Se afișează postările cu eticheta drepturile omului. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta drepturile omului. Afișați toate postările

luni, 17 august 2015

Femeile şi invidia

De-a lungul timpului, știm cu toții, că femeile au optat pentru egalitatea în drepturi cu bărbații – dreptul fetelor de a învăța, dreptul la muncă, dreptul la vot etc. Nu știu cum erau vremurile de demult. Poate că erau, întradevăr, sătule să stea acasă, și după cum zicea cineva „te strici, stînd acasă”. Nu știu cum poți să „te strici” cînd stai acasă din moment ce trăim în secolul XXI. Ș-apoi, un produs alimentar se... strică, nu un organism viu.
Dar chiar și așa, accesul la informația pe care îl ai azi, nu înțeleg cum ai putea să... te strici. Asta înseamnă că nu știi să-ți folosești timpul util.

Mă rog, în fine.
Chiar dacă de-a lungul timpului, femeile și-au cerut niște drepturi, considerînd că sunt egale cu bărbații, poate că nu e chiar așa de rău. Vremurile se schimbă, națiunile se schimbă, cheltuielile se schimbă, viața se schimbă, totul e într-o permanentă schimbare. Poate și era firesc așa ceva.
Dar problema e alta, părerea mea.
Odată cu această mișcare, feminism, drepturi, democrație, am uitat să fim oameni simpli. Femei simple. O doamnă ar trebui să fie doamnă, elegantă, luminoasă. Dar ce se întîmplă, de fapt, în ziua de azi? De la prea multe drepturi, feminism, democrație și putere de decizie, doamnele cam uită ce e aia să fii o doamnă.
O doamnă trebuie să știe a se respecta. Dacă te respecți pe tine, respecți pe cei din jurul tău. O doamnă trebuie să fie elegantă, rafinată, eleganță, inteligență și înțelegătoare. Iar în ceea ce rpivește bîrfa și răutatea... e ceva ce nu ar trebuie să existe.
Lucrînd într-un colectiv în care majoritatea sunt femei, observi cu ușurință mai multe elemente negative în ceea ce privește o femeie. Dacă e să facem o listă, cred că invidia e pe primul loc. Doamne ferește, persoana X ori Y să fie mai presus decît tine. Să poate face un lucru mai bine decît tine. Ori cineva să aibă două servicii în comparație cu tine, doar ăsta pe care îl ai.

Of!

Oare de ce invidia între femei e așa mare? Oare de ce știm a ne invidia și a ne bîrfi pe la spate pentru succesele unora dintre noi pentru ceea ce are, pentru ceea ce este și pentru ceea ce a ajuns o persoană anume?
Eu înțeleg că cei deștepți se subestimează, iar cei aroganți se cred inteligenți, dar chiar și așa, un pic de creier în cap să ai – nu ți-ar strica. Cineva îmi zicea: „păcat că nu se vinde minte prin magazine”. Da, păcat! Unele ar avea nevoie de ceva minte. Și cel mai straniu lucru, e atunci cînd vezi o doamnă trecută „prin viață” cum se spune, și la vîrsta ei, ai anumite așteptări. Dar, ca de obicei, rămîi dezamăgit de oameni, indiferent de vîrstă, indiferent de statutul social pe care îl are.


„Femeia nu e inferioară bărbatului și nici superioară lui, 
iar despre egalitate nici nu poate fi vorba!” 
Bernard Shaw

Certurile care apar între femei, problemele de serviciu care se tot iscă, invidiază ceea ce ele nu au și asta pentru că unele din ele au senzația că lor li s-ar interzice să aibă ori să facă acel ceva. De bine ce vi s-a oferit drepturile pe care le aveți, ați uitat de corectitudine, minte, feminism și omenie. Decît ați fi așa preocupate de ceea ce au unii/unele și voi nu aveți, mai bine vi s-ar anula drepturile pe care le aveți și ați sta acasă, la cratițe și gura sobei, cum era odată. Că asta meritați.

Sursa imaginii: my-pocket-full-of-sunshine.blogspot.com

joi, 22 ianuarie 2015

Etică și moralitate la posturile de televiziune din Moldova

Mda.

Ştirea asta de la PRO TV tare a mai inundat internetul. Senzaţii tari, opinii, reacţii şi cel mai important, petiţii şi mobilizarea societăţii în ceea ce priveşte drepturile omului şi dreptul la viaţă a unei persoane. Important de remarcat că totuşi, pentru moment, opinia publică mai are moralitate şi ţine la acest fapt. De ce au făcut aşa o ştire cei de la PRO TV, de ce mai ţin pe site aşa o ştire, boicotarea postului de televiziune şi tot aşa.
Şi în al doilea rînd, acel tip de la PRO TV care a dat undă verde unei asemenea ştiri, cred că n-are o iubită acasă ca să-i facă aşa ceva şi deja... imagineaţia lucrează altfel. Chiar şi dacă postul ăsta trimite un filmuleţ de genul ăsta, asta nu înseamnă că faci ştire chair din orice. Cum s-a tot menţionat, este vorba de respectarea Codului deontologic şi a drepturilor omului... dar, ştirea pentru senzaţional. Şi trafic. Şi audienţă maximă, cînd e audienţă maximă...
Ce a declarat profesoara de la Ungheni... îi dau dreptate.
Profesoara de la Ungheni: „Nu eram în sat când a venit televiziunea. Eram la Universitate, căci fac masteratul și sunt tocmai în perioada examenelor. Mama mi-a telefonat şi a spus că au venit reporterii să facă un reportaj despre tinerii specialişti din învățământ. Seara am aflat că reportera i-a spus mamei despre acel video, şi pentru că mama nu ştia nimic,  i l-a arătat pe mobil, la poartă. Mama a plâns în faţa camerei ţi a spus că nu e bine ce fac reporterii, dar ei au arătat-o pe mama plângând la televizor."
De ce să arăţi o biată femeie plîngînd la TV? De ce i-a arătat acele imagini? Iar la şcoală... Deşi reportera a o fost rugată să nu înregistreze şi a promis că nu o va face, de ce totuşi a făcut-o? Interesant cod deontologic au jurnaliştii.
Cînd mama profesoarei din Ungheni a menţionat că „ca să ajungă cu lecţiile în trei sate merge în fiecare zi mulţi kilometri pe jos, câte două perechi de încălţăminte rupe pe sezon. Ea lucrează şi de la şcoală nu au zis niciodată nimic de rău. Acum oamenii din sat comentează, adaugă de la ei, e tare rău ce ni s-a întâmplat”. O cred şi asta tot ar trebui de luat în considerare, nu credeţi?
O opinie a subiectului dat, aparţine scriitorului Dumitru Crudu, pe care puteţi să-l citiţi aici.

După multe zile, totuşi, postul TV PRO TV a venit cu acele scuze, unde mai vedem şi punctul lor de vedere. Mi se parecam insipid dacă sincer. Nu e un punct de vedere real. Iar pentru asta... este poliţie, departamenteresponsabile de învăţămînt şi mai ştiu eu ce alte organe care ar trebui să ia atitudine de aşa situaţii. Ce treabă are un post de televiziune cu aşa problemă.
Eu dacă aş trimite la un post de televiziune precum că... am găsit o hîrtie aruncă aiurea în stradă şi nu lacoşul de gunoi... e deja ştire? Ce? De ce? Dar unde? Ce dimensiuni avea? Ce culoare avea?


Sursa imaginilor: www.radardemedia.ro şi mujer95.wordpress.com