Jurnalul bolivian de Ernesto Che Guevara

Dr. Ernesto Rafael Guevara de la Serna (1928-1967), mai cunoscut sub porecla sa de Che Guevara sau el

Che, este una dintre cele mai populare figuri ale anilor ’60-’70, adevărat mit cultural şi politic, revendicat de generaţii succesive de rebeli cu şi fără cauză. Pentru contribuţia sa la instaurarea regimului comunist în Cuba, Castro i-a acordat lui Che Guevara gradul de Il comandante, cel mai înalt din cadrul trupelor de gherilă, şi i-a conferit, la 29 de ani, Steaua José Martí, pe care Guevara o va pune pe bereta sa neagră. Aceată imagine a revoluţionarului cu beretă şi stea va deveni celebră în lumea întreagă, datorită fotografului Alberto Korda. 

Ultimul dintre Jurnalele lui Che conţine însemnările găsite în rucsacul său, în ziua în fare a fost capturat de trupele contrarevoluţionare, la 8 octombrie 1967, în bolivia. O zi mai tîrziu a fost executat. 

Această ediţie a Jurnalului bolivian a lui Ernesto Che Guevara este identică cu cea publicată prima oară, în 1968, de Instituto del Libro din Cuba. 

Deşi cele două volume de memorii ale lui Che Guevara, Jurnalul revoluţiei cubaneze şi Jurnalul bolivian au stat la baza filmului Che, realizat în 2008 de Steven Soderbergh, cu Benicio Del Toro, VĂ recomand să citiţi cărţile mai întîi. Filmul ascunde multe informaţii referitor la tema dată. 

Pentru cei interesaţi de istoria contemporană, această carte e foarte bună, mai ales că e scrisă pe fapte reale. 

Spania, un pic de istorie (I)

Pentru vechii greci, reprezenta tărîmul unde creșteau merele de aur ale lui Hercule; pentru arabi, erau întruchiparea Raiului pe pămînt; pentru scriitorii George Orwell și Ernest Hemingway era o arenă în care oscila între fapte eroice și tragedie, cînd toreadorii flirtau cu moarte pe parcursul unei după-amieze. În ciuda traficului susținut spre stațiunile de pe țărm, Spania a rămas în ochii necunoscuților,  o țară misterioasă. Cei mai cunoscuți spanioli în lumea întreagă sunt personaje e roman: Don Juan, Don Quijote și Carmen. Fiestele și flamenco sunt seducătoare pentru exotismul lor cu influențe din afara Europei.

Izolarea Spaniei de restul Europei a început prin așezarea ei peninsulară: celor 700 de ani de ocupație maură le-a urmat un puternic imperiu care a colonizat Lumea Nouă și a cărui cădere a dus prin intermediul Războiului Civil la instaurarea regimului opresiv al generalului Franco. În mod obișnuit spaniolii vorbeau despre țara lor numind-o Las Espanas - o idee de pluralitate, însumînd patru limbi și șapte dialecte, precum și zone climatice variate. 

În secolele XI-V î.Hr. fenicienii și grecii debarcă de-a lungul coastei peninsulei deja ocupate de iberici; ei întemeiază centre comerciale și colonii. Celții invadatori se amestecă cu ibericii. În secolele III și I î. Hr. cartaginezii cuceresc Spania de sud-est. Luarea ca ostatic a lui Santugo va duce la Al Doilea Război Punic (218-201 î. Hr.). Roma iese învingătoare și își începe campania de cucerire a Spaniei care va dura 200 de ani. Tot în secolul I are loc răspîndirea creștinismului în Spania.

Monarhii catolici (1474-1516)

În anul 1474 Isabel, soția lui Fernando de Aragón, îi urmează lui Henry al IV-lea al Castililei. 

În anul 1478 are lor înființarea Închiziției prin Bula Papală. 

În anul 1479 Fernando devine rege de Aragón; Spania este unită sun o singură coroană. 

În anul 1496 Juana, fiica Isabelei și a lui Fernando, se căsătorește cu Philip, fiul Împăratului Maximilian al Austriei. În 1504 Isabela moare iar Fernando domnește în numele Juanei La Loca, iar apoi ca regent al nepotului Carlos. După moartea lui Fernando din anul 1516, nepotul său devine Charles I al Spaniei, iar în 1519 este numit Charles al V-lea, împărat Sfânt al romanilor. 

Secolul XVII este epoca de aur a artei și a literaturii spaniole care continuă și în timpul domniei lui Felipe al II-lea, Felipe al IV-lea și Charles al II-lea, dar Spania va intra în declin economic și politic.

Sursa: Spania: ghid complet. Oradea, Editura Aquila '93, 2001., pp. 15-19.
sursa imaginii: www.portalturism.com