Recent am fost ghidul unei voluntare poloneze în Chişinău. Se numește Nel
Tyborska şi e voluntară a unei roganizaţie ce ţine de refugiaţi, Charity Center for Refugges. Deşi e în Chişinău patru luni de zile,
nu a reuşit să viziteze oraşul Chişinău, deşi i-ar plăcea să-l cunoască mai bine. Am decis să mergem la Complexul Memorial „Eternitate” din Chişinău.
 |
„Flacăra eternităţii” arde neîntrerupt de câteva decenii. Sursa alimentării acesteia este gazul. Ministerul Apărării alocă din bugetul statului pentru menținerea „focului veşnic”
|
Complexul Memorial „Eternitate” în perioada sovietică se numea Memorialul
Biruinţei. Complexul Memorialului este compus din cinci pusti executate din
piatră înaltă de 25 metri aranjate în formă de piramidă. La baza piramidei este
o stea mare cu cinci colturi, in centrul careia arde focul vesnic. Sculpturile
compoziţionale fac referinţă la Marele Război pentru Apărarea Patriei cum l-au
numit ruşii, sau războiul câştigat de ruşi contra fascismului.
Construit încă în anii 1970, acesta este considerat monumentul victoriei
fostei URSS asupra fascismului şi a fost ridicat în cinstea celor care au căzut
în luptă. Elementul important este focul veşnic, o flacără ce arde întruna,
fiind întreţinută cu gaz.
 |
„Flacăra eternităţii” arde neîntrerupt de câteva decenii. Sursa alimentării acesteia este gazul. Ministerul Apărării alocă din bugetul statului pentru menținerea „focului veşnic”
|
Cimitirul
aflat lângă complexul memorial „Eternitate”. Inițial nu am știut ce
cimitir este al acestora. O sursă afirmă că este al eroilor maghiari
căzuţi în al Doilea Război Mondial, în timp ce altă sursă, afirmă că sunt înmormîntați soldații căzuți în timpul operațiunilor militare Iași-Chișinău din august 1944.
 |
Inițial, nici nu am știut cum se numește cimitirul de lângă complexul memorial „Eternitate”
|
I-am mai vorbit despre faptul că această strada Ismail a fost în curs de
reparaţie acum cinci ani, iar muncitorii au lucrat fără zile de odihnă. În acea
vară autorităţile centrale se pregăteau şi pentru două zile naţiole – Ziua Independenţei
Republicii Moldova şi Ziua Limbii Române. În ceea ce priveşte Ziua Limbii
Române, ţara noastră a fost singura ţară din lume care avea aşa o sărbătoare.
Şi asta pînă în anul 2011 când România, ţara vecină a adoptat această
sărbătoare, luând exemplul Moldovei. Decizia de a avea o sărbătoare a Limbii Române
în Republica Moldova a venit în contextul mişcării de eliberare naţionale din
anii 1989-1991. Odată cu obţinerea independenţei, s-a decis şi revenirea la
grafia latină şi oficializarea limbii române ca limbă oficială a statului.
Am mai fost întrebată în ceea ce priveşte dacă aş fi dispusă să emigrez
într-o ţară europeană. I-am răspuns că da, aş pleca, dar temporar. Și aş mai pleca
doar cu o persoană de încredere. Atît doar că nu am încredere în oameni şi nu aş
pleca cu nimeni, chiar dacă am avut propuneri.
Am mai fost întrebată dacă unirea Moldovei cu România ar fi favorabilă
pentru noi. Am zis că da, chiar dacă ar trebui să se facă un referendum în
ambele state; iar dacă s-ar vota unirea celor două state, ar fi bine pentru
noi.
O întrebare a mai fost şi ce cred eu despre aderarea la Uniunea Europeană.
Am zis că ne-ar fi mai bine cu Uniunea Europeană decât cu Uniunea Asiatică ori
Rusia.
Iar de problema transinstreană nici nu mai vorbesc. E un subiect politic şi
de ce nu economic delicat şi nici nu vreau să comentez ce am răspuns.
În timp ce am mai discutat pe îndelete, am mers la restaurantul La plăcinte, local cu mâncare tradiţională care neapărat ar trebui să-l recomanzi
unui străin: plăcintele, zeama şi izvarul (în sezonul rce al anului) sunt
binevenite.
