De ce e bine să consumăm cireșe? Beneficii, recomandări și remedii casnice

Ştiaţi că... cireşele sînt un analgezic natural? La Universitatea din Michigan au fost identificaţi doi pigmenţi din cireşe care blochează enzima numită COX-2, o enzimă care cauzează durerea.

Care este povestea?

Cireşul face parte din familia trandafirului. Este inclus în categoria drupelor, fructe cărnoase cu un singur sîmbure. Cele două tipuri principale de cireşe sînt dulci şi amare (cunoscute şi ca cireşele pentru plăcintă sau tarte). Există multe soiuri de cireşe dulci printre care Bing, Ranier, Lambert, Royal Anne şi Van. Bing este varietatea cea mai cunoscută de cireşe comestibile din Statele Unite ale Americii. Cireşele Montmorency sini cireşele amare folosite cel mai mult la plăcinte. Un cireş poate rodi destule cireşe pentru aproximativ 28 de plăcinte.

Porţia de ştiinţă

Cireşele dulci îşi au originea în Munţii Caucaz, respectiv în Turcia. Cireşele acrişoare sînt originare din Europa Centrală şi de Est. în .impui invaziei normanzilor din 1066, cireşul a fost adus în Anglia. în secolul al XVII-lea, coloniştii britanici şi francezi au adus cu ei cireşe in America de Nord. Cireşele sălbatice sînt originare din America de Nord şi au fost răspîndite în toată regiunea de amerindieni. Cireşii au fost folosiţi ca element decorativ în grădinile franceze din regiunea Midwestern.

Unde sînt cultivate cireşele?

Cireşele dulci sînt cultivate în toată Europa şi America de Nord. Spania, Elveţia, Franţa, Italia, Rusia şi Germania sînt cei mai mari producători din Europa. Cireşele amare sînt cultivate în Statele Unite, Rusia, Germania şi Europa de Est. Germania este pe primul loc în producţia de cireşe la nivel mondial, urmată de Statele Unite. în Statele Unite, cireşele dulci sînt cultivate în Idaho, Oregon, Washington şi California. Cireşele amare sînt cultivate în Michigan, New York şi Wisconsin.

De ce ar trebui să consumăm cireşe?

Cireşele conţin vitaminele A, C şi B, minerale, calciu, fier şi potasiu şi fibre. Ele sînt o sursă importantă de substanţe fitochimice. Beta-sitosteroul, un sterol care este legat de nivelul scăzut al colesterolului din sînge, şi antocianinele care dau culoarea roşie pot reduce inflamaţiile şi durerea. Quercetina poate ajuta la prevenirea bolilor de inimă. Amigdalina poate reduce răspîndirea şi creşterea tumorilor. Acidul elagic poate ajuta la lupta împotriva infecţiilor bacteriene şi a cancerului. Alcoolul perililic este un antioxidant cu activitate antitumorală. Cireşele amare conţin mai mulţi compuşi fenolici decît cireşele dulci şi sînt de asemenea o sursă naturală de radicali liberi numiţi superoxid dismutază (SOD).

Remedii casnice

Amerindienii foloseau cireşele sălbatice ca inhibitor al tusei. Sîmburii fierbinţi de cireşe erau folosiţi pentru a încălzi paturile în nopţile friguroase. Cireşele sălbatice au fost utilizate împotriva deteriorării dinţilor, pentru prevenirea varicelor şi a durerilor de cap. Cireşele sînt cunoscute ca laxativ şi înlătură constipaţia.

Colacul de salvare

Cancer : Studiile privind cireşele sălbatice sugerează că substanţele pe care le conţin reduc formarea compuşilor aromatici heterociclici, a substanţelor chimice carcinogenice care apar din prăjirea cărnii. Un studiu efectuat pe şoareci a arătat că antocianinele, compuşi fitochimici care se găsesc în cireşele sălbatice, au redus dezvoltarea celulelor canceroase în colon.

Dureri de cap: Consumul a aproximativ 20 de cireşe pe zi poate ajuta la reducerea durerilor de cap, spun cercetătorii de la Universitatea de Stat din Michigan.

