Interviu // Valentin Astafi: Prin aceste versuri, am încercat să redau stări și emoții pe care le-am trăit de-a lungul celor trei ani de când sunt îndrăgostit

Valentin Astafi este născut la data de 11 august 1997, în satul Albinețul Vechi, raionul Fălești. A absolvit Facultatea de Istorie, Specialitatea Istorie și limbă engleză, de la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” în anul 2019. A făcut și un masterat în Filozofie la Universitatea de Stat din Moldova, programul de studii – Globalizare: Istorie, Politici, Culturi europene, absolvind cu succes în anul 2021. Din anul 2019 activează ca bibliotecar la Filiala „Onisifor Ghibu” a Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” din Chișinău. Din anul 2021 este șef sector la Biblioteca „Onisifor Ghibu”. Este căsătorit și are 2 copii.

Valentin a scos la lumina tiparului prima sa carte de poeme. În context, am decis să discutăm la temă.

 

Daniela Gorincioi: Recent, a văzut lumina tiparului prima ta carte de poeme, Cine sunt. Ce te-a motivat să scrii?

Valentin Astafi:  Primele poezii mici le-am scris încă în adolescență. Păcat că ele s-au pierdut. Apoi, am reluat scrisul deja când am cunoscut-o pe soția mea. Ea a fost muza ce m-a determinat să încep a scrie din nou, și anume a scrie versuri de dragoste, nu pentru copii. Desigur, am mai scris poezii și despre alte persoane din viața mea, despre stări în care mă aflam, dar per general, aproape toate poeziile sunt dedicate soției mele – muzei mele.

„Debutul meu” în poezie datează din luna februarie 2021, atunci când printr-o coincidență am avut deja cui dedica poezii. Până atunci nu mă gândeam să scriu poezie, dar am mai scris una cu puțin înainte de luna februarie. Una singură...

DG: Atunci când dorești să faci ceva, în cazul tău, să scrii versuri, contează foarte mult susținerea celor din jur. În ce măsură ai fost susținut de cei dragi ție?

VA: De când am început a scrie poezie, mereu au fost persoane care m-au susținut în a continua, de a merge înainte. Multă susținere am avut și întru editarea acestui volum de versuri... Prietenii și rudele mă întrebau mereu - când apare și primul tău volum... Sigur, a contat foarte mult susținerea din partea familiei și a rudelor care și acum mă susțin și îmi sunt alături.

DG: Ce emoții ai avut când ai ținut în mână volumul de poeme „Cine sunt”?

VA: Și acum țin minte momentul când Dl Igor Condrea m-a telefonat și mi-a comunicat că volumul este gata și în curând îl voi ținea în mână. Desigur, într-un cuvânt aceste emoții nu pot fi descrise, dar dacă e să fiu concis – Euforie. Am simțit cum visul meu devine realitate, cum sunt inundat de o mulțime de emoții diverse, de la fericire la îngândurare și melancolie. În acea zi, am lecturat din propriul volum de versuri – iar emoțiile pe care le-am trăit alături de soție și copii sunt de nedescris.

DG: Ce te inspiră pe tine atunci când scrii versuri?

VA: Inspirație vine de oriunde, doar îmi imaginez unele momente când sunt alături de muza mea, și cuvintele singure se înșiră pe hârtie. De asemenea, natura este cea care mă inspiră, îndeosebi îmi place să scriu poezii atunci când plouă. În acest volum sunt mai multe poezii care țin anumite de acest fenomen al naturii. Dar ca și fiecare scriitor am muza mea, cred că deja știți cine e...

DG: Ce ai vrut să spui prin versurile scrie în volumul „Cine sunt”?

VA: Prin aceste versuri, am încercat să redau stări și emoții pe care le-am trăit de-a lungul celor trei ani de când sunt îndrăgostit, de când am întâlnit iubirea vieții mele... Emoțiile sunt atât de puternice, încât nu mai încăpeau în inima mea și am decis să le exteriorizez prin aceste versuri, care pe alocuri sunt prea personale...

DG: Totuși, „cine este” Valentin Astafi?

VA: Valentin Astafi, în primul rând este un om cu vise, vise care merită împlinite, pentru că omul care are vise luptă pentru ca ele să devină realitate, ceea ce am și demonstrat prin apariția acestui volum, și la sigur nu ultimul. 

