Orașul Londra, capitala Marii Britanii

Nimeni nu a surprins mai bine îne fascinația Londrei decît Samuel Johnson, doctorul care avea un leac literar aproape pentru orice: „Cînd un bărbat e plictisit de Londra, e plictisit de viață, deoarece în Londra există tot ce-ți poate oferi viața”. Există puține orașe care să ofere o varietate de priveliști și sunete, puține locuri care să aibă posibilitate de a satisface practic orice capriciu. Londra este un cadou, așa că acceptați-l și bucurați-vă de el.

Piața plină de porumbei numită Trafalgar Square este un punct de plecare bun. Așezată în inima Londrei și fiind una dintre cele mai impresionante piețe publice din lume, a fost construită în anii 1830 și 1840 de către Sir Charles Barry în memoria amiralului Lord Nelson și a victoriei sale asupra lui Napoleon de la Capul Trafalgar din 1805. Piața este un pentagon în stil clasic înconjrată de fațade albe, elegante și dominată de Coloana lui Nelson, de 50 înălțime și de patru lei de bronz. 

Oamenii de afaceri lucrează la est; principalele centre comerciale se află la vest; imperiul spectacolelor din West End se află la Nord; iar palatele guvernamentale Whitehall și Westminster se întind spre sud, de-a lungul Tamisiei. 

Piața Trafalgar este un nod al transporturilor, traversat de o duzină de linii de autobuz și de cinci rute de metrou. Piața este și scena sărbătoririi anuale a Anului Nou din londra și e martora demosntrațiilor politice mai bine de 100 de ani. 

De-a lungul flancului nordic al Pieței Trafalgar se află Galeria Națională (deschisă zilnic; miercuri pînă la ora 20:00, închisă duminică, intrare liberă). Fondată în 1824, galeria a devenit una din cele mai reprezentante și cuprinzătoare coelcții din lume, cu o listă a creațiilor de la Leonardo și Rembrandt pînă la El Greco și Van Gogh. 

După colț, înființată în 1856, se află superba Galerie națională a portretelor. Prezentînd și ilustrînd istoria britanică, aceasta conține acum figurile a mai bine de 9000 de britanici faimoși și organizează adesea expoziții foto. 

La nord-est de Piața Trafalgar începe labirintul străzilor înguste și al aleilor numit Convent Garden. Aici aexistat un fel de piață mai bine de 300 de ani, însă numele provine de la grădina mănăstirească ce ocupa zona pînă la Actul de Distrugere al lui Henry al VIII-lea. În centrul Covent Garden-ului se află o piață pavată cu piatră cubică avînd superbe piețe făcute din sticlă și oțel, construită în anii 1830 pentru a adăposti standuri de flori, fructe și legume. 

Sursa: Centrul Londrei. În: Marea Britanie: ghid complet. Oradea, Editura Aquila ‘93, 2000, pp. 121-129.

Sursa imaginii: www.albtourism.ro

Influențe culturale istorico-geografice în Mexic

Înainte de a ne îndrepta cu gîndul la bucătăria mexicană, nu putem să facem abstracție de geografia așezării Mexicului, de istorie, tradiții și obiceiuri întîlnite aici, de-a lungul secolelor pentru că tradiția și cultura Mexicului este o mixtură halucinantă de influențe, dar care totuși a rămas cu specificul ei, bine determinat.

Luminile orașului și zăpada din vîrful vulcanilor Popocatepetl sau Iztacihuatl, cactușii din salată, coioții de lemn ai indienilor întîlniți în piața Ciudad de Mexico, mariachi și tequila, poncho și ponche (o delicioasă băutură din trestie de zahăr și fructe), vor spune în felul lor „colorat” și aromat vizitatorilor: „¡siempre eres bienvenido aqui!”. Din pădurea tropicală pînă la deșerturi vaste, de la piramidele și templele mayașe, pînă la plaje precum Acapulco, de la vulcanii uriași, înzăpeziți, la străzile gigantului Mexico City, nenumărate culori și arome, ritmuri și istorii provoacă simțurile călătorului.

