Supă de ceapă, smântână şi caşcaval

Ingrediente:
3 cepe,
5 cartofi,
10 ml ulei,
10 ml smîntînă,
sare, piper,
un fir de ceapă verde,
4 felii cașcaval.

Mod de preparare:
Se curăță ceapa și cartofii, se spală și se taie cuburi. În oala de fiert se pun legumele, se adaugă uleiul, sare și piper. Se toarnă apa cît să treacă de legume și se lasă la fiert, completînd cu apă dacă scade prea tare. După ce a fiert, se mixează smîntîna, se potrivește gustul de sare și piper și se duce la masă cu cașcaval deasupra și ceapă verde tăiată mărunt.

Sursa rețetei: Moldova Suverană, 2015, 27 oct., p. 4.

Despre Madrid, capitala Spaniei

Madridul este un oraș mul mai lunecos, care cere timp pentru a fi cunoscut, avînd atît de multe puncte de interes pentru Spania care îl seduc pe vizitator, aceasta poate fi considerat cea mai subapreciată capitală din Europa. În ultimii ani, democrația a adus un nou dinamism în capitala care a fost creată în 1591 din capriciul unui rege, iar anul 1992, reprezentînd o piatră de hotar, i-a adus și alte puncte de atracție.

Evoluția orașului

Madridul secolului XVI era o comunitate liniștită de fermieri aflată la mică distanță de Sierra de Guadarrama. zona înaltă cu aerul său curat, uscat și cu bogatele păduri din împrejmurimi a atras maurii, care au întemeiat un fort numit Magerit, pe o ridicătură deasupra Río Manzanares-ului. Acesta a fost cucerit de creștini în 1083, dar cele două religii au coexistat în relativă înțelegere, departe de politica altor orașe castiliene.

Cînd Felipe al II-lea a proclamat Madridul capitală, creștinii refractari au speculat că aceasta s-a datoriat faptului că orașul era convenabil palatului său regal de la El Escorial. Cu toate acestea, casele nobile și mănăstirile au fost grupate pentru a se afla în apropierea noilor cercuri de influență. Odată cu creșterea orașului, defrișarea pădurilor pentru construcții a dus la eroziune, secetă și creșterea temperaturii. 

Bourbonii au fost îngroziți de starea capitalei din secolul XVIII. Străzile erau mizere și înțesate de crime, cazările jalnice, bisericile nu dădeau nici un semn al tezaurului artistic înmagazinat. Bourbonii au început să îndrepte această stare de fapt.

La începutul secolului, impunătoarele clădiri de bănci din Calle de Alcalá arătau puterea financiară crescîndă a capitalei. Bulevarde largi și fîntînile monumentale au dat Madridului o înfățișare maiestuoasă, deși nu au reșuit să scape de reputația de oraș al vacilor. Romancierul basc Pío Baroja „un sat supradezvoltat din La Mancha”.

Deasupra lumii

Aflat la 600 metri deasupra nivelului mării, Madridul este capitala europeană așezată la cea mai mare înălțime. Inima acestei regiuni este Puerta del Sol (1), o piață ovală înconjurată de clădiri de culoare crem, din secolul XVIII. Aceasta reprezintă kilometrul 0 al Spaniei și centrul celor mai multe linii de metrou și autobuz; statuia de bronz, reprezentînd un urs și aflată în centru, este locul cel mai potrivit pentru întîlniri. În noapteade Anul Nou, la miezul nopții, madrileños se adună aici pentru a mînca cei 12 struguri tradiționali, stropiți din belșug cu must fermentat; vin tocmai la timp pentru a auzi ceasul bătrîn noul an. 

Tezaurul artistic al Madridului

Pasel del Prado, a devenit lăcașul „Triunghiului de aur” al colecțiilor de artă, dar Museo del Prado” rămîne o categorie aparte. Cel care a pus la cale planul pentru a face disponibile pulbicului lucrările de artă a fost Joseph Bonaparte, iar Ferdinand al VII-lea a finalizat acest proiect. 