În al doilea rând, în acest volum, eu, Valentin mă destăinui, mă confesez cititorului, descoperim Valentinul cel îndrăgostit care e gata să meargă până la capăt pentru dragostea sa, pentru a atinge fericirea. Un Valentin copleșit de sentimentul dragostei, dar care trăiește în prezent, în realitate dar cu o viziune clară asupra viitorului. În al treilea rând, pot spune că aici îl regăsim pe acel copil, adolescent, tânăr rebel... care nu s-a pierdut din sufletul autorului nici până astăzi... un rebel incurabil!

DG: Pentru început, cred că mulți debutanți în literatură sunt entuziasmați de prima carte pe care o țin în mână. Spune, te rog, dacă ai scris din plăcere ori te aștepți la un succes? Până la urmă, toți ne dorim un succes și nu e nimic greșit în asta.

VA: Toate poemele sunt scrise din plăcere, și multe sunt dedicate soției mele Patricia, care mereu îmi este alături și mă susține. Cu entuziasm și plin de dragoste am scris practic toate versurile din această carte. Pasiunea se simte în fiecare cuvânt pe care îl veți citi din aceste poezii. Sigur, nu am multe speranțe pentru început, știm cu toții cât de greu se vinde poezia în ziua de astăzi, dar sper la un viitor mai frumos, în care poezia alături de alte genuri literare vor fi mai populare, de fapt cartea în sine va fi mai populară, ceea ce în ultimul timp și atestăm.

DG: Vei mai scrie și alte genuri literare în viitor?

VA: Nu vreau să alerg prin toate genurile literare, cred că poezia mereu va ocupa locul cel mai de sus pentru mine. Însă nu exclud faptul că aș putea scrie și un roman sau proză. Acum pregătesc un mic jurnal adolescentin, dar încă e prea devreme de a oferi mai multe detalii.

Un fapt este cert, voi continua să scriu poezie, restul doar Dumnezeu le știe.

DG: De obicei, scriitorii îți lansează cărțile în diverse locații. Presupun că planifici să faci și o lansare a cărții.

VA: Desigur, o carte trebuie lansată, văzută, apreciată... Ea vede lumina tiparului pentru ca cititorii să o răsfoiască, iar cea mai bună ocazie este lansarea acestei cărți. Astfel, am deosebita plăcere să anunț că în această duminică, 24 martie curent, la ora 12:00, va avea loc Lansarea volumului „Cine sunt...” în sala Nuciferă a Bibliotecii „Onisifor Ghibu”, bibliotecă care mereu rămâne în inima cititorilor dar mai ales a bibliotecarilor care activează aici, printre care și eu. 

Vă aștept cu drag!

Interviu. Gabriela Croitor: Am multe vise, astfel muncesc zi de zi ca visele să devină realitate

Gabriela este elevă la Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu” din Orhei, absolvind treapta primară de învățământ și elevă a Școlii de muzică pentru copii „Gh. Lupoi” din Orhei. Are o pasiune aparte pentru muzică, literatură, actorie și arta vestimentară. La vârsta de 7 ani a scris prima sa carte - „Pisica și prietenele ei” - îndrăgită de mulți copilași.

 

Daniela Gorincioi: Cine este Gabriela Croitor? Povestește-ne pun pic despre tine?

Gabriela Croitor: Sunt elevă în clasa a 6-a la Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu” Orhei și elevă a Școlii dr Muzică din Orhei. Despre mine aș mai adăuga că sunt o fire energică pasionată de muzică, actorie, modă, literatură. Îmi place să-mi petreacă timpul liber în natură. Ador călatoriile și să descoper noi locuri pitorești. Am multe vise, astfel muncesc zi de zi ca visele să devină realitate.

DG: Îți faci studiile la Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu” și la Școala de muzică pentru copii „Gh. Lupoi” din Orhei. Cum reușești să le îmbini?

GC:  Reușesc să le îmbin pe ambele deoarece ceea ce fac, fac din plăcere. Muzică îmi oferă emoții frumoase cu ajutorul căreia pot face față tuturor provocărilor.

DG: De unde vine pasiunea pentru muzică, literatură, actorie și arta vestimentară?

