Zece stațiuni ieftine din Spania

1. VALGRANDE-PAJARES (ASTURIAS): 45,50 euro / zi
Medalia de aur este la Valgrande Pajares, în comunitatea asturiană. Această stațiune, cu o mare tradiție a schiului, este perfect comunicată cu orașe precum Oviedo, León, Gijón și Avilés și are piste de toate nivelurile la un preț imbatabil de 28 de euro, pasajul zilnic al unui adult atât în sezonul înalt, cât și în sezonul scăzut. . Cazarea din zonă poate fi rezervată și la prețuri cu adevărat scăzute, 17,5 euro în sezonul înalt și 16,9 euro în sezonul înalt. Pe scurt, ținând cont de principalele cheltuieli asociate, Valgrande Pajares este regina economiilor din peninsulă și, prin urmare, o opțiune foarte importantă pentru fanii sporturilor de iarnă din regiune.

2. VALDEZCARAY (LA RIOJA): 50,80 euro / zi
Valdezcaray este distinsă cu medalia de argint printre cele mai ieftine opțiuni din acest sezon, cu un preț puțin mai mare decât Valgrande. Noaptea de cazare în sezonul înalt în stația Rioja costă aproximativ 22,3 euro de persoană, iar pachetul de schi aproximativ 29. Ca o atracție suplimentară, Valdezcaray este la jumătatea distanței dintre Burgos și Logroño, așa că puteți pune gheața pe zi de agrement pe zăpadă cu un tribut gastronomic și un pahar bun de vin. Pe scurt, o opțiune ieftină și completă ca nicio alta.

3. ALTO CAMPOO (CANTABRIA): 58,90 euro / zi
Bronzul acestui clasament este preluat de stația cantabrică din Alto Campoo, ceea ce produce un fapt curios, deoarece presupune o investiție totală mai mare în sezonul scăzut (62,9 euro) decât în sezonul înalt (58,9 euro) datorită Creșterea prețului de cazare pentru datele de sezon scăzut prevăzute în studiu, aproape de 7%. Prețul pachetului dvs. de schi pentru adulți rămâne, însă, stabil la 33 în această frumoasă stație situată pe un deal la peste 1600 de metri altitudine. În concluzie, grație Alto Campoo, Cantabria are, de asemenea, o opțiune minunată de costuri reduse pentru iubitorii de zăpadă.

4. ESPOT ESQUÍ (CATALUÑA): 60,00 euro / zi
La porțile podiumului se află Espot Esquí, situat într-un mediu idilic pirenean, scăldat de apele rapide ale râului Escrita. Pe lângă locația sa imbatabilă, în apropierea Parcului Național din Aigüestortes și Estany de Sant Maurici, această stație ilerdense oferă cel mai mic preț din Catalunya și al patrulea din Spania: 25,9 euro pe noapte de cazare în sezonul înalt și de trecere zilnică pentru adulți de 33 de euro. Pe scurt, opțiunea catalană pentru cei care doresc să se bucure de zăpadă la cel mai bun preț și pentru cei care doresc să cunoască un mediu rural dintre cele mai autentice.

5. CANDANCHÚ (ARAGÓN): 60,20 euro / zi
Cea de-a cincea alternativă cea mai accesibilă pentru fanii zăpezii se află în Pirineii aragonezi, la intrarea Camino de Santiago din Spania. Candanchú este sinonim cu vacanțele în familie pentru că are una dintre cele mai bune zone din lume pentru a începe schiul; Tobazo Bajo - Pista Grande, format din 8 piste verzi și 2 albastre, care are și o cafenea din care părinții pot vedea cum învață copiii lor. Pentru schiori experți, există renume itinerarii off-piste, cum ar fi Tubul pantofului și Dealul Verde. Candanchú se mândrește și cu peisaje spectaculoase, motiv pentru care se numără printre cele mai frumoase anotimpuri din Spania. Prețul cazării nocturne la gară este de 19,2 euro pe noapte în sezonul înalt și pachetul de schi de 41.

