Clătite cu nuci la cuptor

Ingrediente (o tavă):
pentru aluatul de clătite
250 g făină,
1 lingură zahăr
3 ouă
400 ml lapte
50 g unt

Pentru umplutură:
200 g miez de nucă
50 g zahăr pudră
50 g stafide
1 pliculeț zahăr vanilat
3 linguri de rom

Pentru sos:
500 ml smîntînă
3 linguri de zahăr
3 plicuri de zahăr vanilat
2 gălbenușuri
unt pentru uns vasul

Mod de preparare:

ouăle se bat cu laptele și zahărul, se adaugă untul topit, făina se omogenizează și se lasă aluatul 30 de minute să se odihnească, după care se coc clătite subțiri. Nuca măcinată se amestecă cu zahărul pudră, zahărul vanilat și stafidele. Compoziția se așază pe fiecare clătită și se rulează, avînd griă să nu cadă umplutura. Se stropesc cu rom, se taie pe jumătate și se așază una lîngă alta într-un vas termorezistent uns cu unt. Smîntîna se bate cu zahărul, zahărul vanilat și gălbenușurile. Se toarnă amestecul peste clătite și se introduc în cuptorul preîncălzit la 200g C pînă se rumenesc. Clătitele cu nuci la cuptor se servesc imediat.

Sursa: Clătite cu nuci la cuptor. În: Moldova Suverană. Chișinău, 2015, 23 dec., p. 4.

Piept de pui umplut

Ingrediente:
un piept de pui
200 g cașcaval
2 ouă
pesmet fin
sare, piper, ulei pentru prăjit

Mod de preparare:

Carnea se taie în așa fel încît să se obțină o foaie cît mai întinsă. Se presar cu sare și piper pe partea care va fi la interior. Se așază felii de cașcaval, se rulează și se prinde cu scobitori. Se trece carnea prin ouăle bătute, apoi prin pesmet și se pune la prăjit în baie de ulei. Se scoate pe șervete absorbante.

Sursa: Piept de pui umplut. În: Moldova suverană, 2015, 17 dec., p. 4.

De ce suntem săraci?

... sau cîteva gînduri despre prietenie.

Acum cîteva săptămîni am aflat de decesul unei prietene, foste colege de facultate și cămin. Nu pot să zic că, vezi tu, eram cele mai bune prietene, dar cînd stai la cămin cu cineva, vrei-nu-vrei, te împrietenești cu persoanele cu care împarți camera, petreci timp împreună, ești alături una de alta, mănînci dintr-o farfurie și... te împrietești pînă la urmă. Deși eram la distanță, în suflet, eram aproape, eram prietene.

Moartea ei m-a pus pe gînduri și m-a făcut să înțeleg și să văd anumite lucruri.

Ar trebui să ne apreciem unii pe alții, chiar dacă suntem la distanță.

Dacă-ți dorești să faci ceva: nu ezita. Planifică. Cumpără. Vizitează. Întîlnește-te cu persoana dată. Mîine s-ar putea să fie prea tîrziu. Și o să regreți.

Dacă te-am invitat în oraș și m-am oferit să plătesc consumația, am făcut-o pentru că am plăcere de tine, nu pentru că aș fi bogată și nu am ce face cu banii. Sau că aș avea prea mult timp liber și mă plictisesc de viață. Azi tu n-ai bani, mîine eu nu voi avea bani. Apreciază ceea ce ți se propune și bucură-te că ai pe cineva care, în ciuda problemelor și greutăților, totuși, mai vrea să se vadă cu tine. Cînd o să am o problemă, cine știe? Poate tocmai tu o să fii unica persoană care ar putea oferi ajutor. Nimic în viață nu e întîmplător. Așa că... hai să fim mai deschiși la suflet.

Ca o paranteză, și mie mi s-a plătit consumația. Deși aveam bani la mine. Deși mi-a fost incomod, asta nu înseamnă că am uitat gestul. Evident că nu am uitat, nu uit, respectiv nu voi uita. Persoanele în cauză dacă vor avea nevoie de ajutorul meu, le voi ajuta. Pentru că așa trebuie. Că așa e firesc. Că așa e normal. Pentru că data viitoare ea nu o să aibă bani și o să le ajut. Pînă la urmă pentru ce sunt prieteniile? Să fim împreună și la rău, nu doar numai la bine. Sau nu am dreptate.

Cînd ți se face un reproș de genul „caută-ți prietene bogate ca să poți ieși cînd vrei și unde vrei” oare aici chiar e vorba de bogăție? De ce m-aș considera bogată din moment ce nu o duc mai bine decît tine? Dacă te-am invitat în oraș, înseamnă că am plăcere de tine, nu că m-aș considera eu -ai presus decît tine sau altceva.

De aia și suntem așa de săraci, că nu știm a ne aprecia unii pe alții și de a ne considera prieteni în sensul direct al cuvîntului.

De aia și suntem așa de săraci că nu prețuim ce avem aici și acum.

De aia și suntem așa de săraci că știm să facem reproșuri în loc să apreciem.

Apreciem anumite lucruri doar atunci cînd nu mai e o persoană în viața noastră.

Viața omului e scurtă. Nici nu realizăm cînd trece timpul, anii și multe altele. 

O carte care m-a marcat și m-a făcut să plîng puțin a fost romanul Fetița prietenei mele scrisă de Dorothy Koomson. 

E bine s-o citiți. 

Și să învățați lecția.

Și să apreciați ce aveți.

Și să comunicați.

Și să iertați.

Lipsa asta de comunicare, de neîncredere, de neapreciere duce la certuri și la regrete. Deși e trist și dureros, pînă la urmă te obișnuiești să-ți rezolvi singur problemele. Și pînă la urmă, ai mai mult timp pentru tine ca să reflectezi.