GC:  Toate împreună au devenit parte din viața mea. Toate acestea au început încă din copilăria mea. Primele rime sunt oferite de acasă, unde părinții mau invățat dragostea de frumos. Apoi a urmat grădinița unde am avut parte de tot ce e mai frumos. Treptat, a venit școala unde totul a devenit mai complex dar a continuat ceea ce am început acasă.

DG: La vârsta de 7 ani ai reușit să scrii prima ta carte „Pisica și prietenele ei”. De unde a venit o astfel de idee?

GC: Fiind o fire prietenoasă și iubind animalele, mereu alcătuiam seara diverse povești cu animăluțe, oameni buni la suflet, despre flori... etc. Într-una din zile fiind o zi ploioasă de vară, am văzut o pisicuță stând în ploaie și dragostea pentru ea m-a făcut să încep a scrie.

DG: Unde putem găsi cartea „Pisica și prietenele ei”?

GC: Cartea o puteti găsi în bibliotecile din Orhei.

DG: Intenționezi să mai scrii și alte cărți?

GC: Sigur. Deja e în curs de apariție o carte de poezii, ,,Visul magic". Apoi, voi continua cu alte cărți interesante.

DG: Cum crezi de ce este atât de importantă cartea în dezvoltarea tinerii generații?

GC: Cartea a fost și va rămâne o sursă de dezvoltare. Cartea ne ajută să devenim oameni, să ne realizăm visele, să fescoperim altfel lumea. Citind devenim mai inteligenți, culți, deștepți, astfel devenind o sursă de motivație pentru alții. Cartea ne ajută să avem un vocabular mai bogat, să comunicăm mai frumos, să ne expunem mai bine.

 

 

Șapte poezii de toamnă de la Vladimir Potlog

Vladimir Potlog s-a născut pe data de 9 august 1984 în oraşul Teleneşti. A început să scrie poezii din anul 1995. Prima poezie scrisă a fost poezia „Bradul”. Are la activ aproape 630 de cărți citite. Totodată, a scris și poezii, până acum având la activ peste 300 de poezii. Și-a publicat versurile în ziarele „Plaiul Orheian” în 2002, apoi în „Mâine junior”, în 2008 și în ziarul „Timpul”, în anul 2018. În anul 2019 i-au fost editate trei poezii în ziarul „Literatura și Arta”.

E miez de toamnă

E miez de toamnă în calendar,
Fierbe vinul în butoaie.
Şi din cer iar şi iar
Cad stropi reci mărunţi de ploaie.

E miez de toamnă în calendar.
Şi vântul bate ba mai încet, ba mai tare
Cad frunzele de pe copaci,
Cum se rup filele din calendare.

E miez de toamnă în calendar,
Dar se mai aud cum păsările cântă
Şi crizantemele au înflorit iar,
Toamna seamănă cu o mamă blândă.

E miez de toamnă în calendar
Şi fierbe vinul în butoaie.
Pentru fiecare gospodar,
Toamna este o bucurie mare!

Într-o zi caldă de toamnă

E o zi caldă de toamnă
Şi eu vreau să scriu o poezie.
Despre o frumoasă doamnă,
Care cu privirea ei, sufletul îmi mângâie.

Vreau să scriu un vers frumos
Despre o simplă femeie,
Care mi-a întors lumea mea pe dos
Şi mi-a aprins în inimă a dragostei scânteie.

Buzele ei dulci- amărui,
Vreau să le sărut de mii de ori.
Căci au gust de gutui
Şi parfum de stropi de ploi.

O iubesc la nebunie!
Pe această splendidă doamnă.
Ea e ca o melodie
Cântată într-o zi caldă de toamnă.

Noapte rece de toamnă

E o noapte rece de toamnă
Şi eu visez un vis frumos.
Dar vântul se primblă pe străzi
Trist şi sfios.


E o noapte rece de toamnă,
O frunză cade din pom.
Şi undeva departe,
Adoarme un pui de om.

E o noapte rece de toamnă
Şi se aude cum latră un câine.
Un cocoş sprinten ne anunţă!
Că o nouă zi vine.

E o dimineaţă rece de toamnă
Şi eu m-am trezit din visul meu plăcut.
Privesc la geam şi mă mir,
Cât de repede noaptea a trecut.
 

