Autor Interviu: scriitoarea britanică Sophie Kinsella

Sophie, în vârstă de 49 de ani, locuiește la Londra cu soțul ei Henry și cei cinci copii ai lor. De asemenea, a scris mai multe romane sub numele ei real, Madeleine Wickham. Romanul I Owe You One a fost lansată în februarie 2019.

Autoarea a fost de acord să dea un interviu despre viața de familie, inspirația și procesul ei de scriere ...

Cum l-ai cunoscut pe soțul tău, Henry?

Henry și cu mine ne-am întâlnit în prima noapte la universitate. M-am dus la un concert unde cânta Randy Newman’s Short People și, când l-am auzit, m-am îndrăgostit de el, deși a dedicat piesa unei alte femei din public. Îmi place la un bărbat o voce drăguță! Ne-am căsătorit la un an după ce am părăsit universitatea, unde studiasem economia. Aveam 21 de ani și îmi doream o nuntă mare și grozavă, cu o rochie uriașă puffy, cu margele, dantelă și tren. Punctul meu de referință al stilului ar fi fost cartea Cenușăreasa Ladybird!

Cum ați început să scrieți romane?

Am devenit jurnalist financiar, dar mi-am dat seama că vreau să scriu o carte. M-am inspirat din scriitori precum Joanna Trollope și Mary Wesley, dar habar n-am cum să fac asta. Pe atunci, am scris sub numele meu real de Madeleine Wickham. Am luat un roman al lui Jilly Cooper și am scris capitol cu capitol, observând ce s-a întâmplat în fiecare, pentru a vedea cum a făcut-o. Apoi am început să scriu în timpul liber. Veneam acasă de la serviciu și scriam toată noaptea și tot weekendul. A durat doar câteva luni să scriu primul meu roman, The Tennis Party.

Care a fost unul dintre cele mai mari momente din cariera ta de autor?

Fiind acceptată de un agent, atunci vânzarea cărții mele către un editor într-o licitație a fost momentul în care viața mea s-a transformat. Aveam 24 de ani și eram într-un nor de extaz. Am căutat agenți în Writers’ & Artists’ Yearbook, un ghid pentru scriitori despre cum să fie publicat și l-am trimis. Când unul m-a luat de fapt, am fost uluită.

Cum îți planifici romanele?

Îmi place să complotez un roman și mi-am schimbat metodele de-a lungul anilor. Acum folosesc carduri de fișiere. Notez întorsăturile complotului pe fiecare, apoi le agit pe o masă sau o tablă. Tastez, de asemenea, un plan de capitol, apoi îl scriu pe fișierele de fișiere și mă uit la el pentru a obține o imagine de ansamblu - apoi o fac din nou mai detaliat. Așa că am o mulțime de sisteme.

De ce ai un nick-name?

Mi-am schimbat numele în Sophie Kinsella (Sophie este prenumele meu și Kinsella este prenumele mamei mele), deoarece romanele erau atât de diferite de cărțile mele Madeleine Wickham, care au teme și personaje mai întunecate. Am găsit o nouă voce și un mod de a scrie și mi s-a părut captivant. Sophie este mai rapidă și amuzantă, cu un sentiment al ridicolului pe care nu l-am mai avut până acum.

Unde scrii?

Când copiii mei cei mai mari erau mici, scriam în sanctuarul dormitorului meu. Ascult mereu muzică tare, care este un fel de barieră. Asta înseamnă că sunt în bula mea de sunet pe care nimeni nu o poate pătrunde. Acum, lucrul cu cinci copii apropiați este o provocare, așa că am un birou în apropiere. Aș putea rămâne târziu dacă încerc să respect un termen limită sau aș putea pleca la prânz când îmi voi termina cuvintele.

Care este cea mai mare indulgență a ta?

De mult timp, cea mai mare îngăduință a mea a fost mai degrabă timpul decât lucrurile. Când văd o pagină goală în jurnalul meu, este o delectare. Apoi, îmi place să plec cu familia în undeva la o terasă și să mă bucur de experiență. Dacă am doar o oră liberă, atunci este un pahar de vin și o baie fierbinte.

Cine sunt cei mai mari susținători ai tăi?

Am câteva prietene cu adevărat grozave. Aș include și cele două surori ale mele mai mici. Partenerii sunt geniali, dar nu există nimic asemănător cu prietenii tăi. Am sărbătorit împreună, ne-am susținut reciproc, am fost la cumpărături și am probat haine împreună. Mă simt parte din povestea lor și ei fac parte din a mea.

