Stil și etichetă în Cuba, Jamaica și Mexic. Ce e bine să știi dacă vrei să călătorești în America Centrală?

Cuba și Mexicul sunt două țări exotice. Ca să-i cunoști mai bine pe cubanezi și mexicani, vă invit să citiți despre comportamentul lor. Sursa informației este preluată din cartea Noul cod al bunelor maniere de Silke Schneider-Flaig. Cartea a apărut în anul 2011 la editura ALL din București.

Cuba se află la numai 145 km de Florida, dar acestea reprezintă două lumi diferite din punct de vedere cultural, politic şi economic. Reprezintă „ultimul bastion al comunismului”. Începând cu 2008, Raul Castro, fratele fostului preşedinte Fidel Castro, pe care l-a înlocuit încă de la mijlocul anului 2006 din cauza stării de sănătate a acestuia, este preşedintele ţării. Un alt contracandidat nu exista.

DE REŢINUT!

• Preferinţa pentru muzică, ţigări şi rom.
• Respectarea lui Che Gue-vara.
• Cunoştinţe despre Emest Hemingway.
• Interes pentru baseball şi box.
• Cunoştinţe de limbă spaniolă.
• Dolarul american şi valuta puternică.

DE EVITAT!

• Exprimarea criticii la adresa conducerii.
• Criticarea ideii marxist-leniniste.
• Fălirea cu luxul specific vestului.


Jamaica

Indienii arawak, care provin din regiunea Orinoko (azi Venezuela), populau regiunile din Jamaica în jurul anului 600 î.H. Regiunea care azi se numeşte St. Ann's Bay, a devenit cunoscută în 1494, când Cristofor Columb a descoperit-o în timpul celei de-a doua expediţii, în 5 mai 1494, insula devenind posesiune spaniolă. în ceea ce priveşte economia, principalele mărfuri de export ale Jamaicăi sunt zahărul, romul, bananele şi cafeaua.

Întâlnirile de afaceri respectă obiceiurile americane. În SUA, Harry Belafonte a trezit interesul pentru Jamaica cu al său cântec „Banana Boat Song” iar Sean Connery cu filmările pentru James Bond din Jamaica. Pe plan internaţional, Jamaica este cunoscută ca patria lui Bob Marley, renumitul interpret de muzică reggae. La unele hoteluri există coduri vestimentare stricte, conform cărora bărbaţii trebuie să poarte jachetă şi cravată. La mormântul lui Bob Marley de la Nine Miles pantofii trebuie scoşi din picioare.

DE REŢINUT!

• Tocmirea preţurilor.
• Aprecierea muzicii reggae.
• Bacşişul de 10%, în cazul în care acesta nu este inclus în preţ.

DE EVITAT!
• Hainele provocatoare purtate în biserică.
• Dezinteresul pentru sportul naţional - cricket.


Mexic

Mexicul se numără printre cele mai îndrăgite destinaţii de vacanţă, nu numai în rândul vecinilor americani, graţie tezaurului său cultural bogat din vremea colonizării spaniole şi datorită culturii impresionante a maiaşilor şi aztecilor.

DE REŢINUT!

• Bărbaţii de afaceri îmbrăcaţi la costum şi cravată.
• Femeile de afaceri îmbrăcate la costum sau costum cu pantaloni.
• Femeile: rochia de seară după „étiqueta rigorosa”.
• Bărbaţii: smokingul ales după „étiqueta rigorosa”.
• Bacşişul: 15 până la 20%.
• Comunicarea în limba spaniolă.
• Suvenire din ţara natală.
• Aprecierea culturii mexicane.

DE EVITAT!

• Lipsa punctualităţii în rândul străinilor.
• Criticarea unei persoane în lipsa ei.
• Criticarea ţării.
• Discutarea problemei emigranţilor.
• Dăruirea unor flori de culoare galbenă sau roşie.

Sfaturi generale: scrisori în limba engleză

Uneori comunicarea în scris este necesară, de exemplu, la rezervarea unei camere de hotel, anularea unei rezervări şi la acceptare sau refuzarea unei oferte de serviciu. Aceste chestiuni nu sunt valabile doar pentru Mexic, ci au aplicabilitate internțională. Toate aceste scrisori, e-mailurui se vor scrie în limba engleză, respectându-se normele.

Cultura și bucătăria țărilor spaniole în cărți. Expoziție de carte organizată cu ocazia Zilei Hispanității din 12 octombrie

Ziua Hispanităţii, ori Ziua Hispanismului, cunoscută şi ca Sărbătoarea Naţională a Spaniei este o sărbătoare naţională celebrată în Spania la 12 Octombrie.

Această zi comemorează Descoperirea Americii de către Cristofor Columb la 12 Octombrie 1492. În 1492 a fost finanţată prima călătorie pe Atlantic a lui Cristofor Columb, spre “Lumea Nouă”. Ferdinand al V-lea, regele Castiliei, şi regina Isabella au fost de acord să sponsorizeze expediţia. 

Contractul semnat menţiona că navigatorul devenea vicerege asupra tuturor teritoriilor descoperite şi în plus i se acorda o zecime din toate metalele preţioase descoperite sub jurisdicţia sa. Regatul Spaniei este o ţară situată în sud-vestul Europei, membră a Uniunii Europene. În nord-est se învecinează cu Franţa şi Andora de-a lungul Munţilor Pirinei.

Cu această ocazie, vă prezentăm cîteva cărţi ce fac referinţă la istoria, geografia, cultura şi limba spaniolă.

Istoria Spaniei

Valdeón, Julio. Istoria Spaniei / Julio Valdeón, Joseph Pérez, Santos Juliá; traducere şi note: Constantin Sfeatcu. – Ed. I. – Bucureşti : Ed. Viga, 2011. – 551 p.

Discuţia despre Spania – un proiect de convieţuire civică pentru mulţi, un ideal sfînt după părerea altora,

mama tuturor nenorocirilor pentru nu puţini – a dobîndit o intensitate pe care nimeni n-o bănuia acum cîţiva ani. Noile realităţi din al treilea mileniu au pus în discuţie piloni esenţiali pe care s-a construit lumea contemporană. Nu încape îndoială că în Spania, dat fiind situaţia politică pe care o traversează, este cu atît mai necesară o reflecţie asupra acestor probleme. Astăzi mai mult ca niciodată este obligatoriu cunoaşterea trecutului, nu numai pentru a căpăta o mai mare înţelegere a prezentului, ci şi a decide cu discernămînt asupra viitorului.

