marți, 12 septembrie 2017

Fata de hîrtie de Guillaume Musso

Iată că am citit şi romanul Fata de hîrtie de Guillaume Musso. O carte foarte bună cu un final imprevizibil. Pentru cei care nu au citit această carte să ştiţi că o carte mai reuşită... nu cred că există. „Dintre toate personajele pe care le-am creat, Billie este preferata mea. Îi simt atît de tare lipsa, după ce am terminat de scris romanul, încît s-ar putea spune că sunt îndrăgostit!” afirmă Guillaume Musso.

Tom Boyd este un scriitor celebru, aflat în pană de inspiraţie, iar Billie este o tînără frumoasă şi rebelă. Billie este eroina romanelor lui Tom. Doar că ea, pînă la urmă e o actriţă plătită de cel mai bun prieten al lui Tom ca să apară în viaţa acestuia şi să îl inspire. Dar ăsta e un amănunt pe care Tom îl află la final, fapt pentru care se supără, pentru că, vezi tu, ajunsese să se îndrăgostească de Billie, eroina romanelor sale. Pentru a avea un imbold în ceea ce priveşte continuarea volumului 3 din serie, se presupunea că Billie urma să moară din cauza unei diagnoze şi unica salvare e ca Tom să scrie cel de-al treilea volum. Aflînd adevărul, Tom merge în căutarea lui Billie. Află că se înscrisese la o facultate de literatură, merge pînă acolo să o vadă, vede că e prinsă în activităţi şi nu are curajul să se apropie, fapt care se întoarce şi scrie un nou roman, intitulat, misterios, Fata de hîrtie. De unde şi pînă unde (fapt pe care îl veţi afla citind romanul), Billie află de faptul că Tom a fost în căutarea ei şi deşi a găsit-o, nu s-a apropiat de ea. Ce urmează, ce se întîmplă şi ce emoţii veţi avea la final, nu mai spun. Citiţi romanul şi nu veţi regreta!

Referinţe critice:
„Un roman ca un spectacol de magie. O pendulare delicata ca zborul unei pasari intre real si imaginar. Cand ne asteptam mai putin, scriitorul ne striga din oglinda, ca sa ne aminteasca un lucru esential: viata este un roman.”  (Le Parisien)

„Cel mai bun roman al lui Guillaume Musso de pana acum. O intriga perfecta si un final uluitor!” (Le Figaro Litteraire)

Ca de obicei, am selectat cîteva afirmaţii care mi-au plăcut foarte mult:

Construită în formă de L, casa avea două niveluri şi o piscină subterană. În ciuda dezordinii, ea degaja o atmosferă liniştită graţie mobilelor din lemn de arţar parchetului deschis la culoare şi abundentei lumini naturale. Vintage şi actual în acelaşi timp, decorul în care Malibu nu era decît o simplă plajă pentru surferi şi nu devenise încă un bîrlog aurit pentru miliardari.(Iată aşa o casă vreau si eu.  Deşi îmi place ordinea).

- Ce naiba faci la mine-n casă? am mormăit ei.
- Îmi fac griji, Tom! De luni de zile stai închis aici drogîndu-te cu calmante.- E problema mea! am decretat ridicîndu-mă.
- Nu, Tom: problemele tale sunt şi problemele mele. Credeam că asta înseamnă prietenia, nu?

- Avem totul ca să fim fericiţi, Tom! Sănătate, tinereţe, un job care ne pasionează. Nu poţi distruge totul pentru o femeie. E prea stupid. Nu merită. Păstrează-ţi suferinţa pentru zilele în care adevărata nenorocire va bate la uşă.

Frica de depresie mă ţinuse treaz, obligîndu-mă să lupt pas cu pas împotriva descurajării şi a amărăciunii. Dar şi frica mă abandonase şi, odată cu ea, demnitatea şi chair simpla dorinţă de a salva aparenţele.

Munca este cel mai bun medicament. Şi apoi, scrisul e viaţa ta. ASTA e soluţia ca să ieşi din această toropeală!

E mai uşor să te distrugi la foc mic decît să ai curajul s-o iei de la capăt, nu-i aşa?

Unele lucruri sunt uşor de început, dar nu-şi capătă adevăratul sens decît atunci cînd le-ai dus la bun sfîrşit.

