Interviu // Valentin Astafi: Prin aceste versuri, am încercat să redau stări și emoții pe care le-am trăit de-a lungul celor trei ani de când sunt îndrăgostit

Valentin Astafi este născut la data de 11 august 1997, în satul Albinețul Vechi, raionul Fălești. A absolvit Facultatea de Istorie, Specialitatea Istorie și limbă engleză, de la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” în anul 2019. A făcut și un masterat în Filozofie la Universitatea de Stat din Moldova, programul de studii – Globalizare: Istorie, Politici, Culturi europene, absolvind cu succes în anul 2021. Din anul 2019 activează ca bibliotecar la Filiala „Onisifor Ghibu” a Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” din Chișinău. Din anul 2021 este șef sector la Biblioteca „Onisifor Ghibu”. Este căsătorit și are 2 copii.

Valentin a scos la lumina tiparului prima sa carte de poeme. În context, am decis să discutăm la temă.

 

Daniela Gorincioi: Recent, a văzut lumina tiparului prima ta carte de poeme, Cine sunt. Ce te-a motivat să scrii?

Valentin Astafi:  Primele poezii mici le-am scris încă în adolescență. Păcat că ele s-au pierdut. Apoi, am reluat scrisul deja când am cunoscut-o pe soția mea. Ea a fost muza ce m-a determinat să încep a scrie din nou, și anume a scrie versuri de dragoste, nu pentru copii. Desigur, am mai scris poezii și despre alte persoane din viața mea, despre stări în care mă aflam, dar per general, aproape toate poeziile sunt dedicate soției mele – muzei mele.

„Debutul meu” în poezie datează din luna februarie 2021, atunci când printr-o coincidență am avut deja cui dedica poezii. Până atunci nu mă gândeam să scriu poezie, dar am mai scris una cu puțin înainte de luna februarie. Una singură...

DG: Atunci când dorești să faci ceva, în cazul tău, să scrii versuri, contează foarte mult susținerea celor din jur. În ce măsură ai fost susținut de cei dragi ție?

VA: De când am început a scrie poezie, mereu au fost persoane care m-au susținut în a continua, de a merge înainte. Multă susținere am avut și întru editarea acestui volum de versuri... Prietenii și rudele mă întrebau mereu - când apare și primul tău volum... Sigur, a contat foarte mult susținerea din partea familiei și a rudelor care și acum mă susțin și îmi sunt alături.

DG: Ce emoții ai avut când ai ținut în mână volumul de poeme „Cine sunt”?

VA: Și acum țin minte momentul când Dl Igor Condrea m-a telefonat și mi-a comunicat că volumul este gata și în curând îl voi ținea în mână. Desigur, într-un cuvânt aceste emoții nu pot fi descrise, dar dacă e să fiu concis – Euforie. Am simțit cum visul meu devine realitate, cum sunt inundat de o mulțime de emoții diverse, de la fericire la îngândurare și melancolie. În acea zi, am lecturat din propriul volum de versuri – iar emoțiile pe care le-am trăit alături de soție și copii sunt de nedescris.

DG: Ce te inspiră pe tine atunci când scrii versuri?

VA: Inspirație vine de oriunde, doar îmi imaginez unele momente când sunt alături de muza mea, și cuvintele singure se înșiră pe hârtie. De asemenea, natura este cea care mă inspiră, îndeosebi îmi place să scriu poezii atunci când plouă. În acest volum sunt mai multe poezii care țin anumite de acest fenomen al naturii. Dar ca și fiecare scriitor am muza mea, cred că deja știți cine e...

DG: Ce ai vrut să spui prin versurile scrie în volumul „Cine sunt”?

VA: Prin aceste versuri, am încercat să redau stări și emoții pe care le-am trăit de-a lungul celor trei ani de când sunt îndrăgostit, de când am întâlnit iubirea vieții mele... Emoțiile sunt atât de puternice, încât nu mai încăpeau în inima mea și am decis să le exteriorizez prin aceste versuri, care pe alocuri sunt prea personale...

DG: Totuși, „cine este” Valentin Astafi?