Cartea are trei compartimente:

Evul Mediu. În acest compartiment aflaţi informaţii despre

·        Hispania la începutul sec. VIII;

·        Splendoarea din al-Andalus;

·        Rezistenţa creştină;

·        Sec. XI. Creştinii preiau iniţiativa

·        Sec. XII: o frază de echilibru

·        Sec. XIII. Spania orientală etc.

Epoca modernă. În acest compartiment aflaţi informaţii despre

·      Regii catolici;

·        Imperiul spaniol;

·        Cei din Casa de Austria Mărunţi (1598-1700)

·        Secolul Luminilor (1700-1808)

Epoca contemporană. În acest compartiment aflaţi informaţii despre

·        Între revoluţia liberală şi reacţiunea absolutistă

·        Stingerea revoluţiei, construirea Statului: epoca modernă

·        Revoluţia democratică, Restauraţie monarhică

·        O monarhie liberală care se încheie cu dictatura militară (1899-1930)

·        Şi o republică democratică pierind într-un război civil (1931-1939)

·        Lunga dictatură a generalului Franco (1939-1975)

·        O democraţie în sfîrşit consolidată (1976...)

La finalul cărţii găsiţi şi o cronologie.

Dunlop, Fiona. Spania / F. Dunlop; trad.: Maximilian Constantinescu şi Ianina Marinescu. – Bucureşti : Adevărul Holding, 2010. – 400 p. : il.

Este un ghid, care îţi face cunoştinţă cu locurile cele mai frumoase din Spania, prin texte, imagini şi hărţi. Ghidul este structurat pe trei secţiuni principale şi începe cu o prezentare a istoriei şi a culturii. Urmează zece capitole cu regiuni şi locuri selecţionate de autor ca exemple pentru interesul particular pe care acestea le prezintă. Fiecare capitol începe cu propriul cuprins, ca să te poţi orienta mai uşor. 
Iată care sunt capitolele: Istorie şi cultură; Madridul şi împrejurimile sale; Nord-vestul Spaniei; Nord-estul Spaniei; Barcelona; Estul Spaniei; Castilla şi León; Castilla-La Mancha şi Extremadura; Andaluzia şi Murcia;  Insulele Baleare; Insulele Canare; Sfaturi de călătorie.

În ceea ce priveşte traseele pe jos cu maşina, inclusiv pe drumul pelerinilor către moaştele Sfîntului Iacob în Galicia, spre castelele fortificate din Aragón, domeniile legendarilor Cavaleri Templieri sau pe animata arteră La Rambla din Barcelona. De asemenea, vei trăi emoţia unei coritde autentice, te vei lăsa cuprins de ritmurile pasionale ale flamencoului, vei admira creaţiile magnifice ale lui Gaudí şi elemente de arhitectură maură.

Spania: Ghid complet. – Oradea: Aquila’93, 2001. – 431 p.

Diccionario de proverbios español-rumano-ruso-inglés-portugués-francés-italiano-latino / I. Dumbrăveanu, L. Plăcintă, E. Ciornîi, L. Şevţov. – Chişinău : Ed. Union Fenosa, 2001. – 590 p.

În acest dicţionar sunt oferite proverbe care nu pot fi traduse mot-a-mot într-o altă limbă, cu atît mai mult că majoritatea sunt creaţii independente, fructul observaţiilor ori experienţei milenare a fiecărui popor. Dicţionarul are două părţi: În lumea animalelor şi Omul. În final veţi găsi două indexuri: un indice alfabetic şi unul bibligorafic.

Proverbele sunt în limbile spaniolă, română, rusă, engleză, portugheză, franceză, italiană şi latină.

Peru

Peru este a treia mare națiune a Americii de Sud și poate fi împărțită în trei regiuni geografice, pornind de la Vest spre Est. Prima dintre ele este coasta, o regiune de depresiuni deșertice lungă și îngustă, a doua este regiunea muntoasă Sierra, porțiune peruviană a Anziilor, iar ultima este reprezentată de Montana, câmpiile vaste și dealuri estice, acoperite în principal de pădurile tropicale ale bazinului fluviului Amazon.

Rachowiecki, Rob. Peru / Rob Rachowiecki; fotografii: Vance Jacobs. – Bucureşti : Adevărul Holding, 2010. –  318 p. : il.

În această carte veţi afla infromaţii despre  trasee inedite, recomandările cunoscătorilor şi experienţe autentice.  În ceea ce priveşte planificarea călătoriei, o descriere de ansamblu te va ajuta să-ţi organizezi excursia în funcţie de preferinţele tale şi de timpul pe care îl ai la dispoziţie. Plimbările pe jos te vor purta pe poteca Inca, princentrul Limei, în oraşul colonial Trujillo, în Santa Cruz şi locurile istorice din Iquitos; obiective şi atracţii turistice care nu trebuie ratate, descrieri detaliate ale color mai interesante locuri şi activităţi. Cartea are următoarele capitole:

·      Istorie şi cultură. În acest capitol veţi afla informaţii ce ţine de Peru azi, festivalurile din Peru, băuturile şi mîncarea tradiţională, istoria statului Peru, artele, zonele şi peisajele;

·        Lima şi sburbiile sale. Capitolul include 2 subcapitole: Lima centrală şi Lima suburbană;

·        Ţinutuirle joase sudice. Capitolul face referinţă la Paracas, insulele Ballestas şi regiunea centrală;

·      Ţinuturile muntoase sudice. În acest capitol veţi afla informaţii despre arequipa, canioane, vulcani, lacul Titcaca şi Platoul Înalt;

·        Regiunea Cusco. E un capitol aparte unde aflaţi informaţii espre Cusc, El Valle Sagrado şi Machu Picchu;

·        Ţinuturile muntoase centrale. E vorba despre două zone: Ayacucho şi Huancayo.;

·        Huaraz şi Înălţimile din Anzi. În acest capitol veţi citi despre Huaraz, Parque Nacional Huascarán, Callejó de Huaylas;

·      Coasta de nord. Capitolul dat face referinţă la zona Trujillo în general, la coasta nordică a acestei zone dar şi sudul regiunii;

·      Ţinuturile muntoase nordice. Capitolul face referinţă la Cajamara, Regiunea Chachapoyas.

