La cumpărături pentru vedete de Sophie Kinsella

Iată că am citit şi această carte. Stilul autoarei Sophie Kinsella este evident. Dintr-o răsuflare. Aşa că, dacă doriţi să vă relaxaţi după o zi de muncă, neapărat să citiţi această carte. 

M-a amuzat şi de această dată cartea La cumpărături pentru vedete. Cei care nu au citit încă seria La cumpărturi... să citească.

În acest roman, Rebeca şi Luke, soţul ei sunt în spaţiul fabulos al Hollywoodului. De data această, Luke are o chestie de serviciu cu o actriţă, Sage Seymour. Rebeca,  îşi doreşte să facă cunoştinţă cu ea, rugîndu-l, astfel, pe Luke să o invite acasă ori undeva în oraş. Totodată, Rebeca îşi doreşte să devină stilistă pentru vedete, pentru că în acest oraş, e crema Hollywood-ului. Totodată, fiica ei, Minnie trebuia înscrisă la o grădiniţă. Prietena ei cea mai bună, Suze, a venit şi ea în Las Vegas. Deşi, iniţial erau ambele entuziasmate că sunt în acelaşi oraş, apar situaţii neaşteptate: Suze se împrieteneşte cu Alicia, apar probleme atît în familia Rebecăi cît şi a lui Suze, tatăl Rebecăi apare şi el în oraş pentru a-şi găsi un fost prieten, să fii stilistă pentru o vedetă se pare că nu e chiar aşa simplu cum părea, Eleonor, mama lui Luke, încearcă să reia legătura atît cu Rebeca cît şi cu Luke. În fine!

O serie de evenimente legate unul de altul şi bine scris. 

Sunt şi cîteva momente care mi-au plăcut:

Stau pur şi simplu acolo, pierzînd noţiunea timpului şi lăsîndu-mi gîndurile să se învîrtă încet în cerc

şi, treptat, să se aşeze. Apoi, hotărîtă, iau o foaie din carnetul pentru notiţe din bucătărie şi scriu un titlu:

Hotărîri.

Am să-mi schimb viaţa şi am s-o fac să meargă cum trebuie. N-am s-o las să se mai învîrtă

aiurea ca un caleidoscop. E viaţa mea, ceea ce înseamnă că eu hotărăsc cum merge. Chiar dacă asta înseamnă să dau cu ea de pămînt, să-i trag pumni în cap şi să-i spun „Ia de-aici, viaţă!“.

Viaţa nu înseamnă să te agăţi de lucrurile rele. Ci trebuie să însemne să prinzi din mers toate lucrurile

bune şi să dai uitării lucrurile rele.

O discuţie într-un local unde se serveşte ceai, la întîlnirea dintre Rebeca şi mama lui Luke, Eleonor:

— Pot să vă ofer nişte ceai?

O fată cu aer nepăsător, şorţ de olandă şi pantaloni albi cu turul lăsat s-a apropiat de noi fără

zgomot, aşa că prezenţa ei bruscă mă face să tresar.

— O, da, vă rog, spun. Minunat. Pentru mine un ceai obişnuit, mulţumesc. Iar pentru fiica mea, lapte.

— „Ceai obişnuit“? repetă fata, de parcă aş vorbi în swahili. V-aţi uitat la meniul nostru de ceai?

Arată din cap spre o broşură din poala lui Elinor, care pare să aibă cam patruzeci de pagini.

— Am renunţat, spune Elinor înţepată. Aş dori apă caldă şi lămîie, vă rog.

— Hai să ne uităm un pic...

Mă apuc să frunzăresc broşura, dar nu trece mult şi mi se înceţoşează privirea de la atîtea rînduri

scrise mic. Cum pot să existe atîtea feluri de ceai? E stupid. În Anglia ţi se dă pur şi simplu

ceai.

— Avem ceaiuri pentru diverse necesităţi, spune fata săritoare. Cu fenicul şi mentă pentru digestie

sau cu trifoi roşu şi urzică pentru probleme de ten...

Probleme de ten? Mă uit la ea bănuitoare. Oare încearcă să sugereze ceva?

Probleme de ten? Mă uit la ea bănuitoare. Oare încearcă să sugereze ceva?

— Ceaiurile albe sînt foarte populare...