Interviul a fost publicat pe site-ul womanandhomemagazine.co.za pe data de 4 martie 2019.

Romanul lunii decembrie: La cumpărături de Crăciun de Sophie Kinsella

În luna decembrie obișnuim să citim romane ce au ca subiect sărbătorile de iarnă. Luând în considerare că Sophie Kinsella e una din scriitoarele mele preferate, am citit romanul La cumpărături de Crăciun. Romanul a apărut la editura Polirom din Iași în anul 2019; traducere și note de Vali Florescu.

Romanul La cumpărături de Crăciun este cel de-al nouălea roman al seriei acelaşi personaj adorabil, care iubeşte cumpărăturile (chiar şi online), iar pe cele pentru Crăciun, în mod special. Becky, eroina principală a romanului, lucrează împreună cu Suze (prietena ei din copilărie) în magazinul de suvenire al acesteia, e dinamitată însă de vestea dată de părinţi, care o anunţă că se mută o vreme în Shoreditch (cea mai hipsterească zonă a Londrei) şi că îi revine sarcina de a organiza petrecerea de Crăciun a familiei. Din acest moment începe o cursă nebună (sursa unora dintre cele mai comice şi mai emoţionante pagini ale cărţii) după cel mai potrivit cadou pentru Luke, pentru Minnie şi pentru toţi cei dragi, amestecată cu eforturile disperate ale lui Becky de a ţine totul sub control şi, într-un final, de a le oferi invitaţilor săi cea mai frumoasă petrecere de Crăciun. Luând în considerare nebunia evenimentelor dinaintea Crăciunului au loc evenimente neașteptate. După ce Becky organizează petrecerea pentru Crăciun primește vestea de la invitați că nu vin. De aici se încep întrebările: de ce nu vin?, ce s-a întâmplat?, ce a făcut greșit? Împreună cu soțul ei Luke, merge pe la părinți și prieteni să afle motivul de ce nu vin. Motivele lor au fost destul de neașteptate pentru Becky. În fine! Emoții și umor în tot romanul. E un roman plăcut la lectură după o zi grea de serviciu. REferințe critice „Becky este acelaşi personaj harnic şi fermecător care vrea să facă lucrurile ca la carte, dar care o dă în bară şi ajunge de obicei în situaţii dureros de comice. Romanul e un hohot de rîs care-i va delecta deopotrivă pe fani şi pe cititorii dornici de o poveste de Crăciun îmbietoare.” (Kirkus Reviews) „Celebra eroină a lui Sophie Kinsella, Becky Bloomwood, revine în cel de-al nouălea roman din seria Shopaholic, o delicioasă odă închinată cumpărăturilor, de data aceasta... de Crăciun. Becky este mai impulsivă şi mai adorabilă ca niciodată. Kinsella ne oferă un nou capitol din viaţa eroinei sale...” (Publishers Weekly)

Continuarea fragmentului poate fi citită aici.

Suprinde-mă, cel mai nou roman al scriitoarei londoneze, Sophie Kinsella

Romanul Suprinde-mă a apărut în anul 2019 la editura Polirom din Iași și a fost tradus de Ines Hristea. Titlu original: Suprise Me.

Dan și Sylvie e un cuplu fericit. Au două fete gemene. Ambii au serviciu de care sunt mulțumiți. Dan și Sylvie par a fi fericiți până la proba contrarie. La un moment dat realizează că viața e înainte și... se întreabă dacă nu se vor plictisi până „moartea îi va despărți”. Așa că, decid să își facă surprize de tot felul.
Totodată, Sylvie are impresia că își cunoaște soțul foarte bine. Asta până în momentul în care află că Dan încuie un telefon mobil într-un sertar. Și de aici apar întrebările? De ce? Ce ascunde Dan? Are o amantă?
Reușind să îi fure cheile de la sertar, Sylvie citește sms-urile trimise unei doamne pe nume Mary. Inițial, a crezut că e vorba de fosta iubită. Realitatea a fost cu totul alta.
De fapt, Dan i-a ascuns un secret în ceea ce privește situația tatălui său. Află că tatăl ei nu a fost cine a crezut ea că e.

