Chiar dacă trăim într-o țară săracă, uite că hainele sunt, totuși, primordiale
pentru noi. Cînd mergem la serviciu ne aranjăm, ne gătim, ne machiem, ne
parfumăm și chiar dacă știm că suntem chitiți... oricum ne uităm în oglindă de
cîteva ori. Să ne asigurăm că suntem... bine (din punct de vedere al codului
vestimentar).
Din păcate la noi, în miraculoasa țară a Moldovei, se pune prea mult accent pe
etica vestimentară decît pe altceva. Dar, asta e. Vestimentația face parte din
multiplele stereotipuri ale Republicii Moldova.
Și... vrei nu vrei, trebuie să ții pasul cu moda. Asta, indiferent dacă ai bani
ori nu. Indiferent dacă îți place să te ții după modă ori. Oricum, acest fapt
ne mobilizează oricum să fim atenți la detalii în ceea ce privește articolele
vestimentare pe care le avem în garderobă.
Cel mai interesant lucru e că... te îmbraci corespunzător unei zile de
lucru – o rochie. Nici mai scumpă, dar nici una chiar second-hand. Nici nu
reușești să ajungi bine la serviciu, uite că apar și comentariile: „ce bine
arăți azi! Ai o zi de naștere?” ori „Văd că te-ai îmbrăcat în rochie special
pentru ședința de astăzi care a avul loc”. Într-o zi, o tipă îmi spune – tu așa
oficial te-ai îmbrăcat azi. Ai ceva anume de făcut?” O altă remarcă complet
idioată a fost ceva de genul „văd că ți-ai schimbat bretonul. Ai întîlnire cu
vre-un băiat diseară?” Ha. Doar pentru că mi-am făcut altfel bretonul decît în
mod obișnuit asta nu înseamnă că... obligatoriu trebuie să mă întîlnesc cu un
băiat. Și cum să înțeleg asta: dacă ai pe cineva – te îmbraci și îți aranjezi
părul la patru ace, iar dacă ești singură – te îmbraci ca un boschetar?
Nu înțeleg de ce ar trebui să te îmbraci bine doar dacă ar fi vorba de o zi
de naștere, ședințe ori întîlniri cu vre-un băiat. Asta dacă la noi în
Republica Moldova se pune așa mare accent pe haine.
Obosită de comentarii idioate, acum aproximativ doi ani în urmă am scris un
status pe facebook.com ceva de genul precum că eu obișnuiesc să mă îmbrac
pentru mine nu pentru cineva ori zi de naștere/nuntă/cumătrie.
Evident că... comentariile au apărut. Cu bune și rele.
O colegă de serviciu a comentat ceva aproximativ precum și faptul că ea se
confrunta cu aceeași problemă la rîndul ei în timp ce o altă colegă mi-a
replicat că „vine un timp, cand te vei întreba cu tristeţe: „de ce, nimeni nu
se mai adresează la mine, ca pe vremuri?! Îți formezi, de una singura
stereotipuri, de fapt, te consideri, mare cucoana? Sunt sigură, că nu te invidiază nimeni, la
servici, în special, și dacă te întreabă, au vorbit din amabilitate, din
amicie, fără un gînd rău... Personal, nu te-am întrebat, niciodată, și mă
întreb, de ce te-ar invidia cineva? Chiar mă pui pe gînduri.”
Nu mă consider de loc cucoană. De ce m-aș considera? Chiar de ce? Doar că
nu simt nevoia asta să fiu băgată în seamă, iar așa zisele vorbe frumoase, ar
fi, de fapt, vorbe goale. Pentru că nu înțeleg de ce m-aș îmbrăca frumos doar
pentru cineva ori ceva anume.
Tot ea, colega, comentează „pîn-la urmă, nu te înțeleg, ce anume așa te
supără. Poți să-ți ridici moralul dintr-un răspuns permanent: Fetelor, da’
chiar merg să mă sărut cu iubitul meu; cum să arăt rău în acest caz? Iar tu,
faci, mare haz din nimic, și-ți... „reduci” din respectul față de sine. Nu doar
atît...” Ha.
Păi chiar și dacă merg să mă sărut cu iubitul, deja este evident că o să mă
îmbrac frumos. Ce treabă ai tu cu asta. Ș-apoi un obișnuiesc să fac public
viața mea personală. Am spus cîte ceva și am rămas șocată de crede humea, în
schimb. Mi-am făcut o impresie că viața personală trebuie ținută bine sub
cîteva lacăte, un doar a uneia. Dacă zic că urmează să mă văd cu iubitul…
atîta-mi trebuie. Se începe tona de întrebări. Dar ăsta e subiect aparte deja.
Înțeleg că stereotipuri sunt multe. Dar... dacă punem așa mare accent pe haine... de ce mai întrebi cu ce ocazie te îmbraci așa?
Sursa imaginii: www.goingout.ro