21 de curiozități despre Londra, capitala Marii Britanii

21 de curiozități despre Londra, capitala Marii Britanii

1. Londra a fost primul oraș din lume care a avut un sistem de metrou subteran, care a început să funcționeze în 1863.

2. Cea mai mică statuie din Londra este „Two Mice Eating Cheese” situată pe Philpot Lane, lângă Monument Station.

3. Marele Smog din 1952 a fost un eveniment sever de poluare a aerului care a durat cinci zile, ducând la aproximativ 4.000 de decese și a determinat adoptarea Clean Air Act din 1956.

4. Celebrele cutii telefonice roșii din Londra au fost proiectate de Sir Giles Gilbert Scott în anii 1920, iar câteva sunt acum reutilizate ca mini-biblioteci sau chiar cafenele.

5. Piatra Londrei, o piatra antica misterioasa de origine necunoscuta, este inglobata in peretele unei cladiri de pe strada Cannon.

6. Sistemul poștal din Londra are propriul sistem unic de coduri poștale, cu coduri variind de la EC (East Central) la TW (Twickenham).

7. Podul londonez care traversează astăzi râul Tamisa nu este originalul; a fost vândut unui antreprenor american în 1968 și acum se află în orașul Lake Havasu, Arizona.

8. Cartierul Soho din Londra a fost cândva un teren de vânătoare pentru mistreți în perioada medievală.

9. London Eye, în ciuda aspectului său modern, este cea mai mare roată de observație în consolă din lume.

10. Monumentul Marelui Incendiu din Londra, proiectat de Sir Christopher Wren și Robert Hooke, are exact 202 picioare înălțime, reprezentând distanța până la brutăria unde a început incendiul.

11. „Galeria șoaptelor” din Catedrala Sf. Paul permite vizitatorilor să șoptească pe un perete și să fie auziți clar pe partea opusă, la peste 30 de metri distanță.

12. Tradiția „Pearly Kings and Queens” datează din secolul al XIX-lea, când londonezii din clasa muncitoare și-au împodobit îmbrăcămintea cu nasturi de sidef pentru caritate.

13. Cel mai vechi club de înot din lume, Serpentine Swimming Club, a fost înființat în 1864 și încă înoată în Lacul Serpentine din Hyde Park în fiecare dimineață de Crăciun.

14. Metroul londonez găzduiește mai multe „stații fantomă”, stații abandonate și dezafectate care nu mai sunt în funcțiune, dar încă pot fi văzute din trenurile care trec.

15. Cele șapte nasuri din Soho, o instalație de artă a artistului Rick Buckley, constă din șapte nasuri de ipsos ascunse în jurul cartierului Soho, plasate acolo în anii 1990 ca formă de protest împotriva supravegherii CCTV.

16. Cutia telefonică K2, proiectată de Sir Giles Gilbert Scott, este cel mai emblematic și mai recunoscut design al cutiei telefonice tradiționale roșii, introdusă în 1926.

17. „Piatra Londrei” este un obiect misterios, posibil de origine romană, care a fost asociat cu diverse legende și mituri de-a lungul istoriei.

18. Bariera Tamisa, finalizată în 1984, este una dintre cele mai mari bariere mobile împotriva inundațiilor din lume și ajută la protejarea Londrei de inundații în timpul mareelor ​​înalte și al furtunilor.

19. Sistemul de metrou al Londrei are mai multe scări rulante decât orice alt oraș din lume, cu peste 400 de scări rulante în total.

20. S-a zvonit că nasul ducelui de Wellington a fost furat de mai multe ori de pe statuia din fața Bursei Regale din Londra.

21. Cea mai veche stradă din Londra se spune că este Queenhithe, o zonă istorică de doc de-a lungul Tamisei, datând din epoca romană. 

Dacă îți place orașul Londra, Bristol îți va plăcea și mai mult

Graffitiul Banksy, trecutul portului său și aerospația actuală plasează acest oraș englez pe hartă. Pregătiți-vă pentru mai multe surprize, inclusiv pentru pasiunea dvs. culinară.

