Super marți: 6 lucruri pe care s-ar putea să nu le știi despre California, cea mai mare economie din SUA și unde se vorbește cel mai mult spaniola

California este cel mai bogat stat din Statele Unite ... și unul dintre statele cu cele mai grave probleme de trafic

Dacă California ar fi o țară, economia sa ar fi a cincea ca mărime din lume, doar între Germania și Regatul Unit. Produsul intern brut al celui mai populat stat din Statele Unite a fost de aproape 3 miliarde de dolari în 2018, cel mai recent an pentru care sunt disponibile statistici oficiale.

California este cunoscută și pentru plajele sale, precum Malibu.

Puterea californiană este incontestabilă, iar candidații la alegerile prezidențiale o cunosc.
Se sărbătorește așa-numita Super marți, în care 14 din cele 50 de state vor vota și vor fi distribuite 1.357 de delegați, ceea ce va trage o imagine mult mai clară despre cine vor alege democrații să-l înfrunte pe Trump. Este prima dată când California este inclusă în această zi – înainte de a-și sărbători primarii în iunie – iar prezența sa nu este mai mică: statul va acorda 30% din delegați în cursul Super Marți. Delegații sunt importanți, deoarece aceștia vor desemna candidatul oficial al democraților la convenția națională din luna iulie. Vă spunem șase aspecte ale „stării de aur” a coastei de vest pe care poate nu le cunoașteți.

1. Teritoriul său a făcut parte din Mexic timp de aproape 30 de ani
Vastul teritoriu californian a trecut prin mai multe mâini colonizatoare, una dintre ele fiind Mexic.
Republica Mexic a câștigat „California de Sus” din septembrie 1821 și după ce a devenit independentă de Spania.

Mexicul avea aproape patru milioane de kilometri pătrați, între provincii și teritorii, după independența sa din 1821.

„Trecerea de la controlul spaniol la cel mexican a adus noi legi, noi administratori și o schimbare a puterii misionarilor către conducători seculari și familii puternice care au ocupat ranchos”, spune un eseu al istoricului Joshua Paddison și al Universității din California.
Sub puterea spaniolă, franciscanii au stabilit 21 de misiuni în decursul a 60 de ani de control asupra „teritoriilor vaste”, descrie istoricul, care a convertit aproape 54.000 de coloniști nativi în catolicism.

Acest domeniu s-a încheiat cu un decret de secularizare semnat în 1833 de președintele de atunci al Republicii Mexicane, Antonio López de Santa Anna, care a inclus și misiunile Baja California în ordin.

O parte din pământul ocupat de misiuni ar fi fost returnate în orașele originale, dar majoritatea a ajuns în mâinile „albilor californieni sau a imigranților și a noilor veniți bine conectați din Mexic”, notează un articol din biblioteca Congresului SUA.

În perioada controlului mexican, numărul imigranților de origine non-hispanică „a crescut constant”, textul continuă.

Spre deosebire de epoca spaniolă, californienilor li se permitea acum să efectueze operațiuni comerciale cu străini și puteau deține terenuri atâta timp cât s-au naturalizat și s-au convertit la catolicism. Străinii și aceștia puteau deține pământ atât timp cât vor fi naturalizați și convertiți la catolicism.
„În mod ironic, imigrația cetățenilor americani a dus în cele din urmă la pierderea Californiei în 1846”, a menționat Universitatea din California, San Diego, într-un articol web, cu referire la invazia teritoriului de  către armata americană în acel an.

2. Este statul american unde se vorbește cel mai mult spaniola
Din cele aproape 40 de milioane de persoane care trăiesc în California, 10,5 milioane vorbesc spaniolă în casele lor, conform estimărilor recensământului din 2017.

Însă doar 13% dintre hispanici sau latini înregistrați în prezent pentru a vota în SUA El vorbește spaniola ca primă limbă, potrivit unui raport din 2018 al Pew Research Center.

Latinii constituie majoritatea etnică și rasială din California din 2014

California este, de asemenea, cel mai mare stat dintre singurele trei din țară (New Mexico și Hawaii) în care albii non-hispanici nu mai constituie majoritatea rasială sau etnică.

Din 2014, statul și-a schimbat istoric compoziția demografică, iar latinii și hispanicii au depășit alte grupuri rasiale. Astăzi alcătuiesc aproape 40% din populația Californiei.

În plus, acest grup demografic este disproporționat mai sărac în rândul californienilor, cu 52%.

3. Produce 80% din migdale din lume
Migdalul nu este originar din California, dar a fost cultivat foarte mult datorită vremii secetoase și fierbinți a statului.
Peste 80% din producția mondială de migdale provine de acolo, conform estimărilor de la Almond Board of California (ABC).

80% din migdalele din lume sunt cultivate în California.

Migdalele constituie o industrie de 5,6 miliarde USD în Statele Unite, potrivit unui raport al ziarului local The Sacramento Bee anul trecut și reprezintă cel de-al treilea produs agricol din California, după lapte și struguri.

