Rulouri de vinete

Ingrediente:
2 vinete
200 g brînză de capră/oi
4 felii şuncă
frunze de busuioc
ulei de măsline

Mod de preparare: 
Se zdrobeşte brînza de capră şi se amestecă cu busuiocul pisat şi puţin piper. Se pune deoparte. Se spală vinetele şi se taie longitudinal, în felii subţiri. Într-o tigaie, cu puţin ulei de măsline, se rumenesc feliile de vinete. Se scot, se aşază deasupra lor fîşii subţiri de şuncă, se acoperă cu mixtura de busuioc. Se rulează. Se garnisesc cu o linguriţă de oţet balsamic.

Sursa: Rulouri de vinete. În: Delaney, Rain. Reţete din bucătăria argentiniană / R. Delaney, H. Green. – Cluj-Napoca, Urban Lifestyle, 2008, pp. 31-32.

Eu şi stilul meu spaniol care nu există

Fiecare om, ori aproape fiecare om are o slăbiciune pentru o ţară anume. Respectiv este dornic să-i cunoască istoria, cultura, bucătăria naţională, limba şi tot aşa mai departe. Iată că mă includ şi eu în categoria asta de oameni care am o slăbiciune pentru... Spania. Am început să învăţ limba spaniolă, pentru că e o limbă

frumoasă. Poate de aici şi vine interesul meu pentru această ţară, nu ştiu deja exact.

Da, e adevărat că citesc mult la temă. Da, e adevărat că îmi doresc să cunosc cunosc real această ţară. Da, e adevărat că am o slăbiciune pentru această ţară. Da, e adevărat că îmi plac melodiile lui Julio Iglesias. Da, e adevărat că am fost în Barcelona. 

Dar haideţi acuma să facem o diferenţă între plăcere şi obsesie. Mie îmi place ţara asta, nu sunt obsedată, măi oameni buni.

Faptul că citesc la tema Spaniei nu înseamnă că sunt obsedată de ţara asta. În căutările mele se includ şi alte subiecte de ordin general, de cultură generală şi tot aşa mai departe. Faptul că îmi doresc să cunosc real această ţară, asta nu înseamnă că eu, lunar ori anual, trebuie să merg în această ţară, Spania, respectiv nu sunt obsedată de ţara asta. Căutam nişte informaţii despre un filosof grec, la care cineva îmi face reproş: „cum aşa cauţi despre filosoful ăsta? Tu în loc să cauţi ceva spanioli de ai tăi...”

În interesele mele de călătorie, sunt incluse şi alte destinaţii. Plus la asta, din punct de vedere financiar, chiar nu îţi permiţi să mergi lunar într-o ţară anume, oricare ar fi ea. Daţi-mi bani, şi poftim, plec în Spania măcar şi în fiecare lună, care e problema? De ce nu-mi daţi bani pentru a pleca în Spania dacă aşa tare vă faceţi griji pentru mine? De ce? Faptul că sunt fan Julio Iglesias şi am mai fost şi la un concert de-a lui, asta nu înseamnă că sunt obsedată de Julio Iglesias, ascultîndu-i melodiile non-stop. Chiar şi dacă vezi că ascult muzică, nu cred că e cazul să te bagi în seamnă aiurea comentînd: „Ce, asculţi Julio Iglesias?” Doamna, s-a arătat destul de revoltată cînd i-am răspuns cu un „nu”: „cum aşa nu asculţi Julio Iglesias? Ţie doar îţi place.” P...ţ!

Da, am fost şi în Barcelona acum 2 ani. Aşa şi? Ce-i cu asta? Ce e aici aşa deosebit că am fost în Barcelona? De ce trebuie să mă luaţi la mişto cu întrebarea „Cînd te duci în Barcelona?” Voi chiar nu aveţi ce mă întreba? Totul se rezumă în viaţă la... plecatul în Barcelona?

