duminică, 4 octombrie 2015

Aeroporturi latino-americane și spaniole

Sunt de toate felurile: cu ambianță internațională (Ciudad de Mexico, Bogota) sau cu aspect familial, pentru că, majoritatea țărilor și în special în cele andine (Columbia, Ecuador, Peru, Bolivia,
Venezuela), se ia avionul foarte des, aproape și pentru a merge la cumpărături. Un lucru care atrage atenția călătorului european este prezența avionetelor, mici avioane care decolează fără încetare spre diferite puncte de pe teritoriul unei țări, închiriate de cîteva persoane care trebuie să emargă în locuri spre care nu există curse regulate. Este echivalentul aerian al taxiurilor colective, des întîlnite în multe capitale. Prin amplasarea lor, cîteva aeroporturi sunt impresionante: coborîrea pentru aterizare la Medellín, Columbia, este imprevizibilă și provocatoare de emoții, pentru că aeroportul este situat între două vîrfuri de munte, iar avionul coboară puțin cîte puțin, aproape ca ascensorul. Cînd este ceață la aterizare în Bogota, bnervii sunt întinși la maximum, iar în La Paz aeroportul este situat la 4100 de metri, astfel încît să se coboare 500 de metri ca să ajungă în capitala boliviană.

Principala companie aeriană spaniolă, IBERIA, a fost înființată în anul 1920; din 1944, ea face parte din INI. După numărul de călători transportați, IBERIA se află pe locul al șaselea în lume și al doimea din Europa; în anul 1981 a transportat peste 13 milioane de călători. Flota sa modernă de aproape 90 de aeronave leagă 91 de orașe din 50 de țări prin aproape 400 de zboruri zilnice. În afară
Aeroportul Iberia
de IBERIA, mai există două companii importante, AVIACO și SPANTAX, cu activități la comandă sau specializate: zboruri charter, curse interne etc. Traficul aerian se realizează prin aproximativ 20 de aeroporturi; cele mai importante, cu caracter internațional, sunt: Madrid (Barajas), Barcelona (Prag de Llobregat), Valencia (Mamises), Sevilla (San Pablo), Bilbao (Sondica) și Malaga (El Rompienzo), în peninsulă, și, în insule, „Son San Juan”, în Palma de Mallorca, „Gandó”, în Gran Canaria, și „Los Rodeos” și „Reina Sofia” în Tenerife. O particularitate a zborurilor interne o constituie „Podul aerian”: 18 sau 20 de zboruri zilnice leagă Madridul de Barcelona, practic la fiecare oră și fără rezervare prealabilă.

Sursa: Aeroporturi latino-americane și spaniole. În: Gavarito, Julian. Spaniola practică. București, Niculescu, 2003, p. 29, 30.
Sursa imaginilor: www.aeropuertos.net, www.noticiasbancarias.com

Pișcot cu gem de căpșuni

O rețetă perfectă de sezon. Dacă găsiți și căpșuni congelate ori în altă formă... de ce nu.

Ingrediente: 
4 ouă, 200 g făină, 250 g zahăr pudră, 4 linguri de apă, 1 lingură de oțet, un vîrf de cuțit de bicarbonat.

Mod de preparare:
Se freacă spumă zahărul cu 4 gălbenușuri. Se adaugă apa și oțetul, după care se amestecă puțin. Albușul spumă se va mesteca cu făina și cu bicarbonatul. Se unge o tavă cu unt, se presară cu cu găina și se toarnă compoziția. Se coace la foc mic pînă devine aurie. Cînd e gata se lasă la rece, după care se taie în două, se unge cu gem de căpșune.



Sursa rețetei: Prăjitură cu gem de căpșuni. În: Prăjituri și torturi. București, Editura Aquila ’
93, 1999, p. 21.
Sursa imaginii: www.reteteculinare.ro

Prăjitură pariziană

O prăjitură pentru romantici

Ingrediente: 
3 ouă, 2 gălbenușuri, 2 albușuri, 120 g zahăr pudră, 80 făină. 50 g unt, 1 pachet de zahăr vanilat.

Mod de preparare:
Cele 3 ouă întregim 2 gălbenușuri și zahărul se freacă bine deasupra aburilor pînă se îngroașă. După ce s-a răcit se adaugă făina, cacao, untul topit și albușul de la 2 ouă, bine bătut spumă. Tava sa tapetează cu unt și făină, apoi se toarnă compoziția și se coace în cuptorul încălzit înainte la foc mic. După ce s-a copt se lasă să se răcească, se răstoarnă din tavă, se taie în două, apoi se unge cu cremă, pe care o vom folosi și la acoperirea prăjiturii.


Cremă:
50 g frișcă nebătută, dulce și proaspătă, 2 gălbenușuri, 150 g ciocolată. Frișca se amestecă la foc potrivit cu ciocolată rasă și cu gălbenușurile, pînă cînd se va obține o cremă. După ce s-a răcit se folosește la umplerea prăjiturii și deasupra.

Sursa rețetei: Prăjitură pariziană. În: Prăjituri și torturi. București, Editura Aquila ’
93, 1999, pp. 17-18.
Sursa imaginii: www.gatiticuspor.com

Prăjitură cu mac

Pentru amatorii de prăjitură cu... mac, vă recomand așa o rețetă.