Portul colorat din Bristol. Shutterstock

Știm că este orașul Banksy, Portishead și Massive Attack (apropo, unul dintre membrii acestei trupe este candidatul cu cele mai multe scrutinuri în spatele cărora s-ar ascunde misteriosul și cel mai căutat grafitist din lume). Unii vor ști, de asemenea, că Cary Grant s-a născut aici și că a fost unul dintre cele mai importante porturi comerciale din secolul al XVIII-lea (portul sclav). În el este acum expus muzeul navei britanice SS Marea Britanie, primul transatlantic cu cască de fier.

Industria aviației este un alt pnct forte în Bristol, un exemplu e Muzeul Aerospațial prin pavilion. Interiorul său găzduiește, de exemplu, ultimul Concorde al British Airways. Însă puțini vor considera orașul Bristol ca un oraș legat de gastronomi ... Deși este considerat un foodie hotspot, adică un loc cel mai atractiv din punct de vedere gastronomic. „A devenit cu adevărat unul dintre cele mai interesante orașe gourmet din Anglia”, a spus Jay Rayner, unul dintre cei mai buni critici culinari din Regatul Unit.

Acesta este unul dintre cele mai surprinzătoare aspecte ale acestui oraș cu o reputație de creator de tendințe, iar Gloucester Road poate fi locul unde să înceapă verificarea. Încă de dimineața devreme se percepe că aceasta este o stradă cea mai vibrantă: întrucât este plină de cafenele și brutării, iar atmosfera este asigurată.

Interiorul Muzeului Aeroespacial.SHUTTERSTOCK

Există, de asemenea, zeci de coafuri și saloane de frumusețe; biserici transformate în săli de sport sau teatre; magazine de flori, centre budiste și medicamente alternative; unități unde artiști locali, designeri independenți și artizani expun și vând; restaurante, pub-uri și bere și fațade cu picturi murale de artă urbană.

În Stokes Croft – continuarea drumului Gloucester spre centrul orașului – scenariul este similar, deși aici numărul de graffiti este și mai mare și sunt deosebit de răzbunători. Street art servește la conștientizarea față de marile zone alimentare, pentru a paria pe local sau pentru a apăra mixul cultural care se produce în această metropolă în care coexistă aproape 200 de naționalități diferite.

BERĂRIILE INDEPENDENTE
Să știți că diversitatea este unul dintre reperele orașului Bristol. „De aceea, toată lumea găsește interesant acest oraș”, spune Riley, un tânăr așezat pe terasa cantinei, unul dintre cele mai alternative puncte de întâlnire din oraș. Este o cafenea, un bar și un restaurant, totul într-unul singur, care urmează conceptul de slow food, unde prețurile sunt acceptabile și unde puteți asculta muzică live în fiecare seară. Chiar lângă terasa ei se află unul dintre cele mai cunoscute picturi murale ale lui Banksy, Mild Mild West, și vizavi, unul dintre Cosmo Sarson, Jesus Breakdancing.

Acolo, Shonette Laffy, expertă în scena gastronomică din Bristol, invită un mic tur tematic cu berea ca protagonistă. Cu peste 15 fabrici de bere independente și de înaltă calitate, pe lângă mulți alți producători mici, zeci de pub-uri și baruri specializate și chiar un târg (în iunie), Bristol este unul dintre cele mai bune orașe de bere din Marea Britanie.

Acest itinerar începe la periferie, în Hare Brewery, noile facilități ale Bath Ales, una dintre cele mai cunoscute beri din regiune. Desigur, noua clădire este pregătită pentru vizitele turistice și chiar au amenajat un bar lângă rezervoarele de bere, deschise tuturor. „Sâmbătă organizăm concerte”, explică Darren, oferind în același timp o parte din bijuteriile sale. "Gemul, care are un hamei englezesc, este cel pe care îl vindem cel mai mult", spune el. Pentru a face cea neagră, pe care o numesc Dark Side, fac "o copie a apei din Dublin", spune Darren cu un zâmbet pe jumătate.

În Southville, un alt dintre cartierele revitalizate în ultima vreme (unde trebuie să faceți cumpărături și dacă dorim să ne bucurăm de artă urbană interesantă) este Bristol Beer Factory, un adevărat simbol al acestei băuturi din oraș. „Nu suntem micro-bere, dar aproape”, spune Simon, regizorul. Și cel amuzant este că mulți dintre ei le fac doar din când în când, așa că trebuie să fii vigilent când pleacă. Numele sunt, de asemenea, cele mai originale: Optimist, Ca o piatră, Nord spre viitor, Rebelă rebelă, Fascinație...