Ce toamnă frumoasă

Ce toamnă frumoasă
A venit pe meleagul meu!
E fermecătoare ca o doamnă,
E ca un curcubeu.
Ce frumoasă e frunza,
Care cade de pe ram!
E ca raza de soare,
Care bate în al meu geam.
Ce frumos e cerul
În miez de toamnă!
E ca faţa mamei
învelită în năframă.
Ce frumos e strugurele
Care se coace în vie!
Şi este cules de oameni
Harnici şi plini de mândrie.
Ce frumoasă e lumea
În miez de toamnă!
Este ca un copil,
Ce este legănat de a sa mamă

Mi-a fost dor de toamnă

Mi-a fost dor de toamnă;
De frunza ruginie,
De struguri copţi din vie,
Mi-a fost dor de ploaea,
Care cade pe caldarâmuri,
Şi de păsările care se duc rînduri, rînduri.
Mi-a fost dor de tine iubirea mea
De mult uitată,
Şi de nucul falnic care la poartă mă aşteaptă
Mi-a fost dor de tine toamnă aurie ca să pot aştern versuri,
Nostalgice pe hârtie.

Lasă-mă iubite

Lasă-mă iubite să adimir toamna de la geam,
Când alturi pe tine te am.
Lasă-mă iubite să mă joc cu frunza care a căzut în palma ta,
Căci toamna a venit în sufletul meu şi în inima mea.
Lasă- mă iubite să chem toamna în casă,
Căci e aşa de gingaşă, dulce şi frumoasă,
Lasă-mă iubite să alerg prin ploaia aceasta de toamnă,
Căci mi-a fost dor de ea, cum este puiului de a lui mamă.
Lasă-mă iubite să vorbesc cu toamna la fereastră,
Să-i spun să aibă grijă de iubirea noastră.

E miez de toamnă

E miez de toamnă în calendar,
Fierbe vinul în butoaie.
Şi din cer iar şi iar
Cad stropi reci mărunţi de ploaie.

E miez de toamnă în calendar.
Şi vântul bate ba mai încet, ba mai tare
Cad frunzele de pe copaci,
Cum se rup filele din calendare.

E miez de toamnă în calendar,
Dar se mai aud cum păsările cântă
Şi crizantemele au înflorit iar,
Toamna seamănă cu o mamă blândă.

E miez de toamnă în calendar
Şi fierbe vinul în butoaie.
Pentru fiecare gospodar,
Toamna este o bucurie mare!

Jurnalul micului călător din Chișinău de Victoria Fonari

Cartea „Jurnalul micului călător din Chișinău” scrisă de Victoria FONARI a apărut la editura Pontos, Chișinău, în anul 2020. Ilustrațiile sunt realizate de Alexandru Jangă și Andreea Jangă.

Autoarea Victoria Fonari i-a inclus în povestirile sale în calitate de personaje și pe Alexandru și Andreea - copii deosebiți. Avem subiecte și despre dendraiu, și despre denumirea străzilor. Dar pictorii apar în secvența „O întâlnire neașteptată” de lângă Centrul Republican pentru Copii și Tineret, cunoscut și prin abreviatura ARTICO, spațiul interactiv unde lumea este motivată spre creativitate. Cititorii sunt îndemnați să intre în lumea miraculoasă a științei, a învățării. Pentru că aici, la ARTICO, „poți învăța dansuri populare, dansuri sportive, cum să faci roboței. Dar nouă ne place să desenăm, de aceea aici învățăm diferite tehnici de pictură” zice Alexandru. 

Așa că toți elevii deosebiți merg la ARTICO. Pentru că, Andreei, de exemplu, îi place să picteze în acuarelă. 

Cartea reflectă o incursiune a sectorului Buiucani din municipiul Chişinău. Citind cartea, am simţit că mă „plimbam” şi eu prin sectorul menţionat de autoare. Parcul Dendrariu, Piaţa Cantemir, Piaţa Unirii şi străzile Ion Creangă şi Doina şi Ion Aldea Teodorovici sunt binecunoscute în sectorul Buiucani. Totodată, e bun dialog între copil şi mămică în care se explică de ce strada poartă numele soţilor Doina şi Ion Aldea Teodorovici, liceul cu acelaşi nume, cine a fost Ştefan Neaga şi Ion Creangă, biblioteca Târgovişte (şi serviciile prestate de bibliotecă, tot pentru copii isteţi, dar şi multe alte informaţii utile. Ilustraţiile bucură ochiul şi va ajuta micul cititor ca să poată vizualiza mai bine sectorul Buiucani din Chişinău.