Deși Statele Unite achiziționează între 30 și 40% din producția de migdale din California, restul este exportat.

4. Los Angeles este „capitala închisorii” a Statelor Unite.
„Los Angeles, orașul îngerilor, este de fapt orașul prizonierilor, capitala punitivă a lumii”, a spus istoricul și profesorul Kelly Lytle Hernandez de la Universitatea din California, Los Angeles (UCLA).
Sistemul de închisori din județul Los Angeles găzduia o populație zilnică de aproape 17.000 de persoane în 2016, potrivit cifrelor oficiale.

Sistemul de închisori din județul Los Angeles este cel mai mare din țară.

Acest lucru face ca sistemul penitenciar care are mai multe persoane în arest în Statele Unite, țara care are în general cea mai mare populație de prizonieri din lume.
„Potrivit cercetătorilor în această privință, nu există niciun alt oraș din lume care să închisă mai mulți oameni decât Los Angeles”, a adăugat Lytle Hernández într-un articol publicat de UCLA în 2017.

Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook, este cea mai bogată persoană din California, potrivit Forbes

În 2017, Oficiul Șerifului Județean, care administrează închisorile județene, a gestionat un buget de 798 milioane USD pentru sistemul penitenciar. Acest sistem include închisorile administrate local și în care prizonierii execută pedepse scurte sau sunt ținuți acolo în așteptarea procesului. Controversatul sistem a fost semnalat prin suprapopularea sa, deoarece infrastructurile sale adăpostesc cu 38% mai mulți prizonieri decât ar fi trebuit. Această populație a închisorilor este de 50% latino sau hispanică, potrivit unui raport oficial din 2016.

Potrivit publicației Forbes, anul trecut California a fost statul în care locuiau cei mai mulți miliardari, luând ca cadru lista pe care o formează cei mai bogați 400 de americani. Cei 99 de miliardari cu sediul în stat acumulează o bogăție comună de 690.000 milioane USD, echivalent cu șapte ori mai mare decât bugetul orașului New York. Mai mulți dintre miliardari au sediul în Silicon Valley și lucrează în industria tehnologiei și în giganti precum Google sau Facebook.

6. Los Angeles are cel mai mare câmp petrolier urban din SUA
Mecca cinematografiei hollywoodiene are și o reputație mai puțin decentă: găzduiește cel mai mare câmp petrolier urban din țară. Aproape 3.000 de puțuri de petrol și gaz sunt active în tot orașul, conform cifrelor oficiale consolidate de Universitatea din sudul Californiei.

Sursa: Patricia Sulbarán Lovera. Supermartes: 6 cosas que quizá no sabías sobre California, la mayor economía de EE.UU. y donde más se habla español [online] [citat 6.03.20]. Disponibil: bbc.com

Moldovenii și plecatul la muncă în Europa

Moldovenii mai au încă dorința de a-și lua lumea în cap și să plece la muncă în țările europene și Rusia. Deja care și cum îl doare. Cei mai îndrăzneți și cei mai șmecheri pleacă. Cred eu. Dar și dacă ai deja pe cineva undeva peste hotare și ar putea să te ajute cît de cît. Iar cei plecați de mult timp într-o țară europeană, deja s-au stabilizat acolo si le e ușor să se descurce. Dar ce face unul care nu știe pe nimeni în Italia, Franța, Spania etc. chair dacă vezi tot felul de anunțuri de genul „Lucru legal în Europa”.

Din ce am mai citit eu prin presă, dar și din discuțiile cu unele persoane plecate în țările europene (Italia și Spania), deja și acolo e greu. Nu o să dau nume, dar o persoană de încredere mi-a zis precum că în Italia, unde ea stă deja de cîțiva ani bun „e greu deja de cîțiva ani... Lumea încearcă să mai facă sacrificii, să mai taie din cheltuieli, căci economia nu se ridică și nici nu se prevăd mari îmbunătățiri... Cunosc moldoveni care s-au și întors în Moldova  căci intrau în datorii ca să stea aici... De lucrat nu lucrau dar chirie, servicii comunale și de mîncat trebuie...”

Așa că, mă întreb dacă mai e cazul să te duci prin țări străine. De parcă te-ar aștepta cineva cu brațele deschise. Eu înțeleg că viața italiană, franceză, americană e mai bună decît cea din Moldova, dar oricum, cine te așteaptă acolo? Merită să faci așa un efort? Dacă tot ești pe cont propriu. Și asta pentru că, dacă e să o citez pe respectiva persoană, „eii, viață italiană, de parcă ar fi cevà ideal... 😏 probleme și aici, o țară care nu investește în tineri, familii, copii și deci viitor... Politicieni corupți și furători și aici, sistemul sanitar se înrăutățește din an în an și tot așa aș mai continua, lista e lungă... Foarte mulți tineri emigrează în Germania, Spania, Anglia, SUA ș. a. Ba chiar am auzit cazuri de moldoveni ce au emigrat de aici în Anglia, Irlanda sau Canada, căci au înțeles că mare viitor prosper nu se asteaptă aici... Da, poate e mai bine decît în Moldova, dar cu siguranță țăile de invidiat, din punct de vedere de prosperitate, sunt altele, din păcate...” Așa că, dragi moldoveni, gîndiți-vă. Și încetați să vă întrebați dacă e cazul să pleci în Italia de exemplu. La moment, poate că în țările menționate este bine, dar binele ăsta va sfîrși curînd. Sunt și acolo multe taxe ce se rețin din salarii (Italia, cică ar fi țara unde taxele de stat sunt cele mai mari din Europa), deci salariile ce ajung în buzunarele cetățenilor se micșorează.