Celebritatea face rareori mai bună personalitatea celor care acced la ea. Ea adînceşte rănile narcististe în loc să le aline.

... în spatele imaginii semeţe se ascundea o femeie lipsită de încredere căreia îi era greu să găsească un echilibru interior şi care trăia angoasele printr-un surplus de activitate...

Ştiu că nimic nu este niciodată dobîndit, că nimic nu este niciodată promis...

Fragment din roman (mi-a plăcut foarte mult):

Ieşea cu Marieke Van Eden, un top model olandez de douăzeci şi patru de ani care, de doi ani, era pe coperta tuturor revistelor de modă.- Bună ziua, zise el intrînd în prăvălie.
- Pot să vă ajut, domnule? îl întîmpină Kenneth Andrews.
- Autograful lui Marilyn este autentic?
- Bineînţeles, domnule, este furnizat cu certificatul de autenticitate. Este o piesă frumoasă...
- ... care face cît?
- Trei mii cinci sute de dolari, domnule.
- De acord, acceptă Oleg fără să încerce să se tîrguiască. Este un cadou. Puteţi să mi-l împachetaţi?
- Imediat.În timp ce librarul rula afişul cu precauţie, Oleg îşi scoase cardul Platinium şi îl puse pe tejghea, chiar lîngă o carte cu coperta din piele albastră.Tom Boyd - Trilogia Îngerilor. E autorul preferat al lui Marieke...Îşi permise să deschidă romanul pentru a-l răsfoi.
- Cît cereţi pe cartea asta?
- Ah, îmi pare rău, nu este de vînzare.
Oleg zîmbi. În afaceri, el nu era cu adevărat interesat decît de lucrurile care nu erau "după cum se pretindea" de vînzare.
- Cît? repetă el. Faţa lui rotundă îşi pierduse bonomia. Acum, avea în ochi o strălucire neliniştitoare.
- Este deja vîndută, domnule, îi explică calm Andrews.
- Dacă e vîndută, ce caută aici?
- Clientul o să vină după ea.
- Deci, n-a plătit-o încă.
- Nu, dar i-am dat cuvîntul meu.
- Şi cît costă cuvîntul dumneavoastră?
- Cuvîntul meu nu e de vînzare, răspunse cu fermitate librarul.
Andrews se simţi brusc jenat. Tipul ăsta avea ceva ameninţător şi violent. Încasă banii de pe cartea de credit şi îi întinse rusului pachetul şi chitanţa, uşurat să pună capăt acestui schimb.Dar Oleg nu gîndea aşa. În loc să plece, el se înstală într-un fotoliu din piele roşcată aşezat în faţa tejghelei.
- Totul este de vînzare, nu?
- Nu cred, domnule.
- Ce zicea Shakespeare ăla al domneavoastră? întrebă el încercînd să-şi amintească un citat. Banii îl fac frumos pe cel urît, tînăr pe cel bătrîn, cinstit pe cel necinstit, nobil pe cel ticălos...
- Este o viziune foarte cinică despre om, cred că sunteţi de acord cu mine, nu-i aşa?
- Ce nu se poate cumpăra? îl provocă Oleg.- O ştiţi foarte bine: prietenii, dragostea, demnitatea...Oleg respinse argumetnul:
- Fiinţa umană este slabă şi coruptibilă.
- Recunoaşteţi că există nişte valori morale şi spirituale care scapă logicii interesului.
- Orice om are un preţ.De data asta, Andrews îi arătă uşa:
- Vă doresc o zi excelentă.Dar Oleg nici nu se clinti:
- Orice om are un preţ, repetă el. Al dumneavoastră care e?