VA: Valentin Astafi, în primul rând este un om cu vise, vise care merită împlinite, pentru că omul care are vise luptă pentru ca ele să devină realitate, ceea ce am și demonstrat prin apariția acestui volum, și la sigur nu ultimul. 

În al doilea rând, în acest volum, eu, Valentin mă destăinui, mă confesez cititorului, descoperim Valentinul cel îndrăgostit care e gata să meargă până la capăt pentru dragostea sa, pentru a atinge fericirea. Un Valentin copleșit de sentimentul dragostei, dar care trăiește în prezent, în realitate dar cu o viziune clară asupra viitorului. În al treilea rând, pot spune că aici îl regăsim pe acel copil, adolescent, tânăr rebel... care nu s-a pierdut din sufletul autorului nici până astăzi... un rebel incurabil!

DG: Pentru început, cred că mulți debutanți în literatură sunt entuziasmați de prima carte pe care o țin în mână. Spune, te rog, dacă ai scris din plăcere ori te aștepți la un succes? Până la urmă, toți ne dorim un succes și nu e nimic greșit în asta.

VA: Toate poemele sunt scrise din plăcere, și multe sunt dedicate soției mele Patricia, care mereu îmi este alături și mă susține. Cu entuziasm și plin de dragoste am scris practic toate versurile din această carte. Pasiunea se simte în fiecare cuvânt pe care îl veți citi din aceste poezii. Sigur, nu am multe speranțe pentru început, știm cu toții cât de greu se vinde poezia în ziua de astăzi, dar sper la un viitor mai frumos, în care poezia alături de alte genuri literare vor fi mai populare, de fapt cartea în sine va fi mai populară, ceea ce în ultimul timp și atestăm.

DG: Vei mai scrie și alte genuri literare în viitor?

VA: Nu vreau să alerg prin toate genurile literare, cred că poezia mereu va ocupa locul cel mai de sus pentru mine. Însă nu exclud faptul că aș putea scrie și un roman sau proză. Acum pregătesc un mic jurnal adolescentin, dar încă e prea devreme de a oferi mai multe detalii.

Un fapt este cert, voi continua să scriu poezie, restul doar Dumnezeu le știe.

DG: De obicei, scriitorii îți lansează cărțile în diverse locații. Presupun că planifici să faci și o lansare a cărții.

VA: Desigur, o carte trebuie lansată, văzută, apreciată... Ea vede lumina tiparului pentru ca cititorii să o răsfoiască, iar cea mai bună ocazie este lansarea acestei cărți. Astfel, am deosebita plăcere să anunț că în această duminică, 24 martie curent, la ora 12:00, va avea loc Lansarea volumului „Cine sunt...” în sala Nuciferă a Bibliotecii „Onisifor Ghibu”, bibliotecă care mereu rămâne în inima cititorilor dar mai ales a bibliotecarilor care activează aici, printre care și eu. 

Vă aștept cu drag!

Salată rece cu pui și ananas cu felii de pâine

Astăzi vă aduc un preparat rece și foarte apetisant într-un moment în care va fi sezonul estival - o prăjitură rece de pui și ananas cu felii de pâine.

O reteta de casa foarte usor de facut, se prepara in cel mai scurt timp si este delicioasa, imbina perfect aroma de pui si ananas; De asemenea, am folosit deja resturi de pui la friptură, așa că este perfect ca utilizare.

O salată rece, proaspata si delicioasa, perfecta ca aperitiv sau prim fel in aceste zile caniculare. O să-ți placă.

Plăcintă rece cu pui și ananas cu felii de pâine

Dificultate: ușoară

Porții: 6 – 8 persoane 

Timp: 10 minute plus refrigerare

Ingrediente:

350 g pui curat și fiert; 

400 g de ananas curat

8 felii de pâine fără crustă

250 gr maioneză

50 g roșii

Salată verde curată și tăiată

50 g măsline verzi fără sâmburi

Mod de preparare:

Pentru a pregăti această rețetă trebuie să începem cu un pui deja gătit, eu am folosit resturi de pui la friptură (rețetă aici) dar dacă nu aveți, puteți să gătiți niște piept sau să-i faceți în tigaie și apoi să-i folosiți la rece. prăjitură de pui și ananas cu pâine.

Odată ce avem puiul trebuie să-l tăiem în bucăți mici sau să-l marunți și să-l punem într-un castron mare.

Taiem feliile de ananas cubulete, rezervand cateva intregi pentru decorare, 3 vor fi de ajuns; si le adaugam la pui.

Taiem si rosia cubulete sau daca folosesti rosii ca mine, jumatate sau sferturi. Ne-am rezervat si cateva pentru a orna prajitura. De asemenea, tăiem măslinele în bucăți mai mici.

La final adaugam la restul ingredientelor salata curata si tocata marunt, condimentam cu 2 sau 3 linguri de maioneza si amestecam totul bine, testam nivelul de sare si daca este nevoie adaugam putina.

Acum hai să asamblam prăjitura rece de pui și ananas cu pâine feliată.

Intr-o forma dreptunghiulara punem un prim strat cu 2 felii de paine sau 1 daca este dubla, deasupra umplutura incercand sa o intindem uniform, punem pe acesta inca un strat de paine si repetam operatiunea pana terminam cu pâine.

Cand am asamblat prajitura il presam putin sa fie foarte compact; Il acoperim si il dam la frigider pana este foarte rece pentru 2-4 ore sau daca preferi peste noapte.

Dupa ce s-a odihnit si odata ce s-a racit foarte tare il desfacem rasturnand-o si acoperim cu putina maioneza, il decoram dupa gust si il avem gata de mancat.

Varianta video a rețetei:

Ușor, proaspăt și foarte delicios, perfect pentru orice sezon de primăvară și vară.

Ca întotdeauna, sper că v-a plăcut această rețetă cu pui și ananas cu felii de pâine.

Cremă de vanilie de casă, un desert de casă ușor de preparat

Cremă de vanilie de casă

Porții/număr de persoane: 6 persoane

Timp de preparare: 30 minute

Timp de preparare: 20 de minute

Categorie: Deserturi

Ingrediente pentru prepararea cremei de vanilie de casă

un litru de lapte

100 gr. de zahăr

5 gălbenușuri de ou

40 gr. amidon de porumb

O lingurita de esenta de vanilie

un baton de scortisoara

Praf de scorțișoară

O bucată de coajă de lămâie

Cum se prepară cremă de vanilie de casă

Pentru a savura o cremă delicioasă de vanilie de casă, primul lucru pe care trebuie să-l facem este să încălzim laptele într-o cratiță la foc mediu, împreună cu vanilia, batonul de scorțișoară și coaja de lămâie. Amestecam aproximativ cinci minute, fara sa-l lăsăm să fiarbă.

Separat, intr-un bol amestecam zaharul, galbenusurile si amidonul de porumb. Cand cratita este infuzata, scoatem batonul de scortisoara si lamaia. Luăm o cratiță cu lapte și o turnăm peste gălbenușuri, amestecând continuu.

Fără a crește căldura cratiței în care se află laptele, adăugăm treptat amestecul de gălbenușuri, amestecând continuu. Nu vom lăsa laptele să fiarbă. Cand se ingroasa, se ia de pe foc si se serveste in boluri individuale.

Lasam crema sa se raceasca si apoi o dam la frigider. Înainte de a le servi, stropiți-le cu puțină pudră de scorțișoară. Delicios!

Sare roz de Himalaya, sodiu redus, rafinată: există cu adevărat un tip de sare mai bun pentru sănătatea ta?

În ultimii ani, rafturile supermarketurilor pentru condimente, în special sare, au câștigat o diversitate fără precedent, scrie bbc.com.

Diferite tipuri de sare umplu rafturile supermarketurilor.

Pe langa varianta rafinata - populara sarea de gatit - si sarea grunjoasa, au fost lansate noi produse precum sarea roz de Himalaya, sare usoara sau sare cu putine sodiu, adica saraca in sodiu.

În comun, toți promit să aducă beneficii pentru sănătate și să fie aliați în prevenirea sau lupta împotriva hipertensiunii arteriale, o boală extrem de frecventă care este legată de infarct miocardic, accidente cerebrovasculare (ACV) și chiar deces.

Dar au aceste alternative într-adevăr ceea ce promit? 

Experții consultați de BBC News Brazil subliniază că, mai important decât alegerea unui tip de sare, cheia este să știi să o folosești cu moderație și să fii conștient de produsele industrializate care conțin mult din acest ingredient.

În termeni generali, sarea ușoară sau cu conținut scăzut de sodiu are dovezi că este benefică pentru sănătate, atâta timp cât este utilizată corect.

Nu același lucru se poate spune despre sarea roz de Himalaya sau sarea grosieră.

Studiile indică faptul că cantitatea de sodiu din ele este similară cu cea găsită în sarea de gătit și nu există modificări ale tensiunii arteriale atunci când persoana înlocuiește tipul convențional cu acestea altele.

Este timpul să învățați diferențele dintre unele dintre aceste săruri și cum să folosiți condimentele fără a afecta inima sau vasele de sânge.

Excesul de sodiu în organism provoacă retenție de lichide.

Sare de bucătărie

Doctorul Weimar Barroso, președintele Societății braziliane de cardiologie, glumește că dacă s-ar descoperi acum sodiul nu ar fi aprobat pentru consumul uman.

Dincolo de asta, sarea este un element important pentru funcționarea organismului nostru. Îl putem vedea în cantități mici, dar suficient pentru sănătatea noastră în multe alimente de origine vegetală și animală.

Sarea a fost folosită de omenire de milenii ca o modalitate de a spori aroma alimentelor sau chiar de a conserva anumite produse, precum carnea și peștele.

Denumirea tehnică a sării pe care o avem cu toții în bucătărie este clorură de sodiu, ceea ce înseamnă că conține un amestec de clor și sodiu.

Experții consultați de BBC News Brazil subliniază că, mai important decât alegerea unui tip de sare, cheia este să știi să o folosești cu moderație și să fii conștient de produsele industrializate care conțin mult din acest ingredient.

În termeni generali, sarea ușoară sau cu conținut scăzut de sodiu are dovezi că este benefică pentru sănătate, atâta timp cât este utilizată corect. Nu același lucru se poate spune despre sarea roz de Himalaya sau sarea grosieră.

Studiile indică faptul că cantitatea de sodiu din ele este similară cu cea găsită în sarea de gătit și nu există modificări ale tensiunii arteriale atunci când persoana înlocuiește tipul convențional cu acestea altele.

Este timpul să învățați diferențele dintre unele dintre aceste săruri și cum să folosiți condimentele fără a afecta inima sau vasele de sânge.

Sarea de bucătărie

Doctorul Weimar Barroso, președintele Societății Braziliene de Cardiologie, glumește că, dacă s-ar descoperi acum sodiul, acesta nu ar fi aprobat pentru consumul uman.

Dincolo de asta, sarea este un element important pentru funcționarea organismului nostru. Îl putem vedea în cantități mici, dar suficient pentru sănătatea noastră în multe alimente de origine vegetală și animală.

Sarea a fost folosită de omenire de milenii ca o modalitate de a spori aroma alimentelor sau chiar de a conserva anumite produse, precum carnea și peștele. Denumirea tehnică a sării pe care o avem cu toții în bucătărie este clorură de sodiu, ceea ce înseamnă că conține un amestec de clor și sodiu.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) stabilește o limită de 5 grame de sare pe zi.

Sarea cu conținut scăzut de sodiu are o reducere cu 50% a conținutului de sodiu.

În practică, aceasta înseamnă că ingerăm practic dublu față de ceea ce experții consideră acceptabil.

Dar unde am greșit?

Barroso spune că marele răufăcător de aici este sodiul adăugat în produsele industrializate.

„Aproximativ 80% din acest consum este concentrat în alimente ultraprocesate sau cârnați, iar 20% provine din sare adăugată, pe care o adăugăm pentru a asezona alimentele”, spune cardiologul și profesorul de la Universitatea Federală din Goiás.