6. DE AINÉ (CATALUÑA): 61,80 euro / zi
Poate că Port Ainé nu se află printre cele mai consacrate stații, deoarece a fost deschis în 1986, dar este unul dintre cele mai mari centre sportive din Europa și oferă nu mai puțin de 58 km kilometri de pârtii de schi la un preț cu adevărat redus de 34 de euro. pasul zilnic, încoronat ca una dintre stațiile de clasament cu cel mai mic tarif pe km de schi, la 0,6 euro. Port Ainé are, de asemenea, orientare spre nord, astfel încât oferă condiții excelente de zăpadă în tot sezonul. Ca și cum toate acestea nu ar fi suficiente, este sezonul care oferă cea mai mare reducere în sezonul scăzut. În ceea ce privește cazarea, prețul în jurul acestei stații tinere din Pirineii Catalani este de aproximativ 27,8 euro în sezonul înalt și oferă un avantaj suplimentar, dacă rămâneți în zonă aveți la îndemână impresionantul Parc Național Aigüestortes.

7. BOÍ TAÜLL (CATALUÑA): 62,00 euro / zi
Boí Taüll este situat pe Valea Bohí și are cele mai înalte niveluri dintre stațiunile de schi din Pirineii Catalani. Pasul său zilnic de 39 de euro în sezonul înalt și un preț mediu de cazare de 23 de euro la aceste date l-au asigurat pe locul șapte în clasament și a poziționat Boí Taüll drept una dintre opțiunile de luat în considerare pentru schiorii catalani și împrejurimile, în special printre cele mai bronzate, deoarece nu mai puțin de 50% la sută din piesele sale sunt roșii. În plus, este a treia stație a rnking-ului în ceea ce privește economiile pe care le oferă în sezonul înalt, cu o reducere de 7,1% la combinația de cazare plus pachetul de schi.

8. PORT DEL COMTE (CATALUÑA): 63,50 euro / zi
Port del Comte, în Pre-Pirineii catalani, cucepe prin locația sa de invidiat, în apropiere de Barcelona. În plus, se mândrește cu prețuri mai mult decât rezonabile, cu o noapte de cazare la aproximativ 26,5 euro de persoană și un permis de schi la aproximativ 37 de euro în sezonul înalt. Comte împărtășește cu Port Ainé cel mai mic raport preț / 0,6 km, deci este ideal pentru cei care doresc să obțină cea mai bună valoare din banii lor. Pentru a finaliza experiența este o opțiune magnifică pentru cei care doresc să înceapă să schieze cu cele 7 pârtii verzi și una albastră.

9. VALDESQUÍ (MADRID): 66,20 euro / zi
Madrid ocupă locul al nouălea în clasament datorită lui Valdesquí, în Sierra de Guadarrama, care, deși are o suprafață skiable relativ mică în comparație cu stațiile pirineene, este cea mai mare din Madrid, ceea ce o face o opțiune foarte bună să fie luate în considerare de fanii care nu doresc să investească într-o călătorie în alte regiuni mai îndepărtate. Pasajul zilnic de schi din această stație centrală costă aproximativ 38 de euro de persoană, iar prețul cazării gravitează în jurul a 28,2 euro pe noapte.

10. PANTICOSA (ARAGÓN): 69,40 euro / zi
Închidem lista cu Panticosa - Los Lagos, care se află în Valea Tena și face parte din Aramón, împreună cu Formigal, Cerler, Javalambre și Valdelinares. Cei 36 de kilometri de pârtii de schi din Panticosa ating o altitudine de 2200 de metri, iar printre ei predomină cele roșii și albastre. Acesta este al doilea sezon din Top 10 în ceea ce privește reducerea în sezonul scăzut, cu nu mai puțin de 8,1%. În ceea ce privește cazare, petrecerea nopții în această zonă va costa aproximativ 30,4 euro, la care se adaugă bonul zilnic de 39 de euro.
Mai multe informații despre acestea și alte stații din Holidu.es

Articol scris de elmundo.es și publicat pe 1 noiembrie 2019.