Pe bune, acum, ceaiul n-ar trebui să fie alb. Nu ştiu ce i-ar spune mama fetei ăsteia. Probabil ar

scoate un pliculeţ de Typhoo şi i-ar zice: „Ăsta  e ceai, draga mea“.

— Aveţi vreun ceai care să-ţi facă viaţa splendidă din toate punctele de vedere? zic, doar aşa, ca s-

o zgîndăresc puţin.

— Da, răspunde ea fără să clipească. Ceaiul nostru de hibiscus, portocală şi sunătoare induce o

stare de bine generată prin stimularea dispoziţiei. Noi îi spunem ceaiul fericirii.

— Aha, zic surprinsă. Păi, atunci eu unul din ăsta aş dori. Vrei şi tu unul, Elinor?

— Nu doresc să-mi stimulez dispoziţia, mulţumesc.

Referinţe critice:

„E imposibil sa nu te indragostesti de Becky si de nazbitiile ei, iar ultima dintre ele nu dezamageste. Dimpotriva, ii va cuceri pe fanii mai vechi ai romanelor din aceasta serie si va atrage, cu siguranta, altii noi. Fiindca La cumparaturi pentru vedete e o carte care te face sa rizi in hohote.” (Publishers Weekly)

„Poate ca Becky este egoista, dependenta de cumparaturi si putin frivola, insa e buna la suflet si nostima. E o bucurie sa o insotesti in calatoria ei, oricit de incurcata ar parea uneori. La cumparaturi pentru vedete este o lectura usoara si placuta, pur si simplu o evadare.” (Kirkus Reviews)

Sursa imaginii: cartepedia.ro

Salată de post de paste cu ton

Ingrediente:

250 g pasta Basilla (Penne)
2 cutii ton însuc propriu „Iberica”  
300 g roşii cherry
1 borcan măsline „Iberica”
ulei de olive „Iberica”
sucul unei jumătăâi de lămîie
pătrunjel
sare, piper

Mod de preparare:
Pregătiţi ingredientele pentru salată:
Tăiaţi roşiile cherry jumătăţi, tocaţi mărunt pătrtunjelul, măslinele lăsaţi întregi.
Fierbeţi pastele şi scurgeţi apa. Puneţi pasta în salatieră, adăugaţi tonul şi roşiile. Adăugaţi dressingul. Pentru dressing amestecaţi uleiul de măsline, sucul de lămîie, pătrunjelul, sare şi piperul după gust.

Pe strada Londra de Samantha Young

Titlul original este Down London Road

După multă publicitate făcută scriitoarei britanice Samantha Young iată am ajuns să citesc şi eu ceva de ea - Pe strada Londra. Deşi romanul Pe strada Dublin e prima din Seria Străzilor...  Romanul Pe strada Londra a apărut la editura Trei din Bucureşti şi face parte din colecţia Eroscop.

Este un roman interesant, subiectul romanului te ţine cu sufletul la gură. Am citit cartea în 3-4 zile. Subiectul romanului este despre Jo Walker, o tînără de 24 de ani, care are grijă de fratele mai mic şi de mama sa, care se trasformă într-o alcoolică. În copilărie, cînd trăiau încă cu tatăl, acesta era destul de abuziv cu ea. Îi vorbea urît, o bătea. Norocul ei e că un unchi de al ei, Mick îi fusese de ajutor, inclusiv moral. Nimerise într-o zi la familia lui Jo cînd tatăl ei o bătea. Mick, văzînd acest lucru, l-a bătut băgîndul în sperieţi. O perioadă a stat în preajma lui Jo, mamei şi lui Cole, după care plecase în Statele Unite ale Americii. 
Din considerentul abuzurilor prin care trecuse Jo în adolescenţă era foarte grijulie cu fratele mai mic, Cole ca să nu treacă prin ceea ce trecuse ea, mai ales luînd în considerare starea în care era mama lor. Avea două servicii pentru a putea plăti întreţinerea, dar şi pentru a putea să-i asigure lui Cole ceea de ce nu a avut ea parte. A fost nevoită să renunţe la studii, fapt pentru care se complexa în faţa prietenelor săi.