Picătura care a umplut paharul a fost recent cînd mi s-a zis... „tu cu stilul tău spaniol”. Aşa şi? Dar întrebarea e: care stil spaniol? Unde am eu stil spaniol în mine? Mă îmbrac normal ca tot restul oamenilor, gîndesc nu mai rău ca tine ori ca tine. Trăiesc în R. Moldova şi am stilul specific ţării, nu credeţi? Chiar şi dacă am plăcerea de a purta o haină anume, o port din plăcere că aşa vreau eu, nu că aş vrea să arăt mai presus decît altcineva. Mă îmbrac pentru mine, nu pentru cineva, pentru că ar fi o zi de naştere, nuntă, şedinţă sau mai ştiu eu ce.

Încetaţi, vă rog, să vă mai legaţi de mine cum mă îmbrac, ce vorbesc, ce plăceri şi ce interese am. Oricare ar fi stilul meu, nu e problema voastră. Şi cel mai important, să nu vă plîngeţi că sunt... agresivă. Este o limită la toate, iar eu nu sunt o persoană tocmai răbdătoare.

Sursa imaginilor: Reiser med Albatros şi britannica.com

Empanadas cu măsline şi ardei iute

Ingrediente: 
2½ ceşti făină albă

½ ceaşcă legume combinate

2 ceşti ceapă roşie, tocată

2 roşii mari, decojite, fără seminţe

1 ceaşcă brînză pamerzan, rasă

1 vîrf cuţit sare

3 linguri apă rece

¾ ceaşcă ardei iuţi

2 ouă fierte tare, curăţate

 ½ cească brînză mozzarella

½ ceaşcă unt nesărat, tăiat cubuleţe

Umplutura:

2 linguri de ulei de măsline

3 căţei de usturoi

¼ ceaşcă măsline verzi, fără sîmburi

1 ou bătut

Mod de preparare:

Se face un aluat amestecînd făina cu sare, unt, legumele tocate şi 3 linguri de apă. Dacă aluatul este prea uscat se mai adaugă cîteva linguri cu apă rece. Se formează o bilă care se pune într-o pungă de plastic, la rece, 5-6 ore. 

Umplutura: Se înfierbîntă uleiul la foc moderat, se sotează 10 minute ceapa, ardeiul iute şi usturoiul. Se adaugă roşiile, se sotează pînă se evaporă apa. Se transferă conţinutul într-un vas, în care se incorporează măslinele şi ouăle tari, pisate. Se adaugă şi brînza, se asezonează totul cu sare şi piper. 

Se întinde aluatul pe o suprafaţă plată, de 2 cm grosime. Se taie forme rotunde cu un pahar, cu un diametru de 8 cm. Se ung aceste rotocoale cu oul bătut. Se pune o lingură din compoziţia pentru umplutură pe fiecare formă, se îndoaie în două, se sigilează marginea cu furculiţa.

Se ung deasupra cu gălbenuş de ou, cu pensula, apoi se introduc la cuptor pentru 25 de minute. Se lasă să se odihnească 5 minute, se transferă pe un platou, se servesc la temperatura camerei.

Sursa: Empanadas cu măsline şi ardei iute. In: Delaney, Rain. Retete din bucataria argentiniana / R. Delaney, H. Green. – Cluj-Napoca, Urban Lifestyle, 2008, pp. 27-29.

Ciuperci usturoiate

Nu știu în ce măsură sunt ciuperci usturoiate, dar e un aperitiv argentinian și vi-l recomand cu drag. În versiunea bucătăriei românești, mai degrabă e un fel de ciuperci cu usturoi.

Ingrediente:
1 kg ciuperci proaspete, mari

½ cană ulei de măsline

4 căţei de usturoi zdrobiţi

1 ou

sare, piper alb după gust

pătrunjel

Mod de preparare:

Se spală bine ciupercile, se înlătură codiţele, se vor folosi doar părăioarele. So omogenizează uleiul cu oul bătut, usturoiul pisat şi pătrunjelul fin tocat, se potriveşte la gust de sare şi piper. Se încinge uleiul într-o tigaie cu diametru mare, pălărioalele se dau prin pasta preparată anterior şi se prăjesc pe ambele părţi, la interval de cîteva minute, pînă se rumenesc.