Îți planifici o vacanță în Arentina? Vezi aici câteva sfaturi utile

De la Buenos Aires, una dintre vestitele metropole ale lumii, pînă la cele mai îndepărtate colțuri ale Patagoniei, Argentina le are pe toate. În interiorul granițelor sale se află unele dintre cele mai mari bazine fluviale și cele mai mari cascade din lume, un vast lanț muntos și una dintre cele mai lungi coaste ce abundă în flori și faună. Cea de-a optațară din lume ca mărime are și păduri subtropicale, întinderi deșertice crestate de canioane și altele.

Cum te deplasezi prin Argentina
Deoarece Argentina este o țară mare, călătoriile sunt mai eficeinte cu avionul, cu toate că sunt mai scumpe. Problema este că mai toate zborurile pleacă din Buenos Aires, ceea ce înseamnă că, dacă dorești să zbori dintr-o provincie în cea alăturată, va trebui să te întorci la Buenos Aires. Aerolineas Argentinas (aerolineas.com.ar) și LAN Argentina (www.lan.com) sunt considerate cele mai de încredere.
Autobuzul poate fi o altă variantă, iar serviciul coche cama (vagoane de dormit) este potrivit ca preț și confort pentru călătorii, condițiile oferite fiind asemănătoare aceloa de la calasa business la avioane.

Dacă ai doar o săptămână
Argentina are trei destinații ce trebuie neapărat viyitate: capitala cosmopolită Buenos Aires, șuvoaiele tunătoare ale cascadei subtropicale Iguazú, din nord-est, și gheața scrîșnitoare a ghețarului patagonez Moreno, din sud. Să vezi pe toate trei într-o săptămână e dificil. din această cauză, dacă ai o vacanță scurtă este nevoie de o planificare riguroasă și e de preferat o excursie organizată de un operator turistic. 
Un itinerar de o săptămână mai puțin costisitor combină vizitarea orașului Buenos Aires, cu  „experiențe” gastronomice și viață de noapte, cu vizitarea ținutului gaucho San Antonio de Areco, situată la 113 km vest de Buenos Aires, ce pot fi parcurși de-a lungul RN8 cu autobuzul sau cu mașina. O altă opțiune este să te concentrezi asupra ținutului canioanelor din nord-vestul andin, al cărui centru este orașul colonial Salta (la un zbor de o oră și jumătate de Buenos Aires).
Ai putea să te concentrezi exclusiv pe zona Patagoniei, în zona sudică, cu destinații de top: peninsula Valdés, pentru bogăția florei și a faunei sălbatice, în special pentru balenele sudice uriașe care migrează din aprilie până în decembrie, El Calafate, care se întinde pe malul lui Lago Argentino, și uimitorul ghețar Moreno. 
În cele din urmă, te poți răsfăța cu unele dintre cele mai fine vinuri din lume în provincia Cuyo, udne se produc șaptezeci la sută din totalitatea vinurilor argentiniene, inclusiv soiul reprezentativ malbec. Cazează-te la în Mendoza, la o oră și jumătatea cu avionul din Buenos Aires. 

Dacă mai mult timp
Argentina e foarte ispititoare în ceea ce privește excursiile cu mașina. La sudd de Trelew, cele mai frumoase priveliști de pe coasta patagoneză sunt Camarones, Puerto Deseado și Puerto San Julián, toate având rezervații și parcuri naționale în apropiere. Cât drumul urmează coasta, pot fi văzuți pinguini, elefanți-de-nmare și lei-de-mare. 

În regiunea Cuyo de lângă Mendoza, împătimiți alpinismului pot trece trei sau chiar mai multe săptămâni pregătindu-se pentru ascensiunea către impunătorul vârf Aconcagua. Alții preferă să pescuiască în lacurile și râurile din Patagonia Argentiniană, alegând în special pescuitul la muscă artificială. În râurile și lacurile Junín de los Andes până la Esquel, dar și în Tierra del Fuego se găsesc păstrăvi și somoni. Sezonul de pescuit este deschis din noiembrie până în aprilie.