În ceea ce priveşte viaţa amoroasă, se întîlnea cu Malcolm, un om bogat stilat şi educat. Totul era bine între ei cu excepţia situaţiei mamei ei, deşi Malcolm îi spusese că mai devreme sau mai tîrziu oricum va trebui să îi prezinte familia. La o galerie de artă la care merseseră cu Malcolm, făcuse cunoştinţă cu un tip, Cameron Maccabe. S-a simţit atrasă de el imediat. Culmea, e că era barman la localul unde lucra şi ea, iar la scurt timp se mutase la un etaj mai sus în blocul care locuia ea.
Se desparte de Malcolm pentru că ăşi dăduse seama că se întîmplă ceva între Jo şi Cameron, îşi schimbă un serviciu, apare unchiul său Mick în viaţa ei şi asta pentru că iubitul ei, Cam reuşise să-l găsească, apare tatăl ei în viaţa lor şi... este cerută în căsătorie de iubit.
Un roman cu multă intrigă, suspans, erotism. Scurt, clar şi cuprinzător. 

Am găsit cîteva gînduri care mi-au plăcut foarte mult:

 Cînd te bizui pe oamenii la care ţii, îţi pui încrederea în ei în legătură cu ceva aşa de important şi, inevitabil, ei te vor dezamăgi.

Trecutul mă învăţase că speranţele erau lucruri prea fragile de care să te poţi agăţa.

 Îmi place ca lucrurile personale să rămână exact aşa. Personale.

— Ce mică e lumea!

Mai curând oraşul e mic.

O cheie: calea spre inima unei femei.

Există momente în viaţă când se întâmplă atâtea, încâtse poate să ai impresia că n-ai nici măcar timp să respiri.

Sursa imaginii: elefant.ro

Babyville de Jane Green

Titlu original: Babyville

Anul apariţiei: 2008

Editura: Polirom, Iaşi

Iată că am citit şi romanul ăsta. Jane Green m-a surprins plăcut. E al doilea roman citit de autoarea Jane Green, prima fiind Eu şi soacra mea. 

Romanul Babyville e ceva mai deosebit în comparaţie cu alte romane citite de mine. Are ca subiect impactul maternităţii din zilele noastre. Are stări în care îţi doreşti să plîngi, dar şi plăcute încît te bucuri pentru succesul protagonistelor. 

Este vorba de viaţa de familie a trei femei: Julia, Maeve şi Sam. Deşi toate trei se cunosc, povestea lor de familie şi de serviciu e povestită separat. Din acest motiv şi menţionasem că e un romna ceva mai diferit de alte romane citite. 

Vorba e că cele trei femei sunt diferite în ceea ce priveşte ideea conceperii unui copil şi prezintă o schimbare totală de perspectivă.

Fragment: 

Julia fusese dintotdeauna o femeie de succes. În facultate, apoi la primul ei loc de muncă într-un program de instruire a absolvenţilor la televiziunea londoneză. Norocul i-a surîs şi a fost promovată repede, iar acum e producătoarea unui chat-show de seară, de mare audienţă. De obicei ia masa cu şeful departamentului de divertisment. El ciuguleşte din friptura ei de pui într-un mod care sugerează că sunt egali şi apropiaţi. Şi poate chiar şi mai mult, deşi pe ea n-o interesează. Şefa de la ştiri
- care nu încetează să o uimească -  o cheamă pe Julia să i se plîngă de viaţa amoroasă. Stau la bar  după program, în timp ce documentariştii încearcă să le intre în graţii făcîndu-le cinste cu băutură şi punîndu-lela curent cu bîrfele de la birou. 

Bîneînţeles, Julia nu are de ce să se plîngă. Iată ce se spune despre ea: "Aş vrea să fiu în locul ei".

A avut întotdeauna ceea ce alţii doar au visat să aibă. De la părul negru, lucios - de departe punctul ei forte -, la  picioarele mici, încălţate în balerini cu mărgele sau pantofi sexz cu vîrful ascuţit şi baretă la spate; de la cariera în lumina reflectoarelor - apare periodic în reviste la rubrica "Exemple de urmat" - la casa imensă, în stil victorian, din Hampstead (de fapt din Gospel Oak, dar pentru că toţi agenţii imobiliari îi spun Hampstead, Julia zice şi ea la fel). Şi, mai presus de toate, Mark.

Julia şi Mark s-au cunoscut cu patru ani în urmă. Era avocatul companiei, lucra acolo de vreo şase luni şi devenise idolul femeilor de la birou. 