·      Amazonul. E un capitol aparte şi face referinţă atît la Amazonul de Nord cît şi cel de Sud.

·      Sfaturi de călătorie. E ultimul capitol din carte şi veţi găsi sfaturi practice referitor la planificarea călătoriei în Peru, dar şi recomandări de hoteluri şi restaurante.

   În final, veţi găsi şi un index.

Peru : Între Anzi şi nesfârşitul Amazon. Bucureşti : De Agostini Hellas, 2010. - 1:32:32

Colecţia În jurul lumii: călătorii fascinante pe DVD este o colecţie pe suport electronic aflată în colecţiile Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”. Aceste DVD-uri sunt atît la Biblioteca Centrală cît şi filialele  noastre.

Peru, odinioară parte a Imperiului Incaş, este un ţinut al contrastelor şi extremelor, scăldat de apele Amazonului şi străjuit de vîrfurile înzăpezite de peste 6 000 m ale munţilor Anzi. Urmărind acest DVD, veţi afla informaţii istoria statului Peru, despre goana după comorile de aur care i-a atras pe  conchistadorii spanioli şi mai adînc în continentul  sud-american, udne au fost întîmpinaţi de împăratul incaş Atahualpa cu toată pompa şi splendoarea. Lima, metropola-mamut a statului Peru, cu circa 10 milioane de locuitori, se întinde deasupra coastei abrupte pe circa 70 km patraţi. Fluviul Amazon ori lîngă Iquitos, capitala departamentului Loreto din nord-estul Peru-lui, este principala arteră a fluvială a ţării cu o lăţime de numai 2 km. Plaza de Armas din Arequipa, al doilea oraş ca mărime din Peru, este una din cele mai frumoas pieţe din ţară. De asemenea, veţi mai afla informaţii despre Cuzco, Machu Picchu, Inca Trail, Altiplano şi lacul Titicaca.  

În continuare vă prezentăm cîteva cărţi ce fac referinţă la această ţară, deşi sunt ediţii mai vechi. Cărţile sunt în limbile  română, rusă şi franceză.

Berezkin, Û. E. Drevnee Peru : novye fakty - novye gipotezy / Û. E. Berezkin. – Moskva : Znanie, 1982. – 63 s.

Braginskaâ, Èlla Vladimirovna. Poèty Peru / È. V. Braginskaâ, sost. ; Mamontov, S., predisl. : per. s isp. – Moskva : Hudož. lit., 1982. – 352 s.

Collin Delavaud, Claude. Perou / C. Collin Delavaud.  – Paris : S. n., 1976. – 190 p.

Dunaev, V. N. Peru / V. N. Dunaev. – Moskva : Mysl΄, 1984. – 135 s. : Il.

Malinin, A. V. Peru / A. V. Malinin. – Moskva : Meždunar. otnošeniâ, 1991. – 206 s.

PERU : social΄no-èkonomičeskoe i političeskoe razvitie (1968-1980). – Moskva : Nauka, 1982. – 295 s.

Tarasov, K. S. Peru / K. S. Tarasov. – Moskva : Mysl΄, 1974. – 63 s. : il.

Stingl, Miroslav. Poklonâŝiesâ zvezdam po sledam isčeznuvših peruanskih gosudarstv / M. Stingl. –  Moskva : Progress, 1983. – 182 s.

Chile

Chile : Un spațiu al contrastelor

Publication: Bucureşti : DeAgostini Hellas, 2010.

Description: 1 DVD

Mexic

Mexicul de asemenea, e o ţară ce merită a fi vizitată. În acest context, vă recomand 2 interviuri cu Diana Guja, pentru că ea a vizitat Mexicul şi citiţi aici ce are ea de spus la acest capitol, dar şi un prieten virtual, José Francisco Vaquero García, ne vorbeşte cîte ceva despre ţara lui. 

Frida Kahlo / Christina Burrus; trad. de Vasile Savin. – Bucureşti : Univers, 2007. - 144 p.

Cărţi de studiere a limbii spaniole:

Cazacu, Ana-Maria. Spaniola fără profesor : Curs practic / Ana.Maria Cazacu. – Constanţa : Steaua

Nordului, 2011. – 430 p. + 1 CD.

Guzgă, Cristina. Învăţaţi spaniola fără profesor : Curs practic / Cristina Guzgă. – Bucureşti : Steaua Nordului, 2005. – 431 p. : imag. tabele + CD- ul.

Kendris, Christopher. 501 verbe spaniole / Ch. Kendris. – Iaşi : Polirom, 2009. – 716 p.

Loria-Rivel, Gustavo-Adolfo. El español en serio: curs practice de limba spaniolă.  / G.-A. Loria-Rivel. – Ed. a II-a revăzută.– Iaşi : Polirom, 2005. – 191 p.

Loria-Rivel, Gustavo-Adolfo. Limba spaniolă : Corespondenţă de afaceri / G.-A. Loria-Rivel. – Iaşi : Polirom, 2004. – 205 p.

Oprean, Oana. Bienvenidos! : Manual de conversaţie în limba spaniolă. – Iaşi : Polirom, 2004. – 205 p.

Scipione, Ileana. Limba spaniolă. Dicţionar de dificultăţi lexicale / I. Scipione. – Iaşi : Polirom, 2004. – 205 p.

Spaniola practică / J. Garavito, C. Régnier, J. Marrón, J. Torralbo. – Bucureşti : Niculescu, 2003. – 351 p.

Delaney, Rain. Rețete din bucătăria mexicană / R. Delaney; H. Green. – Cluj-Napoca : Editura Urban life, 2008. – 192 p.


Dacă v-ați așezat la masă, o să vi se aducă la micul dejul Huevos rancheros – ou prăjit servit cu tortilla și sos de roșii condimentat; huevos a la mexicana – omletă cu sos de roșii; chilaquiles – tortilla prăjită în sos de gogonele, servită cu brînză, carne de pui și smîntînă; caf de olla – cafea cu scorțișoară și zahăr negru. Cam așa sună micul dejun în stil mexican. Nu mai intrăm în detalii cînd vine vorba de prînz sau cină, s-ar putea să vă lase gura apă, mai ales că în Chișinău nu știu dacă există vre-un local cu specific mexican.
Mîncarea mexicană se evidențiază prin burritos și cayenne, fajitas și frijoles refrittos, dar și alte mîncăruri specifice poporului deja menționat mai sus.