Sursa informației este Argentina scrisă de Wayne Bernhardson, apărută la București, Adevărul Holding în 2010. 

Mexicul azi (II)

Eseistul și poetul Octavia Paz, cîștigător ar Premiului Nobel, în lucrarea sa The Labyrinth of Solitude (Labirintul solitudinii), afirmă despre compatrioții săi că sunt reticenți și singuratici. Cei mai mulți turiști, însă, spun despre mexicani în calitate de gazde, că sunt simpatici.

Ca relief, Mexicul pornește în mod radial de pe platoul Valea Mexicului (Valea Anáhuac), centru fizic și politic, unde locuiște mai mult de o cincime din populația totală a țării. Construit  pe rămășițele fostei capitale aztece Tenochtitlán, 1521, Ciudad de México este înconjurat de cele mai fertile terenuri din țară. Deși cel puțin jumătate din suprafața sa este aridă ori semiaridă, în Mexic se cultivă porumb, grîu, soia, orez, fasole, cafea, cacao, fructe și legume. 

Sierra Madre, lanț muntos în Mexic

Mexicul este dominat de munți. Mergînd spre sud, de la granița cu Statele Unite, pe aproximativ 1.200 km, există două grupe ale lanțului muntos Sierra Madre (Munții-Mamă): grupa orientală și és, Peninsula Baja California este formată deopotrivă din deșert și munți, cu opt lanțuri muntoase importante, o mulțime de insule și o linie de coastă unită, de aproape 4.800 km. Una din cele mai lungi și mai izolate peninsule din lume, a fost legată de la un capăt la altul de drumuri abia în snul 1970.

grupa occidentală. Între ele, platoul mexican cuprinde o serie de munți mai mici și văi înalte. În Nord se află deșerturile Chihuahua și Sonora. Înconjurată de Oceanul Pacific și de Marea Cort

Mineralele sunt o sursă imprtantă de venit. Mexicul se află pe primul loc în lume în ceea ce privește minereurile de argint; cuprul, plumbul, zincul și sarea fiind resurse importante. În Mexic se află arbori de mahon, nuci, lemn de trandafir, dar și alți copaci cu lemn de esență tare, cum ar fi pinul (pentru hîrtie și pastă de lemn).

Amatorii de drumeții montane sunt atrași de unul din cele mai înalte vîrfuri muntoase de pe continent - Pico de Orizaba, Iztaccíhuatl și La Malinche, care se grupează în jurul paralelei 19.

Aproape 30% din mexicani sunt băștinași, iar două treimi sunt metiși. Mai mult de șapte milioane de mexicani vorbesc limbi sau dialecte indigene, în special mayașă, mixtecă, náhuatl, otomí, purépecha și zapotec. 

Înființat ca o consecință a Revoluției, Partidul Revoluționar Instituțional (RPI - Partido Revolucionario Institucional) a fost partidul oficial de guvernămînt începînd cu 1929. În sondajele din 2000 au arătat că oamenii din majoritatea zonelor rurale cred în acest partid și guvernul înseamnă același lucru. Partidul a cîștigat toate alegerile prezidnețiale și s-a aflat de cele mai multe ori la guvernare în periaoda 1929-1994. Evenimentele din anii ’90 au continuat să mobilizeze publicul publicul cu privire la schimbarea politică. Președintele Luis Donaldo Colosio a fost asasinat în 1994, iar Carlos Salinas de Gortari, avînd un mandat de 6 ani (1988-1994) a lăsat în urmă un haos economic, inclusiv deprecierea monedei peso și împrumuturi neperformante. 

În ciuda dificultăților politice, Mexicul a început să fie un jucător important în economia mondială. În anul 2008 a ocupat locul 2 în topul celor mai dinamice economiii din America Latină, după Brazilia, cu un produs intern brut mai mare de 17.000 $ pe cap de locuitor.

