In memoriam: Maria Stoica

Cu profundă tristețe am aflat că Maria a decedat. De cancer. Și cel mai crud e că a murit exact de ziua ei.
Astăzi a împlinit 31 de ani. Măcar i-a împlinit. Poate undeva în sufletul ei s-a bucurat că a ajuns să o trăiască și pe asta. Și ăsta, a fost, totuși, un cadou pentru ea.

Maria 

Doamne, dacă ești acolo sus am și eu o întrebare: de ce? Nu Ai milă deloc.

De ce oamenii așa buni și energici trebuie să moară?

Cuvintele sunt de prisos, pentru că oricum nu ar schimba nimic. Doar frustrare. Și indignare. Și ce mai vreți voi.

Am cunoscut-o pe Maria acum vreo 12 ani. A intrat în camera de cămin, ca o vrăbiuță. Chiar așa impresie a lăsat :). Cred că nu în zadar numelei ei de domnișoară era Vrabie. Un an mai tîrziu cineva chiar i-a dat așa, un nickname - birdy. Pentru că era ca o birdy. Deși frustrată la început - cu timpul se obișnuise cu ideea.

Era haioasa camerei. Nu-i mai tăcea gura. Aducea veselie și bună dispoziție în cameră și mereu era o plăcere pentru noi toate.

Acuma că nu mai e, simt un gol. Deși eram la distanță, facebook-ul ne ținea aproape. O vedeam online și deși nu discutam prea mult și prea des - știam că e bine.
Șocul e prea mare ca să mai pot zice altceva, dar ăsta e un motiv să fim alături unii de alții și să avem încredere în oamenii din jurul nostru. Chiar și atunci cînd avem o problemă de sănătate. Un cuvînt bun și la timp ar putea să te aducă pe linia de plutire și să-ți dea motive de a trăi.

O să îmi lipsești! :(
Mă gîndeam totuși, să ne vedem într-o zi, pentru că... Prutul ne desparte, dar ne și unește.

Dumnezeu să te odihnească în pace!