Colecția de artă din Museo Thyssen-Bornemisza a ajuns în Spania în 1993, în urma unei competiții cu alte țări. Cea mai importantă piesă a colecției de artă a baronului Hans Heinrich Thyssen-Bornemisza, fiind cea mai importantă lucrare în posesia unui particular, după cea a reginei Elisabeta a Marii Britanii, a fost cumpărată de statul spaniol pentru 44100 milioane de pesatas. 

Duminica în parc

Inițial, El Parque del Buen Retiro a fost conceput ca un parc în care nobilimea spaniolă să se poată retrage din străzile Madridului secolului XVII. În spatele porților de fier forjat, petrecerile în aer liber atingeau dimensiuni lascive în timpul domniei lui Felipe al IV-lea. Fîntînile, statuile și Palacio de Cristal conferă Parcului Retiro aerul unei grădini regale. 

Jardín Botánico a fsot întemeiat în 1774 de Carlos al III-lea și reprezintă un refugiu relaxant. Dincolo de zidul sudic al grădinii se află Cuesta de Mouano, un tîrg de carte în aer liber deschis tot anul. Duminica dimineața este momentul propice pentru răsfoirea bestseller-urilor și a edițiilor rare. 

Vechiul Madrid

La sud de Puerta del Sol, se află unul din cartierele cele mai vechi și mai pline de culoare ale Madridului, o încurcătură de străzi înguste și pietruite, străjuite de case cu balcoane din fier forjat. Madridul, la fel ca alte orașe mari, își are partea sa de infracționalitate a străzii, mare parte a acesteia avînd avînd legătură cu drogurile. 

Puerta del Sol

Plaza Mayor din Madrid sau piața principală, la vest de Puerta del Sol, este o frumusețe din secolului XVII, superb restaurată, chiar dacă nu mai este centrul orașului, ca pe vremuri, cînd aici aveau loc autos de fe, luptele cu taurii și încoronările. La vest de Plaza Mayor se află Mercado de San Miguel împrejmuit de o construcție dantelată de fier forjat de la începutul secolului. 

Pe Calle Mayor este Plaza de la Villa, o piață frumoasă pentru trecători, ce este o ilustrație a arhitecturii Madridului din secolele XV-XVII. Principala atracție o constituie CAsa de la Villa în stil baroc sau Primăria. Demn de amintit este Torre de los Lujanes, cu arcadele în formă de potcoave și cu portalul gotic, unul din puținele exemple de arhitectură seculară din secolul XV din capitală/

Sursa: Madrid. În: Spania: ghid complet. Oradea, Editura Aquiler ’93, 2012, pp. 126-140.

Sursa imaginii: en.wikipedia.org

Tratamente naturale pentru călcîie crăpate

Călcîiele aspre, crăpate și dureroase sunt o problemă frecvent întîlnită, iar tratamentul acestora se poate dovedi destul de dificil și costisitor. Cauzele principale ale crăpării călcîielor sunt purtarea frecventă a sandalelor, igiena incorectă și carența de vitamine și minerale. Dacă vrei să ai călcîie ca de bebeluș, ia în considerare cîteva tratamente naturiste care vor da rezultate, fără prea mare efort.

Ulei de gătit

Ține călcîiele în apă fierbinte timp de cîteva minute, șterge-le cu un prosop aspru și folosește o piatră ponce pentru a îndepărta cît de cît pielea moartă, apoi aplică un strat generos de ulei vegetal sau chiar ulei de măsline.

Miere

Este cel mai cunoscut remediu naturist, datorită eficacietății de a înmuia și catifela pielea aspră. Dizolvă 250 g de miere în 2-3 litri de apă caldă, apoi ține picioarele timp de 20 minute în ea. Repetă această apă. Repetă această procedură cîteva seri la rînd.

Pastile de aspirină

Dizolvă zece pastile în 250 g de vodcă și cu acest amestec pune compoziți pe noapte la călcîiele aspre. Pentru a obține cele mai fine călcîie, fă asta în fiecare seară, înainte de a merge la culcare.

Sursă: Călcîie crăpate. În: Ziarul Național, 2015, 30 oct., p. 22.