Extinzîndu-se pe trimea sudică a Americii de Nord, cuprinzînd treizeci și unu de state, și o capitală uriașă (18 milioane locuitori), cocoțată la 2.240 m altitudine, Mexico este, din punct de vedere al bogăției și al diversității sale, cel mai bun vecin pe care și l-ar putea dori un gurman. Asta au gîndit și spaniolii care, în 1521, debarcați pe țărmurile de la Yucatan, au stîrnit panică în rîndul populațiilor băștinașe precum aztecii, maiașii, zapotecii. Hernan Cortes și echipajul său s-au stabilit aici pentru trei secole de dominație spaniolă, pînă cînd, în 1810, un preot dintr-un sai, Miguel Hidalgo, a pronunțat faimosul său „grito” sau strigătul: „¡Mexicanos! ¡Viva Mexico! ¡Viva la Independencia!”.

Următoarea sută de ani a adus un șir interminabil de invații (mai ales dinspre S.U.A.) și guvernări intermitente, iar secolul douăzeci a venit cu Revoluția Mexicană, cu eroi precum Pancho Villa și lupte, la al căror sfîrșit, mexicanii dețineau suveranitatea, dar nu și o țară unită.

Amestecul de culturi, peisaje, limbi, influențe artistice și muzicale se evidențiază perfect pe tarabele din Piața Zocalo din Mexico City, a doua piață ca mărime din lume, după Piața Roșie din lume. Mixtura dintre culturi a dus la mixtura dintre bucătării, precum mestizajes, tex-mex.

Sursa: Influențe culturale istorico-geografice. În: DELANEY, Rain. Rețete din bucătăria mexicană. Cluj-Napoca, URBAN LIFE STYLE, 2008, pp. 5-7.

Restaurantul grec Mykonos din Chișinău

Istoria Greciei a fost dintotdeauna un subiect interesant pentru mulți dintre noi, istoria antică a acestei țări ne-a fascinat în mod special. Inclusiv filmele istorice.

Dar dacă dorești să încerci și mîncarea specifică greceasă, ai un motiv în plus să alegi un local specific grecesc. Deși destinația inițială a fost un local cu alt specific, am ajuns la Mykonos, de la etajul 4 al MallDovei.  

Ca orice bucătărie, în Grecia sunt mîncăruri calde și reci. Dacă la noi, în spațiul românesc, zeama este felul principal al mesei și deja la felul doi alegem ceva în funcție de gusturi și pofte, păi iată că cică în Grecia, „felul principal este un tip de carne sau peste fiert sau la gratar. Sunt de asemenea, multe tocănițe cu carne din care poți să alegi, precum și bucăți de carne prăjite la grătar sau clasicul miel sau porc la cărbuni, numit “souvlaki”.

Azi, am fost pentru prima dată într-un local cu specific grecesc. Recunosc că pînă acuma am tot fost tentată să merg, dar preferam localurile pe care deja le știam. Dar astăzi, am făcut-o și pe asta. Și ce pot să vă zic? 

Supă de pui cu lămîie

În primul rînd decorul e foarte fain, cu vase pe pînze creînd astfel o ambianță plăcută. Scaunele și mesele, la fel, sunt comode.

În al doilea rînd, meniul e ok. La prima vedere ceea ce mi-a atras atenția a fost supa de pui cu lămîi,eceea ce am și comandat. De fapt, supa în sine reprezintă, de fapt, 2-3 felii de carne de pui în combinație cu orez. Alături, este pusă felia de lămîie, pe care o adaugi în supă. Gustul e așa... relativ. Dar tot mai bun cu lămîia în ea.