duminică, 3 septembrie 2017

Soroca şi frumuseţea ei

De mult timp intenţionam să vizitez oraşul Soroca, mai ales că cetatea de la Soroca fusese restaurată. Deşi oraşele Moldovei nu se compară cu alte oraşe ale lumii, în Moldova ai ce vedea, atît doar că moldovenii nu ştiu să aprecieze ceea ce au şi nu ştiu să păstreze ceea ce au. Nu mai zic de faptul ca să mai aibă grijă de ce se află în jur.
Pe lîngă cetate, evident că oraşul Soroca are şi alte obiective turistice: Lumînarea Recunoştinţei, parcul Petru Rareş care vine în completare cu cetatea Soroca, Dealul Ţiganilor, Defileul lui Bechir etc.Totodată, satul Cosăuţi şi cariera din localitate sunt binecunoscute şi duc faima. 
Din păcate nu am reuşit să vizitez tot ce mi-am propus, dar cel puţin, am reuşit să vizitez cetatea, parcul din apropiere, care se numeşte Petru Rareş, frumuseţea rîului Nistru şi Dealul Ţiganilor. Din discuţii, am înţeles că nu e bine să intri în discuţie cu ei. Te pot invita în casă şi să înceapă a cere bani de la tine. De ce? Nu ştiu. Mai ales că au aşa case frumoase şi luxoase. Ori... pentru ei, ăsta e un mod de a face bani...
Cetatea Sorocii


Cetatea Sorocii
Parcul Petru Rareş

Parcul Petru Rareş
Rîul Nistru e o frumuseţe. Este o panoramă deosebită. De asemenea, e frontieră între Moldova şi Ucraina. În zona asta a rîului, am observat că apa este curată, ceea ce nu pot spune acelaşi lucru, despre zona rîului din preajma hidrocentralei de la Dubăsari şi Tiraspol. 
Rîul Nistru. Vedere din oraşul Soroca.

Rîul Nistru. Vedere din oraşul Soroca.

Rîul Nistru. Vedere din oraşul Soroca.

Rîul Nistru. Vedere din cetatea din oraşul Soroca.

Am încercat să ajung şi la Cosăuţi. La cariera din localitate nu am putut ajunge, pentru că trebuia o programare, asta din motive de securitate, fapt pentru care voi şti pe viitor. În ceea ce priveşte localitatea în sine, de asemenea, din păcate, nu am reuşit să ajungem în centrul localităţii. Fie că am greşit drumul, fie că nu am înţeles corect drumul ca să ajungem la destinaţie. Asta chiar dacă am utilizat GPS-ul. Pe viitor, voi lua şi o hartă pentru a fi de ajutor în context. Totodată, şi mănăstirea Rudi a fost în plan pentru a o vizita
Îmi pare rău că nu am vizitat Lumînarea Recunoştinţei şi dealul lui Bechir. Pe viitor, sper să pot dedica timpul meu doar oraşului Soroca şi să vizitez mai multe obiective turistice din raion (mănăstiri şi localităţi, Vărăncău, spre exemplu). De asemenea, am citit despre Havuzul Popasul îngerilor. Evident, că e trecut pe listă. Regret că am aflat despre asta abia recent. 



Bălţiul şi clătitele cu halva

Recent, am avut ocazia să trec prin oraşul Bălţi. Nu am avut ocazia să-l vizitez conform obiectivelor turistice pe care le poţi vedea în oraş, dar din ce am văzut, mi-a plăcut ce am văzut. E un oraş liniştit, fără mult trafic şi fără multe troleibuze.
Ţin să menţionez că Bălţi este un oraş cu statut de municipiu, reşedinţa Regiunii de Dezvoltare Nord a Republicii Moldova. Se învecinează cu oraşele Făleşti, Glodeni, Rîşcani şi Sîngerei, care se află la o distanţă de 20–40 km. Municipiul Bălţi este al treilea centru urban după mărime şi populaţie în Republica Moldova, surclasat doar de Chişinău şi Tiraspol. În context teritorial oraşul se împarte în 3 sectoare planimetrice: Centru (inclusiv cartierele Ţigania, Teioasa şi Berestecico); Pământeni (inclusiv cartierele Jubiliar şi Dacia); Slobozia şi două formaţiuni locuibile Molodova, Bălţii Noi. iar cele mai importante râuri care trec prin oraş sunt Răut şi Răuţel.