Sursa imaginii: www.favorittv.ro

Secrete din bucătăria chef-ilor

Iată așa niște sfaturi utile în bucătărie.

1. Vrei ca orezul gătit să fie alb imaculat la final? Adaugă-i un pic de oțet în timp ce fierbe.
2. Pentru ca mîncarea să aibă o aromă subtilă de usturoi (chiar dacă nu îl conține), freacă ușor un cățel de usturoi de suprafața farfuriei înainte de servire.
3. Cînd prepari ficat, sarea se adaugă la sfîrșit, altfel devinea prea tare și uscat.
4. Fasolea nu se va mai maroni în timpul fierberii dacă nu îi mai pui capac.
5. Vrei ca plăcinta să nu se ardă deasupra? Acoper-o cu o hîrtie umedă.
6. Carnea tocată va gusta mai bine dacă îi adaugi niște ceapă uscată, niște ceapă prăjită și o mînă de cartofi dați prin răzătoare.
7. Pune un vîrf de sare în cafea ca să îi dai o savoare deosebită. 
8. Ce faci dacă ai fiert prea mult carnea? Taie-o în felii subțiri, pune-le pe o farfurie, presară deasupra niște felii de ceapă, de roșie, adaugă puțin ulei vegetal, zeamă de lămîie și oțet. În scurt timp, carnea va redeveni fragedă și zemoasă. 
9. Merele din plăcintă nu se vor duce la fund dacă le dai un pic prin făină înainte.
10. Supa/ciorba e prea sărată? Pune într-un săculeț de tifon niște ovăz. Acesta va absorbi sarea în exces.

Sursa: Secrete din bucătăria chef-ilor. În: Jurnal de Chișinău, 2015, 30 oct., p. 14.
Sursa imaginii: foodstory.stirileprotv.ro

Cum se prepară celebra rață cu portocală

Ingrediente

2 bucăți piept de rață (congelat sau proaspăt); 4-5 portocale; 200 ml vin alb, 6 linguri sos de soia, 2 linguri de vin roșu, 3 linguri zahăr brun, 1 baton scorțișoară, 2-3 mere mici coapte, sare, piper.

Mod de preparare

Se usucă pieptul de rață cu prosoape absorbante, se condimentează cu sare și piper și se lasă la temperatura camerei pînă se prepară sosul. Se cojesc 2 portocale cu un cuțin bine ascuțit, se taie coaja bucățele și se amestecă cu zeama stoarsă de la toate portoclalele, cu supa de pui. vinul alb, zahărul brun și batonul de scorțișoară rupt în bucăți mai mici. Se lasă compoziția să fiarbă la foc mic circa o oră, amestecînd des, pînă cînd sosul scade și devine gelatinos. Se lasă să se răcească. Se așază pieptul de rață cu pielea în jos într-o tigaie neaderentă, se lasă să se prăjească șapte minute cu capac, se scurge grăsimea formată, se întoarce pieptul pe partea cealaltă și se lasă să se prăjească sub capac încă șapte minute. Se întoarce din nou carnea cu pielea în suc, se lasă să se mai frigă trei minute și se oprește focul. Se scurge grăsimea adunată, se adaugă sosul de soia și vinul roșu și se lasă carnea în sos 10 minute. Din cînd în cînd, se stropește cu sos pe deasupra, pentru a se pătrunde uniform cu aromele lui.

Se așază pieptul de rață în tigaia cu sos de portocală, se lasă să se încălzează, la foc mic, 2-3 minute, apoi se servește tăiat felii și garnisit cu mere coapte și cu felii de portocale.

Sursa rețetei: Învață cum se prepară celebra rață cu portocale. În: Jurnal de Chișinău, 2015, 30 oct., p. 14.

Sursa imaginii: www.culinare.ro

Sfaturi de călătorie în Mexic

Planificarea călătoriei. Cînd să mergi

Momentul în care alegi să vizitezi Mexicul, depinde de ceea ce vrei să faci și să vezi, de constrîngerile legate de buget și de toleranța ta la căldură sau umiditate. Mexicul este o țară mare și foarte diversificată din punct de vedere geografic, microclimatele fiind dictate de altitudine și latitudine. Din iunie pînă în octombrie este cea mai umedă vreme, rezervă-ți vacanța în sezonul mai puțin aglomerat, pentru a evita mulțimea și pentru a găsi prețuri mai mici la hoteluri sau la biletele de avion.