Povestea începe cu Julia, care e într-o relaţie cu Mark de ani buni şi e obsedată de ideea conceperii unui copil, fapt pentru care îi face pe ambii nefericiţi în cuplu. Sam, grafician de meserie, era una din cele mai bune prietene a Juliei, vorbeau îndelung despre cum va fi cînd vor avea ele copii.

Ziceau ce grozav ar fi dacă ar avea copii de aceeaşi vîrstă, dar Sam nu s-a aşteptat să se întîmple atît de repede, iar Julia, normal, nu s-a aşteptat să se întîmple atît de greu. 

Mai aveau o prietenă comună, Bella. Se spune că un trio nu funcţionează întotdeauna. Poate a contribuit şi faptul că mai întîi Sam şi Julia au devenit prietene, înainte ca Bella să intre în ecuaţie, dar ele nu s-au confruntat cu acele gelozii meschine care apar deseori în astfel de triunghiuri. 

Încercarea lui Mark şi Julia s-a soldat cu despărţirea lor, problemele Juliei de serviciu erau deja inevitabile pînă în momentul în care şi şeful îi spusese să ia o pauză. Julia a lăsat jobul şi s-a mutat în New York, ducînd acolo a viaţă bine merci. Ce face acolo mai exact, detaliile apar în povestea lui Sam.
Ce-a de a doua protagonistă este Maeve. Jurnalistă şi ea. Paşii pe care i-a parcurs ea în radio şi TV sunt. Pentru ea a fost simplu să treacă de la radio la televiziune, deşi trebuise să pornească iarăşi de jos, deşi avea ceva experienţă. E genul de persoană care crede că beneficiile merită efortul. În timp ce unii mîncau pizza, ea era într-un bar fiţos cu şefii de departament. În timp ce unii serveau bere şi vin alb ieftin, ea se afla printre alţi oameni de televiziune, sorbind şampanie şi conversînd. Fiecare slujbă pe care a avut-o, fiecare emisiune la care a lucrat, fiecare promovare pe care a obţinut-o a fost, direct sau indirect, pentru că s-a amestecat printre cei de sus.
Asta pînă i s-a propus să lucreze la London Daytime Television pe post de producător. Exact locul de unde plecase Julia. Pe lîngă faptul că acceptase oferta, se cuplează cu Mark, lăsînd comentariile colegilor la o parte. Şi asta pentru că după o noapte petrecă împreună, Maeve rămîne însărcinată. Deşi nu îşi dorise acest copil pentru că cariera e pe primul loc, ajunge la un consens cu Mark şi mama ei. Şi de aici poveste mergea mai departe fără să mai intru eu în detalii.
În final, intră povestea lui Sam, cea mai bună prietenă a Juliei. Este o mamă obsedată de pruncul său, îşi neglijează soţul şi e îngrozită de îndatoririle sale de soţie. Face cunoştinţă cu Maeve, împrietenindu-se pe loc (după o vreme îndelugată fără prietene), plimbîndu-se şi vizitîndu-se. Se simţea prost faţă de Julia că s-a împrietenit Maeve. Deşi problemele de familie ale lui Sam şi soţul ei se reglase într-un mod cam straniu, află de la Julia că făcuse cunoştinţă cu cineva acolo în New York şi că e ... însărcinată.

O carte interesantă. Şi mai deosibită. Sper să îmi placă şi alte cărţi marca Jane Green.

Referinţă critică

Odată cu Babyville, fenomenul chick lit a făcut un pas înainte. Este un roman plin de viaţă şi de căldură, inteligent şi, mai presus de orice, imposibil de lăsat din mînă ddespre impactul maternităţii asupra femeii din zilele noastre. Purtînd amprenta sincerităţii şi umorului caracteristice lui Jane Green, poveştile celor trei femei îi vor face pe cititori să rîdă, să plîngă şi poate chiar să se recunoască pe ei însăşi."

Hello!

Varză cu ciuperci

Ingrediente:
1 varză albă
150 g ciuperci champignon

1 ceapă
1 morcov
2 linguri ulei
1 lingurţă boia dulce
sare
piper
pătrunjel

Mod de preparare:

Toacă mărunt ceapa. Dă morcovul pe răzătoarea mare. Pune ceapa şi morcovul la călit, apoi adaugă ciupercile tăiate felii. Toacă varza şi săreaz-o. Adaug-o peste legume doar după ce s-au călit. Adaugă boiaua, sarea şi piperul. Stinge cu un pahar de apă şi lasă la fiert. Serveşte-o cu pătrunjel tocat.