Altă mîncare e vită la grătar cu salsa de legume. Asta dacă esti consumator al cărnii de vită. Meniul cînține cîteva feluri de mîncare din carne: frigărui din carne de pui și vită, carne la grătar și salate. La fel, poți consuma și mîncare din pește și creveți

Suna tentant, deși mai erau cîteva mîncăruri pe care mi-ar fi plăcut să le comand și să le gust. Dacă vă place pastele picante de cașcaval cu piper chilie sau pastele cu carne de pui și ciuperci, neapărat trebuie să mergi la acest local. În ceea ce privește pîinea greceasă, păi sunt de două feluri, ca să zic așa. E vorba de pîine coaptă și vine în formă de chiflă, dar și turtă la grill, ambele fiind foarte gustoase.

Ekmek kataifi 

Ca orice alt local, dar și popor, aici poți gusta și deserturile grecești. Poți alege Afrodita, o tartă de lapte cu înghețată, baclava sau bezea cu fructe și frișcă etc. Dacă îți place frișca și vișinele, atunci poți servi un Ekmek kataifi (cu cremă de frișcă și vișină).

În ceea ce privește prețurile... cam exagerat un pic, iar banii de buzunar ar trebui să fie la 200 lei.

Sursă foto: facebook.com

Cele mai bune sosuri pentru paste

Dacă îți plac pastele atunci trebuie să știi să prepari și sosurile.

Sos arrabbiata

Una dintre cele mai bune sosuri pentru paste este cel arrabbiatta. 

Preparare: încinge o lingură ulei de măsline într-o tigaie. Sotează timp de 5 minute o ceapă, tocată mărunt și 5 căței de usturoi zdrobiți. Stinge cu jumătate de cană de vin roșu, după care adaugă 2 linguri de zahăr brun, 2 linguri de busuioc proaspăt, tocat, 2 lingurițe fulgi de chilli, un sfert de linguriță piper negru măcinat, 2 conserve de roșii tăiate bucățele și adu totul la punctul de fierbere. Apoi, dă focul mai mic și lasă să scadă timp de 20 de minute. Servește sosul cu paste și cu pătrunjel proaspăt presărat.

Sos de ciuperci și smîntînă

Într-o tigaie se topește untul. Se adaugă ciupercile spălate și tăiate felii. Se pune sare și piper după gust și se lasă la scăzut la foc moderat. Se adaugă smîntîna la foc mic și se mai lasă un clocot. Se adaugă parmezanul și se amestecă. Se condimentează cu sare, piper și ierburi aromate la alegere. Se adaugă usturoiul tocat mărunt și se ia de pe foc. Între timp se fierb pastele conform instrucțiunilor de pe pachet. Se scurg de apa fierbinte și se servesc imediat acoperite cu aces sos cremos. Se servește cu spaghetti, se presară parmezan și ierburi aromate.

Salsa verde

În categoria cele mai bune sosuri pentru paste intră și cel cu salsa verde. Amestecă într-un bol o legătură mare de pătrunjel, 1 cățel de usturoi zdrobit, coaja rasă și zeama de la 1 lămîie, 2 linguri de capere tocate și 3 linguri ulei de măsline extravirgin. Asezonează după gust, Servește cu pasta gata făcute și răcite puțin.

Sos de roșii și busuioc

Încinge într-o tigaie o lingură ulei de măsline, adaugă 1 cățel de usturoi zdrobit și sotează-l un minut. Adaugă 400 grame de roșii tocate din conservă, jumătate de cub concentrat pentru supă bio, 1 lingură de piure de tomate și 1 linguriță de zahăr, apoi adu totul la punctul de fierbere. Dă focul mai mic și fierbe timp de 5 minute, amestecînd din cînd în cînd. Rupe cîteva frunze de busuioc și amestecă-le în sos.