Mexicul este o țară catolică și se celebrează zilele sfinților și alte sărbători religioase. Mexicanii 

apelează la focuri de artificii ori de cîte ori este posibil. Arareori de culcă devreme în noapte în care se celebrează vreo sărbătoare sau chiar în noaptea de dinainte. Locuitorii din zona de coastă a Mexicului sunt recunoscuți pentru petrecerile exuberante și pentru faptul că iubesc muzica și dansul. Cel mai renumit carnavaluri din țară (prin care se sărbătorește intrarea în Postul Paștelui) se desfășoară în Veracruz, cu baluri mascate, parade fastuoase cu petreceri și costume care țin toată noaptea. Un festival ar fi Festivalul Fecioarei din Guadalupe desfășurat în Ciudad de México.

Sursa: Mexicul azi. În: ONSTOTT, Jane. Mexic. București, Biblioteca Adevărul, 2010, pp. 14-19. (Colecția National Geografic Traveler).
Sursa imaginilor: en.wikipedia.org și www.formula-as.ro

Impresii de călătorie: Lloret del Mar și Barcelona, Spania

Deși vara e considerată perioada vacanțelor, sunt totuși și excepții. Anul acesta a fost în luna mai, dar adevărul e că nu am nici un regret.
 

Arcul de Triumf din Barcelona, Spania

Găsisem o ofertă a unei agenții de turism din Chișinău, deși recunosc că Spania a fost o destinație de vacanță de ceva timp. Așa că… am profitat de situație. E un pic obositor drumul pînă la București ori Kiev, unde trebuie să iei avionul deși văzusem deschiderea unei curse Chișinău-Barcelona din iunie (recunosc că era mai bine să fi așteptat, deși au mai fost și alte circumstanțe la mijloc). Chiar și așa – dacă avionul are întîrzierea de circa 30 minute, păstrați-vă calmul.
Ajunse la destinație am avut o mică „surpriză”. Destinația nu era chiar Barcelona, dar Lloret del Mar, oraș turistic pe malul Mării Mediterane. Dar, pînă la urmă am zis că vom vedea două orașe într-o singură călătorie: Lloret del Mar – oraș construit pentru posibilitățile turistice pe care le are, dar și Barcelona, care e al doilea oraș ca mărime după Madrid și e vizitat anual de milioane de turiști. Mai ales că după Jocurile Olimpice din anul 1992, orașul a cunoscut o dezvoltare rapidă, cu atît mai mult că atunci s-au construit și diverse monumente, care au devenit imediat și obiective turistice. Unul din ele ar fi Fîntînile magice (numit așa grație efectelor pe care le vezi).
Cele două orașe sunt la o oră distanță, circa 70 kilometri. Primul oraș, Lloret del Mar e un oraș frumos, deși am vazut mai multe hoteluri, totuși e construit cu gust, străzi frumoase, parc, discoteci și cazinouri, restaurante, terase, magazine de produse alimentare, haine și suvenire (dar și alte produse pentru turiști și de sezon). Este și o stradă pietonală (cel puțin noi am văzut una). Pe trotuare este o pistă pentru cicliști. Predomină aranjamente florale. Mergînd la o plimbare practic în fiecare seară, descopeream multe momente frumoase: orașul destul de viu cu prezență numeroasă la terase și localuri, magazine de haine și suvenire deschise pînă noaptea tîrziu, oameni pe plajă și la ora 22:00, reflecția lunii pe mare, vorbitori de limbă rusă la tarabe, ori invitație la disco… tot de o tînără, vorbitoare de limbă rusă. Nu e obligatoriu să știi limba spaniolă pentru că aici, vînzătorii de la magazine sunt vorbitori de limbă engleză și rusă. De cîteva ori am fost întrebate dacă suntem din Rusia. Chiar și la recepția hotelului era cineva vorbitor de limbă rusă, așa că… Din discuțiile cu persoana de contact de acolo, acest oraș, Lloret del Mar e o investiție rusă, deși agenția lui de turism nu a avut turiști ruși.
Hotelul unde am fost cazate, Roger del Flor a fost de 4****. În primele două zile ne-am cam rătăcit prin labirinturile hotelului, dar am fost mulțumite de serviciile oferite, inclusiv mîncarea, care a fost de trei ori pe zi. Mîncarea a fost bună, salate diferite, cartofi prăjiți, carne și pește prăjit, sosuri, inclusiv unul cu usturoi, fructe și prăjituri. Am surprins chelnerul din tura de seară vorbind 4 limbi: spaniolă, engleză, franceză și rusă. Toate fluent și cu accent nativ. Și foarte amabil evident.