Delaney, Rain. Rețete din bucătăria argentiniană / R. Delaney; H. Green. – Cluj-Napoca :

Editura Urban life, 2008. – 192 p.

Carnea de vită este principală sursă de hrană în Argentina. Versiunea sa pentru preparare la grătar este denumită asado, totul gătit la foc deschis, în cadrul familiei sau într-un cerc de prieteni. Pe lîngă carne sunt foarte comuni cîrnații: chorizo, morcilla, adică sîngeretele de la noi, apoi intestinele – chinchuline: faimoasa parrilada mixtă. Dacă e să vorbim de bucătăria tradițională, aceasta ne-ar aminti de empanadas – paste sărate, aluat, umplute cu brînză, șuncă, cărnuri, asezonate cu gust. Matambre, o altă minunăție, ruladă din carne cu legume și ouă, tăiată feliuțe subțiri.

Delaney, Rain. Rețete din bucătăria spaniolă / R. Delaney; H. Green. – Cluj-Napoca : Editura Urban life, 2008. – 192 p.
Bucataria Spaniei isi are radacinile in traditia populara. Necomplicata, bazata pe ingrediente "locale", ea s-a dezvoltat diferit si in functie de zone: relieful, mai precis barierele naturale impuse de munti au ingreunat, pana in secolul al XX-lea, transportul si comunicarea intre regiuni. Alti factori care au dus la formarea mai multor zone "culinare" au fost, de asemenea, diferentele de clima si existenta mai multor etnii cu traditii

si culturi proprii. Multe dintre preparatele de care se lauda spaniolii folosesc aceleasi ingrediente, aceleasi metode si chiar acelasi tip de vase, ca acum cateva sute de ani. Altele insa au fost importate de la americani sau de la europenii mai estici si adaptate. Daca ar trebui sa caracterizam bucataria Spaniei in cateva cuvinte, nu am avea cum sa omitem cuvinte precum "prospetime", "abundenta" sau "gust".

Zingerling, Cornelia. Tortilla, salsa & tequila. - Oradea : Aquila'93, 2000. - 64 p. : foto.

Dacă sunteți itneresați de cultura spaniolă și mexicană puteți citi informații la temă direct pe acest blog. Trebuie doar să selectați etichetele cultura spaniolă și cultura mexicană. Cei interesați de bucătărie celor două țări, de asemenea, alegeți etichetele mîncare tradițională spaniolă, respectiv bucătărie mexicană.

Dacă vreţi să simţiţi atmosfera iberică, vă recomand restaurantul Rodrigo din Chişinău, cu mîncare specific spaniolă. De asemenea, mai este şi restaurantul Don Taco, specific bucătărie mexicane. 
În continuare, vă recomand să citiţi cîteva articole despre 10 lucruri din Chile, Mexic, Spania care ar putea inspira Moldova, scrise de doi conaţionali de ai noştri: Ana Rudico, Anna Şargov, Dionis Cenuşă şi Cristina Leahu.

Sursa ultemelor 3 imagini: http://www.librariaeminescu.ro/

Hasta que te conoci de Juan Gabriel

Momentul ăla în care descoperi o melodie și ești un pic obsedată de ea. Și o asculți la infinit. Și nu prea poți face nimic altceva. Nu te poți concentra la citit de exemplu.
Chiar dacă mi s-a zis că melodie prezintă... „tristețe” iată că mie nu mi se pare așa. Deși durează la 7 minute, ultima parte... mă încîntă.
Ascultaţi şi voi - https://www.youtube.com/watch?v=8dilbof04A4

Influențe culturale istorico-geografice în Mexic

Înainte de a ne îndrepta cu gîndul la bucătăria mexicană, nu putem să facem abstracție de geografia așezării Mexicului, de istorie, tradiții și obiceiuri întîlnite aici, de-a lungul secolelor pentru că tradiția și cultura Mexicului este o mixtură halucinantă de influențe, dar care totuși a rămas cu specificul ei, bine determinat.

Luminile orașului și zăpada din vîrful vulcanilor Popocatepetl sau Iztacihuatl, cactușii din salată, coioții de lemn ai indienilor întîlniți în piața Ciudad de Mexico, mariachi și tequila, poncho și ponche (o delicioasă băutură din trestie de zahăr și fructe), vor spune în felul lor „colorat” și aromat vizitatorilor: „¡siempre eres bienvenido aqui!”. Din pădurea tropicală pînă la deșerturi vaste, de la piramidele și templele mayașe, pînă la plaje precum Acapulco, de la vulcanii uriași, înzăpeziți, la străzile gigantului Mexico City, nenumărate culori și arome, ritmuri și istorii provoacă simțurile călătorului.

Extinzîndu-se pe trimea sudică a Americii de Nord, cuprinzînd treizeci și unu de state, și o capitală uriașă (18 milioane locuitori), cocoțată la 2.240 m altitudine, Mexico este, din punct de vedere al bogăției și al diversității sale, cel mai bun vecin pe care și l-ar putea dori un gurman. Asta au gîndit și spaniolii care, în 1521, debarcați pe țărmurile de la Yucatan, au stîrnit panică în rîndul populațiilor băștinașe precum aztecii, maiașii, zapotecii. Hernan Cortes și echipajul său s-au stabilit aici pentru trei secole de dominație spaniolă, pînă cînd, în 1810, un preot dintr-un sai, Miguel Hidalgo, a pronunțat faimosul său „grito” sau strigătul: „¡Mexicanos! ¡Viva Mexico! ¡Viva la Independencia!”.

Următoarea sută de ani a adus un șir interminabil de invații (mai ales dinspre S.U.A.) și guvernări intermitente, iar secolul douăzeci a venit cu Revoluția Mexicană, cu eroi precum Pancho Villa și lupte, la al căror sfîrșit, mexicanii dețineau suveranitatea, dar nu și o țară unită.

Amestecul de culturi, peisaje, limbi, influențe artistice și muzicale se evidențiază perfect pe tarabele din Piața Zocalo din Mexico City, a doua piață ca mărime din lume, după Piața Roșie din lume. Mixtura dintre culturi a dus la mixtura dintre bucătării, precum mestizajes, tex-mex.