Sursa: Cele mai bune sosuri pentru paste. În: Jurnal de Chișinău, 2015, 6 noiem., p. 14.
Sursa imaginii: www.retete-mancare.ro

Viața cafenelelor din Madrid

Cei mai muți dintre noi privim cafenelele ca locul în care poți savura o cafea sau o prăjitură, dar nu și spaniolii; pentru ei reprezintă locul din care poți privi lumea trecînd, o arenă academică, un loc de informare culturală sau un refugiu terapeutic din fața lumii. Secolul XIX a reprezentat epoca de grație a cafenelelor din Madrid. Represiunea impusă de Franco a înăbușit în mare parte retorica politică și filosofică ce reprezentau subiectele de bază înainte de Războiul Civil, dar în cel mai rău caz cafenelele iernii. Prin anii ‛60 și ‛70, vechea lume a cafenelelor aproape s-a stins, dar a reapărut odată cu reinstaurarea democrației.

Pentru a cunoaște o cafenea spaniolă veritabilă vizitați Café Gijón aflată pe Paseo de Recoletos.

Cafeneaua Café Gijón

Veche de peste un secol, este regina cafelelor private ca instituții culturale. Probabil că nici o cafenea nu are o viață atît de lungă ca Gijón. Decorul în stil Art Nouveau al cafenelei El Espejo, tot pe Recoletos, este înșelător. Picturile și uriașele oglinzi acoperite cu faianță datează din 1978, în timp ce continuarea pavilionului, o construcție din sticlă și faianță părînd de la începutul secolului, a apărut abia în 1990. O altă intrare relativ nouă în vechiul stil este Café de Oriente, vizavi de Palatul Regal. Cafeneaua are un meniu foarte variat, dar este specializată în cafelele exotice și prăjiturile de casă. 

La Circulo de Bellas Artes, lîngă Puerta del Sol, veți vedea fete cu fețele și tipurile balzaciene pe care v-ați aștepta să le întîlniți la Cercul de Arte Frumoase. Interiorul cafenelei datează din 1926. Seara, la Café Central puteți asculta în direct jazz de foarte bună calitate într-un decor Art Deco, în timp ce la Salón del Prado vi se oferă pe mica scenă în direct muzică clasică, în fiecare joi noaptea (excepție iul.-sept.).

În Madrid a apărut o mare varietate de cafenele moderne stilate, avînd clientelă variată. 

Sursa: Viața cafenelelor. În: Spania: ghid complet. Oradea, Editura Aquiler ’93, 2012, p. 141.

Sursa imaginii: en.wikipedia.org

Cum poți face diferența dintre o bibliotecă și o librărie?

Eu nu înțeleg oamenii ăștia care nu fac pot face diferența dintre bibliotecă și librărie. Să-mi explice și mie cineva care e faza. Ce e așa greu de înțeles diferența dintre cele două instituții? Lucrez la o bibliotecă și sincer, am obosit de întrebarea: dar la voi la bibliotecă se vînd cărți? Ori, da' cărți noi aveți? 

Hai să vă explic eu acuma.

Deci, conform Dicționarului Explicativ online, librărie este un magazin în care se vînd cărți. 

Conform aceluiași Dicționar explicativ online, biblioteca este o instituție care colecționează cărți, periodice etc. spre a le pune în mod organizat la dispoziția cititorilor.

Așa că, luați aminte! Dar e ceva logic să înțelegi sensul dintre cele două instituții.

Deși cele două instituții au în comun cărțile, totuși ar trebui de făcut diferența, că pînă la urmă e așa de simplu...

Într-o librărie puteți cumpăra tot felul de cărți și deja să le ai în colecția ta personală. Îți cumperi cărți în funcție de interese.

