constituie un remediu eficient pentru vînătăile grave şi hematoame şi poate ajuta la vindecarea rănilor prin reducerea durerii şi a umflăturilor. El susţine de asemenea că bromelaina:

•                      reduce inflamaţiile postoperatorii;

•                      ajută la reducerea simptomatologiei asociate cu sinuzita;

•                      în combinaţie cu antibiotice şi tripsină (o enzimă) poate ajuta la controlul simptomelor din infecţiile urinare;

•                      poate ajuta la reducerea simptomatologiei artritei reumatice.

Rezultatele mai multor studii clinice arată că bromelaina are efect de subţiere a sîngelui şi poate reduce simptomele anginei şi tromboflebitei.

Prevenirea cancerului: Nutriţioniştii de la Corneli University au descoperit că în urma consumării ananasului a fost redus procesul de formare a nitrozaminelor (substanţe potenţial cancerigene) la om.

Secrete în folosirea ananasului

Selectare şi depozitare:

•                      Căutaţi ananasul care este greu pentru mărimea lui, fără pete şi lovituri, cu un miros dulce la capăt.

•                      Majoritatea conservelor de ananas conţin şi suc natural, aşa că nu este nevoie să cumpăraţi variantele cu sirop fără zahăr.

•                      Fructul poate fi lăsat la temperatura camerei o zi sau două sau într-o pungă de plastic, în frigider, trei-cinci zile.

•                      Dacă ananasul este deja tăiat, se păstrează într-un recipient etanş, cu puţin suc propriu, pentru a se păstra proaspăt.

Sugestii de preparare şi servire:

•                      Pentru a prepara un ananas, se foloseşte mai întîi un cuţit pentru a îndepărta baza şi coroana. Apoi se taie în patru, se scoate miezul, se taie felii, se porneşte de la miez spre coajă şi se separă coaja de miez.

•                      Se pot cumpăra dispozitive de curăţat ananas.

•                      Sucurile de ananas sînt o bază minunată pentru prepararea majorităţii sosurilor marinate. Datorită calităţilor de dizolvare a proteinelor ale bromelainei, sucul de ananas este foarte bun pentru înmuierea cărnii.

•                      Salatele de fructe - ananasul este un element important în salate, mai ales în cele tropicale.

•                      Sucul de ananas combinat cu apa este o băutură răcoritoare foarte bună.

Rețetă

Ananas prăjit şi muşchi de porc cu chili cu salată de maestrul bucătar Dave Hamlin

Porţii: 4. Timp de preparare şi gătire: 35 de minute

Ingrediente pentru sosul Chutney:

1/4 cană ardei roşu tăiat cubuieţe mici

1/4 cană ardei verde tăiat cubuieţe mici

1/4 cană ceapă roşie, tăiată mărunt

1 cană ananas proaspăt tăiat cubuleţe mici

1/4 linguriţă chimion

3 linguri oţet de vin din orez

1/2 linguriţă usturoi proaspăt, tocat

2 fire praz, tăiate cubuieţe

1 linguriţă coriandru tocat 1/2 linguriţă praf chili (păstraţi restul)

1/2 linguriţă ghimbir proaspăt, tocat

Ingrediente pentru mușchi:

450 g muşchi de porc

1 linguriţă ulei de măsline extravirgin

4 felii de ananas

1/2 linguriţă praf chili

Sare şi piper după gust

Instrucţiuni:

Se amestecă toate ingredientele pentru sosul Chutney. Se prepară acest sos în timp ce se încălzeşte grătarul. Muşchiul se unge cu puţin ulei de măsline. Se asezonează cu sare şi piper. Se presară chili. Ananasul rămas se taie în felii de jumătate de centimetru grosime. Muşchiul se prăjeşte pe ambele părţi la foc mediu, o temperatură internă de 150'C (în jur de 10-12 minute). în timp ce carnea se prăjeşte, se prăjesc şi feliile de ananas. Ananasul şi carnea se dau deoparte şi se lasă aproximativ cinci minute.

Pe platou:

Se aşază un strat de salată. Ananasul prăjit se pune deasupra. Carnea de porc se taie în felii de un sfert de centimetru grosime şi se aşază in mijlocul platoului, pe ananas. Sosul Chutney se pune cu lingura peste carnea feliată.

Informația este laută din cartea 101 alimente care vă pot salva viața de David Grotto.

Sursa imaginii: adevărul.ro

De ce e bine să consumăm cireșe? Beneficii, recomandări și remedii casnice

Ştiaţi că... cireşele sînt un analgezic natural? La Universitatea din Michigan au fost identificaţi doi pigmenţi din cireşe care blochează enzima numită COX-2, o enzimă care cauzează durerea.

Care este povestea?

Cireşul face parte din familia trandafirului. Este inclus în categoria drupelor, fructe cărnoase cu un singur sîmbure. Cele două tipuri principale de cireşe sînt dulci şi amare (cunoscute şi ca cireşele pentru plăcintă sau tarte). Există multe soiuri de cireşe dulci printre care Bing, Ranier, Lambert, Royal Anne şi Van. Bing este varietatea cea mai cunoscută de cireşe comestibile din Statele Unite ale Americii. Cireşele Montmorency sini cireşele amare folosite cel mai mult la plăcinte. Un cireş poate rodi destule cireşe pentru aproximativ 28 de plăcinte.

Porţia de ştiinţă

Cireşele dulci îşi au originea în Munţii Caucaz, respectiv în Turcia. Cireşele acrişoare sînt originare din Europa Centrală şi de Est. în .impui invaziei normanzilor din 1066, cireşul a fost adus în Anglia. în secolul al XVII-lea, coloniştii britanici şi francezi au adus cu ei cireşe in America de Nord. Cireşele sălbatice sînt originare din America de Nord şi au fost răspîndite în toată regiunea de amerindieni. Cireşii au fost folosiţi ca element decorativ în grădinile franceze din regiunea Midwestern.

