Astăzi, v-am pregătit un nou articol marca Istode Sorina Alexandra, cunoscută şi ca „Muza”.
Va aborda din nou un subiect drag sufletului ei, şi anume – cărţile. Am spus „din nou”, tocmai pentru că a mai publicat un articol de acest gen, aici. Însă, în cele ce urmează, vă va aduce în atenţie patru cărţi prezente în topul preferinţelor ei, despre care nu şi-a spus opinia în mod public.
O va face astăzi, chiar pe blog.
**
Hei, hei. Îi mulţumesc Danielei pentru introducere, iar acum, haideți în universul meu literar.
*
„Blestem” de Ines Dumitru
Este cartea pe care am descoperit-o la finalul lui 2020.
Cartea mai sus menţionată îl are în prim plan pe Viorel, un gropar care ajută morţii să îşi înţeleagă vieţile.
Coperta este una pe gustul meu, de asemenea şi subiectul, dar şi abordarea aleasă se încadrează fix la preferinţe.
Aşadar, dacă sunteţi pregătiţi să descoperiţi întreaga poveste scrisă sub semnul atipicului, nu staţi pe gânduri.
Personal, mă declar îndrăgostită de această „capodoperă”.
Este fix genul de carte pe care aş citi-o oricând, însă, cel mai important – genul de carte cu care m-aş mândri ca autor.
„Camere de hotel” de Anda Docea
 |
| Sursa: www.hergbenet.ro |
Este una dintre cele mai calde și mai sensibile cărți lecturate vreodată.
Recunosc că am citit-o de 2 ori si m-a inspirat teribil.
E atât de intimă, încât îți vine să o citești în gând, de frică să nu perturbi autorul.
Ai senzația chiar, că te afli în camere de hotel, în care aproape că te cuprinde sentimentul de vină dacă îndrăznești să bați la ușă și să intri.
Nu de alta, dar,
Ai putea găsi emoțiile dezgolite.
Cât curaj să scrii despre iubiri din trecut și iubiri din viitor. Despre experiențe care ar trebui să ne întărească, ori despre călătorii. Fie ele efectuate la impuls sau necesare.
Nu vă imaginați câtă liniște mi-a oferit în dar această carte.
De ce fierbe copilul în mămăligă? de Aglaja Veteranyi
 |
| Sursa imaginii: lecturile-ernei |
O carte ce se află pe muchia dintre autobiografie și fictiv.
Narațiunea se petrece la persoana I, iar în plan principal se află o familie de circari.
În această carte adevărul se împletește cu fabulația poetică.
De asemenea, nu lipsește prospețimea, angoasa, concretul.
Din punctul meu de vedere, chiar o scriere atipică, extrem de inspirată.
„Cimitirul” de Adrian Teleșpan
 |
| sursa imaginii: elefant.md |
Green, personajul lui Teleșpan, devine administrator de cimitir, după ce se mută în Londra.
Pe măsură ce interacționează cu diverși clienți, acesta își expune punctele de vedere raportate la diverse teme precum: sex, religie, bani.
În timp, constată că adevărul stă în ochii proprii, nu în ai celorlalți.
E o carte plină de sarcasm și umor, care reușește cu ușurință să destindă cititorul.
Ați citit vreuna din aceaste cărți? Dacă da, vă invit să vă exprimați fără grijă opiniile în comentarii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu