Se afișează postările cu eticheta rețete de sezon. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta rețete de sezon. Afișați toate postările

sâmbătă, 3 februarie 2024

Cheesecake de Ziua Îndrăgostiților și Dragobete. Află și tu cum se face Cheesecake cu zmeură, o rețetă simplă, gustoasă și ușor de preparat

Cheesecake de Ziua Îndrăgostiților și Dragobete. Află și tu cum se face Cheesecake cu zmeură, o rețetă simplă, gustoasă și ușor de preparat

Timp de pregătire: 30 minute | Timp de gătire: 1 oră | Timp total: 7 ore | Kcal: 440 | Porții: 12



Ingrediente:

1 1/2 căni de firimituri de biscuiți graham

1/3 cană unt nesărat, topit

1/4 cană zahăr

3 (8 uncii) blocuri de brânză cremă, înmuiată

1 cană zahăr alb

1 linguriță extract de vanilie

3 ouă

1 cană smântână

1/4 cană făină universală

1/4 linguriță sare

2 căni de zmeura proaspătă

1/2 cană jeleu de zmeură


Mod de preparare: 

Preîncălziți cuptorul la 350°F (175°C).

Combinați firimiturile de biscuiți Graham, untul topit și zahărul. Apăsați pe fundul unei tăvi cu arc de 9 inci.

Într-un castron mare, amestecați crema de brânză cu zahărul până se omogenizează. Amestecați vanilia. Se adaugă ouăle pe rând, amestecând cât să se incorporeze.

Amestecați smântâna, făina și sarea până se omogenizează. Se toarnă umplutura în crusta pregătită.

Coaceți în cuptorul preîncălzit timp de 1 oră. Opriți cuptorul și lăsați prăjitura să se răcească în cuptor cu ușa închisă timp de 5 până la 6 ore; aceasta previne fisurarea.

Încinge jeleul de zmeură într-o cratiță mică la foc mic. Se amestecă ușor zmeura până când sunt acoperite cu jeleu. Se răcește ușor.

Înainte de servire, acoperiți cheesecake-ul cu amestecul de zmeură.


Sursa rețetei: pagina de Facebook Optimal Recipes.

joi, 28 septembrie 2023

Biscuiți cu mere

Biscuiți cu mere, rețetă simplă.

Ingrediente:

200 g ricotta

300 gr faina

200 gr unt 1 lingură zahăr

1 linguriță praf de copt

200 gr zahăr

1 linguriță scorțișoară

1 ou

3 mere



Mod de preparare: 

Într-un castron amestecați ricotta, făina, untul, zahărul și drojdia. Framantam aluatul cu mainile si formam un aluat omogen. Se lasa la frigider 30 de minute.

Între timp, amestecați zahărul, scorțișoara și merele.

Întindeți aluatul și formați discuri, ungeți cu un ou.

Umplute cu mere, inchideti si treceti semilunele in amestecul de scortisoara. Coaceți la 356°F (180°) timp de 30-40 de minute.

marți, 29 august 2023

Rețetă simplă de pâine cu usturoi

Rețetă simplă de pâine cu usturoi. 

Ingrediente:

1 cutie crema de lapte (200 ml)

100 de grame de crema de branza

03 catei de usturoi.

01 lingură de brânză rasă.

100 de grame de brânză mozzarella rasă

Sarat la gust

Și pâine...



Mod de preparare:

Tăiați pătrunjelul și usturoiul foarte mărunt.

Amestecă toate ingredientele până obții o pastă omogenă.

Tăiați pâinile în felii, dar nu tăiați până la capăt.

Cu un cuțit sau o spatulă, întindeți pasta peste toate feliile de pâine și terminați prin a o înfășura în jurul pâinii.

Se ia pe gratar, la cuptor, în friteuză

Am copt friteuza cu aer la 180 de grade și savurat.

luni, 28 august 2023

Pui glazurat cu lămâie

Pui glazurat cu lămâie.

Ingrediente:

1/2 ceapă

1/2 cană suc de lămâie

2 linguri condimente pentru pui

8 pulpe de pui

1 cană de apă

2 linguri pătrunjel sau coriandru tocat

1 lingură miere



Mod de pregătire: 

1. Amestecați ceapa, lămâia și condimentele.

2. Rumeniți pulpele în tigaie, turnați amestecul anterior și apa, fierbeți timp de opt minute.

3. Adăugați lingura de miere și pătrunjel, aranjați pulpele într-o tavă de copt.

4. Coaceți timp de cinci minute sau până devin aurii.

marți, 26 noiembrie 2019

Friptură de iepure cu tarhon

Rețeta de azi face parte din bucătăria vânătorească.


Ingrediente:
• 1,5 kg de carne de iepure de câmp;
• 200 ml de sos de roşii sărat şi îndulcit după gust;
• 30 g de unt;
• 200 ml de supă de carne;
• 1 lingură de tarhon tocat fin;
• legume pentru garnitură;
• sare.

Mod de preparare:
Se marinează carnea, apoi se scoate şi se şterge cu un prosop curat. Se sărează şi se lasă să stea o jumătate de oră. după care se unge cu unt şi se pune în tava de friptură cu o cană de supă de zarzavat şi câteva boabe de piper. Se introduce în cuptorul cald şi se ţine o oră. apoi se întoarce carnea, se acoperă cu o cană de sos de roşii îndulcit după gust şi o lingură de tarhon tocat fin. Se mai ţine în cuptor o oră la foc mic, stropindu-se din când în când cu sosul din tavă. Se scoate când a prins o crustă aurie şi se serveşte caldă, cu garnitură de legume.

Andrei Burtea, s. Dubăsarii Vechi, Dubâsari
Sursa rețetei e revista lunară Vânătorul și Pescarul Moldovei, nr. 11 (noiembrie). Revista poate fi consultată în biblioteci sau cumpărată de la chioșcurile de ziare.


Ce este tarhon?

Tarhonul (Artemisia dracunculus L.) este o plantă perenă din familia Asteraceae (familia florii soarelui). Are tulpina dreaptă și ramificată, cu flori alburii, cu frunze lanceolate aromate întrebuințate drept condiment. Frunzele sale se folosesc verzi sau uscate și mărunțite. Se folosește ca condiment în fripturi, salate, etc. Aceasta este răspândită de-a lungul Eurasiei și Americii de Nord și este cultivată pentru uz culinar, dar și în scopuri medicale.

În context, vă recomand să citiți care sunt cele 9 beneficii dovedite pe care le are tarhonul pentru organism.

Iepure de câmp în sos de vin

Rețeta de azi face parte din bucătăria vânătorească.

Ingrediente:
• carnea de la o jumătate de iepure, circa 1,5 kg; 
• 200 ml de ulei de floarea-soarelui; 
• 200 ml de supă de carne; 
• 250 ml de vin roşu; 
• piper boabe; 
• 1 crenguţă de cimbru: 
• verdeaţă; 
• legume asortate; 
• sare.

Mod de preparare:
Se marinează carnea câteva ore, se scoate şi se şterge cu un prosop curat. Se sărează şi se lasă să stea aşa o jumătate de oră. Se pune carnea în tava de friptură cu o cană de supă şi o ceaşcă de ulei, cu puţină sare şi câteva boabe de piper. Se frige la foc iute o oră, apoi se întoarce şi se adaugă vinul şi crenguţa de cimbru. Se mai lasă o oră la foc potrivit, timp în care se stropeşte friptura cu sosul din tavă. Când a prins o crustă aurie, carnea se scoate pe un platou, se taie bucăţi şi se stropeşte cu sosul din tavă, presărată cu verdeaţă tocată.Friptura se serveşte cu garnitură de legume şi salată de sezon.


Ion Buzilâ, s. Bălăbăneşti, Criuleni
Sursa rețetei e revista lunară Vânătorul și Pescarul Moldovei, nr. 11 (noiembrie). Revista poate fi consultată în biblioteci sau cumpărată de la chioșcurile de ziare.



Pulpe de gâscă sălbatică umplute cu ciuperci

Rețeta de azi face parte din bucătăria vânătorească și presupune o combinație de pulpe de gâscă sălbatică umplute cu ciuperci.


 

Ingrediente:

• 4 pulpe nu prea mari;
• 12-16 şampinioni;
• 2 cepe;
• 2 roşii;
• 1/2 pahar de brânză de oi nesărată, dată prin râzătoare;
• 1 ou; • sare; • piper negru măcinat.

Mod de preparare:
De pe pulpe se jupoaie pielea întreagă, carne se ia de pe oase și se taie fidea. Ciupercile şi ceapa se taie fidea şi se prăjesc în ulei, apoi se amestecă cu carne, brânză şi roşiile curăţate de pieliţă şi tăiate cubuşoase, se adaugă sare, piper, ou crud şi se mai amestecă. Cu masa obţinută se umple pielea, redându-i forma de picior, marginile se prind cu scobitori de lemn. Pulpele se pun într-o tavă unsă cu ulei şi se coc la temperatura de 180 de grade timp de 30-35 de minute.

Se servesc cu legume proaspete sau marinate şi un vin sec.

Sursa rețetei e revista lunară Vânătorul și Pescarul Moldovei, nr. 11 (noiembrie). Revista poate fi consultată în biblioteci sau cumpărată de la chioșcurile de ziare.

Pulpe de raţă sălbatică umplute cu prune uscate

Rețeta de azi face parte din bucătăria vânătorească și presupune o combinație de pulpe de rață cu prune uscate.

Ingrediente:
• 4 pulpe de raţă;
• 400 g de tocătură din carne de pui;
• 12-16 prune uscate;
• 1/2 ardei gras;
• 3-5 crenguţe de pătrunjel;
• 1 lingură de muştar de masă;
• 1/3 pahar de smântână;
• un pahar de ulei;
• 1/2 linguriţă de gelatină;
• sare;
• piper negru măcinat.

Pentru omletă:
• 2 ouă:
• 3 linguri ulei;
• sare.

Mod de preparare:

La pulpe se face câte o tăietură pe partea internă, prin care se scot oasele. Se înlătură grăsimea, carnea se bate uşor, se presară cu sare şi piper, se unge cu muştar, se presară cu gelatină.
Se pregăteşte o omletă subţire. Prunele se opăresc, sâmburele se înlătură, fructele se taie bucăţele cu lăţimea de 1 cm. Tocătură se sărează şi se piperează. Carnea se taie in 4 părţi, pe fiecare bucată se pune un strat de tocătură, apoi prune uscate, bucăţele de ardei şi câte o crenguţă de pătrunjel. Se răsucesc rulade. Pe fiecare bucăţică de carne se pune câte o ruladă din omletă şi marginile tăieturilor se unesc. Fiecare pulpă se înveleşte aparte în staniol şi toate se fierb în apă cu puţină sare timp de 45 de minute. Apoi staniolul se înlătură, pulpele se ung cu smântână şi se rumenesc în cuptor.

Se servesc fierbinţi.

Sursa rețetei e revista lunară Vânătorul și Pescarul Moldoveinr. 11 (noiembrie). Revista poate fi consultată în biblioteci sau cumpărată de la chioșcurile de ziare.



miercuri, 4 septembrie 2019

Piept de pui în sos cremos de lămâie și usturoi: rețetă

Ingrediente:
2-3 bucăți piept de pui;
60 g făină,
1 lingură de ulei;
2 linguri unt;
3-4 căței de usturoi pisați;
200 g smântână degresată;
zeama de la o lămâie;
pătrunjel tocat după gust;
sare și piper.

Mod de preparare: 
Bucățile de piept de pui se condimentează cu sare și piper, după gust, apoi se dau prin făină, până sunt acoperite în totalitate. Se rumenesc într-o tigaie la foc mediu, în unt și ulei, 3-5 minute. Se scot și se dau deoparte. În aceeași tigaie se călește usturoiul 30 de secunde. Se toarnă supa sau apa și se amestecă timp de un minut. Se încorporează smântâna, până dă în clopot, în 2-3 minute. Se introduce puiul în tigaie, se adaugă zeama la lămâie. Se servește cu pătrunjel.

Sursa rețetei: Moldova Suverană, nr 89, 4 sept., p. 4.

luni, 16 iulie 2018

Felurile de mâncare cu vânat, majoritatea din Patagonia, își fac încet loc pe meniurile argentiniene. Înghețata argentiniană, cu originile în tradiţia italienească, este printre cele mai bune din lume

Privită din afara graniţelor ţării, bucătăria argentiniană pare să se bazeze doar pe carnea de vită. Când Charles Darwin a traversat pampasul în 1830, a remarcat că ghizii săi gaucho nu mâncau „altceva decât came de vită... Poate că regimului de carne i se datorează faptul că gauchos, asemenea animalelor carnivore, pot să reziste mult timp fără mâncare... Nişte soldaţi au urmărit voluntar un grup de indieni timp de trei zile fără să bea sau să mănânce”.
 
Un maté și o bombilla își așteaptă yerba
Realitatea este, desigur, mai complexă. Deşi puţini argentinieni pot refuza un asado (grătar) de came suculentă de vită câmpiile şi păşunile ţării dau produse alimentare din belşug care, combinate cu o tradiţie culinară diversificată şi inovatoare, au ceva de oferit pentru fiecare. Buenos Aires şi alte oraşe mari oferă o gamă largă de mâncăruri autohtone şi internaţionale, dar unele oraşe provinciale au propriile lor enclave: în nord-vestul andin, de exemplu, mâncarea orientală este foarte obişnuită. E uşor să fii vegetarian, cel puţin teoretic, dar tradiţia naţională de a oferi carne la masă îi poate face pe unii vegetarieni „începători” să revină la regimul iniţial. Vegetarienii dedicaţi trebuie să evite ambiguitatea din jurul cuvântului „came”, care în Argentina înseamnă came de vită nu carne în general, altfel se pot trezi cu came de pui sau şuncă în porţia de paste, să zicem.

În Argentina, masa necesită o atenţie specială. Orele la care se servesc micul dejun şi prânzul sunt cele obişnuite pentru străini, deşi masa de prânz durează mai mult decât în America de Nord. Cina, în schimb, este la fel de târzie ca în Italia sau în Spania. Cine se aşteaptă să cineze mai devreme de ora nouă poate avea parte de o privire nedumerită din partea chelnerilor şi a personalului din restaurante, iar mulţi dintre argentinieni iau cina chiar şi mai târziu.

„Carnea” şi carnea de pui
Felul clasic argentinian este parrillada, un grătar mixt care cuprinde atât achuras (măruntaie), cât şi cârnaţi chorizo (mai puţin picanţi decât cei din Mexic), vacio (fleică), costillas (costiţă) şi alte feluri de carne. De obicei se prepară cu chimichurri marinade pe bază de usturoi şi nu foarte picant – altfel de mâncăruri sunt rareori pe placul argentinienilor – şi poate include, de asemenea, carne de pui sau de porc şi ardei copţi. În Patagonia, punctul de atracţie al acestei mâncări este mielul suculent, de obicei fript la proțap. În unele zone se folosește chair capra. Majoritatea argentinienilor preferă carnea de vită bien cocido (bine făcută), dau unii comand a punto (gătită mediu) sau  jugoso (în sânge).
Anumite feluri de mâncare pot fi considerate „de răsfăț”. Vândut deseori la tarbe,  choripanul înconjoară cârnatul fript cu o crustă și este garnisit cu chimichuri sau muștar. Milanesa este un cotlet în foitaj, de obicei prăjit (și unsuros), dar câteodată este și copt. Felurile de mâncare cu vânat, cum ar fi venado (căprioară sau cerb), jabalí (mistreț), ñandú (ștruț), majoritatea din Patagonia, își fac încet loc pe meniurile argentiniene.
Peștele și fructele de mare
Opinia generală este că argentinienii nu sunt mari consumatori de fructe de mare, dar arheologul Daniel Schávelzon a descoperit dovezi cum că locuitorii vechi din Buenos aires consumau cantități substanțiale de pește. Tradițiile spaniole și basce se disting clar în feluri precum abadejo al arriero (caserolă de merlan), gambas al ajillo (creveți cu usturoi) sau rabas (inele de calamar). Merluza (merluciul) este cel mai bun peşte oceanic pe care îl poţi găsi, iar centolla (crabul regal) este crustaceul numărul unu.
Trucha (păstrăvul) argentinian se găseşte în meniuri din întreaga ţară, dar râurile din Mesopotamia sunt renumite pentru peşti precum boga, pocú (o rudă a piranha) şi surubí (somn de Paraná). În Buenos Aires şi alte câteva oraşe există numeroase restaurante de sushi care variază în funcţie de calitate.

Comida Criolla
Bucătăria argentiniană are multe feluri de mâncare, inclusiv regionale, gustări sau deserturi ce nu pot fi încadrate cu uşurinţă în nicio categorie, dar sunt caracteristice acestei ţări „Soul food” ar putea fi cel mai apropiat echivalent pentru cititorii vorbitori de limbă engleză.

Puchero, de exemplu, este o tocană cu came de vită fiartă, şuncă sărată, cartofi şi alte legume. Carbonada are cam aceleaşi ingrediente, dar conţine în plus ştiuleţi de porumb, stafide şi alte „detalii regionale”. Într-o ţară în care mâncarea picantă este neobişnuită, locro întâlnit în nord-vestul Argentinei este o tocană cu mămăligă în care se pun o mulţime de cărnuri diferite, cârnaţi şi legume asezonate cu chimion, boia şi ardei iuţi. Originar tot din partea de nord-vest, humitas seamănă cu tamales mexican.
Pastel de papa este un fel de plăcintă din came tocată cu piure de cartofi. Empanada argentiniană, o plăcintă din aluat pufos cu diferite umpluturi, printre care carne de vită tocată, pui, şuncă şi brânză sau miel, cu legume, ouă, măsline, stafide şi mirodenii, este o gustare sau un aperitiv deosebit de gustos.
Paste şi pizza
Aproape orice fel de mâncare posibil al cărui nume se termină într-o vocală poate fi găsit pe listele de meniu argentiniene, mulţumită în mare parte imigraţiei italieneşti care a transformat ţara în secolul al XX-lea. Mâncărurile italo-argentiniene de calitate pot fi găsite chiar şi în cele mai îndepărtate hanuri din Gran Chaco.
Mâncărurile standard sunt lasagna, polenta, ravioli şi risotto. O specialitate anume are un statut aparte în cultura argentiniană: obiceiul este ca popularele şi ieftinele ñoquis (gnocchi de cartofi) să fie mâncate în a douăzeci şi noua zi din lună, atunci când familia rămâne fără bani. Ñoqui este şi un termen lunfardo (argotic) pentru funcţionarii publici care nu fee mai nimic, dar apar la sfârşitul lunii ca să îşi încaseze salariul.

Pizza argentiniană are de obicei crusta subţire a la piedra, cu mozzarella şi felii subţiri de şuncă sau pepperoni deasupra. Populare sunt şi fugazza fără sos, doar cu ceapă, şi ruda sa fugazzeta cu ceapă şi mozzarella. În ultimii ani, unele pizzerii au început să inventeze variante mai interesante, adăugând, de exemplu, legume la grătar.
Fructe şi deserturi
Argentina produce toate fructele tipice climei sale, cum ar fi mere, struguri, piersici, pere, prune, portocale şi altele. Acestea sunt ingredientele obişnuite din ensalada de frutas (salata de fructe, cunoscută şi sub numele de macedonia), o prezenţă obişnuită în meniurile din toată ţara.
Flan (cremă de ouă cu caramel sau frişcă pe deasupra) este şi el un desert des întâlnit. Argentinienii întind o cantitate considerabilă de dulce de leche – un fel de lapte condensat caramelizat – peste orice şi îl mănâncă chiar şi direct din borcan.
Având originile în tradiţia italienească, argentiniana helado (îngheţata) este printre cele mai bune din lume. Aromele de vanilie, cacao şi căpşune sunt cele mai obişnuite, dar se găsesc zeci de alte variante ale acestora –  ciocolată dulce-amăruie sau ciocolată (u alune, de exemplu - şi în plus specialităţi cum ar fi spumă de lămâie şi, desigur, dulce de leche. Cele mai bune heladerias sunt buticurile micuţe de cartier care produc cantităţi mici în fiecare zi.