Așa arată o librărie (pe interior)

Într-o bibliotecă, împrumuți cărți pe un termen de două săptămîni. Și da, sunt cărți noi, din anii curenți. Da, e adevărat că sunt și ediții vechi de pe vremea lui Papură Vodă, dar sunt și cărți noi. Și cel mai important, din toate domeniile: economie, filosofie, psihologie, arte, matematică, literatură română și universală, critică literară, istorie, geografie. La bibliotecă mai poți avea acces liber și la alte servicii, că pînă la urmă, serviciile de bibliotecă s-au dezvoltat, nu se limitează doar la deservirea utlizatorilor, sau cum mai spun alții „dai cărți”. Și serviciile de bibliotecă sunt gratuite.

Așa arată o bibliotecă (pe interior)

Mai consultați DEX-ul, vă rog. Și mai gîndiți oleacă. Vă rog eu mult. Pentru că ajută. Și mai face și minuni.

Sursa imaginilor: www.tvlitoral.ro, www.noi.md

Localurile britanice

Cel mai bun local din Anglia este The Moon Under Water (Luna de sub ape) și se ascunde pe o stradă

laterală dintr-un orășel vechi industrial nu departe de Manchester. El are o atmosferă nedefinită datorată, în parte clienților, care sunt majoritatea oameni obișnuiți ce nu vin doar pentru bere ci și pentru conversație, și în parte arhitecturii și mobilierului său victorian distinctiv, mahonului negru, oglinzilor de ornament și steclei gravate, șemineurilor din fier turnar și tavanului pătat în galben-brun de nicotină.

În baruri există jocuri (aruncare de săgeți) și mîncare simplă și bună la prețuri care ar falimetna orice restaurant. Există chelnerițe care îi știu pe toți după nume și o încîntătoare grădină unde vara clienții beau la umbra platanilor, în timp ce copiii lor se joacă la o distanță decentă pe topogane și leagăne.

Există cîteva reguli de bază bine definite pentru a avea un local bun. În cartea de temelie a băutorului de bere englez, anualul Ghid al berii bune, autorul Michael Jackson scria: „Într-un local bun, cea mai mare atenție este acordată băuturii și în mod special berii. Sociabilitatea de ambele părți ale barului se află pe al doilea loc. Un local bun încurajează legăturile sociale și nu este dominat de cercuri restrînse. Un local bun are un proprietar atent și receptiv, nu unul grăbit sau arogant. Într-un local bun, indiferent de restul serviciilor oferite, există totdeauna un bar (preferat două) pentru a servi clienții care vor doar să bea și să pălăvrăgească fără să fie distrași sau inhibați de un decor predominant, spectacole gălăgioase sau de dineuri deranjante.”

Majoritatea localurilor au cel puțin 2 baruri: „barul public”, care este unul comun și „barul select”. Pot exista diferențe de de cîțiva pence între prețurile băuturilor, toate localurile sunt obligate prin lege să-și afișeze liste de prețuri. Se spune că barul public este pentru băutori înrăiți, în special bărbați, sau pentru muncitori în salopete murdare. Barul select are fotolii confortabile și aici femeile pot ieși seara.

Cuvîntul „pub” local este o prescurtare a denumirii de „casă publică”, semn că primele localuri erau simple locuințe private unde proprietarii făceau bere și o vindeau la intrare peste tejgheaua din camera de zi. Pentru a anunța că vinde bere, proprietarul agăța un semn pe care nu scria „Bere”,, deoarece țăranul saxon obișnuit nu a ajuns niciodată să știe carte, ci era reprezentată o prăjină cu un butoi din brad în vîrf. 

Anglia nu duce lipsă de localuri, fiecare pretinzînd că este „cel mai vechi pub din țară”, cu toate acestea, există unul care are mai multe atuuri decît celelalte, numit Călătoria spre Ierusalim, și săpat în piatra de temelie a Castelului Nottingham, existînd cu siguranță de pe vremea cruciadelor din secolul al XIII-lea, de unde își are numele. 

Sursa: Localuri: În: Mare Britanie: ghid complet. București, Editura Aquila ’93, 2000, pp. 92-94.
Sursa imaginii: www.manchestereveningnews.co.uk