Nutriționistul Camila Cristina da Silva Santos își amintește că o singură tabletă de condimente concentrate gata de utilizare, de tipul celor folosite la carne sau fasole, are practic toată cantitatea de sodiu pe care o persoană ar trebui să o consume pentru o zi întreagă.

Dar, până la urmă, de ce depășirea cantității de sare este îngrijorătoare și care sunt efectele consumului acesteia asupra organismului.

Barroso explică că excesul de sodiu are o serie de repercusiuni, precum retenția de lichide în organism. Și aceasta, la rândul său, determină o creștere a așa-numitei volemie, cantitatea de sânge în circulație.

Rezultatul este o presiune suplimentară și inutilă asupra pereților vaselor de sânge, care pe termen lung duce la hipertensiune arterială.

„Excesul de sodiu influențează și sistemul renină-angiotensină-aldosteron, care are un rol important în reglarea tensiunii arteriale”, adaugă medicul.

Această presiune necontrolată poate provoca „răniri” pereților interiori ai vaselor care transportă sânge prin corp. Și acest lucru are potențialul de a duce la complicații foarte grave și chiar fatale, cum ar fi atacul de cord și accidentul vascular cerebral.

Sare cu mai puțin sodiu

Sarea cu conținut scăzut de sodiu este cea care are o reducere cu 50% a conținutului de sodiu al produsului final. De obicei este înlocuit cu potasiu. Are jumătate clorură de sodiu, jumătate clorură de potasiu.

Există versiuni cu o scădere mai mică a cantității de sodiu. În general, ambalajul lor conține cuvinte precum „ușoară” sau „bogat în potasiu”.

Un sondaj realizat în Australia și publicat la sfârșitul lunii ianuarie a concluzionat că pacienții cu hipertensiune arterială pot beneficia de acest tip de sare.

În articol, autorii susțin ideea că acest ingredient face parte din ghidurile de tratament pentru hipertensiune arterială, iar medicii continuă să sugereze utilizarea de sare cu conținut scăzut de sodiu (sau bogat în potasiu) pentru pacienții lor.

Dar, până la urmă, de ce depășirea cantității de sare este îngrijorătoare și care sunt efectele consumului acesteia asupra organismului.

Barroso explică că excesul de sodiu are o serie de repercusiuni, precum retenția de lichide în organism. Și aceasta, la rândul său, determină o creștere a așa-numitei volemie, cantitatea de sânge în circulație.

Rezultatul este o presiune suplimentară și inutilă asupra pereților vaselor de sânge, care pe termen lung duce la hipertensiune arterială.

„Excesul de sodiu influențează și sistemul renină-angiotensină-aldosteron, care are un rol important în reglarea tensiunii arteriale”, adaugă medicul.

Această presiune necontrolată poate provoca „răniri” pereților interiori ai vaselor care transportă sânge prin corp. Și acest lucru are potențialul de a duce la complicații foarte grave și chiar fatale, cum ar fi atacul de cord și accidentul vascular cerebral.

Sare cu mai puțin sodiu

Sarea cu conținut scăzut de sodiu este cea care are o reducere cu 50% a conținutului de sodiu al produsului final.

De obicei este înlocuit cu potasiu. Are jumătate clorură de sodiu, jumătate clorură de potasiu.

Există versiuni cu o scădere mai mică a cantității de sodiu. În general, ambalajul lor conține cuvinte precum „ușoară” sau „bogat în potasiu”.

Un sondaj realizat în Australia și publicat la sfârșitul lunii ianuarie a concluzionat că pacienții cu hipertensiune arterială pot beneficia de acest tip de sare.

În articol, autorii susțin ideea că acest ingredient face parte din ghidurile de tratament pentru hipertensiune arterială, iar medicii continuă să sugereze utilizarea de sare cu conținut scăzut de sodiu (sau bogat în potasiu) pentru pacienții lor.

Deși sunt de acord cu raportul, experții consultați de BBC News Brazil subliniază o barieră și două preocupări atunci când vine vorba de indicarea consumului acestui produs.

Bariera are de-a face cu prețul: sarea ușoară sau cu conținut scăzut de sodiu costă dublu sau triplu față de sarea rafinată obișnuită. Prin urmare, pentru mulți oameni, poate fi dificil să o includă în bugetul lunar.