Esteo carte informativă şi educativă, utilă pentru părinţi cu pici. Astfel de cărţi sunt necesare.

Dragă copil-minune, te îndemn să descoperi Chișinăul prin aventura lecturii! Împreună cu părinții și bunicii veți descoperi și alte lucruri indete. Scrie-ți ce impresii v-au trezit dvs. acest spațiu. 

Cartea poate fi cumpărată în librării.

4 cărţi de citit. Recomandările de lectură

 Astăzi, v-am pregătit un nou articol marca Istode Sorina Alexandra, cunoscută şi ca „Muza”.

Va aborda din nou un subiect drag sufletului ei, şi anume – cărţile. Am spus „din nou”, tocmai pentru că a mai publicat un articol de acest gen, aici. Însă, în cele ce urmează, vă va aduce în atenţie patru cărţi prezente în topul preferinţelor ei, despre care nu şi-a spus opinia în mod public.

O va face astăzi, chiar pe blog.

**

Hei, hei. Îi mulţumesc Danielei pentru introducere, iar acum, haideți în universul meu literar.

*

„Blestem”  de Ines Dumitru 

Este cartea pe care am descoperit-o la finalul lui 2020.

Cartea mai sus menţionată îl are în prim plan pe Viorel, un gropar care ajută morţii să îşi înţeleagă vieţile.

Coperta este una pe gustul meu, de asemenea şi subiectul, dar şi abordarea aleasă se încadrează fix la preferinţe.

Aşadar, dacă sunteţi pregătiţi să descoperiţi întreaga poveste scrisă sub semnul atipicului, nu staţi pe gânduri.

Personal, mă declar îndrăgostită de această „capodoperă”.

Este fix genul de carte pe care aş citi-o oricând, însă, cel mai important – genul de carte cu care m-aş mândri ca autor.

„Camere de hotel” de Anda Docea 

Sursa: www.hergbenet.ro

Este una dintre cele mai calde și mai sensibile cărți lecturate vreodată.

Recunosc că am citit-o de 2 ori si m-a inspirat teribil.

E atât de intimă, încât îți vine să o citești în gând, de frică să nu perturbi autorul.

Ai senzația chiar, că te afli în camere de hotel, în care aproape că te cuprinde sentimentul de vină dacă îndrăznești să bați la ușă și să intri.

Nu de alta, dar,

Ai putea găsi emoțiile dezgolite.

Cât curaj să scrii despre iubiri din trecut și iubiri din viitor. Despre experiențe care ar trebui să ne întărească, ori despre călătorii. Fie ele efectuate la impuls sau necesare.

Nu vă imaginați câtă liniște mi-a oferit în dar această carte.

De ce fierbe copilul în mămăligă? de Aglaja Veteranyi

Sursa imaginii: lecturile-ernei

Mi-a atras atenția încă din prima secundă. 

O carte ce se află pe muchia dintre autobiografie și fictiv.

Narațiunea se petrece la persoana I, iar în plan principal se află o familie de circari.

În această carte adevărul se împletește cu fabulația poetică.

De asemenea, nu lipsește prospețimea, angoasa, concretul.

Din punctul meu de vedere, chiar o scriere atipică, extrem de inspirată. 

 

„Cimitirul” de Adrian Teleșpan

sursa imaginii: elefant.md

Green, personajul lui Teleșpan, devine administrator de cimitir, după ce se mută în Londra.

Pe măsură ce interacționează cu diverși clienți,   acesta își expune punctele de vedere raportate la diverse teme precum: sex, religie, bani.

În timp, constată că adevărul stă în ochii proprii, nu în ai celorlalți.

E o carte plină de sarcasm și umor, care reușește cu ușurință să destindă cititorul.

Ați citit vreuna din aceaste cărți? Dacă da, vă invit să vă exprimați fără grijă opiniile în comentarii.

Romanul Atingerea destinului de Alina Cosma

Subiectul romanului m-a cucerit încă de la primele pagini. 