Ploaia poate periclita vacanțele la plajă, iar la sfîrșitul lui septembrie și în octombrie vine sezonul uraganelor de-a lungul Golfului și pe coastele de sud, respectiv centrală, a Oceanului Pacific (dar și în Baja, deși mai puțin frecvent). În Baja California și în deșerturi este extrem de cald vara, deși pescarii înfruntă căldura pentru partidele de pescuit. 

Sezonul de vîrf durează de la sfîrșitul lui noiembrie (Ziua Recunoștinței) pînă la Săptămîna Sfîntă (Semana Santa), prețurile la hotele fiind mai mari în special de Crăciun, Anul Nou și Paște. exicanii, dar și străinii călătoresc frecvent în timpul acestor sărbători, iar rezervările trebuie făcute în avans. Cei interesați de cultura mexicană își pot planifica vacanța în timpul fiestelor din țară, inclusiv în săptămînile care precedă Paștele, Crăciunul, Ziua Morților și multe altele.

Ce să iei cu tine

Deși mexicanii sunt mai puțin formali cum erau înainte, locuitorii din orașe se îmbracă elegant, iar oamenii de afaceri, la costum. Excepție e zona de coastă, unde îmbrăcămintea e mai lejeră, femeile poarte arareori pantaloni scurți, iar bărbații nu sunt văzuți fără tricou pe plajă. Ia-ți haine ușoare și confortabile pt clima tropicală, plus pulover sau jachetă subțire. Încălțămintea confortabilă este esențială pentru siturile arheologice, străzile pavate și plimbările lungi. Un tricou subțire cu mînecă lungă previne mușcăturile de țînțari, la fel și un spray special. Crema de protecție solară, ochelarii de soare și o pălărie cu boruri mari sunt necesare. La fel și un ghid de conversație spaniol-român ori spaniol englez. Cei care merg cu cortul și cei care fac drumeții ar trebui să aibă la ei tablete de iod și filtre pentru a purifica apa, dacă cea îmbuteliată nu este disponibilă.

Formalități de intrare în țară

Pentru cetățenii din SUA, Canada, Marea Britanie, Irlanda Australia, Noua Zeelandă și o mare parte din vestul Europei nu este nevoie de viză de intrare în Mexic. Vei avea nevoie de un pasaport sau de un card turistic, care poate fi obținută de la ambasade, agenții de turism și de la punctele de trecere a frontierei; ele sunt distribuite și la zborurile tradiționale. Minorii au nevoie de o scrisoare legalizată la notar, de la unul sau ambii părinți ori tutori, în cazul în care aceștia nu-l însoțesc. Cetățenii din SUA și Canada pot sta în Mexic pînă la 180 de zile doar cu cardul turistic.

Sursa: Sfaturi de călătorie. În: ONSTOTT, Jane. Mexic. București, Biblioteca Adevărul, 2010, pp. 348-355.

Sursa imaginii: www.backyardnature.net

Diana Guja: Pentru Chișinău e tîrziu să faci vreo recomandare în acest sens

Recomand spre lectură un interviu cu Diana Guja, CEO & Founder la Alo Bebe. Diana a fost în Mexic. Ce părere are despre această țară, aflați citind interviul.

Cum ai reușit să ajungi în Mexic A fost un vis al tău ori…?

Ca să ajung în Mexic mi-au trebuit cîțiva ani pentru a mă decide. Nu am ajuns întîmplător, acolo locuiește fratele meu și într-o zi era inevitabil să mă pornesc la drum.

Ce activități te-au impresionat acolo?

Mexicul e o țară prea mare, prea diversă, prea controversată ca să poți răspunde simplu. M-au impresionat oamenii, care sunt diferiți de la un stat la altul, m-au impresionat contrastele, de la cele între păturile sociale, pînă la cele care există la nivel de climă, de la o zonă la alta.