Dacă nu ai citit încă acest roman, ți-l recomand cu încredere. Deși prima impresie ar putea să nu fie cea mai bună, dorind să renunți la finalizarea lecturii. Dar răbdare. Îți va plăcea cu siguranță.

Sursa imaginii: polirom.ro

La cumpărături în Las Vegas de Sophie Kinsella de la editura Polirom

Romanul La cumpărături în Las Vegas a apărut la editura Polirom din Iaşi în anul 2016. Titlul original al romanul este Shopaholic to the Rescue.

În romanul La cumpărături în Las Vegas de Sophie Kinsella, Becky a pornit într-o misiune de salvare care o va purta în oraşul Las Vegas. Tatăl său şi soţul lui Suze, cea mai bună prietenă a lui Becky. În toată aventura asta merge şi Luke, Suze, soţul şi mama lui Becky, Alice-picioare-lungi şi Janice, o prietenă a mamei lui Beck. 

Nici nu au început bine drumul spre Las Vegas că au şi fost opriţi de poliţie. „Un poliţist se îndreaptă spre autorulota noastră închiriată Clasa C, de şapte metri şi jumătate... E genul ăla de poliţist american cu aer cool, cu ochelari de soare tip oglindă şi bronzat, care te bagă în sperieţi. Inima începe să-mi bubuie şi mă uit din reflex în jur după un loc în care să mă ascund” afirmă Becky la începutul cărţii.

Aventura călătoriei lor începe cu stângul, dar asta nu înseamnă că nu se descurcă până la urmă. Pe parcursul aventurii îi găsesc pe ceilalţi prieteni a tatălui. Toţi sunt evazivi când vine vorba de ce se întâmplă, de fapt. Dar cel mai important e că Becky începe să îşi pună întrebarea de ce tatăl ei a ales să-i pună numele Rebecca... 

Odată ajunşi în Las Vegas, se cazează la un hotel. Becky şi Suze sunt supărate, învinuindu-se reciproc. În final misterul e dezlegat. Suze îi destăinuie lui Becky că şi-a înselat soţul şi acum e şantajată. 

În fine. Până la urmă toate problemele se rezolvă. Suze se împacă cu soţul ei, care îl credea deja pierdut. Tatăl le explică care e faza cu invenţia şi prietenii săi din copilărie şi toată lumea e fericită.

Sursa imaginii: casa del libro

Viaţa mea nu chiar perfectă de Sophie Kinsella

Cînd am văzut că a apărut romanul ăsta, mi-am zis că trebuie neapărat să mi-l cumpăr. Aşa că, mi l-am cumpărat, citit şi impresiile nu au încetat să apară încă de la primele pagini ale lecturii.

Viaţa mea nu chiar perfectă
de Sophie Kinsella

Viaţa mea nu chiar perfectă este povestea lui Katie Brenner, o tînără promiţătoare, care locuieşte în Londra, aflată la primul ei job important. Cînd Katie crede că lucrurile merg din ce în ce mai bine, se trezeşte concediată de Demeter, şefa arogantă. Neştiind încotro s-o apuce, Katie se întoarce la ţară, în Somerset, unde locuiesc părinţii ei, cu visurile spulberate şi îşi face o profesiune de credinţă din încercarea de a-şi ajuta tatăl cu mica lui afacere, o fermă aproape falimentară. Asta fără să le spună care e situaţia ei precum că ar fi şomeră. În timp ce îşi ajuta tatăl şi mama vitregă în organizarea activităţilor şi adminstrarea afacerii, îşi căuta de lucru, expediind CV-uri la diverse organizaţii.

În timp ce administra cu succes afacerea, respectiv, aprecierile nu au întîrziat să apară. Pentru că o administrare bună presupune activităţi pe măsură, mîncare bună, clienţi mulţumiţi şi... recenzii bune pe TripAdvisor.

Într-o bună zi, la fermă îşi face apariţia Demeter, prilej pentru Katie să-şi pună întrebări cu adevărat importante: Ar trebui să lupte ca să-şi recapete viaţa din Londra? Ar trebui să se răzbune pe fosta ei şefă? Sau să aibă încredere în Alex, tînărul care intră în viaţa ei cînd totul pare că se prăbuşeşte?

Reflecţii din carte:

Deci ai de ales între inimă şi raţiune.

E amuzant cum seamănă viaţa asta cu un balansoar: unele lucruri se ridică, în timp ce altele se prăbuşesc.