„Societățile medicale și guvernul ar trebui să îmbrățișeze această cauză și să se gândească la modalități de a reduce prețul sării cu potasiu ca strategie de sănătate publică”, propune Barroso.

Iar dintre preocupări, prima ține de modul în care este utilizat acest produs. Acest lucru se datorează faptului că sare alimentele mai puțin, iar pentru a compensa gustul, persoana poate ajunge să folosească o porție mai mare în timpul pregătirii mesei.

În acest scenariu, cantitatea de sodiu va fi foarte asemănătoare cu cea ingerată cu sarea obișnuită, fără niciun beneficiu pentru sănătate.

„Este foarte ușor să pierzi mâna, așa că este nevoie de grijă pentru a consuma moderat aceste opțiuni”, spune nutriționistul Luis Gustavo Mota, de la Hcor, în São Paulo.

A doua alertă are de-a face cu pacienții care au o problemă cu rinichii.

„Consumul de potasiu pentru persoanele cu boală cronică de rinichi necesită atenție, deoarece acumularea acestui element poate afecta și mai mult acele organe care sunt cele mai vulnerabile în acest context”, subliniază Mota.

Sare roz și sare grunjoasă

Fie din motive gastronomice, fie din motive de sănătate, sarea roz de Himalaya a devenit o nebunie în ultimii ani și a căpătat proeminență în restaurante, piețe și emporii.

Are o culoare roz și este extras din roci de sare situate în regiunea Punjab din Pakistan.

Unul dintre argumentele celor care apără utilizarea acestei opțiuni este cantitatea de minerale, fier și cupru din compoziția sa.

„Dar este doar o sare și este o greșeală să o asociezi cu un consum de micronutrienți, pentru care există și alte surse mai potrivite”, spune Silva Santos.

În plus, cantitatea de sodiu din sarea roz de Himalaya este practic aceeași cu cea găsită în sarea rafinată.

„Avem studii foarte fiabile care au comparat tensiunea arterială și nivelul de sodiu din urina persoanelor care au consumat sare roz și sare comună”, explică Mota.

„Și nu s-au observat beneficii, cum ar fi tensiunea arterială scăzută sau mai puțin sodiu, în rândul celor care au folosit sare roz”, relatează expertul.

Același mesaj se aplică sării grunjoase. Acest condiment, folosit în mod obișnuit la grătare, a câștigat recent faima pentru că se presupune că are mai puțin sodiu decât sarea de masă.

„Dar cantitatea de sodiu din ambele este similară”, neagă Barroso.

Sarea roz de Himalaya a câștigat spațiu în supermarketuri pentru presupușii ei micronutrienți.

Secretul este cantitatea

Fie pentru a preveni sau a controla hipertensiunea, secretul constă în cantitatea de sare care este pusă în prepararea alimentelor.

Pentru a varia și a explora noi arome, Mota indică o rețetă simplă în care folosește sare grunjoasă și ierburi fine uscate. Pur și simplu amestecați-le într-un blender sau procesor pentru a obține un condiment cu o aromă diferită.

„Ideile de genul acesta pot spori aroma alimentelor reducând în același timp conținutul de sodiu”, subliniază el.

Silva Santos urmează aceeași linie. Ea sugerează să căutați și alte condimente atunci când pregătiți rețete, precum ardei, busuioc, rozmarin, foi de dafin.

"Există atât de multe condimente naturale proaspete și uscate care merg dincolo de sare. Glumesc adesea că este imposibil să ne îmbolnăvim cu atâtea opțiuni la dispoziție", relatează el.

Scoaterea salinei de pe masă pentru a fi folosită după prepararea alimentelor este, de asemenea, o tactică simplă și eficientă, spun experții.

În cele din urmă, Barroso ne amintește de importanța consumului moderat de produse industrializate, ultraprocesate și de cârnați: la urma urmei, acestea reprezintă aproximativ 80% din consumul de sodiu al brazilianilor.

„Trebuie să ne obișnuim să citim etichetele alimentelor și să optăm întotdeauna pentru opțiuni care oferă mai puțin sodiu”, spune el.