Sursa: Femeia de azi, 2017, nr. 13, p. 14.

Adevărata viaţă de gheişă de Mineko Iwasaki

E un roman scris în colaborare cu Rande Brown. Romanul a apărut la editura Humanitas din Bucureşti în anul 2009. Iar dacă eşti pasionat de cultura japoneză, esti obligat să citesti acest roman.

"Mulți afirmă, scrie cu modestie Mineco Iwasaki, că  am fost cea mai bună gheișă din generația mea;

  am fost cu siguranță gheișa care s-a bucurat de cel mai mare succes." Instruită de la vîrsta de cinci ani pentru această dificilă profesie, Mineko născută în 1949), a trăit printre alte geiko (femei ale artei) într-o okiya din faimosul karyukai Gion Kobu al Kyoto-ului și a practicat străvechile ritualuri nipone ale primirii oaspeților. Voluntară, perseverentă, iubind cu patimă dansul, a devenit una dintre cele mai prețuite gheișe din istoria profesiei, fiind considertă comoară națională, un titlu rezervat în Japonia doar marilor artiști. I-a avut ca oaspeți pe prințul Charles al Marii Britanii, președintele american Gerald Ford, secretarul de stat Henry Kissinger. 

La 29 de ani s-a retras, s-a măritat, a devenit mamă și azi duce o viață liniștită, dar împlinită într-o suburbie a Kyoto-ului. 

Mineko Iwasaki nu vrea să fie evocat acest episod, pe care-l socotește stînjenitor.

În roman o să aflați mulți termeni specific, care ar putea să vă deruteze un pic, dar cu un pic de concentrare... veți înțelege sensul. Sunt incluse cîteva poze color cu autoarea cărții și costumele de gheișă.

După cum afirma ea în roman, esențialul profesiei de gheișă este perfecțiunea, iar sarcina costumierulului este s-o asigure. Dacă ceva lipsește sau nu e la locul lui, sau nu e potrivit cu anotimupl, el este cel blamat în final.

Majoritatea costumierilor sunt bărbați, ei fiind singura excepției de la regula fără bărbați în apartamentele private din okiya. Sunt admiși și pînă la etajul doi, în camerele de îmbrăcat. Meseria de costumier cere multă pricepere și ani de zile pentru a fi deprinsă. Un bun costumier este esențial pentru succesul unei geiko. Echilibrul e fudnamental.

- Cum trebuie să privesc o operă de artă? l-am întrebat.

- Trebuie doar să vezi ceea ce vezi și să simți ceea ce simț, a venit răspunsul lui onest și succint.

- Frumosul există numai în ochii celui care-l contemplă?

- Nu, Mineko, frumosul este universal. Există un principiu absolut în această lume, care stă la baza apariției și dispariției tuturor fenomenelor. Este ceea ce numim karma. 

- Chiar mai aveți îndoieli la peste nouăzeci de ani? l-am întrebat.

- De unele lucruri nu poți fi sigur niciodată, chiar dacă trăiești pînă la o sută de ani, mi-a răspuns. Asta arată că suntem oameni.

Sursa imaginii: Filme-Carti

   

Gogoși cu dulceață

Ingrediente:
600 g făină
1 cub de drojdie
350 ml lapte
4 linguri de zahăr tos
1 pachet zahăr vanilat
1 lingură de rom
zahăr pudră vanilat
200-300 g dulceață sau gem de caise

Mod de preparare:

Se dizolvă drojdia și o linguriță de zahăr în 100 ml lapte călduț. Se amestecă cu 3 linguri de făină se acoperă și se lasă să crească 10-15 min. într-un loc cald. Se bat gălbenușurile cu sare, restul de zahăr și cîteva linguri de lapte. Se adaugă zahărul vanilat, coaja dde lămîie romul și se frămîntă cu aluatul crescut, restul de făină, pînă își dublează volumul, cca 30 min. Se întinde aluatul într-o foaie groasă de aproximativ 1.5 cm, se taie rondele de 7-8 cm, și se lasă să crească 10 min. Se prăjesc pe rînd în uleiul bine încins, cîte 3-4 minute pe fiecare parte la foc potrivit. Se lasă apoi la scurs și se pudrează cu zahăr tos. Se servesc cu dulcească ori gem de caise.

Sursa: dintr-un număr din ziarul Moldova Suverană.