Febră musculară în urma exerciţiilor fizice: Bărbaţii care au băut suc de cireşe amare după exerciţii fizice pentru pierderea greutăţii au avut mai puţină febră musculară şi forţe mai puţin slăbite. (Şi femeile pot avea aceleaşi beneficii, dar acest studiu a avut ca subiecţi numai bărbaţi.)

Gută, artrită, dureri inflamatorii: Cireşele negre sau Bing au proprietăţi antioxidante, dar şi antiinflamatorii, mai ales datorită substanţei numită cianidină, care poate înlătura durerea prin cristalele de acid uric. în cadrul unui studiu, bărbaţi şi femei fără probleme de sănătate au mîncat cireşe Bing timp de 28 de zile. Indiciile stărilor inflamatorii au fost reduse şi au rămas la valori scăzute şi o perioadă de timp după ce cantitatea respectivă de cireşe nu a mai fost mîncată. Includerea cireşelor în dietă poate fi o unealtă puternică în prevenirea bolilor inflamatorii, înainte ca acestea să se manifeste prin dureri.

Sănătatea inimii: Un studiu efectuat pe bărbaţi şi femei a relevat că cireşele Bing scad semnele din sînge care arată boli de inimă.

Diabet: Antocianinele din cireşele amare cresc producerea insulinei cu pînă la 50%, a fost descoperit în cazul celulelor pancreatice de animale.

Somn: Cireşele amare Montmorency sînt bogate în melatonină, un antioxidant, dar şi un somnifer.

Secrete în folosirea cireşelor

Selectare şi depozitare:

•                      Cireşele trebuie să fie fără pete sau părţi decolorate. O cireaşă stricată poate cauza deterioarea celorlalte în scurt timp.

•                      Asiguraţi-vă că cireşele pe care le alegeţi sînt cît de coapte doriţi. Nu se mai coc după ce le culegeţi.

•                      Cireşele nespălate se păstrează în frigider cel mult o săptămînă.

Sugestii de preparare şi servire:

•                      Pentru a congela cireşele, se scot codiţele şi se congelează pe o coală de hîrtie de copt. Se pot păstra în congelator pînă la zece luni.

•                      Pentru a scoate sîmburii din cireşe, se foloseşte un cuţit special care taie fructul în două sau alte instrumente speciale.

•                      Pentru mîinile pătate de cireşe, se stoarce zeamă de lămîie şi se clătesc cu apă caldă.

•                      Cireşele se mănîncă simple sau se pun pe îngheţată, în salate şi cereale. Se amestecă în aluatul de biscuiţi sau brioşe, sau chiar în sosurile pentru carne şi peşte.

Cireşele congelate pot fi folosite la plăcintele cu cireşe.

Sursa: 101 alimentwe care vă pot salva viața de David Grotto, ed. Polirom din Iași.

Sursa imaginii: zdravan.ro

Piept de pui cu sos de muștar

Ingrediente
piept de pui
4 linguri muştar
sucul de la o lămîie
1 lingură ulei de măsline
2-3 linguri miere
2 căţei de usturoi
sare, piper

hîrtie de copt sau folie

Mod de preparare: 
1. Călim ceapa tocată în 2-3 linguri de uiei de măsline pînă devine uşor sticloasă.

2. Luăm de pe foc şi aranjăm de jur împrejur în tigaie cartofii tăiaţi felii.

3. Stropim cu ulei de măsline şi presărăm piper şi sare după gust. Punem deasupra folie sau un capac şi dăm la cuptor pentru 15-20 de minute.

4. între timp, amestecăm într-un bol toate ingredientele pentru sos (muştar, suc de lămîie, miere, usturoi, sare şi piper după gust).

5. Aranjăm peste cartofi bucăţile de piept de pui şi turnăm deasupra sosul. Punem hîrtie de copt sau folia deasupra şi dăm la cuptor pentru 35 minute.


6. Luăm folia/hîrtia şi mai lăsăm pieptul să se rumenească 15 minute.

Cozonac moldovenesc: rețetă tradițională de la bunica

În ajunul sărbătorilor pascale, am găsit o rețetă tradițională de cozonac moldovenesc.