Înapoi la Gloucester Road, trebuie să parcurgeți spre Drapers Arms, primul micro-pub independent din oraș, unde este servit cidru de la micii producători locali și unde respirați o atmosferă anume: nu există muzică, nu există televiziune, sau aparate de tip slot, sau decorații până la ultima, deoarece intenția este ca aici să vină să discute, cu prietenii sau cu cine iese.

Wellington, ceva mai târziu, seamănă mai mult cu tipicul pub englezesc, deși cu un aer modern care îl face foarte atractiv. În plus, are o bucătărie destul de bună, așa că este una dintre adresele alimentare ale fetisului orașului. Ceva mai mult.

Articol scris de ÓSCAR CHECA ALGARRA pe 19 decembrie 2019.

Sursa: Si eres fan de Londres, Bristol te va a gustar aún más [online] [citat 15.06.2019]. Disponibil: www.elmundo.es

Filmul Tenis cu moldovenii

Iată așa un film (dar şi carte), Tenis cu moldovenii. Filmul este bazat pe fapte reale. Tony Hawks a ajuns prima dată în Republica Moldova în urma unui pariu. El trebuia să învingă la tenis selecționata Moldovei de fotbal. Aşa încep aventurile scriitorului englez în Moldova.

Privind acest film, îmi trezește niște amintiri așa, ciudate nu știu cum. Așa sumbră era Moldova noastră de parcă zici că e filmat încă de pe vremea lui Papură-Vodă. Autobuzele alea... apartamentul unde a stat Tony, covoarele de pe pereți, paharele din care băuse chefirul și scepticismul lui Tony de a bea chefir, taxiurile alea sovietice și galbene. Accentul moldovenilor cînd vorbesc engleză e culmea, dar mă rog, asta e partea a doua. Deși filmul ăsta face o imaginea cam negativă Republicii Moldova și te face să-ți fie rușine de unde ești... Presupun că străinii care au privit acest film, s-au interesat și ce prezentăm noi ca țară, unde ne aflăm și tot restul.

Dar e plăcut că în acest film au fost incluși și actori moldoveni. Cine ar putea să reprezinte cultura moldovenească, accentul și alte lucruri specifice dacă nu tot un moldovean?

În fine. 

E un film cu mult umor, chiar dacă e și mult umor negru. Deși sunt abateri de la carte, vă recomand să priviți acest film. Cei care nu au citit cartea - vă recomand să o citiți mai întîi.

Pentru cei care nu au fost niciodată în Moldova - realitatea s-a schimbat. Este diferență întresfîrșitul anilor 90 și prezentul.

Trailer-ul poate fi văzut aici. Vizionare plăcută!

Dar și lectură plăcută!

Sursa imaginii: zpatiu.wordpress.com

Termenele limită și afacerile la britanici

Punctualitatea este importantă pentru britanici, dar nu este o obsesie. Ei nu suportă oamenii care se grăbesc permanent, cu un ochi lipit de ceas. Sosirea cu o întîrziere de cîteva minute la o întîlnire programată este, în general, acceptabilă; încearcă cel puțin să ajungi la clădire și să fii în căutarea liftului la ora fixată. O întîrziere de cincisprezece minute pînă la treizeci de minute nu este exagerată pentru majoritatea întîlnirilor neoficiale. Termenele-limită sunt însă sacrosante. Depășirea unui termen este acceptabilă doar în cazul în care a fost luată la cunoștință cu mult timp înainte de cealaltă parte.

În ceea ce privește prînzul de afaceri dacă întîlnirea a fost programată între orele 11:00 și 12:000 și este așteptat să dureze pînă după ora 13:00, s-ar putea să fii invitat la masa de prînz, chiar dacă această posibilitate nu a fost menționată anterior. Și ar fi nepoliticos să suni și să întrebi: „Luăm prînzul împreună?”).

În general, britanicii preferă să separe timpul de lucru de cel liber și de aceea le displace ideea de a combina masa cu afacerile. Mulți nu suportă mai ales ideea micului dejun de afaceri și a ceaiului de afaceri. Cina de afaceri este, de obicei, o ocazie de a cunoaște mai bine partenerul decît de a purta negocieri. Nu există interdicții speciale privind consumarea băuturilor alcoolice la prînzul și cina de afaceri.

