Am recitit Alchimistul de Paulo Coelho. Deşi am citit toate cărţi lui, nu ştiu de ce, dar am simţit „nevoia”
– E o carte care vorbește despre ce vorbesc cam toate cărțile. Despre neputința oamenilor de a-și alege propriul destin. Și se termină făcînd în așa fel încît toată lumea să creadă cea mai gogonată minciună din lume.
– Și care e cea mai mare minciună din lume?
– Păi, asta: într-o anume clipă din existență, pierdem controlul asupra vieții noastre care încearcă să fie guvernată de soartă. Asta-i cea mai gogonată minciună din lume.
Povestea din „Alchimistul” este centrată pe viaţa unui tânăr cioban andaluz, pe nume Santiago. Deşi tatăl lui îşi dorea ca el să devină preot, Santiago alege să fie cioban pentru că dorea să vadă lumea. În timp ce doarme sub un dud aflat în ruinele unei biserici spaniole, Santiago are un vis în care i se spune că dacă va călători în Egipt, va găsi o comoară ascunsă. Acest vis îl intrigă pentru că era pentru a doua oară când îl avea. În oraşul următor, el întâlneşte o ţigancă care îi spune să meargă în Egipt şi să caute comoara.
– De unde ești?
– Din mai multe locuri.
Totul este posibil și oamenii nu se tem să viseze și să dorească tot ce le-ar plăcea să facă în viață.
Există un limbaj care se află dincolo de cuvinte.
Pentru că ce-i place omului cel mai mult este frumusețea.
Cu prietenii pe care și-ii face omul nu trebuie să stea zi de zi. Cînd vezi aceleași fețemereu, cum i se întîmplă lui la Seminar, ajungi să-i consideri ca făcînd parte din viața ta. Și dacă fac parte din viața noastră, încep să vrea să ne-o schimbe. Dacă nu ești așa cum vor ei, se supără. Pentru că toți știu exact cum trebuie să trăim noi. Și niciodată n-au habar de cum să-și trăiască propriile lor vieți.
Cînd vrei ceva, tot Universul conspiră pentru ca tu să obţii ceea ce doreşti.
Deciziile erau abia începutul unui lucru. Cînd cineva lua o decizie, de fapt se cufunda într-un torent puternic ce-l ducea în locuri pe care nici nu le visase în momentul luării hotărîrii.
Și asta pentru că nu trăiesc nici în trecutul meu, nici în viitor. Nu am decît prezentul, și numai el mă interesează. Dacă vei putea rămîne mereu în prezent, vei fi un om fericit.
Era greu să nu te gîndeşti la ce a rămas în urmă.
– Ascultă-şi inima. Ea cunoaşte totul, pentru că a venit din Sufletul lumii şi într-o zi se va întoarce în el.
...
– De ce trebuie să ne ascultăm inima? întrebă flăcăul cînd se opriră în acea zi.
– Pentru că acolo unde este ea, acolo va şi comoara ta.
– Inima mea e agitată, spuse flăcăul. Visează, se emoţionează şi e îndrăgostită de o femeie din deşert. Îmi cere tot felul de lucruri şi nu mă lasă să dorm nopţi în şir cînd mă gîndesc la ea.
– Asta-i bine. Inima ta e vie. Ascultă în continuare tot ce are să-ţi spună.
E normal să-ţi fie frică sădau pentru un vis tot ce ai căpătat pînă acum.
Înşelăciunea este o lovitură neaşteptată. Dacă îţi cunoşti bine inima, niciodată nu va reuşi asta. Pentru că tu îi vei cunoaşte visele şi dorinţele şivei şti ce să faci cu ele. nimeni nu reuşeşte să fugă de propria inimă. De aceea e mai bine să asculţi ce spune. Pentru că niciodată să nu vină o lovitură pe care n-o aştepţi.
Frica de suferinţă este mai readecît suferinţa însăşi. Şi că nici o inimă nu a suferit cînd a plecat în căutarea viselor ei, pentru că în fiecare moment de căutare este un moment de întîlnire cu Dumnezeu şi cu Veşnicia.
Fiecare clipă decăutare este o clipă de regăsire.
Am descoperit pe drum lucruri pe care niciodată n-aş fi visat să le întîlnesc dacă n-aş fi avut curajul să încerc lucruri imposibile.
– De ce inimile nu spun oamenilor că trebuie să-şi urmeze visele?
– Pentru că, în cazul acesta, inima suferă cel mai mult. Iar inimilor nu le place să sufere.
Ochii dezvăluie puterea sufletului.
Un singur lucru face visele imposibile: frica de eşec.
– De aici încolo mergi singur, spuse alchimistul. Nu mai sunt decît trei ore pînă la Piramide.
– Mulţumesc, răspunse flăcăul. Domnia ta m-ai încăţat Limbajul Lumii.
– Eu ţi-am amintit numia ceeace ştiai deja.
Sursa imaginii: www.carti-online.com
