Nici cea mai frumoasă melodie din lume nu egalează
puterea liniştii, care are beneficii asupra inimii şi a creierului.
La un kilometru de
bulevardul Quinta din New York se află taverna Burp Castle, cu un semn:
„Vorbitul interzis. Doar şoapte”. Nivelul de conversaţii din local nu depăşeşte
39 de decibeli (ca un condiţioner). De cealaltă parte a lumii, un expert în
ceremonia ceaiului de la Şcoala Urasenke, în Tokio (Japonia), utilizează
ritualul liniştii totale: „Nimeni nu vorbeşte, nimeni nu domină”. În mijlocul
unei păduri finlandeze, jurnalista spaniolă Marta Caparrós, a mers pentru a
scrie a doua sa nuvelă; se presupune că va face ceva nemaiauzit pînă atunci în
ceea ce priveşte viaţa ei din Madrid; să merge la o plimbare fără a include
căştile.
Liniştea poate părea
un capriciu ce nu poate fi atins. Într-o societate de canale de televiziuni
stridente, unde concurează pentru a umple
casele de televizoare, şi timiditatea se asociază în mod greşit
caracterelor slabe, iar reducerea volumului nu este la modă. Şi plătim pentru
ea o factură foarte mare. „Poluarea fonică este legată cu surzenia, probleme de
somn, boli cardiovasculare şi tulburări digestive. De asemenea, se ştie că tinerii
ce trăiesc într-un mediu zgomotos ăşi schimbă capacitatea de memorie şi învăţare”, afirmă Pablo Irimia, specialist în
neurologie şi acustă de la Societatea Spaniolă de Neurologie (SSN).
Organizaţia Mondială
a Sănătăţii a publicat un raport în anul 2011 care a semnalat în acest an 3 000
de decese în Europa occidentală, care s-au datorat din cauza bolilor cardiace,
au fost relaţionate cu excesul de gălăgie. În spania, 22% din populaţie este
într-o situaţie de risc cauzată de decibeli (mai mult de 65 se consideră
periculos), afirmă aceeaşi organizaţie. Deja în anul 1859, asistenta medicală
Florence Nightingale, de origine britanică,
într-un articol a păstrat istoricul Hillel Schwartz a scris următoarele:
From Babel to the Bing: Zgomotul inutil esta cea mai grea grijă care poate fi
aplicată unei persoane. Zgomotul neaşteptat este inclus ca o cauză a morţii la
copii.”
Dar, liniştea oferă
vre-un efect pozitiv asupra organismului? Mai ales, garantează lipsa de
perforatoare şi motoare. Medicul şi cercetătorul Luciano Bernardi a fost
printre primii care a declarat afirmativ la această întrebare, într-un studiu
publicat în revista Heart. „Investigăm efectele diferitor tipuri de muzică
asupra sistemelor cardiovasculare și respiratoriii
si facem o pauză de două minute între melodii. Atunci, vedem că indicii
relaxării umane dispar în timpul acesto episoade, cu atît mai mult că orice
stil de muzică ori în în timpul liniștii,
experimentul este pus în mișcare în
prealabil”. Efectul pozitiv al liniștii, funcționează în contrast.
Zgomot zgomotos, liniște bună?
Conform
cercetătorului și cercetătorului
Michael Wehr, de la Universitatea Oregon, neuronii noștri luminează în timpul liniștii, creierul recunoaște că „nu trăiește ca și o lipsă a
mijloacelor de producție”. În aceeași ordine de idei, cardiologul și neurologul Imke Kirste în lucrarea sa Este liniștea de aur? (titlu original: Is silence golden?) publicat
în anul 2013 în revista Brain Structure and Function. Cercetarea, realizată
doar pe șoareci, a arătat
că liniștea, la un nivel
mai înalt decât orice melodie, a provocat neurogenesis (nașterea de noi neuroni). Scăderea în hipocampus duce la
Alzheimer, așa cum spun mulți experți, tăcerea și retragerea ar putea fi o modalitate de a trata boala.
Neurologul Pablo
Irimia recomandă, totuși, multă prudență în această privință („începând cu adolescența, neurogeneza
este atât de limitată încât nu are valoare”), dar indică două dovezi absolute:
tăcerea facilitează controlul tensiunii arteriale (reduce riscul
cardiovascular, prevenind, prin urmare, afecțiuni cardiace și accident
vascular cerebral) și predispune la
beneficiile unei vieți reflexive.
„Gândirea profundă și meditaţia generează noi conexiuni între neuroni. Adică,
o viață intelectuală activă, care
necesită concentrare și, prin urmare,
tăcere, joacă un rol protector în afecțiunile neuronale. De exemplu, stim deja ca un nivel ridicat de educaţie
este legat de un risc mai mic de a suferi de boala Alzheimer”, explica
neurologul, care recomandă o rutină mai puţin zgomotoasă, dar cu momente de linişte.