Ştii ce vrei şi faci să se întâmple, fără să distrugi nimic. E o artă şi asta.

E în firea omului să spere imposibilul.

- Ba nu, nu e deloc în regulă, e greu să găseşti echilibrul între două cariere solicitante, şi doi copii... Expiră, ridicîndu-se iar în fund. James a încercat cu disperare să nu îşi dorească slujba asta care îl tenta, din cauza presiunii pe care ar fi pus-o asupra mea. În vremea asta, eu eram atît de concentrată la jobul meu, că nici nu am remarcat. Dar ieşim noi la liman. Poate o să regîndim complet totul... Tace. Oricum. Ce tot zic? Asta n-o să mai fie acum o problemă, nu-i aşa? De acum o să fiu mereu acasă. Îmi zîmbeşte trist. E avantajul faptului de a fi şomeră.

Pot să fac orice, să mă duc oriunde, să fiu orice.

Critică:

„Katie este o eroină învingătoare, una dintre concurentele de succes ale lui Becky Bloomwood.” (Kirkus Reviews)

 „Un roman strălucitor, inteligent despre social media şi despre poveştile pe care ni le spunem unii altora.” (People)

 „Sufletul acestei cărţi e prietenia femeilor… O carte plină de înţelepciune adevărată atît pentru fanii lui Sophie Kinsella, cît şi pentru noii ei cititori.” (The Washington Post)

În căutarea lui Audrey de Sophie Kinsella

Iată că am citit şi romanul În căutarea lui Audrey de Sophie Kinsella. Puţin plictisitor la început, dar până la urmă, subiectul romanului, îţi captează atenţia. Important de menţionat e că romanul are ca subiect doi  adolescenţi şi e inclus în colecţia Junior a editurii Polirom din Iaşi. 

E un roman cu şi despre adolescenţi, aşa că... părinţilor cu adolescenţi în casă le va fi interesantă această carte.

Subiectul romanului e Audrey, care poartă tot timpul ochelari cu lentile negre. Nu-i scoate nici măcar în casă. Nu iese niciodată în oraş, rar când schimbă  două vorbe cu cineva pe care nu-l cunoaşte şi i se pare aproape imposibil să se uite în ochii oamenilor. 

Lui Audrey i se face o programare la un psiholog, unde urmează nişte recomandări. Se împrieteneşte cu Linus, un prieten al fratelui ei şi discută cu el problemele cu care se confruntă. Acesta chiar se oferă să o ajute să-i rezolve problema emoţională şi frica de a ieşi şi vorbi în public. 

O altă problemă de familie ar fi faptul că şi Frank, fratele lui Audrey îşi petrece timpul în faţa calculatorului, jucîndu-se mai tot timpul, spre frustrarea mamei. Deşi îi interzice accesul la calculator, Frank a găsit soluţie să se joace în timpul nopţii. Asta până când e prins de maică-sa. Ce a urmat... e o adevărată epopee. 

Până la urmă, toate problemele se rezolvă. E o carte amuzantă, chiar dacă e şi un roman psihologic. Este o poveste despre iubire şi încredere la vârsta adolescenţei.

E un roman scris într-un stil mai diferit de ceea ce sunt obişuită. Dar e scris simplu şi amuzant. 

La cumpărături cu sora mea de Sophie Kinsella

V-am zis eu vreodată că îmi plac cărţile scrise de Sophie Kinsella? Dacă nu aţi ştiut, să ştiţi de acuma în colo. ;)

Recomand romanul La cumpărături cu sora mea. Dar mai întîi de toate să menţionez un lucru important, dacă pot spune aşa. Sophie Kinsella are o serie de romane titlul cărora începe cu La cumpărături sau ceva de genul. Recomand mai întîi să citiţi romanul Mă dau în vînt după cumpărături şi La cumpărături în rochie de mireasă, romane care voi "vorbi" în postări ulteriore. Deşi nu se menţionează că ar veni în volume ori ceva de genul, deja îţi dai seama de asta doar dacă îi citeşti cărţile şi îţi dai seama care şi cum urmează. Urmează romanul La cumpărături cu Minnie despre care puteţi citi aici o impresie.

