Argentina indigenă
Când spaniolii i-au întâlnit pentru prima oară pe amerindieni, au
cunoscut măreţele civilizaţii cu populaţii extinse în Mexic, America Centrală
şi înălţimile andine Au găsit mult mai puţini oameni la periferia latitudinilor
de mijloc (America de Nord şi conul sudic) unde cele mai multe popoare
precolumbiene erau formate din agricultori sau vânători-culegători.
Argentina se afla la una dintre aceste extremităţi, dar populaţia
indigenă de aici s-a dovedit a fi foarte rezistentă. Tribul Querandi din pampas
era restrâns, dar nord-vestul Argentinei s-a dovedit a fi un bastion al
civilizaţiilor andine şi azi, după statisticile oficiale, cel puţin 70.500 de
membri ai tribului Kolla cultivă cartofi pe versanţi terasaţi şi pasc lame pe
platoul Pună. În provinciile din Mesopotamia şi în Gran Chaco trăiesc
aproximativ 40.000 de membri Guaraní, 48.000 de membri Toba şi un număr mai mic
de Wichi, Mocoví şi alţii.
Cei mai numeroşi indigeni argentinieni sunt cei din tribul Mapuche
(aproximativ 114.000), care au reuşit să transforme frontiera Patagoniei într-o
zonă periculoasă pentru spanioli şi argentinieni la sfârşitul secolului al
XlX-lea. La fel ca indienii din America de Nord, tribul Mapuche s-a adaptat
repede la viaţa călare, iar caii s-au înmulţit considerabil pe măsură ce
hergheliile sălbatice ale spaniolilor s-au mărit Aceşti cai şi vitele sălbatice
au făcut posibil stilul de viaţă al gauchoului. Mulţi dintre reprezentanţii
Mapuche din zilele noastre reflectă originile gauchoului.
Religia argentinienilor
Din pună de vedere istoric, Argentina este o ţară romano-catolică, iar
biserica acţionează, de obicei, ca o forţă conservatoare. Cardinalul Antonio
Quarracino (1923-1998), de exemplu, a fost un apologet al dictaturii dintre
anii 1976 şi 1983 care a condus „Războiul Murdar” şi un adversar îndârjit al
homosexualilor. În 2005, episcopul militar Antonio Baseotto a spus despre
ministrul Sănătăţii, Gines Gonzâles Garda, că ar trebui „aruncat în mare cu
capul înainte şi cu o piatră de moară legată de gât” – asemenea multor victime
ale Războiului Murdar – pentru că susţinea distribuirea gratuită de
prezervative şi legalizarea avortului.
Re de altă parte, clerici binevoitori ca iezuitul Carios Mugica
(1930-1974) au lucrat cu oamenii din zonele defavorizate şi au susţinut deschis
drepturile omului, deseori punându-şi viaţa în pericol. Mugica a murit într-un
asasinat terorist, probabil al miliţiei de extremă dreaptă cunoscută sub numele
de Alianza Anticomunista Argentina (Alianţa Anticomunistă Argentiniană sau
Alianţa Triplului A).
În ciuda istoriei sale remarcabile, Biserica începe să-şi piardă
influenţa De la reforma constituţională din 1994, preşedintele nu mai este
obligat să fie romano-catolic, iar guvernul fostului preşedinte Nestor Kirchner
a provocat deschis Vaticanul atunti când l-a demis din funcţie pe episcopul
Antonio Baseotto.
Biserica oficială nu a reuşit nici să gestioneze extinderea
catolidsmului popular Instituţia nu îi recunoaşte pe „sfinţii” neoficiali ca
gauchoul Antonio Gil din provincia Corrientes sau Difunta Correa (o femeie din
secolul al XlX-lea) din provincia San Juan, dar mii de pelerini vizitează încă
altarele lor fără a se preocupa de îngrijorarea bisericii.
În timp ce Biserica şi-a consumat energia cu astfel de mici erezii, ea a
pierdut şi mai mult teren în favoarea protestantismului evanghelic, care s-a
extins aid mai mult decât oriunde altundeva în America Latină. Există şi rituri
protestante standard, cum ar fi cel anglican sau luteran, dar numărul lor este
mai mic
Pe lângă creştinism, Argentina are una dintre cele mai mari comunităţi
evreieşti din lume din afara Israelului, iar monumentele ei sunt deosebit de
proeminente – de fapt atât de proeminente încât două dintre ele au fost
distruse în atentate teroriste la începutul anilor ‘90. Deşi o jumătate de
milion de argentinieni sunt originari din Orientul Mijlociu, capacitatea
Centrului Islamic din capitală depăşeşte cu mult numărul musulmanilor
practicanţi. De origine siriană, crescut în religia musulmană în provincia La
Rioja, fostul preşedinte Carlos Menem s-a convertit la romano-catdicism în anii
‘60, devenind în acest fel eligibil, după litera fostei Constituţii, pentru a
ajunge în cea mai înaltă funcţie din stat..
O analiză a instituţiilor religioase ale Lumii Vechi trece deseori cu
vederea credinţe ca acelea ale popoarelor andine din nord-vestul Argentinei,
Toba şi Wichi din Gran Chaco şi Mapuche din Patagonia. în plus, există culte ca
acela numit Mesajul lui Silo, fondat de autoprodamatul guru „umanist” Mario
Luis Rodriguez Cobos (1938-).