Prajitură cu brânză

 Porții/număr de persoane: 6 persoane

Timp de preparare: 45 minute

Timp de preparare: 30 minute

Categorie: Deserturi

Dificultate: Ușoară

Ingrediente pentru prepararea prăjiturii cu brânză

500 gr. brânză de vacă

2 linguri de faina

3 ouă

1 strop de lapte

8 linguri de zahar

Crema de patiserie, opțional

Cum se prepară prăjitura cu brânză

Pentru a face o prăjitură delicioasă cu brânză de vaci, primul lucru pe care trebuie să-l facem este să preîncălzim cuptorul la 220º C, cu căldură de sus și de jos.

În timp ce se încălzește, adăugați ouăle și zahărul într-un bol și amestecați cu telul. Apoi se adaugă branza si se bate bine, apoi se adauga faina si laptele si se mixeaza in continuare pana se obtine un amestec omogen.

Turnam aluatul într-o forma de silicon sau una traditionala unsa in prealabil cu putin unt. Optional, adaugam putina crema patisera sau sirop sau dulceata de capsuni la suprafata. O intindem putin cu ajutorul unei furculite si o dam la cuptor pentru o jumatate si ceva.

Pentru a verifica dacă este gata, înțepăți-l cu un cuțit. Daca cutitul iese curat este gata de scos din cuptor. Daca vedem ca crema de patiserie se prajeste inainte ca prajitura sa fie facuta, putem pune deasupra o folie de aluminiu pentru a o proteja.

Rămâne doar să-l scoatem din cuptor și să-l lași să se răcească înainte de a-l desface. Delicios!

Piept de pui în sos de ciuperci

Pieptul de pui in sos de ciuperci este un preparat delicios si versatil care combina suculenta puiului cu cremoasa si aroma unica a ciupercilor. Această rețetă începe cu pieptul de pui condimentat și rumenit la perfecțiune, apoi fiert încet într-un sos făcut cu ciuperci proaspete, ceapă, usturoi și un amestec de ierburi aromatice.

Sosul este îngroșat cu bulion de pui și smântână pentru a crea o textură netedă, cremoasă, care completează minunat carnea fragedă a puiului. Rezultatul este un fel de mâncare reconfortant și satisfăcător, perfect pentru o masă în familie sau o cină elegantă.

Aceasta reteta este usor de preparat si poate fi usor adaptata cu diferite ingrediente in functie de gusturile personale. Pieptul de pui în sos de ciuperci va deveni cu siguranță un favorit pe orice masă.

Iată o rețetă de bază pentru a pregăti pieptul de pui în sos de ciuperci:

Ingrediente:

4 piept de pui dezosați și fără piele

250 g ciuperci proaspete, feliate

1 ceapa mare, tocata marunt

2 catei de usturoi, tocati

1 cană supă de pui

1/2 cană de smântână groasă sau smântână de gătit

2 linguri de unt

2 linguri ulei de masline

Sare si piper dupa gust

Pătrunjel proaspăt tocat (opțional, pentru decorare)

Mod de preparare: 

Într-o tigaie mare, încălziți o lingură de ulei de măsline și o lingură de unt la foc mediu-mare. Asezonați piepții de pui cu sare și piper după gust și puneți-i în tigaie. Gătiți piepții aproximativ 5-7 minute pe fiecare parte sau până când devin maro auriu și sunt fierți. Scoateți sânii din tigaie și lăsați deoparte.

În aceeași tigaie, adăugați cealaltă lingură de ulei de măsline și lingura de unt rămasă. Adăugați ceapa tocată și ciupercile feliate și gătiți până se înmoaie și devin aurii, aproximativ 5 minute. Adăugați usturoiul tocat și gătiți încă 1 minut.

Turnați bulionul de pui în tigaie și răzuiți orice bucăți rumenite lipite de fund. Lăsați sosul să dea în clocot și apoi reduceți focul la mediu-mic. Se fierbe aproximativ 5 minute, astfel încât sosul să se reducă puțin.