Se servesc calde, cu pîine.

Sursa: Ciuperci usturoiate. În: Delaney, Rain. Reţete din bucătăria argentiniană / R. Delaney, H. Green. - Cluj-Napoca, Urban Lifestyle, 2008, p. 26.

Sursa imaginii: Libraria Mihai Eminescu

Prăjitură cu mere şi scorţişoară

Ingrediente:
750 g mere  

50 g unt
200 g zahăr
3 linguri coniac
3 ouă
140 g făină
o linguriţă scorţişoară
120 ml ulei
50 g nuci
zahăr pudră pentru servit

Mod de preparare:

merele se curăţă de coajă şi se taie cuburi care se pun la rumenit în unt topit. Se adaugă u nsfert din cantitatea de zahăr, coniacul şi se mai lasă pe pfoc un minut. Se trage de pe foc şi se lasă la răcit. Se mixează ouăle cu zahărul rămas, făina seamestecă bine cu praful de copt şi scorţişoara şi apoi se cerne şi se pune peste spuma de ouă. Se adaugă uleiul şi se mai mixează aluatul 2-3 minute. Se adaugă merele şinucile mărunţite, se dă pentru 45 de minute la cuptor. Se scoate şi se lasă la răcit. Prăjitura cu mere se presară cu zahăr pudră.

Sursa: Prăjitură cu mere şi scorţişoară. În: Moldova Suverană, 2016, 28 octombrie, p. 4. 

De ce nu scrii?

Tot aud aşa o întrebare, prostească aş zice „De ce nu scrii?” Dar chiar aşa, de ce? De ce oare nu-ţi scriu?

Scrie tu şi o să îţi scriu şi eu la rîndul meu. De ce numai eu trebuie să încep prima o conversaţie?

Chiar crezi că nu am ce face şi aş fi plătită pentru asta ca să îţi scriu ţie? Păi, vezi bine că nu mai este chiar aşa. Am obosit numai eu să încep o conversaţie, de parcă doar mie mi-ar trebui să discut cu tine, de parcă numai tu îmi eşti prietenă, de parcă numai eu m-aş simţi obligată să fiu prietenă cu tine, dar invers nu. Păi, iată dragii mei, nu mai stau lucrurile chiar aşa cum credeţi voi.

Dacă te consideri prieten/ă cu mine, demonstrează pînă la urmă că eşti prieten cu adevărat. Demonstrează prin fapte concrete şi reale. Sună-mă şi întreabă ce mai fac? Scrie şi întreabă ce mai fac şi cum îmi mai merg treburile, dacă-s bine, sănătoasă? Că doar aşa fac prietenii. Se sun şi îşi scriu reciproc, nu? Relaţia asta de prietenie dintre două persoane trebuie să vină din ambele părţi, nu doar dintr-o parte. Adică, eu nu înţeleg de ce numai eu trebuie să îţi scriu şi să fie prietenă cu tine? Bine, eu pot fi prietenă cu tine, dar întrebarea mea e următoare: oare tu îmi eşti prieten?  Asta în contexul în care mă întrebi de ce nu îţi scriu? Dacă răspunsul tău este da, păi demonstrează că îmi eşti prieten, prin vorbe şi fapte concrete şi reale. Să afirmi că apreciezi o persoană nu ştiu în ce măsură înseamnă asta că eşti prieten, pentru că, demonstrezi asta. Sau tu eşti prieten cu mine doar cînd ai nevoie de mine şi ajutorul meu?

Eu om obosit să scriu doar eu, de parcă numai mie îmi trebuie discuţiile astea şi prietenia ta. Staţi liniştiţi, tot ok! Sunt mare, am creier în cap şi mă descurc şi singură dacă e ceva. Chiar dacă am apelat la ajutorul unor „prieteni”, m-au refuzat motivînd că „nu pot”, „nu am”, „sunt ocupat”, se vedea pe el/ea că poate să mă ajute, dar nu vrea să ajute. Dragii mei, cînd cunoşti un om, se simte cînd spui minciună. Şi dacă spui o minciună, spune-o pînă la urmă, în aşa fel, încît şi tu să crezi ceea ce spui. Se vede şi simte cînd omul minte. Aşa că, lăsaţi-o baltă. Plus la asta, am luat deja exemplu de la voi. Şi cel mai important - s-a terminat cu relaţia de prietenie dintre mine şi multă lume. Eu înțeleg că v-am deprins numai eu să vă scriu și să vă sun, dar gata, s-a dus trenul din gară.