Vin, bere şi băuturi spirtoase
Argentina este al cincilea producător de vin din lume, dar abia în ultimii doi ani a devenit un exportator de talie mondiali. În ultima vreme, în Buenos Aires şi, de asemenea, în multe oraşe din provincie au apărut baruri sofisticate pentru băutorii de vin.
Provincia Mendoza este producătorul dominant, cu sute de podgorii, inclusiv în jurul capitalei cu acelaşi nume, dar există importante regiuni viticole şi în provinciile San Juan şi Salta şi, de asemenea, în provincia Rio Negro din Patagonia. Producătorii cultivă toate soiurile cunoscute, dar soiurile de marcă ale ţării sunt „Malbec tinto” (roşu) şi secul, dar aromatul „Torrontes blanco”  (alb).
În Argentina se consumă multă bere, cea fabricată industrial cum este „Quilmes”, dar producătorii regionali fac şi bere artizanală în oraşe precum El Bolson, din nordul Patagoniei.
Majoritatea băuturilor spirtoase sunt importate. Ginebra Bols (băutură distilată din orz, grâu şi secară) şi caña (băutură din trestie de zahăr) sunt tipice pentru Argentina.

Socializează sorbind ceai în ritualul Maté
Argentinienii pot petrece după-amieze întregi la o cafea şi un croasant în confiterías din oraşe, dar acasă băutura preferată este maté. Această infuzie de frunze uscate şi tocate de llex paraguayensis, o rudă a laurului comun, este mai mult decât un tonic – „ceaiul paraguayan” este parte a modului de viaţă argentinian.

Crescută în nord-vestul subtropical, yerba maté, planta crudă, se găseşte şi în afara Argentinei. Mulţi turişti iau acasă ustensilele necesare: o tigvă sculptată (cunoscută şi sub numele de maté, câteodată cu decoraţiuni foarte complicate) pentru infuzie şi o bombilla (un tub metalic) pentru sorbit.
Este mult mai dificil de exportat ritualul preparării ceaiului. După ce un cebador (cel care serveşte) umple tigva cu yerbas uscate şi adaugă apă fierbinte, el sau ea aruncă de obicei prima tranşă fiindcă este prea amară sau prea fierbinte, apoi o umple iar şi o dă mai departe celor prezenţi. În această ceremonie, toată lumea soarbe din aceeaşi bombilla până când ultima persoană spune Gracias.

Deoarece maté este o tradiţie ce ţine mai mult de cămin, mulţi vizitatori nu au ocazia să ia parte la ea, dar o conversaţie cu un nativ poate aduce cu sine şi o invitaţie. Dacă ţi se oferă ocazia, nu refuza – licoarea amară poate fi un gust cu care te înveţi mai greu, dar ritualul social îţi poate aduce multe amintiri frumoase.

luni, 2 iulie 2018

Tartă cu portocale și ciocolată. Rețeta are șase ingrediente de bază

Timpul de gătire a rețetei este de 30 de minute. Rețeta este preluată din revista Moldoveanca, nr. 3 (90) iunie 2018.


Ingrediente 
•           1 pachet aluat foitaj
•           3 linguri cremă de ciocolată
•           1 pahar mare smântână
•           3 gălbenuşuri
•           2 portocale
•           50 g ciocolată rasă sau 2 linguri fulgi de ciocolată MOD DE PREPARARE

Mod de preparare
Tartă cu portocale şi ciocolată foarte simplă, gata în 30 de minute. Trebuie să încerci această reţetă.
1.         Într-o tavă de tartă se aşază aluatul de foitaj şi ce trece peste margini se decupează. Se înţeapă fundul tartei cu furculiţa.
2.         Se unge fundul tartei cu crema de ciocolată moale ca să poată fi întinsă cu ajutorul unui cuţit cu lamă lată trecut prin apă rece.
3.         Smântână se amestecă cu gălbenuşurile şi se toarnă peste crema de ciocolată, scuturând uşor tava pentru a se aşeza.

4.         Se pun deasupra felii de portocale foarte bine curăţate şi se presară cu ciocolată rasă sau fulgi de ciocolată. Se dă la cuptorul preîncălzit pentru 30 de minute.

sâmbătă, 30 iunie 2018

Cum faci pizzete? Are doar 6 ingrediente de bază

Pizzetele pot fi o mâncare rapidă și delicioasă, mai ales pentru copii. Rețeta este preluată din cărticia revistei „Femeia de azi”.