Sursa: Influențe culturale istorico-geografice. În: DELANEY, Rain. Rețete din bucătăria mexicană. Cluj-Napoca, URBAN LIFE STYLE, 2008, pp. 5-7.

Diana Guja: Pentru Chișinău e tîrziu să faci vreo recomandare în acest sens

Recomand spre lectură un interviu cu Diana Guja, CEO & Founder la Alo Bebe. Diana a fost în Mexic. Ce părere are despre această țară, aflați citind interviul.

Cum ai reușit să ajungi în Mexic A fost un vis al tău ori…?

Ca să ajung în Mexic mi-au trebuit cîțiva ani pentru a mă decide. Nu am ajuns întîmplător, acolo locuiește fratele meu și într-o zi era inevitabil să mă pornesc la drum.

Ce activități te-au impresionat acolo?

Mexicul e o țară prea mare, prea diversă, prea controversată ca să poți răspunde simplu. M-au impresionat oamenii, care sunt diferiți de la un stat la altul, m-au impresionat contrastele, de la cele între păturile sociale, pînă la cele care există la nivel de climă, de la o zonă la alta.

Cum e Oceanul Pacific în realitate?

Tulburator. Întunecat. Magnetic.

Ce poți să ne spui despre plajele și oamenii care se odihnesc acolo?

Eu nu am vizitat plajele mari și nu pot da un răspuns obiectiv. Din ceea ce am văzut, pot afirma că nu se deosebesc de nimic de plajele stațiunilor din Turcia sau alte țări cu turismul dezvoltat. Doar ca în Mexic, plajele sunt invadate de americani, care nu se poartă foarte deosebit de rușii sau moldovenii de care mulți dintre noi vor să se ascundă cînd ajung in Turcia, Grecia sau Bulgaria.

Cum ai caracteriza satele mexicane? Mai ales dacă sunt pe coasta Pacificului.

Satele mexicane sunt sărace. Indiferent de unde se află. Oamenii de acolo par să se mulțumească cu ceea ce au și nu îsi construiesc vise materialiste.

Ți-a plăcut mîncarea mexicană? Este vreun specific anume?

Cît de straniu n-ar părea, dar mîncarea mexicană are multe tangențe cu mîncarea noastră și mă gîndeam că am avea ce lua de la ei, mai ales că folosim aceleași produse. Mexicanii sunt foarte inventivi în bucătărie. Ei fac mîncare, practic, din orice. Din pănuși de porumb, bunăoară. Sau desert din făină de porumb. La ei se mănîncă multă carne de porc, jumere. Altceva ce m-a impresionat este că atunci cînd fac ciorbele lor tradiționale, din carne de porc, vită sau pui, ei nu fierb legumele, ci le adaugă la urma, crude. Ah, și mîncatul pe stradă! De la tacos pînă la ciorbe, oamenii mănîncă pe stradă, la tarabe, începînd cu micul dejun și terminînd cu cina seara tîrziu.

Ce părere ai despre portul popular mexican?

Portul mexican e divers și, iarăși, are unele tangențe cu portul nostru. Mexicancele tot poartă ii și brîie. Apropo, acestea acum intră în modă, așa cum se întîmplă și la noi. Dar, din cauza că țara este imensă, fiecare popor își are portul său, de la o zonă la alta, care poate să difere destul de mult.

Care e arhitectura orașelor vizitate? Poți face o recomandare și pentru Chișinău?

Cred că pentru Chișinău e tîrziu să faci vreo recomandare în acest sens. :) În Guadalajara, unde am stat cel mai mult, orașul de 6 milioane de locuitori, are doar cîteva clădiri cu multe etaje, în rest, sunt vile, ceea ce crează impresia unui oraș mic și pitoresc. În Mexic, cel puțin în orașele mari, s-a construit mult în anii ‛50 și grație acestui boom, sunt zone întregi cu case în stil minimalist, unele în culori aprinse, care se potrivesc perfect cactușilor care cresc cît copacii noștri. Dar, iarăși, țara e foarte mare și foarte diversă. Mexico City, capitala, are cartiere atît de diferite, încît e greu să spui ce anume caracterizează acest oraș. Eclectismul, asta probabil e cuvîntul.

Care sunt obiectele ce te-au inspirat din casa Fridei Kahlo?

Totul. Nu-mi venea să cred că am în fața mea lucurile pe care a pus mîna Frida Kahlo. Brățările ei. Creioanele. Pensulele. Farfuriile. Cearșafurile în care ea s-a învelit. Am intrat în casa ei ca într-un templu.

Comparativ cu Chișinău, cum te simțeai în transportul public de acolo?

Mexic e o țară periculoasă. Și nu, nu mă simțeam în siguranță, nici în autobuz, nici în metrou, nici în taxi. Mai ales că la timpul cela eram blonda și nu puteam trece neobservată. Deși nu mi s-a întîmplat nimic ieșit din comun, am fost foarte precaută, uneori pînă la exagerare.

Ce trebuie să ai neapărat în valiză pentru o călătorie spre Mexic?

Nimic deosebit. E o țară dezvoltată, în care găsești tot ce-ti trebuie.

Sursă foto: facebook.com

Ciudad de México

În ciuda nenumăratelor pericole și amenințări, districtul federal (pe scurt, D.F.) este un amestec fascinant de artă populară și istorică. În prezent, acest oraș-capitală este rezumatul întregului mestizaje, din țară, adică al amestecului de culturi europene și indiene. 

Spectacolele de teatru, muzică și dans – orice, de la marimba la Mozart – se țin în zeci de săli din tot orașul. Ansambluri de muzicieni mariachi frumos îmbrăcați, asortați cu butoni de argint și fredonînd o melodie romantică, te așteaptă în istorica Plaza de Garibaldi. Buticuri de renume, galerii de artă și cafenele se întind pe trotuarele de pe străzile principale din Polanco, Zona Rosa, Condesa, Roma și diverse alte cartiere. Restaurantele moderne din La Condesa servesc carpaccio și expresso decofeinizat, în timp ce, de-a lungul străzilor, micile standuri ce reprezintă afaceri de familie vînd tamales și tacos.