Eu înțeleg că te atrage varietatea și frumusețea naturii, istoria și mîncarea tradițională a unei țări, dar cred că avem așa ceva și la noi în țară. Am cunoscut cîțiva voluntari de prin Germania, Spania, Franța care s-au arătat impresionați de natura și mîncarea noastră tradițională. Poate ar trebui să ne uităm ce avem noi și să ne apreciem pe noi la justa valoare. Iar pentru asta, ar trebui să ne schimbăm noi. Și nu uitați de vorba aia „nu te întreba ce poate face statul pentru tine, întreabă-te ce poți face tu pentru stat”. Așa că, hai să păstărm ordinea publică, ca să fie curat ca în Europa. Hai să fim politicoși unul cu altul. Hai să păstrăm ceea ce se face cît de cît pentru noi, cetățenii. Un exemplu ar fi stațiile de troleibuz din Chișinău. Așa cum au fost făcute, deși cred că sunt binevenite - au fos distruse. Ca în final să se cheltuie alți bani pentru restabilire. Deci, hai să păstrăm ce se face. Ca să nu ne întrebăm ce se fac cu banii publici. Decît te-ai duce printr-o țară europeană și ai lucra aiurea - mai bine ai lcura la tine în țară și ți-ai da interesul. Decît te-ai plînge că decît să lucrezi pentru 2000 de lei mai bine stai acasă, mai bine ai lăsa lenea la o parte și ți-ai da interesul. Stînd acasă, nu primești mai mult. Chiar și dacă stai acasă - o să stai pînă ți se termină toate resurse și nu ai după ce bea o cană cu apă. Și lista contină. Așa că... hai să fim gospodari la noi acasă și fără întrebări „de ce nu pleci peste hotare” sau gînduri „să mă duc în Moscova, Italia, Germania.”

Mexicul secolului XX-lea

Înainte de anul 1910, Ciudad de México a fost o capitală liniștită, cu biserici coloniale, înconjurată de sate tradiționale. Conflictele din timpul Revoluției i-au facăut pe localnicii mediului rural să caute siguranța în capitală. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Mexicul a intrat în era industrializată, astfel că valuri de muncitori s-au mutat în capitală, pentru a ocupa locurile de muncă disponibile.

Preşedintele Miguel Alemán (1946-1952) a încurajat dezvoltarea infrastructurii și a atras investițiile naționale și străine în industrie. Partidul Revoluționar Industrial, înființat în anul 1929 a devenit partidul oficial de guvernămînt, adoptînd tricolorul ca drapel mexica și conducînd în maximă sigurnață. Conflictele interne și incapacitatea de a rezolva nemulțumirile țăranilor, dar și ale clasei de mijloc au făcut ca partidele de opoziție să fie complet ineficiente, iar Partidul Revoluționar Industrial nu a fost capabil să mențina starea curentă a lucrurilor.  Din anul 1929 și pînă în 2000, Partidul Revoluționar Industrial nu a pierdut niciodată alegerile prezidențiale.

Economia Mexicului de după cel de-al Doilea Război Mondial a început să crească. Explozia demografică a avut ca urmare și creșterea numărului de cetățeni săraci, iar reformele lui Adolfo Ruiz Cortines (1952-1958) și ale altora nu au reușit să aducă o viață mai bună. Investițiile masive în producția petrolieră au făcut ca economia să fie vulnerabilă la fluctuațiile pieței mondiale pe care se tranzacționau această marfă, iar scăderea prețului petrolului de la începutul anilor ’80 a dus la recesiune și datorii uriașe.

În anul 2000, fostul director de la Coca-Cola, Vicente Fox Quesada a fost ales președinte, din partea ón, care a cîștigat într-o luptă strînsă cu Andrés Manuel López Obrador, un candidat de extremă stînga din partea coaliției dintre partidele muncitorești și cel convergent. 

Partidului Acțiunii Naționale, cu o platformă de centru-dreapta. Reforma politică a avut loc treptat. Fox a urmat în anul 2006 de candidatul PAN Felipe Calder.

Sursa: Mexicul în secolul al XX-lea. În: Onstott, Jane. Mexic. București, Biblioteca Adevărul, 2010, pp. 32-33.

Sursa imaginii: www.speakerpedia.com