Catedrala Sfinţii Constantin şi Elena, Muzeul de Istorie şi Etnografie din Bălţi, Aleea Clasicilor şi Teatrul Naţional Vasile Alecsandri sunt doar cîteva obiective turistice din oraş. Dar, în căutările mele legat de ce putem vedea în acest oraş, am găsit două articole scrise de blogeri români care au vizitat acest oraş. Din impresiile lor, am găsit şi citit mult mai multe informaţii cu referire la ce se poate de văzut şi de ce nu, dacă merită să vizitezi Bălţiul. Vă recomand să citiţi articolul O jumătate de zi în Bălţi şi Ce poţi vizita în oraşul Bălţi.
Panoramă a oraşului din vest

Râul Răuţel în cursul inferior


Am mers în oraş cu nişte amici. Ne întorceam în Chişinău. Ne-am oprit la restaurantul Noroc din Bălţi (am oprit la o cafea). Un local modern, frumos, bine amenajat. Cu excepţia celor doi chelneri care au ţinut neapărat să vorbească în rusă, deşi noi vorbeam în română şi a muzicii care răsuna, tot, în limba rusă. Dacă Chişinăul a depăşit faza cu muzica rusească în localuri, în Bălţi, limba rusă e la putere. Chiar dacă am cerut să schimbe muzica, au răsunat vreo 2-3 melodii în română, după care s-a revenit la muzica rusească.


Meniul e cu un design reuşit, modern şi color. Am cerut clătite cu sirop. Şi pentru prima dată am văzut clătite cu halva. Niciodată nu m-am gîndit la aşa ceva, clătite cu halva. Chişinău, i-a exemplu!
Clătite cu sirop




Pentru a ne şti valorile şi personalităţile noastre, vă recomand şi cartea Oraşul Bălţi şi oamenii lui scris de Gheorghe Baciu. Cartea a fost editată în anul 2010 în oraşul  Chişinău. Cartea o puteţi găsi la Biblioteca Hasdeu din Chişinău şi nu numai.

Sursa primelor trei imagini: wikipedia.orghttps://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83l%C8%9Bi

duminică, 13 august 2017

Atracţia de Sylvia Day

Titlu original: Bared to You.
Anul apariţiei: 2013
Editura Litera

Iată că veni rîndul să citesc şi romanul Atracţia de Sylvia Day. Ştiind deja că e o serie, Crossfire, de data
aceasta, iau cărţile la citit pe rînd. Seria Crossfire a fost publciată în 40 de ţări, devenind un succes comercial.
Este o carte despre atracţie, pasiune, obsesie şi dragoste dincolo de limite dintre Eva şi Gideon Cross. După cum afirmă însăşi Eva, Gideon Cross a intrat în viaţa ei ca un fulger în întunericul nopţi. A fost atrasă de el, aşa cum nu i s-a mai întîmplat vreodată în viaţă. 

Eva Tramell s-a mutat la New York, împreună cu cel mai bun prieten al ei, Cary, pentru lucra la o agenţie de publicitate. La compania care s-a angajat, face cunoştinţă cu Gideon Cross, un şef al companiei. Se îndrăgostesc şi de aici începe totul. Relaţia dintre ei sunt mistuitoare, iar intrigile fac din Atractia un volum captivant şi imprevizibil. 

Gînduri:
Posesivitatea e mult mai bună decît indiferenţa!
Nu confunda plăcerea cu slăbiciunea!

Referinţe critice:
Cînd vine vorba de scene în care atracţia dintre personaje devine aproape insuportabil de erotică, Sylvia Day are puţine rivale în literatura de gen.
Booklist

... scenele fierbinţi şi răsturnările de situaţie neaşteptate îi vor face pe cititori să vrea să citească mai mult.
Library Journal

Abia aştept să văd ce se va întîmpla în continuare cu Gideon şi Eva.
The Book Reading Gals

vineri, 11 august 2017

Frumuseţea unui monument din Chişinău

Nu am putut să nu remarc frumuseţea acestui monument la cercul care face legătura cu străzile Petricani şi Calea Orheiului. E un loc destul de drăguţ, unde te poţi odihni într-o seară, după serviciu, ori într-o zi de week-end.

Poate nu e făcut la cel mai înalt nivel, dar e plăcut să vezi aşa ceva în oraşul Chişinău


E plăcut să vezi aşa ceva în toate momentele unei zile: dimineaţa, amiază şi seară.


Zona a fost construită după apariţia unui punct de vînzare de maşini acum vreo cinci ani, chiar dacă iniţial, era doar monumentul în sine.
Dacă am avea mai multă grijă de monumentele noastre, atît Chişinăul cît şi alte  oraşe din ţară ar fi mult mai frumoase.