Cum e Oceanul Pacific în realitate?

Tulburator. Întunecat. Magnetic.

Ce poți să ne spui despre plajele și oamenii care se odihnesc acolo?

Eu nu am vizitat plajele mari și nu pot da un răspuns obiectiv. Din ceea ce am văzut, pot afirma că nu se deosebesc de nimic de plajele stațiunilor din Turcia sau alte țări cu turismul dezvoltat. Doar ca în Mexic, plajele sunt invadate de americani, care nu se poartă foarte deosebit de rușii sau moldovenii de care mulți dintre noi vor să se ascundă cînd ajung in Turcia, Grecia sau Bulgaria.

Cum ai caracteriza satele mexicane? Mai ales dacă sunt pe coasta Pacificului.

Satele mexicane sunt sărace. Indiferent de unde se află. Oamenii de acolo par să se mulțumească cu ceea ce au și nu îsi construiesc vise materialiste.

Ți-a plăcut mîncarea mexicană? Este vreun specific anume?

Cît de straniu n-ar părea, dar mîncarea mexicană are multe tangențe cu mîncarea noastră și mă gîndeam că am avea ce lua de la ei, mai ales că folosim aceleași produse. Mexicanii sunt foarte inventivi în bucătărie. Ei fac mîncare, practic, din orice. Din pănuși de porumb, bunăoară. Sau desert din făină de porumb. La ei se mănîncă multă carne de porc, jumere. Altceva ce m-a impresionat este că atunci cînd fac ciorbele lor tradiționale, din carne de porc, vită sau pui, ei nu fierb legumele, ci le adaugă la urma, crude. Ah, și mîncatul pe stradă! De la tacos pînă la ciorbe, oamenii mănîncă pe stradă, la tarabe, începînd cu micul dejun și terminînd cu cina seara tîrziu.

Ce părere ai despre portul popular mexican?

Portul mexican e divers și, iarăși, are unele tangențe cu portul nostru. Mexicancele tot poartă ii și brîie. Apropo, acestea acum intră în modă, așa cum se întîmplă și la noi. Dar, din cauza că țara este imensă, fiecare popor își are portul său, de la o zonă la alta, care poate să difere destul de mult.

Care e arhitectura orașelor vizitate? Poți face o recomandare și pentru Chișinău?

Cred că pentru Chișinău e tîrziu să faci vreo recomandare în acest sens. :) În Guadalajara, unde am stat cel mai mult, orașul de 6 milioane de locuitori, are doar cîteva clădiri cu multe etaje, în rest, sunt vile, ceea ce crează impresia unui oraș mic și pitoresc. În Mexic, cel puțin în orașele mari, s-a construit mult în anii ‛50 și grație acestui boom, sunt zone întregi cu case în stil minimalist, unele în culori aprinse, care se potrivesc perfect cactușilor care cresc cît copacii noștri. Dar, iarăși, țara e foarte mare și foarte diversă. Mexico City, capitala, are cartiere atît de diferite, încît e greu să spui ce anume caracterizează acest oraș. Eclectismul, asta probabil e cuvîntul.

Care sunt obiectele ce te-au inspirat din casa Fridei Kahlo?

Totul. Nu-mi venea să cred că am în fața mea lucurile pe care a pus mîna Frida Kahlo. Brățările ei. Creioanele. Pensulele. Farfuriile. Cearșafurile în care ea s-a învelit. Am intrat în casa ei ca într-un templu.

Comparativ cu Chișinău, cum te simțeai în transportul public de acolo?

Mexic e o țară periculoasă. Și nu, nu mă simțeam în siguranță, nici în autobuz, nici în metrou, nici în taxi. Mai ales că la timpul cela eram blonda și nu puteam trece neobservată. Deși nu mi s-a întîmplat nimic ieșit din comun, am fost foarte precaută, uneori pînă la exagerare.

Ce trebuie să ai neapărat în valiză pentru o călătorie spre Mexic?

Nimic deosebit. E o țară dezvoltată, în care găsești tot ce-ti trebuie.

Sursă foto: facebook.com