Marea Mediterană. Vedere din Loloret del Mar

Sigur că am profitat de plajă și mare, care s-a dovedit a fi curate. Deși sunt cîteva hoteluri în zonă, este loc pentru fiecare, deși în perioada asta a anului nu sunt mulți turiști. Dar poți vedea turiști francezi, ruși și chiar spanioli. Hotelul era construit în stîncă și ca să ajungem la plaja trebuia să coborîm respectiv să urcăm 205 trepte. Așa că… vacanță combinată cu sport. Plaja era la 15 minute de hotel.
Două zile au fost rezervate Barcelonei. E un oraș foarte frumos, care merită vizitat. Stilul lui Gaudi e prezent și cu siguranță locuitorii orașului se mîndresc cu acest arhitect.
Nu știu cît de bine voi reuși să redau emoțiile pe care le-am trăit în acest oraș, deși asta se datorează probabil și faptului că am fost pentru prima dată în Barcelona. Nu știu ce părere mi-aș face dacă aș pleca într-o altă călătorie avînd această destinație. Deși am vizitat cartierul gotic, au rămas impresionată de construcția clădirilor, monumente, fontane la intersecții, și cel mai important, orașul nu abundă în publicitate stradală, ceea ce face orașul mai frumos, luminos și verde. E un oraș curat și poți vedea un număr mare de motocicliști și cicliști, dar și biciclete care pot fi luate în chirie.
Prima destinație a fost Arcul de Triumf, face legătura cu Parcul Ciutadella și a fost construit după schițele arhitectului Josep Vilaseca i Casanovas. Arcul de Triumf este construit în stil neo-mudejar din cărămidă roșie este decorat cu scupturi din piatră.Pe partea frontală se poate citi inscripția Barcelona rep les nacions (Barcelona, urează bun-venit națiunilor). Am mers și la Aquarium. Deși este cel mai vizitat obiectiv turistic, nu am rămas tocmai impresionată, iar prețul biletului de intrare este cam exagerat, de 20 euro și nu merită (părerea mea) asta doar dacă ești destul de pasionat de lumea subacvatică. Lîngă Aquarium este portul de Yachturi din Barcelona scos din uz, dar cu ocazia Jocurilor Olimpice găzduite în anul 1992 a fost transformat în centru comercial și de agrement.
Alături este Monumentul lui Cristofor Columb, finalizat în anul 1888 ridicat în onoarea exploratorului căruia îi poartă numele.
A urmat apoi o plimbare pe străzile Barcelonei, unde am putut vedea stilul gotic, al clădirilor, ruinele unor cetăți istorice.
Artera La Rambla este cea mai cunoscută arteră dar și cea mai veche. Aici te poți plimba în voie, poți cumpăra diverse suvenire ori pur și simplu să stai la terasele de pe arteră la o cafea.
Sagrada Familiei e una din cele mai vizitate obiective turistice din Barcelona (poate și din lume). Construcția a început în anul 1882 sub tutela lui Antonio Gaudi. Sagrada Familiei are trei fațade: fațada Nașterii, terminată de Gaudi și decorate cu motive din natură, fațada Patimilor a cărei construcție a finalizată în anul 1978 și Fațada Slavei care se lucrează și astăzi. Construcția va fi finalizată în anul 2026.
Simbolul orașului e Piața Catalunyei.