E vorba de Alesia, medic pediatru, dedicat vocației și copiilor pacienți. Îl cunoaște pe Sebastian, un tânăr bogat care are grijă de o fetiță, fiind nepoată, de fapt. 

Acesta venise la spital cu fetița. Venise la spital pentru că fetița avea o durere în gât. Făcuse febră și vomitase. Le comunică schema de investigații și tratamentul. 

O problemă a relației lor era că Alesia trăia în Dumbrava, un orășel liniștit, între dealuri împădurite. Iar Sebastian - în Cluj-Napoca. Relația dintre cei doi s-a apropiat grație fetiței, Suzana. 

La ziua de naștere a Suzanei, aceasta o invită pe Alesia. 

Deși la început relația dintre Alesia și Sebastian a fost una rece, între timp reușesc să se cunoască mai bine și să se îndrăgostească.

Sebastian, fiind genul de bărbat cu relații fără compromisuri, a ajuns să se întrebe ce are special Alesia. A fost plăcut surpinsă și o membră a familiei, care l-a încurajat că Alesia e persoana potrivită pentru el.

Găsise o scrisoare a bunicii lui care zicea următoarele:

Dragă Sebastian,

Dacă citești aceste rânduri înseamnă că te veghez din cer, alături de bunicul tău. Să nu fii supărat că drumul meu în această viață a luat sfârșit. Eu sunt fericită. Bunicul tău era de prea mult timp singur.

Am vrut să îți dau ultimele sfaturi, far nu prea știu cum să aleg cuvintele. Când vine vorba de dragoste, totul pare mai complicat.

Alesia a venit la mine. Avea inima sfâșiată pentru că luase o decizie care îi zdrobea sufletul. Probabil a venit să o ajut, să-i dau un sfat care să o întoarcă din drum. Nu am putut pentru că, pe lângă inima rănită, am văzut pe chipul ei ș urmele fizice pe care i-o lăsase Titus. M-am simțit vinovată pentru suferința ei și a ta. Trebuia să fiu mai hotărâtă în trecut, când familia mea începea să se dezbine. [...]

Iar după ce ți-ai făcut ordine în viață, caut-o pe Alesia. Te va aștepta. Este femeia care te va face fericit. Nu vei găsi alta ca ea. Vă iubește pe tine și pe fiica mai presus de propria ființă.

Alege-ți soția cu inima, nu vei da greș! Dacă inima ta se va simți în siguranță în brațele ei, acele brațe te vor îngriji pe tine și îți vor crește copiii. Vei fi un om împlinit și fericit.

Sursa imaginii: editurapetalescrise.ro

Romanul Înger de pază de Alina Cosma

PROLOG

Copila de cinci ani plângea cu suspine în pătuțul din dormitorul ei. Se înnoptase, iar lumina felinarelor se reflecta într-un joc de umbre pe tavan. Strânse în brațe ursulețul de pluș pe care îl primise de la tatăl când se despărțiseră. Nu trecuse nici măcar o zi de la plecarea lui, dar îi era dor de el.

 „Se spune că dragostea face minuni. Oare în cazul ei va funcționa?”

E vorba de Selena, o tânără cu o problemă de sănătate. În urma unui accident i-a fost afectată coloana și nu își mai simțea picioarele. Fapt care o face să fie imobilizată într-un scaun cu rotile. 

Dar fericirea face să se angajeze la o companie. La contabilitate.

Fusese angajată de Reumus Ortan, unul din moștenitorii fabricii Ortan. O fabrică de succes, dar totul se schimbă atunci când află că vărul său fură banii din fabrică. Și Selena e cea care îi spune că s-au înregistrat tranzacții stranii. De aici vine apropierea dintre cei doi. Inclusiv din punct de vedere profesionist. 

O poveste frumoasă de dragoste. Autoarea reușește să îmbine responsabilitățile de serviciu cu dragostea. Reușește să creeze o poveste frumoasă de dragoste, unde dragostea pentru o tânără cu invaliditate e mai presus de stereotipul în materie de condiția unui om aflat în dificultate. 

E un roman cu un subiect interesant. Scurt, clar și cuprinzător! De citit într-o seară. 