Ingrediente:
8 ouă, 240 g zahăr pudră, 120 g mac, 60 g nuci, 60 g pesmet, rom, 60 g făină, 1/2 praf de copt, 1 linguriță de scorțișoară, coajă rezuită de la 1/2 lămîie.

Mod de preparare:
Zahărul și gălbenușurile se freacă spumă. Se adaugă scorțișoara și coaja de lămîie. Continuăm să amestecăm. Se adăugă albușurile bine bătute spumă, apoi nucile măcinate și macul, pesmetul stropit cu rom și făina în care s-a amestecat praful de copt. În tavă tapetată cu margarină se coace la foc lent. După ce s-a răcit blatul se taie în două și se umple cu gem. Se acoperă cu o glazură de lămîie după care se taie cubulețe. 

Sursa: Prăjitură cu mac. În: Prăjituri și torturi.Oradea, Editura ’93, 1999, p. 11.
Sursa imaginii: www.bucate-aromate.ro

sâmbătă, 3 octombrie 2015

Prăjitură cu nucă și lămîie

Toamna e anotimpul nucilor. Deși lămîile pot fi găsite în orice sezon al anului, vă propun o prăjitură cu nucă și lămîie.

Ingrediente:
3 ouă, 60 g unt, 150 g zahăr pudră, 100 ml lapte, zeamă de la o jumătate lămîie, 150 g făină, 60 g nucă.

Mod de preparare:
Untul se freacă spumă cu 3 gălbenușuri. La aceasta se va adăuga laptele, zeama de lămîie. Se freacă continuu în timp ce se adaugă praful de copt amestecat în făină. Se bat albușurile spumă, se amestecă cu nucile, după care se amestecă cu restul compoziției. Se toarnă în tava tapetată cu unt și făină și se coace la foc mic pînă se face galben-aurie. După ce se răcește se poate unge cu gem de caise apoi se taie felii.

Sursa rețetei: Prăjitură cu nucă și lămîie. În: Prăjituri și torturi. București, Editura Aquila ’
93, 1999, pp. 20-21.
Sursa imaginii: racoltapetru6.wordpress.com

Prăjitură cu kiwi

Pentru amatorii de ceva exotic, vă propun așa o rețetă de sezon.

Ingrediente:
4 gălbenușuri, 100 g miere, 3 bucăți kiwi, 200 g unt, 100 g zahăr pudră, 350 g făină.

Mod de preparare:
Se freacă spumă gălbenușurile, zahărul și untu. Se adaugă făina încet și se amestecă fin. Tava se tapetează cu unt și se presară griș, după care se toarnă compoziția. În cuptorul încălzit vom coace un blat auriu la foc mic. Cînd e gata se unge cu miere apoi se presară bucățile de kiwi.

Sursa rețetei: Prăjitură cu kiwi. În: Prăjituri și torturi. București, Editura Aquila ’
93, 1999, p. 11.
Sursa imaginii: www.doctorulzilei.ro


Hotelurile hispano-americane

Statul spaniol a creat în anul 1928 Rețeaua Stabilimentelor de Stat, care cuprinde mai multe categorii de hoteluri:
– Los Paradores sunt hoteluri de lux, de 3 pînă la 5 stele, situate în zone turistice de maxim interes și deseori amenajate în clădiri istorice (palate, castele, mănăstiri). Sunt aproximativ 60.
– Los Albergues de Carretera sunt aproximativ 15 și sunt concepute ca moteluri pe șoselele cu traficul mai intens. Șederea este limitată la 48 de ore.
– Las Hosterías sunt restaurante gastronomice. 
– Refugiile de munte adăpostesc alpiniști și vînători. 
Există și hoteluri particulare beneficiind de statutul de asociere cu statul: „los Paradores Colaboradores”. Mai există și hoteluri clasice, individuale sau în rețele. Parcul hotelier spaniol, este renovat de la începutul „boom”-ului turistic din anii ’60, este astăzi unul dintre cele mai importante din Europa, cu o capacitate de 600 000 de paturi. Capacitatea totală de cazare (fără să includă campingul) este de 1300000.

Hotel în Oaxaca, Mexic
Ca în orice țară din lume, în țările hispano-americane există hoteluri de diferite categorii. Ambianța hotelurilor turistice este cea a oricărui hotel internațional. Ceea ce diferă este spațiul: o cameră dublă într-un hotel mexican de trei stele seamănă mai mult cu un apartament. De asemenea, stilul camerelor diferă, în special în privința mobilierului: se poate de găsit un pat dublu rotund într-un hotel din Ciudad de México sau se poate locui într-o ambianță de secol XIX la Popayán, Columbia. Este posibil să vă fie frig în Cuzco, pentru că nopțile sunt geroase, iar în cameră nu se află decît un radiator electric, sau puteți beneficia de încălzire centrală în La Paz. Uneori, un hotel are vedere panoramică asupra unui întreg oraș, ca în Oaxaca (Mexic) sau este situat în mijlocul unui parc, ca în Arequipa (Peru).

Sursa: Hotelurile hispano-americane. În: GARAVITO, Iulian. Spaniola practică. București, Niculescu, 2003, p. 21, 22.
Sursa imaginii: www.preferedhotels.com