În final, vă rog şi insist chiar: nu vă mai supăraţi pe mine şi cel mai important, nu-mi mai reproşaţi de ce nu vă scriu? Nu vă scriu pentru că mi-am schimbat părerea despre oameni, despre prietenii. Apreciez oamenii care mă respectă, mă sună şi îmi scriu. 

Aşa că, toate bune şi frumoase! În viaţă primeşti ceea ce oferi. Aveţi grijă ce oferiţi! Un om dacă pleacă, pleacă pentru totdeauna.

Sursa imaginii:Citate alese

Clubul soţiilor nr. 2 de Jane Moore

Pentru cei ce doresc o carte uşor de parcurs, care nu duce lipsă de ritmul, umorul şi metrosexualitateaTotul despre sex, Jane Moore le oferă Clubul soţiilor nr. 2. Este vorba de un grup de doamne care se întîmplă să nu fie prima alegere a bărbaţilor cu care s-au căsătorit. Căsniciile anterioare ale soţilor le tulbură vieţile, iar Clubul devine un loc unde aceste neveste se întîlnesc şi îşi spun ofurileşi temerile, încercînd să găsească soluţii pentru diverse probleme create de precursoarele lor sau, mai precis, de bărbaţii care încă mai întreţin o relaţie cu ele. Julia, Fiona, Susan şi Alison, cea mai recentă membră, care facilitează şi intrarea cititorului în grup, trebuie să facă faţă unei lumi de avocaţi cu intenţii necurate, de bîrfe şi de foste-soţii.

caracteristic serialului de succes

Deşi ideea în ansamblu e amuzantă, totuşi, sunt şi elemente care ar trebui să dea de gîndit. Autoarea scoate în evidenţă într-un mod delicat probleme de familie într-o manieră aşa, mai diplomată. Deşi în orice căsnicie apar probleme, în cazul în care eşti soţia nr. 2, se pare că o problemă mai accentuată ar fi relaţia soţului cu fosta nevastă. Pe cît de amuzante anumite momente, pe atît de mult ar trebui să ne pună în gardă alte momente încît să ştii ce să faci/procedezi şi cum să faci/procedezi. Fiecare femeie din cele menţionate, Julia, Fiona, Susan şi Alison se confruntă cu probleme de tot felul. Deşi se susţin una pe alta, reuşesc să depăşească cu brio anumite probleme. Julia e cea sexi şi divorţează de soţul ei din cauza că îşi lasă fosta nevasă însărcinată. Fiona reuşeşte cu greu să se împrietenească cu fiul soţului ei din prima căsnicie. Susan are o problemă cu părinţii fostei neveste a soţului, Caitlin, care a decedat din cauza unei probleme de sănătate. Iar Alison, divorţează şi ea. Pentru că îşi dorea foarte mult un copil şi nu mai rezistă din cauza atitudinii soţului ei. Care era prea orgolios să-şi facă nişte teste plus alte momente legate tot defosta nevastă.

Aş asocia această carte şi cu serialul Neveste disperate.

Aşa că... vă invit să citiţi cartea. Şi să vă faeţi o părere şi voi!

Referinţe critice:

„O carte tratînd relaţiile amoroase cu un cinism hilar, ce îi va unge la suflet pe toţi aceia care au pierdut vreodată la jocul dragostei. O metodă de vindecat inimi rănite la fel de eficientă ca o păpuşă voodoo.”

Glamour

„O lectură obligatorie pentru cei interesaţi de misterele eternului feminin.”

Elle

Sursa imaginii: rosemerta