Sursa imaginii: editurapetalescrise.ro

Iubire periculoasă, vol. 2 de Georgiana Sandu

Volumul 2 este intitulat Cercul vieții și vedeți aici de unde puteți împrumuta cartea. Și vă spun de ce e bine să citiți toate volumele, de fapt. Pentru că volumul 2 e foarte bine scris și nu te lasă în pace până nu termini romanul. Este atât de bine scris încât ai senzația că, pe alocuri, ești în mijlocul evenimentelor. Volumul 2 a apărut la editura Tritonic din București în anul 2016.

Kath, una din personajele principale ale romanului, începe să dezgroape secretele iubitului ei și asta nu se întâmplă într/un mod plăcut. Harris încearcă să-i ascundă adevărul cât mai mult cu putință, iar dușmanii sunt hotărâți să nu îi dea pace. Iar o afacere eșuată a unei bande din Seattle o aduce pe Kath în mijlocul unui război sângeros. 

Harris Stone e un adolescent orfan, inflitrat prea mult într-o bandă care presupune traficul de arme. 

Cum evoluează dragostea dintre cei doi aflați în acest volum. Evoluția relației dintre cei doi e plină de surprize: se despart, se împacă, Kath află că are un frate geamăn, decedat din cauza unei boli, care tratată adecvat, l-ar fi salvat.

Iubire periculoasă, vol 1 Obsesie de Georgiana Sandu

Lumea lui Kath se sfărâmă atunci când părinții ei divorțează, durerea îi rupe aripile, lăsând-o să cadă în cele mai întunecate capcane ale existenței. Începe să se drogheze, punându-și viața în pericol... Atunci când tatăl ei o mută forțat în Seattle, aduce și mai multă durere în sufletul distrus al fiicei sale. O nouă familie apare în umbră... 

Kath are nevoie de un înger păzitor, dar primește un demon. Harris reprezintă tot ceea ce o femeie poate iubi nebunește și tot ce o poate ucide. Cu un trecut tenebros și prea multe secrete în prezent, devine un protector ce nu îi păzește trupul și sufletul frumoasei Katherine, ci le devorează în cel mai pasional mod cu putință, iar iubirea lui o aduce mai aproape de moarte decât a fost vreodată.

Prolog

Îngeri rătăciţi de Marius Albert Neguț

Am fost intrigată să citesc romanul ăsta când am citit că face referință la revoluția română din 1989. Adevărul e că evenimentele politice din epoca contemporană întotdeauna mi-a fost mai aproape de suflet, ăsta fiind un motiv să citesc romanul Îngeri rătăciţi. 

Romanul Îngeri rătăciți de Marius Albert Neguț, Brașov, Libris Editorial, 2016

E o carte atât de bine scrisă și bine documentată, încât poţi afla mult mai multe informaţii decât o lecţie de istorie. Autorul descrie evenimentele ce au avut loc la revoluție, încât simțeam că aș fi şi eu în mijlocul evenimentelor. L-am întrebat la un moment dat pe Marius, dacă a fost și el printre participanții la revoluție. Mi-a zis că nu, dar în schimb a „participat la mineriadă”. În Chişinău nu ţin minte să fi fost violenţe în anii 1989-1991. Lumea a protestat paşnic cerând dreptul la independenţă, revenirea la grafia latină şi dreptul de a vorbi româneşte. M-am născut în 1985 şi din fericire nu am simţit comunismul pe pielea mea, în comparaţie cu alte generaţii născute în anii 60-70. Sau chiar şi la începutul anilor 80. Dar mă bucur că nu am simţit pe pielea mea aşa regim. Nu că acuma am trăi în puf. 

În roman, la un moment dat, Marius Albert Neguț recunoaște că „am trăit permanent tristețea faptului că revoluția mea s-a sfârșit înainte de a începe. Tata m-a prins sărind poarte pe care mai toți românii o încuiaseră de teamă și mi-a tras una dintre puținele bătăi pe care mi le-a dat vreodată. Plecasem, în ciuda interdicției sale, la revoluție. 

Nu eram mânat de idealuri mărețe, eram mult prea mic pentru așa ceva! Mai aveam doar o lună până să împlinesc 14 ani. Însă eram pasionat de filme și război, (Sergiu Nicolaescu a fost supereroul meu) și ca mine au fost mulți... Doar că pe ei nu i-a oprit nimeni. Au crezut că viața e un film turnat la Buftea și difuzat pe TvR....”