Întîlnirile trebuie programate cu cît mai mult timp în avans și cîteva telefoane sunt necesare pentru a stabili ora exactă a întîlnirii. Anunță partenerii britanici de cît timp crezi că vei avea nevoie. Evită să dai impresia că ai de gînd să fii cel care  conduce întîlnirea. Lasă-i pe britanici să dețină avantajul terenului propriu.

10 principii de urmat la întîlnirile de afaceri

1. Sosește cu cîteva minute mai devreme, pentru a avea timp pentru discuții introductive – nimic prea personal.

2. Începe ședința cu cîteva minute după ora fixată. Nu da impresia că te grăbești.

3. Prezintă-te și prezintă-ți însoțitorii, menționînd funcțiile, responsabilitățile și motivele de participare. 

4. Fă o scurtă trecere în revistă a subiectului,

5. Descrie ceea ce speri să realizezi, atît în ziua respectivă, cît și în decursul timpului.

6. Păstrează o atitudine formală, dar destinsă. Fii eficient, dar nu brutal sau dominator.

7. Lasă timp suficient pentru întrebări și comentarii.

8. La final, rezumă ceea ce consideri că s-a realizați în direcția în care par să se îndrepte lucrurile.

9. Trece în revistă acțiunile și termenele care revin ambele părți.

10. Întocmește o notă sau un memorandum care să rezume întîlnirea.

Alte sfaturi

1. Eticheta strîngerii mîinilor. Nu fi dezamăgit de puțin energetica strîngere de mîini britanică. Nu are legătură cu persoana ta. Britanicii consideră o strîngere de mîini puternică, fermă, ca fiind prea americană și de aceea o evită.

2. Evită contactele fizice. Atingerea este o manifestare de familiaritate și britanicii nu renunță ușor la rezerva lor. O bătaie pe spate sau un braț pus în jurul umerilor cuiva, mai ales, în public, îi va face pe mulți britanici să se simtă stînjeniți.

3. Nu săruta niciodată o femeie britanică într-o ocazie de afaceri. Chiar și un sărut inocent, care nici nu stinge practic obrazul, va fi considerat un gest îndrăzneț.

4. Nu vorbi tare sau mult. Străinii sunt de multe ori priviți ca fiind zgomotoși și vorbăreți. Vorbește pe un ton scăzut, controlat.

5. Nu fixa cu privirea. O privire directă în timpul unei discuții deafaceri este potrivită, dar britanicii sunt tulburați de fixarea îndelungată a persoanelor.

6. Respectă-ți rîndul la coadă. Pentru britanici este natural să aștepte răbdători pentru a le veni rîndul și oricine încalcă acest obicei este considerat un mic infractor. 

7. Fii atent la gesturile pe care le faci cu mîna. Semnul de salut făcut cu două degete în „V” de la victorie sau ridicarea a două degete într-un restaurant pentru a arăta chelnerului că are de servit două persoane sunt considerate gesturi vulgare, echivalente cu ridicarea gestului mijlociu în alte țări. Dacă te afli în restaurant, asigură-te că mîna este ridicată cu palma spre chelner.

8. O problemă de cavalerism. Cedarea locului în autobuz sau metro unei alte persoane (unui bătrîn sau unei femei gravide) va fi pentru ceilalți o dovadă a faptului că ești străin. Gestul tău poate fi considerat o dovadă de superioritate de către cunoștințele cu care călătorești (care nu s-au gîndit niciodată să cedeze locul).
9. Ridicarea în picioare în momentul prezentării. Dacă cineva intră într-o sală de ședințe, urmărește atitudinea gazdei pentru a vedea dacă trebuie să stai în picioare sau nu. În mod obișnuit, te vei ridica dacă este o persoană căreia îi vei fi prezentat; dacă nu, vei rămîne așezat.
10. Poziția picior peste picior. Femeile își vor încrucișa gleznele, nu genunchii. Urmărește fotografiile reginei.

Sursa: Timpul. În: Harper, Timothy. Pașaport Marea Britanie. București: RENTROP & STRATON, 2000, pp. 51-68.
Sursa iamginii: www.adevarul.ro

Activitățile recreative britanice

Deși trăiesc pe o insulă vestită pentru vremea sa rea, britanicilor le place să petreacă mult timp în natură – în grădinile lor sau în căutarea unor experiențe mai energice în natură. De aceea este misterios că ei  preferă golful baschetului și alpinismul gimnasticii.

