Cafeaua britanicului și meseria de bibliotecar

Presupun că în ultimul timp am observat cu toții prezența străinilor în Chișinău. Vin fie în interes de afaceri, fie în scop turistic. Mă rog, în fine...

Astăzi, a fost o situație mai deosebită și mai neașteptată. Adevărul e că eu nu lucrez într-un departament relații cu publicul și ceea ce urmează să zic ar putea fi o părere nu tocmai corectă. Lucrez la o bibliotecă publică și am fost rugată dacă pot spune așa, să merg la colegii de la Biblioteca Națională a Republicii Moldova să iau niște cărți. Ok. Toate bune și frumoase pînă aici. Deși sunt o angajată a biblioteci, evident că am acces la toate cărțile posibile și imposibile. La cea națională merg în situații din astea excepționale, doar dacă la noi nu e cartea de care ai nevoie sau dacă te roagă cineva. 

După ce am trecut de toate formalitățile necesare Bibliotecii Naționale, așteptam să mi se aducă cărțile necesare. La un moment dat, se apropie un britanic, cu doua cafele în mîine și ne servește; într-o limbă română amestecată cu engleza zicînd că într-o mînă ține o cafea și cealaltă capucino, dar și foarte încurcat și un pic emoționat aș zice. Observînd deja că e britanic i-am zic că poate să... speak in English. S-a luminat la față cînd am început să vorbesc pe limba lui. Probabil că nu a avut de-a face cu prea mulți moldoveni vorbitori de engleză (nu că m-aș lăuda acuma eu cu engleza mea). Deși i-am zis politicos că nu e cazul să-și facă griji, a insistat. Am luat deja cafelele, mulțumindu-i. I-am dat o cafea și colegei de la Națională, zîmbind și aceasta la rîndul ei.

Mda! 

E pentru prima dată cînd mi se întîmplă așa ceva. Nici nu știu de cîte ori se întîmplă situații de genul ăsta. Indiferent de ce naționalitate e tipul/a. Adevărul e că în Occident, opinia publică are și o altă părere despre bibliotecari și ceea ce fac ei. De aici poate și gestul britanicului. La noi, în schimb, ce se întîmplă? Toată lumea crede că noi, bibliotecarii stăm toată ziua citind ziare, reviste și cărți, le dăm respectiv le luăm de la utilizatorii de bibliotecă. Și încă primim bani degeaba. Atunci cînd ești întrebat unde lucrezi?, unii îți fac o privire de parcă zici că am ucis un om (sau ceva de genul). E depășita faza asta cu părerea pe care o are lumea. Lumea s-a schimbat. Respectiv s-a schimbat și biblioteca. Serviciile de biblitoecă s-au schimbat și modernizat. Fișa postului a bibliotecarului mai presupune și altceva decît... „cititul cărților toată ziua și datul cărților”. Nu mai are rost să zic acuma ce s-a schimbat că oricum nu o să credeți și nu o să înțelegeți prea multe, dar chiar și așa, o să vă gîndiți în mintea voastră „ce e așa mare lucru să faci aia sau aia?”

Dar gestul britanicului a fost plăcut. Unul mai mult sau mai puțin memorabil. Iar părerea moldoveanului referitor la meseria de bibliotecar, probabil va rămîne mult timp înrădăcinată în stereotipurile țării. Și încă te va întreba „ție chiar așa tare îți place să lucrezi la bibliotecă?” 

(Poate da, poate nu. Hwo knows?)

Sursa imaginilor: www.foodstory.stirileprotv.ro și commons.wikimedia.org

Mexicul azi (II)

Eseistul și poetul Octavia Paz, cîștigător ar Premiului Nobel, în lucrarea sa The Labyrinth of Solitude (Labirintul solitudinii), afirmă despre compatrioții săi că sunt reticenți și singuratici. Cei mai mulți turiști, însă, spun despre mexicani în calitate de gazde, că sunt simpatici.

Ca relief, Mexicul pornește în mod radial de pe platoul Valea Mexicului (Valea Anáhuac), centru fizic și politic, unde locuiște mai mult de o cincime din populația totală a țării. Construit  pe rămășițele fostei capitale aztece Tenochtitlán, 1521, Ciudad de México este înconjurat de cele mai fertile terenuri din țară. Deși cel puțin jumătate din suprafața sa este aridă ori semiaridă, în Mexic se cultivă porumb, grîu, soia, orez, fasole, cafea, cacao, fructe și legume. 

Sierra Madre, lanț muntos în Mexic

Mexicul este dominat de munți. Mergînd spre sud, de la granița cu Statele Unite, pe aproximativ 1.200 km, există două grupe ale lanțului muntos Sierra Madre (Munții-Mamă): grupa orientală și és, Peninsula Baja California este formată deopotrivă din deșert și munți, cu opt lanțuri muntoase importante, o mulțime de insule și o linie de coastă unită, de aproape 4.800 km. Una din cele mai lungi și mai izolate peninsule din lume, a fost legată de la un capăt la altul de drumuri abia în snul 1970.

grupa occidentală. Între ele, platoul mexican cuprinde o serie de munți mai mici și văi înalte. În Nord se află deșerturile Chihuahua și Sonora. Înconjurată de Oceanul Pacific și de Marea Cort

Mineralele sunt o sursă imprtantă de venit. Mexicul se află pe primul loc în lume în ceea ce privește minereurile de argint; cuprul, plumbul, zincul și sarea fiind resurse importante. În Mexic se află arbori de mahon, nuci, lemn de trandafir, dar și alți copaci cu lemn de esență tare, cum ar fi pinul (pentru hîrtie și pastă de lemn).

Amatorii de drumeții montane sunt atrași de unul din cele mai înalte vîrfuri muntoase de pe continent - Pico de Orizaba, Iztaccíhuatl și La Malinche, care se grupează în jurul paralelei 19.

Aproape 30% din mexicani sunt băștinași, iar două treimi sunt metiși. Mai mult de șapte milioane de mexicani vorbesc limbi sau dialecte indigene, în special mayașă, mixtecă, náhuatl, otomí, purépecha și zapotec. 

Înființat ca o consecință a Revoluției, Partidul Revoluționar Instituțional (RPI - Partido Revolucionario Institucional) a fost partidul oficial de guvernămînt începînd cu 1929. În sondajele din 2000 au arătat că oamenii din majoritatea zonelor rurale cred în acest partid și guvernul înseamnă același lucru. Partidul a cîștigat toate alegerile prezidnețiale și s-a aflat de cele mai multe ori la guvernare în periaoda 1929-1994. Evenimentele din anii ’90 au continuat să mobilizeze publicul publicul cu privire la schimbarea politică. Președintele Luis Donaldo Colosio a fost asasinat în 1994, iar Carlos Salinas de Gortari, avînd un mandat de 6 ani (1988-1994) a lăsat în urmă un haos economic, inclusiv deprecierea monedei peso și împrumuturi neperformante. 

În ciuda dificultăților politice, Mexicul a început să fie un jucător important în economia mondială. În anul 2008 a ocupat locul 2 în topul celor mai dinamice economiii din America Latină, după Brazilia, cu un produs intern brut mai mare de 17.000 $ pe cap de locuitor.

Mexicul este o țară catolică și se celebrează zilele sfinților și alte sărbători religioase. Mexicanii 

apelează la focuri de artificii ori de cîte ori este posibil. Arareori de culcă devreme în noapte în care se celebrează vreo sărbătoare sau chiar în noaptea de dinainte. Locuitorii din zona de coastă a Mexicului sunt recunoscuți pentru petrecerile exuberante și pentru faptul că iubesc muzica și dansul. Cel mai renumit carnavaluri din țară (prin care se sărbătorește intrarea în Postul Paștelui) se desfășoară în Veracruz, cu baluri mascate, parade fastuoase cu petreceri și costume care țin toată noaptea. Un festival ar fi Festivalul Fecioarei din Guadalupe desfășurat în Ciudad de México.

Sursa: Mexicul azi. În: ONSTOTT, Jane. Mexic. București, Biblioteca Adevărul, 2010, pp. 14-19. (Colecția National Geografic Traveler).
Sursa imaginilor: en.wikipedia.org și www.formula-as.ro

Ce mai citesc moldovenii

Iată așa un articol în ziarul Adevărul Moldova, ce cărți au citit moldovenii noștri la început de vară.

Într-o țară în care lumea cică nu citește, e binevenit un astfel de articol. Totuși, nu mai este chiar așa gravă situația precum că moldovenii nu citesc. Conform clasamentului, cele mai vîndute cărți sunt „Sectanții. Mică trilogie a marginalilor” de Vasile Ernu, „Rusia la răspîntie” (carte digitală) de Oleg Serebrian, „Albinuța” de Grigore Vieru, „Frunze de dor” de Ion Druță etc. 

Se pare că autorii autohtoni rămîn o prioritate printre cumpărătorii/cititorii moldoveni ;). Ei, și cam cum să nu cumperi o operă a scriitorului Ion Druță dacă lucrările sale sunt studiate în școală, respectiv, elevii sun obligați să citească așa ceva. Nu că unii nu ar dori să-i citească opera așa, din plăcere. Deși lucrez la o bibliotecă municipală unde am acces liber la fondul de carte, îi citesc și eu operele. Dacă nu aș avea un astfel de serviciu, pînă cînd și eu aș cumpăra cărțile lui Druță.

Cartea „Rusia la răspîntie” a lui Oleg Serebian e pe suport digital. Modul cum se dezvoltă tehnologiile în prezent, mi se pare ceva firesc să dai prioritate cărților pe un astfel de suport. Ș-apoi, subiectul în sine mi se pare unul interesant și la moment. Asta în condițiile social-politice în care se află Rusia. 

E o strategie de marketing bună cred eu de a-ți promova librăria și editura, respectiv cărțile pe care le editezi. Ei bine, de fapt, și editura în sine e una bună și știe de a alege „cu cap” (vorba aia) autorii și subiectele. Promovarea unor astfel de articole cu cele mai cumpărate cărți sunt ok. Poate așa ne mai informăm și nou un pic. 

Recent, venise o prietenă de a mea în Chișinău. Vroia să cumpere o carte pentru copii. I-am recomandat o librărie a Editurii Litera. Deși i-am dat și un card de reducere, plătise bani buni pentru carte. Deși i-am zis că, virgulă, cărțile pentru copiii dintotdeauna au fost, sunt și vor fi scumpe, oricum a menționat faptul că „pentru o țară unde nu se citește, prețurile la cărți sunt mari”. 

Asta cam așa e. Dar chiar și așa, dacă o carte pentru maturi depășește cifra de 100 lei, ce să mai zici de cărțile pentru copii?! Mai ales că-s colorate. 

Tot la Cartier aduc cărți a diferitor edituri din România și pot găsi romane din colecția CHIC

de la Editura Polirom. Deși am citit toate cărțile din colecția respectivă, aflate în bibliotecă, am mai cumpărat cîteva cărți. Prețul cărților dacă e să fiu sincer, mi s-a părut cam exagerate. Chiar dacă mi-au plăcut cărțile cumpărate. Într-o postare anterioară, Eu și soacră-mea e o carte cumpărată, am scris niște impresii de lectură. E valabil și pentru cartea La cumpărături cu Minnie de Sophie Kinsella. O altă carte ar fi Fetița prietenei mele. Voi reveni cu niște impresii referitor la acest roman.

Sursa imaginii: ww.olx.ro

Mexic: planificarea călătorie (I)

Deși toată lumea pare să știe cîte ceva din această călătorie, Mexicul este mult mai greu de înțeles din cauza diversității sale. Invadatorii spanioli, imigranții europeni și populația indigenă, cu o mare varietate de tradiții etnice , au creat, de-a lungul secolelor, un caracter național complex și un lexicon cultural. Din această diversitate au apărut arta și muzica populară, pictura și poezia.

Mexicul este un adevărat magnet pentru turiști. Foarte mulți se opresc în Ciudad de México, pentru ca apoi să aleagă între o stațiune de vacanță sau să exploteze interiorul colonial al țării. Pentru o vacanță la mare poți alege Cancún sau Los Cabos sau orașe precum Puerto Vallarta, Ixtapa sau Huatulco. Mexicul are un sistem excelent de transport în comun și o rețea de autostrăzi cu taxă, care fac legătură între principalele orașe. Au apărut și o serie de companii aeriene mai mici, care îi servesc pe cei care nu fac escală în Ciudad de México, transportul cu avionul devenind mai ieftin și convenabil.

Cele mai multe zboruri sunt, totuși în Ciudad de México, care este, de fapt, supraaglomerată și supraîncărcată și are multe locuri de oferit. Trebuie să îți planifici cel puțin trei zile aici și încă vreo patru zile pentru împrejmuirile ei. Restaurante, biserici coloniale, muzee și ruinele capitalei aztece de la Tenochtilán ne oferă posibilitatea de a ne distra și să ne îmbogățim cunoștințele referitoare la această țară.

Situat între piscurile muntoase a masivului Sierra, Capitala Mexicului este înconjurată de orașele Puebla, Cholula Tlaxcala și Tepotzotlán fondat de spanioli, dar și de situride la civilizațiile preaztece. Locuri ce merită a fi văzute sunt și situl arheologic de la Teotihuacán (la nordul capitalei) și ruinele toltece de la Tula (la 98 km spre NE), piramida Tepanaoa din Cholula (130 km de oraș). La fel și Xalapa, capitală străjuită de munți, dar și Golful Mexic, a statului Veracruz, este la patru ore distanță, în partea de est a Capitalei de México, (prin Puebla) sau Șoseaua 136. Cele mai multe locuri pot fi vizitate în excursiile cu ghid turistic.

Dacă îți planifici cîteva zile pe plajă, atunci Cancún și Riviera Maya de pe coasta caraibă a Peninsulei

Yucatán, sunt cele mai populare destinații turistice. În Cancún vei găsi stațiunile mari, cu restaurante variate, dar și scumpe și discoteci extravagante. La 68 km spre sud, se află orașul Playa del Carmen. Deși este un oraș mic este oarecum sofisticat. Aici se află hotelul luxos Maroma Resort & Spa și minimalistul Cabañas Paamul, cu magazine pentru pasionații de scufundări) este destinat pentru cei ce caută locuri mai izolate, în special diguri de pe plajele coastei arabe. O altă destinație turistică este parcul în aer liber Xcaret, care este în regiune, avînd ca temă civilizația mayașă, el este așezat într-un gol la sud de Playa del Carmen. Mai este recomandat și situl arheologic precolumbian de la Tulum, la 130 km de sud de Cancún și Chichén Itzá, la 179 km spre vest ( 2 ore distanță cu avionul de la Ciudad de Mexico la Cancún. Zboruri directe disponibile și în Átatele Unite, Canada și cîteodată din Europa.

Sejururile la Pacific pot fi făcute în orice stațiune, începînd cu Mazatlán și pînă la Huatulco (o oră de zbor cu avionul din Ciudad de Mexico). Sunt și alte orașe: Puerto Vallarta (zbor direct din SUA, în sezonul turistic și din Canada), Mazatlán (cu un restaurant mai recent deschis), Huatulco (cu două golfulețe minunate), Ixtapa, chintesența satului mexican, situat pe plaja Zihuantanejo, dar și Puerto Vallarta, cu poziționare într-un golf extrem de pitoresc, încadrat de munți. Baja California atrage locuitorii deșertului care adoră apa, avînd ca principală atracție turistică Los Cabos, la capătul peninsulei, cu posibilități de pescuit, shopping, golf, viață de noapte pe măsură. Sunt zboruri directe din Ciudad de Méxic și din principalele orașe din SUA.

Autobuzele sunt o opțiune foarte bună de a călători în Mexic. Autobuzele de la clasa I din țară au băi, scaune rabatabile și aer condiționat. Autobuzele de la clasa business au scaune mai mari și loc în care să îți întinzi picioarele. Unele companii acceptă plata cu cardul și rezervări în avans.

Sursa: Onstott, Jane. Mexic. Bucureși, Biblioteca Adevărul, 2010. pp. 8-10.
Sursa imaginilor: www.capital.cl, www.browsetravel.ro și www.ofertelitoralturcia.ro

Spania, un pic de istorie (I)

Pentru vechii greci, reprezenta tărîmul unde creșteau merele de aur ale lui Hercule; pentru arabi, erau întruchiparea Raiului pe pămînt; pentru scriitorii George Orwell și Ernest Hemingway era o arenă în care oscila între fapte eroice și tragedie, cînd toreadorii flirtau cu moarte pe parcursul unei după-amieze. În ciuda traficului susținut spre stațiunile de pe țărm, Spania a rămas în ochii necunoscuților,  o țară misterioasă. Cei mai cunoscuți spanioli în lumea întreagă sunt personaje e roman: Don Juan, Don Quijote și Carmen. Fiestele și flamenco sunt seducătoare pentru exotismul lor cu influențe din afara Europei.

Izolarea Spaniei de restul Europei a început prin așezarea ei peninsulară: celor 700 de ani de ocupație maură le-a urmat un puternic imperiu care a colonizat Lumea Nouă și a cărui cădere a dus prin intermediul Războiului Civil la instaurarea regimului opresiv al generalului Franco. În mod obișnuit spaniolii vorbeau despre țara lor numind-o Las Espanas - o idee de pluralitate, însumînd patru limbi și șapte dialecte, precum și zone climatice variate. 

În secolele XI-V î.Hr. fenicienii și grecii debarcă de-a lungul coastei peninsulei deja ocupate de iberici; ei întemeiază centre comerciale și colonii. Celții invadatori se amestecă cu ibericii. În secolele III și I î. Hr. cartaginezii cuceresc Spania de sud-est. Luarea ca ostatic a lui Santugo va duce la Al Doilea Război Punic (218-201 î. Hr.). Roma iese învingătoare și își începe campania de cucerire a Spaniei care va dura 200 de ani. Tot în secolul I are loc răspîndirea creștinismului în Spania.

Monarhii catolici (1474-1516)

În anul 1474 Isabel, soția lui Fernando de Aragón, îi urmează lui Henry al IV-lea al Castililei. 

În anul 1478 are lor înființarea Închiziției prin Bula Papală. 

În anul 1479 Fernando devine rege de Aragón; Spania este unită sun o singură coroană. 

În anul 1496 Juana, fiica Isabelei și a lui Fernando, se căsătorește cu Philip, fiul Împăratului Maximilian al Austriei. În 1504 Isabela moare iar Fernando domnește în numele Juanei La Loca, iar apoi ca regent al nepotului Carlos. După moartea lui Fernando din anul 1516, nepotul său devine Charles I al Spaniei, iar în 1519 este numit Charles al V-lea, împărat Sfânt al romanilor. 

Secolul XVII este epoca de aur a artei și a literaturii spaniole care continuă și în timpul domniei lui Felipe al II-lea, Felipe al IV-lea și Charles al II-lea, dar Spania va intra în declin economic și politic.

Sursa: Spania: ghid complet. Oradea, Editura Aquila '93, 2001., pp. 15-19.
sursa imaginii: www.portalturism.com

O călătorie în Marea Britanie (I)

Britanicii sunt mîndri de solidaritatea lor pe timp de război dar, pe timp de pace, se bazează pe un sistem de diviziune socială. Ei sunt faimoși pentru toleranță și pentru simțul umorului, și totuși, așa cum observa scriitorul Paul Gallico: „nimeni nu poate fi mai calculat în grosolănia sa decît britanicul,

ceea ce îl uimește pe american, care nu înțelege insulta fină și nu poate oferi în schimb doar un abuz” Cei mai apropiați vecini ai britanicilor sunt la fel de uimiți ca și americanii. André Maurois își avertizează compatrioții: „În Franța este nepoliticos să nu termini o conversație; în Anglia este nechibzuit să o continui. Acolo nimeni nu te va învinui pentru tăcere. Dacă nu ți-ai deschis gura de trei ani, ei se vor gîndi: „Acest francez e un tip simpatic și tăcut”. Deoarece Britania este o insulă, oamenii de aici și-au păstrat imaginea de burlaci în ciuda mariajului lor cu Uniunea Europeană. Pentru că nu a mai fost invadată de aproape 1000 de ani, Britania rămîne profund individualistă.

Scoțienii sunt văzuți de englezi drept „aspri”, deși această părere ar putea fi contestată într-un local zgomotos din Glasgow. Nemulțumirea principală a scoțienilor este că parlamentul de la Londra îi tratează ca cetățeni decategoria a doua, în special cînd e vorba de politica economică. Asta nu înseamnă că scoțienii nu pot coopera cu englezii cînd au nevoie de ei: etica muncii și ingeniozitate scoțienilor au jucat un rol major în crearea Imperiului Britanic. În anul 1997 scoțienii au votat pentru a-și întemeia propriul parlament în Edinburg, ceea ce le va da o doză de independență.

Galezii li se par englezilor un grup mult mai omogen decît ei înșiși; exuberanți, calzi și afectuoși, dar destul de șmecheri și guralivi. În Țara Galilor, oamenii nu sunt deloc omogeni. Cei din nord, care mai vorbesc galeza, se uită cu dispreț la cei din sud al căror sînge e mult mai amestecat și ale căror obiceiuri se crede că sunt prea anglicanizate. Indiferent că preferă engleza sau galeza, majoritatea galezilor sunt extrem de vorbăreți. 

Sursă: Caracterul britanic. În Marea Britanie: ghid complet. Oradea, Editura Aquila '93, 2000, pp. 15-20.

Sursa imaginilor: www.canal2.md, www.traveleuropa.ro

Modul sănătos de viață: da sau ba

În ultimul timp, ne-am obișnuit cu tot felul de articole ce fac referință la modul sănătos de viață și anume ce trebuie să (dar și să nu) facem, ce trebuie să (dar și să nu) mîncăm. Modul de viaţă sănătos include: alimentaţia raţională, activitatea fizică, respectarea regimului de odihnă, evitarea deprinderilor dăunătoare și tot așa mai departe.

Citisem recent un articol Cum să mănînci sănătos de luni pînă vineri. Păi bine, de luni pînă vineri mîncăm sănătos, dar în week-end ce facem? Stăm flămînzi? Mîncăm prostii, gen alimente alterate? Interesantă logică.

Dar hai să nu facem abuz de aceste articole ce fac referință la ceea ce consumăm. Pentru că nu are sens. Părerea mea e că fiecare aliment are atît efecte benefice cît şi efecte negative. Păi, decideţi. Ori e bine să mîncăm fructe, ori nu. Cică fructele conţin zahăr şi nu e bine să le consumă. Din cauza zahărului din fructe. Şi se începe să fie zahărul blamat pentru tot răul pe care î-l are asurpa organismului. Păi bine, înţeleg că fructele conţin zahăr, dar mi se pare o aberaţie să scrii un astfel de articol. Fructele sunt fructe şi nu e nimica rău în asta să le consumi. Sau alte articole de genul ăsta. Deja cînd văd articole din astea, dacă sin cer, nici nu le mai deschid casă le citesc. Consider că trebuie să mănînci moderat, de toate, pentru a-i oferi organismului ceea ce are nevoie: vitamine, proteine şi tot aşa. Într-o zi citeşti beneficiile unui produs, peste cîteva zile - efectele devastatoare ale produsului în cauză, care cu cîteva zile era lăudat şi recomandat spre consumaţie zilnic. Păi, decideţi-vă: ori e bun, ori e rău.

Pentru un mod de viaţă sănătos, cred că e bine să mîncăm de toate, iar mîncarea să fie diversă. Şi asta moderat. Plus la asta, obligatoriu ar fi să mai facem sport, ori plimbări pe jos. Astfel, vom îmbina utilul cu plăcutul. În prezent, din moment ce viaţa noastră a devenit aşa, mai mult un mod de viaţă sedentar, lucru prin oficii şi încă la calculator, sportul ar fi obligatoriu în viaţa noastră. 

Sursa imaginii: www.unica.md