Mexicanii sau aztecii au fondat Tenochtitlán pe Lacul Texcoco și, după ce au interacționat cu civilizațiile vecine timp de 200 de ani, i-a uimit pe conchistadori cu ingeniosul lor oraș, cu drumuri largi înțesate de palate pictate și temple strălucitoare. După cucerire, spaniolii au construit o nouă capitală, Ciudad de México, pe ruinele de la Tenochtitlán și au umplut zona lacului. În sudul și sud-vestul centrului istoric, satele Coyoacán și San Angel – și-au păstrat identitatea de-a lungul anilor. Între cele două orașe sunt cel puțin o jumate de duzină de piețe captivante, înconjurate de biserici baroce, străzi pietruite și case pictate în culori vii, cu grădini pline de flori. 

Centrul istoric

Cosmopolitan și haotic, dar dornic de a satisface pe toată lumea, centrul D.F. este o sinteză între străvechea și modernă cultură mexicană. Birouri administrative, case proeminente și biserici au înlocuit palatele și templele din așezarea Mexica, formînd nucleul noului oraș. 

Teatrul Benito Juárez din Mexic

Un loc potrivit pentru a începe explorarea orașului este zócalo, sau piața centrală, care are o suprafață de 4 hectare și e construită pe ruinele Tenochtitlán. Denumită oficial Plaza de la Constitución (Piața Constituției), este a doua din lume ca mărime. În partea de nord a pieței tronează Catedral Metropolitana, prima catedrală din Noua Spanie care inițial a fost construită sub comanda lui Cortés, mai tîrziu fiind demolată și înlocuită cu prezenta biserică, finalizată în anul 1813. 

În stil churringuesc este și fațada bisericii parohiale El Sagrario La Piedra del Sol (Piatra soarelui), care are 24 de tone și reprezintă calendarul aztec, a fost descoperită în curtea bisericii El Sagrario, iar acuma se poate viziona la Museo Nacional de Antropología. Partea de est a  zócalo (piața centrală), este dedicată în întregime Palacio Nacional (Palatul Național). Inițial reședința oficială a viceregilor coloniali, Palacio Nacional a deținut birouri prezidențiale. În prezent, casele palatului servesc diverselor departamente de stat, însă turiștii pot admira picturile lui Diego Rivera care pun în valoare istoria și cultura Mexicului.

Cele mai frumoase reprezentări arhitecturale ale orașului provin din trecutul său religios. Clădit în 1588 ca seminar iezuit, Ex-Colegio de San Ildefonso a fost refăcut la începutul secolului al XVIII-lea. 

Eticheta în afacerile mexicanilor

Majoritatea mexicanilor sunt prietenoși, dar formali, deci e bine ca, înainte de a aborda o problemă, să discuți despre vremea de afară sau să schimbați diferite amabilități. Mexicanii apreciază subtilitatea și curtoazia, cît și punctualitatea și eficiența; cu o voce iritată sau cu diverse plîngeri nu îți vei face prieteni. La întîlnirea cu persoanele din lumea latină niciodată nu se întîrzie. Dacă vorbești spaniola, folosește forma politicoasă de adresare dumneavoastră (Usted), atunci cnd vorbești cu chelnerii, cu operatorii de telefonie sau cu alte persoane străíne. Chiar dac´unii dntre partenerii de afaceri vorbesc excelent engleza, pronunță rar și clar. Apelează la expresii de bază precum „por favor” (vă rog), sau „gracias” (mulțumesc) pentru a da dovadă de bună creștere.

Sursa: Ciudad de México. În: ONSTOTT, Jane. Mexic. București, Biblioteca Adevărul, 2010, pp. 178-183.
Sursa imaginii: www.teatroenlinea.com

Telenovela mexicană Camaleonii

Despre telenovele se știe. Unii privesc, alții nu, deja alegi să privești un film ori o telenovelă în funcție de ce gen de film îți place. Deși nu sunt un mare fan al telenovelelor, urmăresc doar cele în care se vorbește limba spaniolă - pentru a o învăța. Deși urmăresc și filme dublate ori chiar produse de spanioli, ori latino-americani. În fine.

Acum ceva timp am început să urmăresc telenovela mexicană Camaleonii. Din careva motive, nu am privit-o pînă la urmă. Recent, am urmărit acest serial în întregime. Telenovela mexicană are 135 de episoade, actorii principali fiind Edith González, Guillermo García Cantú, interpreta și actrița Belinda și Alfonso Herrera, ex-RBD. Producătorul telenovelei este Rosy Ocampo. În Mexic, această telenovelă a fsot difuzată în anul 2009.  

Valentina (Belinda) și Sebastián (Alfonso Herrera), „Camaleonii” sunt manipulatorii lui „El Amo” (Manuel „Flaco” Ibáñez), furînd opere de artă de milioane de dolari și sunt manipulați cu acest fapt, că va ucide persoanele dragi lor care se află în închisoare: pe Pedro, prietenul Valentinei și Armando, tatăl lui Sebastián. Scopul lui „El amo” este de a-l captura pe Augusto Ponce de León (Guillermo García Cantú) un afemeiat și șeful poliției metropolitan mexicane, fiind de altfel și destul de corupt. Valentina și Sebastián au fost angajați la Colegiul „San Bartolome” unde Augusto Ponce de León era responsabil de disciplină, iar soția lui, Francisca - directorul colegiului, pe partea academică. 

Nimic nou și senzațional la prima vedere. În final, descoperi că subiectul acestei telenovele este mult mai complex decît pare. 

Acest „El Amo” nu este un personaj atît de misterios. În cheamă, de fapt, Horacio. Ceva timp în urmă, unicul său fiu, Ricardo a fost iubitul Franciscăi și a fost omorît decît nimeni altul Augusto Ponce de León. Din păcate, fusese un martor care a văzut omorul. „El Amo” s-a angajat pe post de grădinar la acest colegiu și juca oarecum dublu: preindea că e prieten cu Valentina și Sebastián, dar pe de altă parte - joacă rolul lui „El Amo” și îi obligă să fure. 

Pînă la urmă afli că Francisca știe că aces Leon este Horaciu, tatăl iubitului ei omorît de soțul său, află că Valentina și Sebastián nu sunt cine ar fi. 

Se află că acest Augusto Ponce de León este un polițist corupt, i se ia titlu de comandant al Poliției Metropolitane, și este pus în fața faptului. În final, acesta moare. Deși a jucat un rol negativ - a jucat foarte bine. 