Fără să vreau, făceam o paralelă cu ceea ce se întâmpla în Moldova în perioada regimului comunist. Eu credeam că doar la noi a fost jale în epoca regimului comunist. Dar văd că situația din România nu a fost mai bună. Deşi, dacă e să iau în considerare că soţii Ceauşescu au fost împuşcaţi, deja e clar de ce s-a recurs la un gest aşa extrem.

Marius Albert Neguț face referință și la decretele lui Ceaușescu cu privire la decretele de interzicere a avorturilor și de înăsprire a condițiilor divroțurilor, ceea ce a dus la nașterea multor copii nedoriți, dar și la orfelinatele românești în acea perioadă. Ceaușescu mari planuri avea. Credea că va fi la conducere o eternitate?

Fragment din roman: decretele lui Ceaușescu

Citeam cu groază ce se întâmpla, de fapt, într-un orfelinat. Nu realizam ce citeam. Parcă aş fi citit un roman fantastic. Nici un stat nu ar trebui să-şi bată joc de copii, indiferent de culoarea politică a partidului. 

Un fragment din roman e reflectă viața din orfelinat:

Fragment din roman ce reflectă viața dintr-un orfelinat din România în periaoda dictatorului Ceaușescu

Fragment din roman ce reflectă viața dintr-un orfelinat din România în perioada dictatorului Ceaușescu

 Iar faza cu migraţia românilor în ţările din Europa de Vest, autorul parcă „vorbeşte” despre Moldova. Şi aici e o migraţie... Iar de depopularea Moldovei nici nu vreau să mă gândesc. Fără să vreau, am început să atrag atenţia la feţele din faţa mea. Observ că în Chişinău sunt mai multe feţe de oameni trecuţi de 45-50 de ani decât tineri. 

Dacă îţi plac romanele istorice, Îngeri rătăciţi ar trebui să fie o lectură obligatorie. 

Eu aş include romanul ăsta și în programa școlară a elevilor din clasele 9-12).

Cartea poate fi comandată online pe libris.ro sau împrumutată de la unele biblioteci din Chişinău.

New York: pasiuni ascunse, impresii de lectură. Romanul unde inima îți spune da, iar minte - nu

În momentul în care am văzut în grupurile de lectură romanul New York: pasiuni ascunse, mi-am zis că trebuie neapărat să citesc această carte. Și asta se datorează, probabil, că îmi doresc foarte mult să... vizitez orașul New-York. Acțiunea romanului are loc în cartierul Manhattan din New York.

Iată că am reușit să citesc romanul. Doream să-l finalizez cît mai curînd, dar în același timp să nu se mai termine. Așa bine scris, cu personaje și subiect interesant.

Este vorba despre fata din cartierul săract, care se îndrăgosteşte de bărbatul imperfect de perfect. Alyssa Martinez este fata simplă care ajunge să lucreze pentru Alexander Chase, fondatorul publicației de succes, The Chase. Obție postul de asistent personal al lui Alexande Chase, un bărbat bine după care toate femeile suspină. A fost selectată după CV-ul bun pe care îl are. Și asta grație eforturilor de a obține ceva bun de la viață, luînd în considerare situația familial. Tatăl asasinat din cauza secretelor din domeniul vaccinelor, mama internată la un spital de boli mintale,  fratele dispăruse, dar care o urmărea de la distanță, iar sora...

Viața lui Alexander Chase nu a fost mai ușoară. A pornit totul de la zero și știe că totul în viață se obține prin multă muncă, și folosind toate mijloacele necesare pentru a obține ceea ce dorești. Iar la începuturi, a fost ajutat de nimeni altul, tatăl Alussiei.

Protagoniștii s-au întîlnit face to face la petrecerea organizată de fotomodelul italian, Carlo Di Angeli. Deși Alyssa era mascată, Alexander  nu a putut să rămînă indiferent de frumusețea fetei cu mască. Și-a dat seama cine e, de fapt. Cum a evoluat toată povestea lor, aflați citind carte. Chiar dacă sunt multe mistere și suspans.

De abia aștept să citesc volumele 2 și 3.

Fragmente