Surse foto: facebook.com

Ștrudel cu dovleac

Ingrediente:
pentru aluat 
200 g făină
un ou
2 linguri ulei
1/2 linguriță sare

Pentru umplutură
500 g dovleac
75 g zahăr
o linguriță coajă rasă de portocale
50 g unt topit
o linguriță scorțișoară
zahăr pudră pentru servit

Mod de preparare

Dovleacul se trece prin răzătoarea cu ochiuri mari și se amestecă bine cu zahăr. Între timp, pentru aluat, se amestecă ingredientele, se frămîntă aluatul și se lasă pentru o oră să se odihnească. Pe masa presărată cu făină se întinde aluatul într-o foaie subțire, se unge cu unt topit, se așază dovleacul ras, se presară cu coajă de portocale și scorțișoară, se rulează și se transferă în tava unsă cu unt. Se unge cu restul de unt topit și se lasă 30 de minute la cuptor. După răcire, ștrudelul cu dovleac se presară cu zahăr pudră din abundență.

Sursa: Ștrudel cu dovleac. În: Moldova Suverană, 2015, 4 dec., p. 4.

Pe urmele lui Harry Winston de Lauren Weisberger

Am ajuns să o citesc și pe asta. Deși nu era în plan... am citit-o, totuși. Important e că e din colecția CHIC :). Deși plictisitoare la început, totuși, merită citită. Mai mult sau mai puțin. 

Cartea e povestea a trei tinere prietene: Emmy, Leigh și Adriana. Toate trei vor să aibă un iubit și o

viață de familie. Una are un iubit și dacă la 20 de ani era iubitul perfect, acuma la 30 de ani i se pare sufocant anumite lucruri, ceea ce pe de o parte o înțeleg. Pentru că na, la 30 de ani vrei stabilitate și siguranță, nu gesturi romantince. :) Se desparte de cel care i-a dăruit inelul de logodnă pentru a fi cu un scriitor, Jesse Chapman. Adriana e fiica superbă a unui renumit fotomodel și își folosește farmecele și trucurile feminine pentru a seduce orice bărbat care îi atrage atenția, iar Emmy... e părăsită de iubitul ei pentru o instructoare sport.

Ce pact fac ele și ce vor găsi ele pînă la urmă, aflați citind cartea. Nu prea e aici de dat careva citate. Adevărul e că am o impresie așa, imparțială. Tare nu am rămas impresionată de subiectul cărții, dar... poate voi veți avea altă părere.

În continuare, vă prezint un fragment de text:

Sursa imaginilor: www.adevarulshop.ro și elefant.ro

In memoriam: Maria Stoica

Cu profundă tristețe am aflat că Maria a decedat. De cancer. Și cel mai crud e că a murit exact de ziua ei.
Astăzi a împlinit 31 de ani. Măcar i-a împlinit. Poate undeva în sufletul ei s-a bucurat că a ajuns să o trăiască și pe asta. Și ăsta, a fost, totuși, un cadou pentru ea.

Maria 

Doamne, dacă ești acolo sus am și eu o întrebare: de ce? Nu Ai milă deloc.

De ce oamenii așa buni și energici trebuie să moară?

Cuvintele sunt de prisos, pentru că oricum nu ar schimba nimic. Doar frustrare. Și indignare. Și ce mai vreți voi.

Am cunoscut-o pe Maria acum vreo 12 ani. A intrat în camera de cămin, ca o vrăbiuță. Chiar așa impresie a lăsat :). Cred că nu în zadar numelei ei de domnișoară era Vrabie. Un an mai tîrziu cineva chiar i-a dat așa, un nickname - birdy. Pentru că era ca o birdy. Deși frustrată la început - cu timpul se obișnuise cu ideea.

Era haioasa camerei. Nu-i mai tăcea gura. Aducea veselie și bună dispoziție în cameră și mereu era o plăcere pentru noi toate.

Acuma că nu mai e, simt un gol. Deși eram la distanță, facebook-ul ne ținea aproape. O vedeam online și deși nu discutam prea mult și prea des - știam că e bine.
Șocul e prea mare ca să mai pot zice altceva, dar ăsta e un motiv să fim alături unii de alții și să avem încredere în oamenii din jurul nostru. Chiar și atunci cînd avem o problemă de sănătate. Un cuvînt bun și la timp ar putea să te aducă pe linia de plutire și să-ți dea motive de a trăi.

O să îmi lipsești! :(
Mă gîndeam totuși, să ne vedem într-o zi, pentru că... Prutul ne desparte, dar ne și unește.

Dumnezeu să te odihnească în pace!

Supă mexicană cu paste vermicelli. Are cinci ingrediente de bază

Ingrediente

½ pachet paste vermicelli  

Așa arată paste vermicelli

8 căni de supă de pui

1 roșie

¼ ceapă

1 cățel de usturoi

frunze de pătrunjel

1 chili mărunțit

ulei

sare după gust

Mod de preparare

Se prăjesc vermicelli pînă ce prind o culoare aurie, amestecînd ca să nu se ardă. Uleiul rămas se scruge. Se taie roșia și se amestecă cu usturoiul și ceapa. Se toarnă peste vermicelli. Se adaugă supă de pui, pătrunjelul, chili și sarea. Se lasă la fiert pînă ce pastele se înmoaie.

Reţeta a fost preluată din cartea Reţete din bucătăria mexicană de Rain Delaney, Hannah Green. Cartea a apărut la editura URBAN LIFE STYLE în 2008 la  Cluj-Napoca.

Sursa imaginii: kitschow.blogspot.com