Monumentul Victimelor Fascismului în 1981 și 2016 (foto de Vladimir Vinter)
Includerea moștenirii evreiești a Chișinăului ca o resursă culturală importantă a orașului presupune mai multe mecanisme și instrumente. Însă înainte de toate e nevoie de o politică culturală responsabilă și bine gîndită. Pînă la moment recunoașterea diversității etnoculturale a populației Republicii Moldova și a orașului Chișinău are loc în temei prin intermediul unor festivaluri etnoculturale și altor practici performative. O asemenea abordare este desigur necesară într-o anumită măsură, dar trebuie să i se recunoască deopotrivă  și limitele. O întrebare relevantă rămîne dacă abordarea festivalurilor etno-folclorice contribuie la dizolvarea sau la consolidarea stereotipurilor etnice.

Sursa ultimei poze și informației e http:Includerea moștenirii evreiești a Chișinăului ca o resursă culturală importantă a orașului presupune mai multe mecanisme și instrumente. Însă înainte de toate e nevoie de o politică culturală responsabilă și bine gîndită. Pînă la moment recunoașterea diversității etnoculturale a populației Republicii Moldova și a orașului Chișinău are loc în temei prin intermediul unor festivaluri etnoculturale și altor practici performative. O asemenea abordare este desigur necesară într-o anumită măsură, dar trebuie să i se recunoască deopotrivă  și limitele. O întrebare relevantă rămîne dacă abordarea festivalurilor etno-folclorice contribuie la dizolvarea sau la consolidarea stereotipurilor etnice.
Sursa ultimei poze și paragraf e platzforma.md

vineri, 4 august 2017

Calea Orheiului din Chişinău

Strada asta, Calea Orheiului din Chişinău, mi se pare o stradă importantă a oraşului, mai ales că e o stradă ce este inclusă în cartierul Poşta Veche, dar şi face legătura cu multe raioane a Moldovei, dar şi cartierele din Chişinău. Din moment ce raionul Orhei e cel mai apropiat de Chişinău (spre partea asta a oraşului), probabil că din cauza asta i s-a dat şi denumirea asta a străzii.  Trece tangenţial pe lângă cartierele Poşta Veche şi Visterniceni. Este o magistrală lungă de 2,5 km. Pe o parte a ei se întinde zona verde a parcului silvic din valea Ţiganca cu câteva lacuri formate în cursul pârâului Bulbocica, iar pe partea opusă – blocuri de locuit de 1-3 etaje, construite în anii '50, şi de 4-8 etaje în ultimii 30 de ani. Mai nou, este construit şi un bloc nou de vreo 10 etaje. Sunt cîteva staţii de troleibuz şi microbuz care leagă acest cartier cu alte sectoare ale oraşului.
Doar că... 


Totul e bine pînă la proba contrarie.
Infrastructura cam lasă de dorit. Sau cel puţin cum e amenajat totul şi cît de e de deplorabilă starea trotuarelor. Pe cît de reparată e şoseaua în sine, pe atît de proastă e starea trotuarului. Cîrpit pe ici colea, cu gropi, cu staţii nearanjate, şi fără coşuri de gunoi.
 Copacii sunt neîngrijiţi şi un exemplu e poza de mai sus.

 Oricît de modestă nu a fi încercarea locuitorilor acestui bloc de 5 etaje, şi-au protejat terenul din faţă şi e destul de drăguţ. Iar imaginea de mai jos, nici aşa, dar nici aşa.

"Încîntă oraşul"
Măcar teritoriul amenajat din faţa clădirii cu etaj putea fi aranjat şi protejat.
Clădirea de mai jos e în starea în care e de cel puţin vreo 5 ani de cînd am văzut eu. De cîţi ani oare stă aşa? 
Deşi a fost scoasă la vînzare, presupun că se putea face ceva demult timp.

Banda verde care desparte pistele e bună şi utilă. Dar se poate de făcut ceva mai mult.
Totodată, nu ştiu cît de legală e parcarea maşinelor şi tirurilor pe această stradă.