În afară de grădinărit, cea mai populară activitate de recreere a națiunii este mersul pe jos – sau hoinăritul, cum îl numesc ei. În timpul Revoluției industriale, muncitorii din orașele poluate din nord au luptat pentru dreptul de a hoinări prin zonele rurale în timpul liber. Astăzi Asociația hoinarilor și grupurilor afiliate au aproape 200000 de membri și cîștigă bătălii împotriva proprietarilor care ridică garduri de sîrmă ghimpată, ară cărările sau cer abolirea istoricelor drepturi de trecere. Orice autoritate turistică locală poate da informații despre drumețiile atractive din zonă. Și cicliștii sunt avantajați. Marea Britanie a sărbătorit Mileniul prin brăzdarea țării cu rute cicliste de la Elgin pînă la Eastbourne și de la Fishguard pînă la Felixstowe. Rutele sunt o combinație de cărări fără trafic și de drumuri, uneori înființate în locul liniilor ferate scoase din uz. 

Cei mai rezistenți pot face schi în Scoția la Cairngorms, surf și scufundări în West Country, zbor cu parapanta în orice zonă de coastă sau deluroasă, iar călăria se poate pratica peste tot. Mulți britanici consideră că cea mai bună cale de a ieși din naturăă este să pescuiască în cel mai apropiat curs de apă.

Sursa: Activitățile recreative. În: Marea Britanie: ghid complet. Oradea, Editura Aquila ’93, 2000, pp. 91-92.
Sursa imaginii: www.friends-of-nature.ca

O călătorie în Marea Britanie (I)

Britanicii sunt mîndri de solidaritatea lor pe timp de război dar, pe timp de pace, se bazează pe un sistem de diviziune socială. Ei sunt faimoși pentru toleranță și pentru simțul umorului, și totuși, așa cum observa scriitorul Paul Gallico: „nimeni nu poate fi mai calculat în grosolănia sa decît britanicul,

ceea ce îl uimește pe american, care nu înțelege insulta fină și nu poate oferi în schimb doar un abuz” Cei mai apropiați vecini ai britanicilor sunt la fel de uimiți ca și americanii. André Maurois își avertizează compatrioții: „În Franța este nepoliticos să nu termini o conversație; în Anglia este nechibzuit să o continui. Acolo nimeni nu te va învinui pentru tăcere. Dacă nu ți-ai deschis gura de trei ani, ei se vor gîndi: „Acest francez e un tip simpatic și tăcut”. Deoarece Britania este o insulă, oamenii de aici și-au păstrat imaginea de burlaci în ciuda mariajului lor cu Uniunea Europeană. Pentru că nu a mai fost invadată de aproape 1000 de ani, Britania rămîne profund individualistă.

Scoțienii sunt văzuți de englezi drept „aspri”, deși această părere ar putea fi contestată într-un local zgomotos din Glasgow. Nemulțumirea principală a scoțienilor este că parlamentul de la Londra îi tratează ca cetățeni decategoria a doua, în special cînd e vorba de politica economică. Asta nu înseamnă că scoțienii nu pot coopera cu englezii cînd au nevoie de ei: etica muncii și ingeniozitate scoțienilor au jucat un rol major în crearea Imperiului Britanic. În anul 1997 scoțienii au votat pentru a-și întemeia propriul parlament în Edinburg, ceea ce le va da o doză de independență.

Galezii li se par englezilor un grup mult mai omogen decît ei înșiși; exuberanți, calzi și afectuoși, dar destul de șmecheri și guralivi. În Țara Galilor, oamenii nu sunt deloc omogeni. Cei din nord, care mai vorbesc galeza, se uită cu dispreț la cei din sud al căror sînge e mult mai amestecat și ale căror obiceiuri se crede că sunt prea anglicanizate. Indiferent că preferă engleza sau galeza, majoritatea galezilor sunt extrem de vorbăreți. 

Sursă: Caracterul britanic. În Marea Britanie: ghid complet. Oradea, Editura Aquila '93, 2000, pp. 15-20.

Sursa imaginilor: www.canal2.md, www.traveleuropa.ro