În romanul La cumpărături cu sora mea, Becky este acum măritată cu Luke, dar a rămas acelaşi personaj ieşit din comun, gata să fugă pe cărbuni încinşi dacă la capătul lor se află ceva interesant de achiziţionat, saucarre omite să-i spună soţului ei că a comandat o masă cu zece scaune din Sri Lanka, uitînd cu desăvîrşire că mai cumpărase una din Danemarca. La întoarcere din luna de miere, Beckz descoperă că are osoră mai mare cu doi ani, Jessica, de care tatăl său nu ar fi avut nicicînd habar. Becky n-a mai fost de mult atît defericită. Tot ea, Becky se străduieşte din răsputeri să stabilească o relaţie cu Jess, dar încercările ei se soldează cu un eşec catastrofal. Simţindu-se brusc părăsită detoţi cei dragi, Beckz face o ultimă tentativă de reconciliere cu Jess. În urma unor aventuri, pline de umor, de tensiune şi de emoţie, Becky se împacă atît cu sora ei (constatînd că se aseamănă mai mult decît a crezut), cît şi cu Luke, pe care credea că l-a perdut definitiv. 

E un roman interesant. Becky, ca de obicei, se ţine de şotii în ceea ce priveşte cumpărăturile dar de fiecare dată reuşeşte să scape. Chiar dacă Luke, pe post de soţ în această carte... se tot supără pe Becky şi cumpărăturile ei exagerate.

Dar iată, să afli la cei 30 de ani că ai o soră... e ceva. Şi cînd încerci să mai stabileşti o relaţie cu ea... tot e ceva. şi nu întotdeauna îţi reuşeşte să o faci cum vrei tu. Stabilirea unei relaţii cu cineva, mai ales dacă ţi-e soră e cam dificil. Felul cum reuşeşte Kinsella să relateze evenimentele te faci să rîzi cu lacrimi. Dar dă şi dovadă de diplomaţie cum să descrie evenimentele în aşa fel încît lucrurile să se termine cu bine. Că na, nu stă bine la două surori, chiar dacă sunt surori vitrege, să fie supărate una pe alta. Mai ales cînd merg la cumpărături. :)

Iată un fragment de text:

Voi, cei care aveţi o soră, fie mai mare, fie mai mică, cum vă descurcaţi atunci cînd mergeţi cu ea la cumpărături? Şi cît de bine vă înţelegeţi?

Ce zic alţii despre carte:

Nu aştepta lichidarea de stoc pentru a cumpăra această carte extraordinar de haioasă.

US Weekly

Sophie Kinsella este o scriitoare înzestrată cu veritabil talent comic.

The Boston Globe

Dacă înţelegi că o pereche de sandale cu toc şi paiete poate fi sacră, această carte a fost scrisă pentru tine.

People

Dependenţii de teleshopping şi cei care îşi fac veacul prin malluri vor fi înîcntaţi.

Publishers Weekly

Sursa imaginilor: elefant.ro şi pravaliacucarti.ro

Supermenajera de Sophie Kinsella

Am citit pentru a nu știu cîta oară romanul Supermenajera din colecția de cărți a lui Sophie Kinsella.

Este o carte care oarecum ma impresionat. Deși face parte din categoria cărților de bulevard, colecția CHIC a editurii Polirom, eu o recomand cu plăcere. 

În această carte, veți face cunoștință cu Samantha Sweeting, o fată de 29 de ani, pe cale să devină asociat la o prestigioasă firmă londoneză de avocatură Carter Spink. În ziua în care urmează să i se comunice dacă va fi numită partener la această firmă,  făcîndu-și un pic de ordine în biroul ei, găsește un memo de la un coleg de serviciu, Arnold, în care urma să găsească atașat certificatul de emitere a titlului de credit pentru o companie, Glazerbrooks Ltd, să înregistreze un împrumut. E un memo pe care nu la văzut niciodată și nimeni nu i-a spus. Convinsă fiind că a făcut o greșeală impardonabilă, pleacă de la firmă. Merge pe străzile Londrei incapabilă de a mai gîndi, urcă într-un tren în care nu știe unde o ducă, coboară la o stație de care habar nu avea unde coboară și... se trezește la o familie care erau în căutarea unei menajere. 

Se angajează pe post de menajeră deși habar nu are să gătească, să coase, să calce haine. Bine, că le învață pe parcurs, fiind ajutată de... mama grădinarului familiei la care lucra. Bine, fără ca să știe stăpînii ce face ea, evident. Viața de menajeră se dovedește a fi tihnită, și nu lipsită de satisfacții. Avea program stabil, orele și week-end-uri libere doar pentru ea, în comparație cu viața pe care o ducea la Carter Spink. A descoperit o nouă viață, și... o iubire. 