Fîntînile Magice își au rostul lor și sunt dispuse într-o fîntînă mai mare de formă circulară. Măsoară 12 metri în diametru și poate arunca apa la o înălțime de 4 matri. Se află între Palatul Național și Piața Espanya. Spectacolul începe la ora 21:00 pe melodiile hituri ale anilor ’70-’80, iar ceea ce vezi în timpul spectacolului este extraordinary. O idée poate banală dar a reușit să impresioneze publicul devenind astfel un obiectiv turistic și care reușește să strîngă în fiece seară numeroși spectatori.
Cartierul în care am mers e unul în stil gotic iar clădirile construite sunt stilul lui Gaudi. Barcelona cu sigurană se mîndrește cu acest architect catalan care are faimos pentru stilul său unic și proiectele pe care le-a realizat.
Deși Chișinăul și Barcelona nu se compară ca teritoriu și număr de locuitori, totuși capitala noastră are ce învăța. Chiar dacă fiecare oraș e individual în felul său, nu am văzut în Barcelona blocuri de locuit colorate aiurea, centre comerciale amplasate, tot, aiurea, tonete cu vînzare a presei și pachetelor de țigări, stații de troleibuz vandalizate etc. Este o cultură a orașului. Chiar dacă am mers pe bulevarde și străzi mari este o ordine și o altfel de cultură dacă pot spune așa.
Consider că persoanele responsabile din cadrul Primăriei orașului Chișinău ar trebui să acorde mai multă atenție esteticii orașelor europene iar exemplele bune să fie implentate și aici. Deși nu avem mare ori munte, avem Nistrul și Ghidighiciul aproape. Cu siguranță că se poate de făcut din asta un obiectiv turistic. Putem să profităm și de suburbiile Chișinăului, unde odată cu venirea verii să se organizeze diferite festivaluri care să fie și promovate pentru potențialii turiști.
În ceea ce privește asemănările dintre cele 2 orașe – e bine că există și așa ceva. Este un arc de triumf, un simbol al ambelor orașe chiar dacă diferă ca grandoare ori utilizarea materialelor de construcție. Piața Catalunyei din Barcelona deși e considerată cea mai mare și cea mai veche are un rol dificil de a uni vechiul oraș cu partea modernă (pot menționa și Piața Spaniei). Îmi vine greu să fac o paralelă cu Chișinăul dar cu siguranță cercul de Tipografia Centrală ori cel din sectorul Ciocana care unește bulevardul Mircea cel Bătrîn cu străzile Vadul lui Vodă și Alecu Russo. Dacă ar fi scoasă publicitatea stradală de pe marile bulevarde ale Chișinăului ar da un aspect estetic orașului.
Deși avem și noi parcuri cu care putem să ne mîndrim. Parcul Dendrarium pot să-l compar cu Parcul Orașului din Barcelona.
Nu avem un port de yachturi dar putem investi în Lacul Ghidighici și stațiunile din Vadul lui Vodă, mai ales că sunt la cîțiva km distanță de Chișinău cu atît mai mult că pe Nistru se organizează excursii cu vaporul pe rîul Nistru.
Rîul Bîc poate fi luat în considerare de autoritățile publice: de curățat și îngrijit. Totuși, reprezintă imaginea Chișinăului și cînd vezi cît de murdară e apa rîului ori... Chiar și cîini maidanezi nu am văzut în Barcelona. De multe ori mă întreb unde sunt organizațiile ecologice și ce fac ele? Cum tratează ei din punct de vedere practiv astfel de probleme?
Cu siguranță sunt și la noi arhitecți cu talent care merită respect, dar ar trebui să susținem ceea ce avem și să dezvoltăm potențialul orașului. Sunt locuri lăsate în paragină, dar dacă ar fi să facem un pic de ordine am putea să le facem un potențial obiectiv turistic al orașului.
Mai multe poze le vedeți accesînd albumul.