„Nu este necesar să te
izolezi complet. Este suficient să trăiți o viață normală,
acordând o atenție deosebită
calmului. De fapt, nici un creier uman nu suportă tăcerea totală. Există camere
surde care reproduc, în domeniul medical, cel mai apropiat lucru cu tăcerea
absolută și nimeni nu
poate ține în mai mult de 40 de minute,
deoarece creierul caută mereu stimuli și dacă nu-i găsește în afară,
mărește zgomotul inimii,
intestinelor... ”, susţine cercetătorul.
Călătoreşte în țara unde nimeni nu strigă
Tăcerea este să
citeşti, să gândeşti de multe ori, fără să te laşi dus de val, oprindu-te dacă
este necesar şi să te opreşti dacă este necesar. Dar tăcerea este şi să asculţi
(când este necesar să înveţi) și să poţi reflecta
pașnic. „Despre asta este Zen. Pentru
a simți această calmitate în tot corpul
și să experimentezi în fiecare zi” este de părere călugărul
Roshi Gensho Hozumi de la templul Tekishinjuku (Japonia), în documentarul In pursuit of silence (Patrick Shen,
2015).
Bipul constant al
unui grup WhatsApp nu este zgomot? Depinde. „Sunetul este un fenomen fizic care
ajunge la ureche. Aceasta îl trimite creierului și o identifică. Când se întoarce sunetul? Când se face simţit în ceea ce încerc să fac și i-a forma unui sunet nedorit” răspunde doctoriţa Arline
Bronzaft, psiholog de mediu, în documentarul american. Acum, fii sincer:
telefonul tău emit zgomote ori sunete?
Puterea tăcerii este
în funcţie de deciziile noastre zilnice. Şi asta presupune acţiuni fără zgomot, iar închiderea
telefoanelor ori alegerea locului de vacanță poate fi crucială. Ţări precum Finlanda își revendică dreptul la această sarcină. În 2010, un grup
de experți în domeniul
marketingului s-au întâlnit la un restaurant din Helsinki să conceapă cum să
facă vizitatorul atractiv pentru o țară mijlocie și îndepărtată, umbrită de avangarda vecinilor precum
Suedia ori de măreția istorică a
Rusiei. Și au găsit un
element care până atunci nimeni nu îndrăznea să vândă ca o resursă naturală:
tăcerea.
Nici luxul pădurilor
sale, întunericul hipnotic al lacurilor sale, saunele mici care atrag pantele
sale (deschise publicului... fără haine, bineînțeles), designul funcțional al casei sale calde sau mirosul de pește proaspăt de la Piata Pietei din Helsinki poate concura
cu atracţia unei ţări liniştite, timide, meditativ, care nu este ostil, ci mai
degraba opusul. Noora Vikman, etnomusicolog de la Universitatea din Finlanda,
care a sfătuit Institutul de Turism în campania sa de tăcere, spune prin e-mail
dintr-o retragere tăcută în regiunea Lapland, declarare despre un refugiu tăcut
în regiunea Laponiei: „Venind în Finlanda este ca şi cum a-ţi descoperi de
gânduri și sentimente
care nu sunt auzite într-o viață aglomerată.
Dacă vrei să te cunoşti pe tine însuţi, trebuie să fii cu tine însuţi, să
discuţi cu tine, să fii capabil să vorbeşti cu tine”.
Deşi arhipeleagurile
lor sunt aproape depopulate (numărul de locuitori este similar cu cel al
Comunității din Madrid,
dar este dispersat într-o zonă de 42 de ori mai mare), cu biciclete sprijinite
de ușă și câteva bare (sau nici una), Finlanda îmbrățișează liniștea chiar în centrul capitalei, o enclavă plină de
magazine, cu o scenă pentru muzică live, unde trupe de rock nu reușesc să treacă cu chitara în clădirile din apropiere,
Capela Tăcerii, un templu non-religios, izolat fonic, în care să plătească
tributul lipsei cuvintelor. Puteţi merge să ascultaţi acordurile celor de la
Iron Maiden, deoarece două ore de tăcere pe zi sunt recomandările profesorului
Michael Wehr pentru un hipocamp satisfăcut.
Alte locuri cu un
nivel mic de zgomote, conform ghidului de călătorie Lonely Planet, sunt
mănăstirea din Kartause Ittingen (Elveţia), insula Iona (Scoția) sau Kielder Foster (Regatul Unit). Dar amintiți-vă că, probabil, pentru prima dată, oamenii de știință și misticii sunt de acord: tăcerea este, mai mult, o
atitudine. Pentru că este convenabil să-l exersați cu inteligență. După cum a
scris poetul și activistul
american Paul Goodman, nu toate formele sale se adaugă. „Dacă există tăcere
fertilă a conștiinței, a celui care aude și înțelege vorbitorul
sau cel de conștiință alertă, există și un nebun și apatic, dar și altul plin de reproșuri și resentimente
care strigă fără cuvinte și nu îndrăznesc
să deschidă gura”. Îndepărtaţi-vă de ei.
Sursa: „¿Te quieres callar?”:
la importancia de gozar de 2 horas de silencio al día de Ana G. Moreno, ziarul
spaniol El pais [online] [citat 29.04.2016]. Disponibil : http://elpais.com/elpais/2016/09/07/buenavida/1473259838_168902.html