Deși a lucrat vreo 7 ani la firma de avocatură, Carter Spink, totuși, află de la cineva cu un coleg, Arnold Saville, vrea să plece. Surprinsă de acest fapt, Samantha, caută informații pe internet, pune lucrurile cap la cap și își dă seama că nu a făcut nici o greșeală cu acel memo. Nu e vina ei.

Deși își rezolvă problema cu colegii ei de la Carter Spink și numele ei e reabilitat, acest fapt nu o împiedică să revină la meseria ei de menajeră, care, cică îi place.

O carte cu mult umor aș zice, este scrisă cu farmec și inteligență, specific autoarei, Sophie Kinsella. 

Sursa imaginii: www.elefant.ro

La cumpărături cu Minnie de Sophie Kinsella

În ultima apariție din La cumpărături..., Rebecca Brandon, născută Bloomwood, atacă din nou, împreună cu fiica ei, Minnie, în vîrstă de doi ani, care deja a preluat din obiceiurile mamei: determinarea precoce și dependența de produsele cu etichetă de marcă. Mai rău, Minnie pare să fie însăși întruchiparea vocii din capul lui Becky, care n-o lasă să spună nu, cînd vine vorba de hainele de designer, cu cele mai drăguțe accesorii. Criza financiară lovește și familiei Rebeccăi, astfel, încît Luke, capul familiei, își pune soția la punct (în materie de cumpărături, evident). Însă cînd se apropie ziua de naștere a lui Luke, Rebecca, sau Becky, încearcă să organizeze o petrecere surpriză, cu un buget limitat. Situația scapă de sub control, dar pînă la urmă finalul e fericit. 

E o carte interesantă, cu momente hazlii și amuzante. Dacă treceți printr-o perioadă mai stresantă vă recomand să citiți această carte. Cu siguranță vă veți descărca emoțiile negative și veți avea o altă dispoziție. 

Orașul Londra în cărţi

Fiecare din noi are un oraș pe care ar vrea să-l viziteze și asta din cauza recomandărilor prietenilor ori din informațiile pe care le-a citit. Ei, uite că am ajuns să îndrăgesc acest oraș, Londra în urma unor cărți citite recent, a unor filme, dar și din unele emisiuni televizate. De exemplu, am aflat că platourile de filmare a seriei Harry Potter au devenit obiectiv turistic. Deci, de ce nu aș include și asta în lista mea de dorințe pe care aș vrea să le văd. Ca să nu mai zic că un actor ce a jucat în această serie, a devenit unul dintre actorii mei preferați. E vorba de Allan Rickman.

Dacă tot suntem la capitolul cinematografie, l-aș include aici și pe actorul Hugh Grant, care mi-a devenit foarte simpatic și am văzut multe filme cu el.

Un alt film care face referință la acest oraș este Ce vrea o fată (titlu original – What a girl want). Pe fundal se vede multe obiective turistice care sunt recomandate turiștilor. Una e să citești și să vezi poza de ansamblu și cu totul altceva e să mai vezi filmat toate acestea. Așa că...

După cum spuneam, o motivație în plus ar fi și unele cărți citite. E vorba de unele cărți din colecția CHIC a editurii Polirom, unde autoarele au reușit de minune să descrie aceste obiective turistice ale Londrei destul de reușit.  E vorba de Turnul Londrei, Podul Power Bridge, Palatul Buckingam, Turnul și Ceasul Big Ben, etc. (deși în filmul Ce vrea o fată putem vedea cei doi protagoniști principali cum se plimbă pe acest Pod Power Bridge).

Chiar azi am terminat de citit cartea Fata fantomă de Sophie Kinsella. Sunt secvențe în care o londoneză sadea întreba un american venit în oraș dacă a vizitat unele obiective ce merită a fi văzute. A fost deranjată de dezinteresul americanului față de orașul ei.

Un argument din roman în favoarea vizitării Londrei:

-          „Ce-ar fi să te duci să vizitezi un pic orașul? Te-ai putea duce să vizitezi clădirea Gerkin [1] sau la Harrods...” [2]

Sau dialogul cu americanul:

-          Și de cît timp ești aici?

-          De cinci luni.

-          Și cum ți se pare Londra?