Dar sunt convinsă că se poate de făcut nişte locuri de parcare.
Iar de staţiile de troleibuz nici nu mai vorbesc. Sunt de părere că merită ceva mai bun.  La intersecţia străzii Calea Orheiului cu Vasile Badiu, lumea aşteaptă aiurea microbuzele ce vin de pe strada Doina şi coboară pe Badiu. Deja ar putea aranja această intersecţie, mai ales că este spaţiu verde neîngrijit.Şi deja e această staţie deplorabilă.
 La această staţie de troleibuz, clădirea e probabil, un fost magazin alimentar. Deşi această stradă, Calea Orheiului, face legătura dintre cartierele Poşta Veche, Ceucari cu centrul oraşului, intersectând magistralele Calea Basarabiei şi Petricani, la cerc am observat oameni care merg în suburbii ori mai departe, fie la transport de rută, fie la maşini de ocazie. Respectiv, la acest cerc, sau aici s-ar putea face ceva ca oamenii să nu stea chiar în soare, ploaie, vînt şi de ce nu o mini-parcare sau mai ştiu eu ce.

Neapărat ar trebui aranjate nişte coşuri de gunoi. Am văzut ambalaje de la îngheţată şi sticle de la apa minerală aruncate pe jos. Iar curăţarea şi îngrijirea copacilor ar fi binevenită. Înţeleg că ninsoarea din aprilie a făcut ravagii, dar, totuşi. 

Partea bună a acestei străzi este localul La crîşmă, cu bucătărie în stil naţional. În jurul localului, are grijă patronul să fie bine şi frumos. De asemenea, şi monumentul şi miniparcul de la cercul care leagă Calea Basarabiei şi Petricani e un exemplu bun de urmat. Deşi strada începe cu ceva frumos, ar fi bine să continue aşa pînă la final. Urmează un articol despre frumuseţea unui monument şi localul în stil tradiţional. Chiar dacă asta ar însemna un pic de publicitate. Dar, e bine să promovăm şi ceea ce e şi frumos.

joi, 27 iulie 2017

Se miră unii... aiurea

Mă deranjează tare mult cînd o persoană se miră de faptul că îi spui precum că vrei să înveți ceva, să încerci să faci ceva anume ori să călătorești într-un oraș/țară anume.
Sunt și eu curioasă, chiar e așa straniu să vrei să înveți ceva? Prin ce anume deranjează? Că pot depăși o treaptă pe care tu nu o poți depăși? Sau omul în cauză ți se pare un limitat și din cauza asta te miră faptul că vrea să învețe/facă acel lucru. Mi se pare ceva firesc să vrei să înveți ceva, să te dezvolți, să te autoinstruești și tot așa mai departe. Voi, ăștia, care vă tot mirați, v-ați gîndit oare că persoana care vă spune ce plan are, vrea să învețe acel lucru ca să nu mai depindă de ceva ori cineva atunci cînd vine vorba de un proces anume? Că e firesc să vrei să te dezvolți. Dacă e să dau niște exemple reale, m-a deranjat oarecum cînd o persoană căreia tot îi spuneam anumite intenții ale mele, făcea o privire și o mirare de parcă tot eu aș fi vinovată de ceea ce vreau să învăț și ar fi asta în defavoarea ei. Pînă nu i-am dat replică, nu a fost chip să o lasă mai moale cu atitudinea ei. Scuza ei fiind: „mă mir și eu.”


Ori se mai comentează „ce folos că învață, dacă nu înțelege nimica?” De unde știi tu că eu nu înțeleg nimic? Dacă aș fi conștientă că nu voi înțelege ceva, păi din start nici nu mă voi apuca să învăț. Mai ales cînd vine vorba să plătești cursul respectiv. Nu mai primesc un salariu cu zerouri multe la final ca să îmi permit să cheltui banii aiurea pe nimic.
Respectiv așa atitudine mă face să mă îndepărtez de oameni, mai ales de unii care era considerat prieten cît de cît.Am învățat lecția să nu mai spun la nimeni ce vreau să fac și tot restul.
Deși am primit vreo două replici precum că nu vorbesc chestii personale despre mine, cred că deja e justificat. Nu văd de ce aș spune dacă tot lumea se miră aiurea (să nu scriu altceva) de niște lucruri elementare și după aia încă te comentează o acțiune a ta ori un fapt al tău.



Pentru mine, mirările oamenilor în ceea ce te privește este egal cu lipsă de educație. Dacă vrei să rămîi la nivelul care ești, nici o problemă, asta nu e scuză să te deranjeze și să te mire dorința cuiva de a se afirma, de a învăța, de a se autodepăși. Ție nimeni nu-ți interzice să înveți/faci ceva nou, util și constructiv. Așa că... 

Sursa imaginii: borcanulcucitate.ro