Concertul lui Julio Iglesias ori cum m-a prins ploaia în București

22 iulie 2014. Concertul lui Julio Iglesias în București. Firește că mi-am luat bilet. Trebuie să recunosc că asta a fost prima dată cînd mi-am luat bilet la un concert în București. Ce să mai... Deși a fost o investiție dacă post spune așa, pînă la urmă plăcerea costă.

În fine, deși nu am fost prea stresată cu evenimentul în sine, totuși, impresiile sunt mult mai bune în ceea ce privește concertul lui Iglesias susținut în București în comparație cu cel din Chișinău. A fost mai deschis cu publicul, a cîntat piese mai bune și  chiar a fost pus pe șotii. Deși l-am văzut la concert acum 2-3 ani, totuși, vîrsta îți lasă amprenta pe interpret. Probabil că mai are și niște probleme de sănătate căre îl afectează oarecum.

A cîntat live, avînd orchestra în spate, patru back-vocaliste hot și sexy în spate, dintre care una era de culoare și un cuplu care a dansat 2-3 tangouri.

Sala a fost plină pînă la refuz, deși cu o oră înaintea concertului a plouat torențial în București. M-a udat toată, practic. Dar chiar și așa, nu a reușit ploaia sa-mi strice buna dispoziție. Ș-apoi ce nu faci tu pentru ceva ce îți place la nebunie. Doar plăcerea costă! Ori ploaia a fost un semn de bun-venit pentru mine că am mers în București pentru prima dată în viața mea?

După cum spuneam public a fost; de toate vîrstele: de la mic la mare veniți din mai toate colțurile României (sincer am impresia că eu eram unica din Republica Moldova). Dacă e să fac o comparație între publicul din București și cel din Chișinău... aș avea ce să spun. Dacă în București publicul a fost mai animat în ceea ce privește emoțiile revederii lui Iglesias, păi în Chișinău lumea a venit îmbrăcată la patru ace. Recunosc că au aplăudat și au fost entuziasmați de concertul acestuia dar... Cred că asta a fost prima dată cînd m-am convins că moldovenii noștri pun așa mare accent pe haine la evenimente mondene.

Ei, pînă la concert am avut ceva timp liber pentru plimbare prin București. E oraș drăguț pînă la urmă. Am mers pe un bulevard central și în final am mers într-un local unde chelnerii nu sunt așa egoiști în materie de meniuri cînd vine vorba de clienți. Fiecare client are meniul lui în timp ce la noi... un meniu la patru clienți. Și, totuși, cele mai bune clătite sunt la Chișinău ;)

Totodată în România am remarcat două fapte ce merită a fi luate în considerare:
1. drumuri naționale de calitate. Am putut ațipi pe drum și citi o carte de circa 600 pagini. Drumul a fost lin și ușor.
2. am făcut un popas la un restaurant. Era un restaurant 100% românesc cu mîncare tradițională românească, muzică românească și chelneri îmbrăcați în haine naționale. Pînă și vasele erau autentice. E un mod bun de a promova valorile naționale românești. În acest context, cred că noi, moldovenii avem încă de învățat. În orașele și localitățile mai mari se poate face ceva în acest senst pentru cursele lungi, mai ales cei cu pasageri. S-ar face bani buni pe seama asta, plus că am putea să ne promovăm. 
Personal, am observat că străinii care vin în Moldova le place mîncarea tradițională și tot ce e autentic. Așa că...