Leónidas sau Horacio García Montaño din păcate moare și el, în duelul cu Augusto Ponce de León. Și e foarte straniu faptul că nu a purtat o vestă antiglonț, luînd în considerare că lucra în domeniul ordinii publice. 

Sursa imaginii: www.cinemagia.ro

Spectacolele latino-americane și spaniole

În toate țările latino-americane, oamenii pot merge la spectacole variate, capitalele cu viața de noapte cea mai animată fiind Ciudad de Mexico și Buenos Aires. Există, de asemenea, alături de santiago de Chile, și cele cu un teatru național mai dezvoltat. În ultima vreme s-a dezvoltat și la Bogota, Caracas, Havana sau Lima. Programul diferă de la oraș la oraș; este destul de frecventată vespertina, reprezentație între după-amiază și seară, în jurul orel 19 sau 20. Multe concerte încep la 18:30. La fel și conferințele sau recitalurile de poezie. Spectacolele cele mai frecventate sunt cele de cinema, totdeauna în variantă originală cu subtitrare. Puține țări au cinematografie națională importantă: Mexic, Argentina, Cuba de vreo 20 de ani, și Chile, în anii ‘70. În celelalte se realizează sporadic cîteva filme.

În toate orașele spaniole, seara, sunt spectacole numeroase și foarte variate; la Madrid și la Barcelona, rubrica de spectacole din ziare anunță programul cinematografelor, teatrelor, cabaretelor, concertelor, conferințelor și cafenelelor-teatru. Teatrele sunt de două categorii: naționale (subvenționale) și particulare. În mod normar, reprezentațiile încep la ora 19; de obicei, vineri și simbătă sunt două reprezentații, la 19 și la 23. 

Teatro Real

Și cinematografele sunt de două categorii: cinematografele cu locuri rezervate difuzează filme în premieră. Sunt din ce în ce mai multe filme în versiune originală subtitrată. Cinematografele permanente difuzează reluări, uneori chiar două filme în aceeași reprezentație; deseori, ora începerii spectacolelor nu este specificată, dar programul obișnuit este: 16, 19 și 22. Dacă, de cîțiva ani, în cabarete se poate asista la spectacole comico-erotice, există și săli de cinematograf pentru filme de artă și în avanpremieră și cinecluburi unde se pot vedea filme spaniole și străine de valoare. În acest sens, reamintim importanța Festivalului de film de la San Sebastián, care acordă trofeul „Concha de Oro” (Scoica de Aur) celor mai bune filme prezentate în festival.

Sursa: Spectacole. În: GAVARITO, Julian. Spaniola practică. București, Niculescu, 2003, pp. 77, 78.

Sursa imaginii: commons.wikimedia.org

Flamenco este o fereastră deschisă spre sufletul Andaluziei. Citește care este istoria dansului spaniol flamenco

Geniul jazzului Miles Davis spunea: „Uneori cînd ascult flamenco, cad în genunchi”. Flamenco sensibilizează întreaga lume, însă complexitatea sa muzicală și adîncimea emoțională sunt rareori înțelese. Flamenco este o formă artistică sincretică înrădăcinat în folclorul din sudul Spaniei. Valurile de emigranți dinspre orașele sudice din ultimii 40 de ani și apariția masivă a școlilor de dans în întreaga Spanie și-au lăsat amprenta în toată sofisticarea sa, flamenco rămîne popular. 

Artiștii și simpatizanții săi provin de la periferiile  societății, unde experiențele vieții i-au învățat să fie extrem de independenți, mîndri, sceptici și împart un profund sentiment al suferinței. Versurile vizează direct emoțiile. Rădăcinile flamenco-ului pătrund pînă în trecutul îndepărtat. Hedoniștii tartessani (sec. IV-VI î. Hr.) despre care se crede că ar fi venit din Africa, erau renumiți pentru muzica și dansul lor primitiv, iar în timpul romanilor, dansatoarele din Cádiz și-au făcut un nume pentru virtuozitatea ritmică și senzualitatea îngemănată cu lascivitatea. Grecii i-au adăugat tiparul oriental al cîntecelor religioase bizantine.

Muzicanții profesioniști încă dinaintea venirii lor în Spania în secolul XV, țigani au fost catalizatori vitali în procesul de creare a flamenco-ului. Pe măsură că țiganii au învățat cîntecele populare din sud, au adăugat ritmuri complexe, sunete expresive și simțul acut al suferinței. În secolul XVIII, flamenco a prins rădăcini și în orașele de sus, de vreme ce persecuția țiganilor a devenit mai puțin acută. Din anii ’70, călătorii au început sp dea peste flamenco la  Cádiz, Xeres și Sevilla.

Cîntecul rămîne principala formă de expresie a flamenco-ului. Vocile sunt întunecate și plîngărețe, răgușite și profunde. Cîntăreții sau cantadores trec de la șoapte grave la strigăte muzicale intense și alunecă în cîteva secunde de la notele cele mai acute pînă la cele mai grave.

Două stiluri muzicale timpurii, avînd rădăcini țigănești rămîn astăzi fundamentale. Unul este seguiriya, cel mai tragic stil de cante jondo sau muzică profundă, care exprimă neliniștea în fața disperării. Tiparul său ritmic ilustrează complexitatea flamenco-ului: fiecare vers al strofelor formate din cîte 4 versuri are 7 silabe, exceptîndu-l pe al treilea, care are 11 și pe care este altoit un ritm de 12 note muzicale. Al doilea stil muzical ca vechme, larg practicat astăzi, soleá, a generat  mai multe variante decît oricare altul. Un al treilea grup de stiluri muzicale, tonas, este un exemplu de supraviețuire a vechiului cîntec flamingo dezgolit pînă la esența sa de vocile pure.

Dansul flamenco a apărut ca fuziune a unor forme mai timpurii, printre care dansurile populare și bolerourile de la curte. Dansul flamenco a filtrat cu alte forme, dînd naștere unor versiuni teatrale hibride.

Începînd cu anul 1950, flamenco a cunoscut un public mai larg prin intermediul acelor café cantantes cu mici scene improvizate. În aceste café cantantes s-a produs transformarea evoluțiilor de muzică și dans care a dus la forma actuală, în care fiecare artist iese în față pentru a evolua solo. Tot aici chitara și-a intrat în propriile drepturi. Din motiv că țiganii și cîntăreții populari andaluzieni au evoluat împreună în café cantantes, intersectarea stilurilor a dat naștere unor noi forme, care au rămas baza repertoriului de flamenco. Astfel paleta s-a lărgit, incluzînd fandango cu toate variantele sale malaguenas, granaiñas și cîntecele de minerit. 