Unde sînt cultivate cireşele?

Cireşele dulci sînt cultivate în toată Europa şi America de Nord. Spania, Elveţia, Franţa, Italia, Rusia şi Germania sînt cei mai mari producători din Europa. Cireşele amare sînt cultivate în Statele Unite, Rusia, Germania şi Europa de Est. Germania este pe primul loc în producţia de cireşe la nivel mondial, urmată de Statele Unite. în Statele Unite, cireşele dulci sînt cultivate în Idaho, Oregon, Washington şi California. Cireşele amare sînt cultivate în Michigan, New York şi Wisconsin.

De ce ar trebui să consumăm cireşe?

Cireşele conţin vitaminele A, C şi B, minerale, calciu, fier şi potasiu şi fibre. Ele sînt o sursă importantă de substanţe fitochimice. Beta-sitosteroul, un sterol care este legat de nivelul scăzut al colesterolului din sînge, şi antocianinele care dau culoarea roşie pot reduce inflamaţiile şi durerea. Quercetina poate ajuta la prevenirea bolilor de inimă. Amigdalina poate reduce răspîndirea şi creşterea tumorilor. Acidul elagic poate ajuta la lupta împotriva infecţiilor bacteriene şi a cancerului. Alcoolul perililic este un antioxidant cu activitate antitumorală. Cireşele amare conţin mai mulţi compuşi fenolici decît cireşele dulci şi sînt de asemenea o sursă naturală de radicali liberi numiţi superoxid dismutază (SOD).

Remedii casnice

Amerindienii foloseau cireşele sălbatice ca inhibitor al tusei. Sîmburii fierbinţi de cireşe erau folosiţi pentru a încălzi paturile în nopţile friguroase. Cireşele sălbatice au fost utilizate împotriva deteriorării dinţilor, pentru prevenirea varicelor şi a durerilor de cap. Cireşele sînt cunoscute ca laxativ şi înlătură constipaţia.

Colacul de salvare

Cancer : Studiile privind cireşele sălbatice sugerează că substanţele pe care le conţin reduc formarea compuşilor aromatici heterociclici, a substanţelor chimice carcinogenice care apar din prăjirea cărnii. Un studiu efectuat pe şoareci a arătat că antocianinele, compuşi fitochimici care se găsesc în cireşele sălbatice, au redus dezvoltarea celulelor canceroase în colon.

Dureri de cap: Consumul a aproximativ 20 de cireşe pe zi poate ajuta la reducerea durerilor de cap, spun cercetătorii de la Universitatea de Stat din Michigan.

Febră musculară în urma exerciţiilor fizice: Bărbaţii care au băut suc de cireşe amare după exerciţii fizice pentru pierderea greutăţii au avut mai puţină febră musculară şi forţe mai puţin slăbite. (Şi femeile pot avea aceleaşi beneficii, dar acest studiu a avut ca subiecţi numai bărbaţi.)

Gută, artrită, dureri inflamatorii: Cireşele negre sau Bing au proprietăţi antioxidante, dar şi antiinflamatorii, mai ales datorită substanţei numită cianidină, care poate înlătura durerea prin cristalele de acid uric. în cadrul unui studiu, bărbaţi şi femei fără probleme de sănătate au mîncat cireşe Bing timp de 28 de zile. Indiciile stărilor inflamatorii au fost reduse şi au rămas la valori scăzute şi o perioadă de timp după ce cantitatea respectivă de cireşe nu a mai fost mîncată. Includerea cireşelor în dietă poate fi o unealtă puternică în prevenirea bolilor inflamatorii, înainte ca acestea să se manifeste prin dureri.

Sănătatea inimii: Un studiu efectuat pe bărbaţi şi femei a relevat că cireşele Bing scad semnele din sînge care arată boli de inimă.

Diabet: Antocianinele din cireşele amare cresc producerea insulinei cu pînă la 50%, a fost descoperit în cazul celulelor pancreatice de animale.

Somn: Cireşele amare Montmorency sînt bogate în melatonină, un antioxidant, dar şi un somnifer.

Secrete în folosirea cireşelor

Selectare şi depozitare:

•                      Cireşele trebuie să fie fără pete sau părţi decolorate. O cireaşă stricată poate cauza deterioarea celorlalte în scurt timp.

•                      Asiguraţi-vă că cireşele pe care le alegeţi sînt cît de coapte doriţi. Nu se mai coc după ce le culegeţi.

•                      Cireşele nespălate se păstrează în frigider cel mult o săptămînă.

Sugestii de preparare şi servire:

•                      Pentru a congela cireşele, se scot codiţele şi se congelează pe o coală de hîrtie de copt. Se pot păstra în congelator pînă la zece luni.

•                      Pentru a scoate sîmburii din cireşe, se foloseşte un cuţit special care taie fructul în două sau alte instrumente speciale.

•                      Pentru mîinile pătate de cireşe, se stoarce zeamă de lămîie şi se clătesc cu apă caldă.

•                      Cireşele se mănîncă simple sau se pun pe îngheţată, în salate şi cereale. Se amestecă în aluatul de biscuiţi sau brioşe, sau chiar în sosurile pentru carne şi peşte.

Cireşele congelate pot fi folosite la plăcintele cu cireşe.

Sursa: 101 alimentwe care vă pot salva viața de David Grotto, ed. Polirom din Iași.

Sursa imaginii: zdravan.ro