Întoarceți pieptul de pui în tigaie și gătiți încă 5 minute, sau până când sunt încălziți și acoperiți cu sos.

Adăugați smântâna groasă sau smântâna de gătit în tigaie și amestecați bine pentru a se combina. Gatiti inca 2-3 minute, sau pana cand sosul se ingroasa usor.

Servește pieptul de pui acoperit cu sosul de ciuperci fierbinte. Puteti presara deasupra putin patrunjel proaspat tocat pentru a decora, daca doriti. Serviți cu orez, piure de cartofi sau o salată verde.

Savurează-ți deliciosul piept de pui în sos de ciuperci!

STIL DE VIAȚĂ // Coji de ouă, nu le aruncați niciodată: valorează aur folosit în casă și grădină

Pentru asta ar putea fi cu adevărat folosite cojile de ouă, resturi de mâncare pe care toți le aruncăm și care sunt în schimb miraculoase. Cojile de ou sunt considerate resturi de majoritatea oamenilor, cu toate acestea, sunt foarte utile atat prin casa cat si in gradina. Să aflăm împreună cum le putem folosi. Mai întâi trebuie neapărat dezinfectate, după care pot fi un aliat în treburile casnice.

Ce să faci cu cojile de ouă?

Fiecare dintre noi ar trebui să mănânce câteva ouă cel puțin o dată pe săptămână. Este un aliment cu adevărat complet, bogat în proteine ​​și alți nutrienți care ne întăresc energia.

Sunt cei care le iubesc prăjiți, cei fierți, cei care sunt doar albiți. Oricum vă plac, fie înainte sau după gătire, este esențial să îndepărtați coaja. Cojile nu trebuie ingerate cu mana, nu sunt comestibile si sunt, printre altele, un pericol pentru sanatate.

Cojile ouălor sunt partea externă a acestui aliment și intră în contact cu zona intimă a animalelor și colectează de obicei deșeuri. Tocmai de aceea ti s-a intamplat cel putin o data in viata sa gasesti in piata oua care nu erau tocmai curate.

Cu toate acestea, pentru a preveni ca cojile de ouă să ne pună în pericol sănătatea, pur și simplu le scufundați în apă fiartă și așteptați câteva minute. În acest fel, toate bacteriile vor fi eliminate. La acel moment, vă recomandăm absolut să nu le aruncați, ci mai degrabă să le folosiți în grădină. De fapt, aceste resturi se pot dovedi a fi aliați incredibili în timpul treburilor noastre casnice.

Coji de ou: esențiale în grădină

Nu toată lumea o știe, dar cojile de ouă sunt un adevărat îngrășământ natural. Experții, de fapt, le folosesc pentru a se asigura că solul este sănătos și hrănit. Folosindu-le, de fapt, au observat o creștere exponențială a plantelor.

Utilizarea acestor resturi este recomandată atât celor care doresc să-și vadă grădina luxuriantă de plante ornamentale, cât și celor care se ocupă cu culturi de legume. Puteți folosi aceste cochilii indiferent dacă aveți o grădină mare sau dacă aveți la dispoziție doar o terasă, un balcon sau o fereastră.

Tot ce trebuie să faceți este să rupeți cojile în mai multe părți și să creați un amestec împreună cu solul pe care îl folosiți în mod normal pentru a vă face răsadurile. Amintiți-vă, după ce consumați ouăle, va trebui să fierbeți cojile pentru a le dezinfecta.

După ce le-ai lăsat să se răcească, va trebui să le usuci bine, pentru că abia atunci vor crea un amestec perfect cu solul. Acum puteți combina amestecul cu plantele pe care le preferați, poate cele a căror creștere este mai dificilă.

Trebuie să știți că scoicile în cauză nu vor îmbogăți solul decât cu substanțe nutritive, pentru o adevărată fertilizare. Nu uitați să repetați procedura de câteva ori pe an sau chiar o lună, în funcție de nevoile plantelor dvs.

De-a lungul timpului, de fapt, ar trebui să-i cunoști și să înțelegi când îți cer ajutorul pentru că apa nu le mai este suficientă. Ele sunt astfel, vor fi sănătoase și luxuriante.