Ingrediente:
400 g aluat foitaj
100 g şuncă
50 g măsline
100 g mozzarella

Pentru sos:
5 roşii mari
2 căţei de usturoi
½  linguriţă de sare
busuioc proaspăt
1 lingură de ulei de măsline
½ ardei iute

Mod de prerparare:
Pentru sos, decojeşte roşiile şi taie-le cuburi. Pune-le la blender, împreună cu usturoiul, uleiul, un sfert de ardei iute curățat de semințe și câteva frunze de busuioc. Mixează de câteva ori, până obții un sos gros omogen.

Taie mărunt șunca, rade mozzarella, scoate sâmburii măslinelor. Întinde cu sucitorul aluatul dezghețat și decupează cercuri cu gura unui pahar. Așază-le într-o tavă tapetată cu hîrtie de copt și înțeapă-le cu furculița. Dă tava la cuptorul încins pentru 5-7 minute. Unge blaturuile cu sos de roșii, presară mozzarella, șuncă, măsline, după inspirație, gust și timp. Bagă tava din nou la cuptor pentru 10 minute.

Servește pizzetele calde, cu bere rece. 
Poftă bună!

Vinete în sos de roşii. Rețeta are șase ingrediente de bază

Rețeta vinetelor în sos de roșii este de sezon, ușor de preparat, iar amatorii de vinete cu siguranță se vor bucura de o astfel de mâncare. Dacă va fi pregătită, evident. Rețeta e preluată din cărticica revistei „Femeia de azi”.

Ingrediente:
1-2 vinete lunguieţe

2 linguri de ulei de măsline

1 ceapă albă

½ ardei gras galben

2 căţei de usturoi

10 roşii coapte (decojite)

6 felii de mozzarella

1 linguriţă de sos Worcester

1 linguriţă de zahăr brun

½ linguriţă de oregano uscat

sare, piper, cimbru

Mod de preparare:
Taie vinetele în rondele potrivite, astfel încât să obţii 12. Dă-le cu un praf de sare şi lasă-le 20 de minute într-o sită. Aşază-le într-o tavă tapetată cu hârtie de copt, stropeşte-le cu foarte puţin ulei şi coace-le 10-12 minute sau până capătă o culoare aurie.
Pentru sos, încinge uleiul, căleşte ceapa şi ardeiul. Sărează şi piperează, pune usturoiul feliat. Taie şase felii de roşie şi pune-le deoparte. Roşiile rămase taie-le cubuleţe şi adaugă-le în sos, împreună cu sosul Worcester, zahărul brun şi oregano. Amestecă şi lasă să dea în câteva clocote. Pune deasupra unei rondele de vânătă una de roşie, o jumătate dintr-una de mozzarella, din nou una de vânătă şi cealaltă jumătate de felie de mozzarella. Repetă pentru celelalte vinete rămase. Pune sosul de roşii într-o tavă potrivită, aşază din loc în loc câte un turnuleţ din vinete, stropeşte-le cu puţin sos, decorează cu cimbru şi dă-le la cuptor cât să se topească puţin brânza.

Serveşte-le calde sau reci. Poftă bună!

miercuri, 7 octombrie 2015

Cum faci pișcot cu mere. Are 3 ingrediente de bază și poate fi făcut în orice sezon al anului

Luînd în considerare că merele sunt la îndemîna tuturor, vă recomand o rețetă, pișcot cu mere.

Ingrediente: 
4 ouă, 200 g făină, 200 g zahăr pudră, 1/2 praf de copt, 20 g cacao, 1/2 kg mere.

Mod de preparare:
Se bat bine ouăle întregi, apoi se adaugă zahărul pentru a fi și mai tare, se amestecă făina și praful de copt. În tava căptușită cu hîrtie cerată și unsă cu unt, presărată cu pesmet, se așază mere tăiate felii subțiri. Jumătate de compoziție se toarnă în tavă peste mere, iar cealaltă jumătate se amestecă cu cacao și apoi se toarnă în tavă peste cea albă. Cuptorul se încălzește în ainte. După ce s-a copt, se lasă să se răcească, apoi se desprinde de hîrtie și se taie în bucăți și se presată cu zahăr pudră.

Sursa rețetei: Pișcot cu mere. În: Prăjituri și torturi. București, Editura Aquila ’93, 1999, pp. 35-36.
Sursa imaginii: www.bucataraș.ro