-          Cum, dar trebuie neapărat! Nu mă pot abține, iar entuziasmul meu înnăscut preia comanda. Ar trebui să te duci la Ochiul Londrei [3], la Convent Garden, și pe urmă ar trebui să te duci cu barca în Greenwich...

-          Poate. Sînt destul de prins cu serviciul.

E cel mai deprimant lucru pe care l-am auzit vreodată. Cum să te muți într-un oraș și să nu faci un efort de a-l cunoaște? [4]. Cît de îngust la minte trebuie să fii ca să faci asta? Ce fel de om e ăla care nu e interesat să viziteze unul din cele mai mari orașe ale lumii? [se întreabă Lara, eroina principală a cărții, mai ales ea londoneză get-beget a luat acest fapt destul de personal și chiar ș-a simțit ofensată de răspunsul americanului]. Nu merită să locuiască aici [5]. După cum afirmă Lara, un alt motiv pentru a vizita acest oraș este că Londra unul dintre cele mai fascinante, istorice și incredibile orașe din lume [6].

În acest context pot spune că acestea ar fi cîteva motive suficiente de a vizita acest oraș, mai ales că autoarea cărții, Sophie Kinsella, e o londoneză și... știe cum să scrie și cum să motiveze cititorul. A scris destul de frumos despre Turnul Londrei, unul dintre cele mai importante și vechi monumente ale Londrei, Bijuteriile Coroanei, turul Străjerilor și Palatul Medieval.

Se face referință și la City of London, un cartier numit simplu City care este entitatea administrativă a orașului Londra situată în centrul, sud-vestul Regatului Unit, la marginea vechii cetăți medievale a Londrei. Panorama regiunii City of London. La moment, City-ul este principalul centru financiar al Regatului Unit și cel mai mare centru financiar al lumii, alături de New York City. Printre atracțiile turistice se numără Banca Angliei, monumentul dedicat Incendiului din 1666 și 30 St Mary Axe.
În acest context ar mai fi și o altă afirmație de genul n-aș schimba o Londră însorită pe nici un alt loc de pe pămînt. Las altora sudul Franței, Insulele Caraibe și escapadele în Mallorca. Priors Hill scăldat de razele soarelui e locul pe care îl ador. 

1. Clădire de birouri de o sută optzeci de metri înălțime, considerată o capodoperă arhitectonică și construită de arhitectul Norman Foster în cartierul financiar al Londrei, inaugurată în 2004.
2. Kinsella, Sophie. Fata fantomă / S. Kinsella; trad. din limba engleză și note de Vali Florescu. – Iași: Polirom, 2009. – P.  156
3. London Eye, cunoscută și ca „Roata Mileniului” și inaugurată în 1999, este a doua roată Ferris ca înălțime din lume (o sută treizeci și cinci de metri) și a devenit cea mai populară atracție turistică a Londrei, cu peste trei milioane de vizitatori pe an.
4. Kinsella, Sophie. Fata fantomă / S. Kinsella; trad. din limba engleză și note de Vali Florescu. – Iași: Polirom, 2009. – Pp. 193-194.
5. Kinsella, Sophie. Fata fantomă / S. Kinsella; trad. din limba engleză și note de Vali Florescu. – Iași: Polirom, 2009. – P.  200.
6. Kinsella, Sophie. Fata fantomă / S. Kinsella; trad. din limba engleză și note de Vali Florescu. – Iași: Polirom, 2009. – P.  314.
7. Green, Jane. Eu și soacră-mea / J. Green; trad.. de Alina Popescu. – Iași: Polirom, 2008. – Pp.  404-405.

Alte cărţi despre Londra sunt:

• Doamna Dalloway de Virgina Woolf;
• David Copperfield de Charles Dickens;
• London Fields, al lui Martin Amis;
• Anglia, Anglia de Julian Barnes;
• Sâmbătă de Ian McEwa;
• Hawksmoor de Peter Ackroyd;
• Cartea lui Dave de Will Self;
• Crash al lui J. G. Ballard;
• Aventurile intime ale unei prostituate de lux londoneze, semnata Belle de Jour;
• Sex, shopping si un roman de Alain de Botton;
• Colecţionara de parfumuri interzise de Kathleen Tessaro.

Tony Parsons şi Zadie Smith sunt alţi doi autori care scriu despre oraşul Londra.
Sursa imaginilor:
1. www.infotour.ro

2. www.trbls.com

3. http://ro.wikipedia.org/wiki/City_of_London