Deși a fost trecut cu vederea de industria muzicii, de topurile radiofonice și de politica culturală a guvernului, flamenco a dat dovadă de o remarcabilă flexibilitate și vitalitate. În anii ’20, cînd intelectuali ca Federico Garcia Lorca considerau că flamenco era o formă artistică aflată pe moarte, s-a dezvoltat mitul conform căruia doar flamenco are autentic. În realitate, încă din timpul primelor tîrguri de animale, artiștii plătiți i flamenco-ului au fost și inovatorii lui, de exemplu în noile forme de dans cum sunt seguiriya, martinete sau rondeña, inventate de dansatori individuali, cum este Antonio. O influență a venit din partea lui Carmen Amaya (1913-1963), al cărui joc din picioare a revoluționat atît dansul femeilor cît și al bărbaților. A fost imortalizată în filmul Los Tarantos (1962), versiune țigănească a filmului Romeo și Julieta.  Figurile de azi se împart în două grupuri: cei care s-au reîntors la flamenco, avînd o pregătire – Juaquín Cortés ori Antonio Canales – și alții Joaquín Grilo sau Eva a Yierbabuena încearcă să extindă grațiile.

Flamenco prezentat în zilele noastre a fost modelat nu doar de artiști, ci și de spațiile de desfășurare a spectacolelor. În sud, există festivaluri de vară în aer liber în piețele, arene și stadioanele orășenești andaluziene, iar bienalul de toamnă din Sevilla este privit ca o sărbătoare a flamenco-ului de cea mai bună calitate. În Andaluzia, încă mai există cîteva sute de peñas, în care poți intra ca musafir cu plată.
În Madrid, considerat a fi capitala acestei arte, poți întîlni flamenco întregul an. Este locul de naștere al flamenco-lui nuveo. Între timp, Barcelona a dat naștere unor artiști de flamenco, extrem de talentați.

Un dans flamenco dansat în Sevilla, vedeți aici.

Sursa: Flamenco. În: Spania: ghid enciclopedic. Oradea, Editura Aquila '93, 2012, pp. 101-105.
Sursa imaginii: www.amorflamenco.co.uk

Istoria muzicii și dansului mexican. Dansul în Mexic, datează încă de pe vremea culturilor indiene și înseamnă mai mult decît La Macarena

Statuia lui A. Lara, în Madrid

În sufletul fiecărui mexican zace un muzician. Cele mai renumite și familiare melodii sunt rancheras, interpretate și cîntate de obicei de către muzicieni mariachi, cu viori, trompete și o mulțime de instrumente asemănătoare chitarei. Unele dintre aceste melodii, care vorbesc depsre dragostea pierdută și despre înfrîngeri, datează dinaintea de Revoluția mexicană, cînd muzicienii cîntau balade despre războaiele din regiunea de nord. Filmele cu Charro (cowboy mexican) dintre 1930 și 1940 a răspîndit muzica ranchera în toată țara, iar compozitorul José Alfredo Jiménez a creat o mulțime de cîntece noi pentru repertoriul mariacilor. Apariția radioului, a cinematografiei și televiziunii a răspîndit cîntecele mariacilor în toată țara, pînă cănd a devenit emblemă națională. A crescut și popularitatea muzicii regionale, iar mexicanii au început să aprecieze marimbas din Chiapas și romanticul bolero al compozitorului Augustín Lara, care au adus cu sine senzualele ritmuri din Veracruz. 
Baladele pasionale și pline de sensibilitate stau la baza celor mai multe melodii interpretate în Mexic. Interpretarea pasională a făcut-o pe Lola Beltrán (19362-40, 1996) regina muzicii ranchero, începînd cy anul 1950, în timp ce María Félix a purtat cu ea versurile romantice ale baladelor tropicale pe plajele din Acapulco în anii ‘captivînd lumea artistică internațională cu ritmurile din Mexic. Interpreții de balade din zilele noastre, Juan Gabriel, Luis Miguel și Alejandro Fernandez, au reinterpretat vechile melodii favorite, îmbogățindu-și repertoriul și încîntîndu-și fanii.
Grupul de pop-rock Maná și trupa de rock alternativ Café Tacuba sunt foarte cunoscute în afara Mexicului. Lilia Downs, versatila cîntăreață din Oaxaca, a interpretat cîteva melodii de pe coloana sonoră a peliculei „Frida” (2002), unul dintre filmele nominalizate la Premiile Oscar. 

Dansul în Mexic, datează încă de pe vremea culturilor indiene și înseamnă mai mult decît La Macarena.  
Măștile de căprioară și florile sunt elemente care caracterizează ritualurile importante precolumbiene, ce presupune sacrificarea căprioarelor spre binele poporului. În prezent, dansatorii costumați în căprioare și alții care îi reprezintă pe Iisus și Fecioara se reunesc pentru a apăra biserica de oamenii răi, în dansuri elaborate care au loc în tot ținutul. În toată țara există numeroase grupuri de dans folcloric, iar cele mai bune pot fi găsite în zonele turistice. Copiii dansează în piețele mari ori mici și concurează pentru un loc în trupele de profesioniști. Una dintre cele mai bune trupe este condusă de Amalia Hernández, din Ciudad de México, la Palacio de Bellas Artes. 

Orice iubitor al dansurilor mexicane ar trebui să privească costumele. Dansul folcloric mexican a apărut în anii 1800. În San Lusi Potosí se dansează huapango, o varintă de fandago spaniol. În Veracruz se dansează danzón, de origine cubaneză. Chiar și cel mai frumos dans mexican, el jarabe tapatío (dansul pălăriei mexicane), provine de la mestizos. Statele Oaxaca, Michoacán,, Yucatán, Jalisco, Chiapas și Veracruz sunt recunoscute pentru dansurile folclorice.



Sursa: Muzica și dansul mexican. În: ONSTOTT, Jane. Mexic. București, Biblioteca Adevărul, 2010, pp. 48-49.
Sursa imaginilor: www.wikipedia.org