Ingrediente:
Pentru 2-3 cozonaci medii:

500 ml lapte
50 g drojdii (neuscată)
1 kg făină
6 ouă
200 gr unt
300 gr zahăr
250-300 gr stafide
1 linguriță zahăr vanilat

Glazură
100 gr zahăr pudră
2 albușuri

Mod de preparare:
1. Dizolvăm drojdiile în lapte cald, apoi adăugăm 500 gr de făină cernută, frămîntăm maiaua. Acoperim și punem la cald 30 min, pînă crește de 2 ori.

2. Gălbenușurile se bat cu zahărul. Albușurile se bat aparte pînă se formează o spumă densă, cremoasă.

3. După ce se ridică maiaua, adăugăm gălbenușurile bătute cu zahăr, amestecăm adăugînd untul moale (netopit), frămîntăm. Treptat adăugăm albușurile, fremîntînd încontinuu.

4. Adăugăm treptat restul făinii cernute, frămîntînd aluatul. Apoi, îl acoperim și îl punem la un loc cald pentru o oră, trebuie să crească de două ori.

5. Stafidele spălate, înmuiate în apa fierbinte timp de 10-15 minute, le uscăm și le trecem prin făină.

6. În aluatul ridicat, adăugăm stafidele, iarăși frămîntăm și lăsăm pentru încă 10 minute.

7. Porționăm aluatul și frămîntăm pentru a-l pune în forme (pînă la 1/3 de aluat formă, pentru ca cozonacul să nu iasă din formă în timpul coacerii). În mai lăsăm pentru 10 minute ca să se ridice în formă.

8. În cuptorul preîncălzit la 100 de grade punem cozonacul uns într-un strat subțire cu gălbenuș bătut, pentru 10 minute,  apoi ridicăm temperatura la 180 de grade și coacem timp de 45-50 minute.

9. Ornăm cozonacul fierbinte cu albuș bătut cu zahăr pudră. Folosim decor culinar la dorință.

Sursa: Material promoțional din rețeaua de supermarket Nr. 1. 

Josh Charles ne-a explicat plecarea din „Soţia perfectă”

Recomand un interviu cu un actor tare drag mie, Josh Charles. A avut rol principal în serialul The good wife.

De ce nu ţi-ai mai prelungit contractul şi ai decis să pleci din serial?

Josh Charles: A fost un proces personal. Acest serial şi această experienţă au fost unele dintre cele mai frumoase din cariera mea. Nu a fost o decizie luată uşor. Dar după patru ani şi jumătate, patru sezoane întregi, filmări de 9 luni şi ceva anual la acelaşi rol… Am simţit că am explorat tot ce doream şi că sunt gata de experienţe creative noi. Mi-a expirat contractul şi am ales să nu îl reînnoiesc, ba chiar am rămas în serial multă vreme după ce expirase. Am făcut asta pentru că iubesc serialul şi am vrut să-i ofer personajului meu un rămas-bun cum se cuvine. Asta a fost mereu dorinţa mea, indiferent de câte episoade ar mai fi vrut ei să fac, 5 , 15… Am vrut să le fac pentru a-i ajuta cât de mult am putut.

Când ai aflat cum va ieşi Will din serial?

În sezonul patru, am vorbit cu Robert King, unul dintre creatorii serialului, despre cum vom trata plecarea mea. Am vrut să părăsesc personajul şi serialul într-o manieră corectă. Am discutat mult despre revenirea mea anul acesta, după expirarea contractului, pentru mai multe episoade, pentru a-mi lua rămas-bun cum trebuie de la personaj şi pentru a face parte din povestea acestui sezon. Mi s-a părut interesant. Aşa că pe la mijlocul sezonului 4, când am decis că nu-mi voi prelungi contractul, am aflat cum vor să-i încheie povestea lui Will. Şi i-am sprijinit. Plecarea mea le-a oferit câteva opţiuni şi cred că au ales-o pe cea mai dramatică, iar asta duce serialul într-o direcţie nouă. Au ales calea cea grea şi am apreciat asta, mi s-a părut mai interesant aşa.

Ce ţi-a spus Julianna Margulies pentru a te convinge să rămâi?

Jules a avut un rol important în a mă convinge să mai stau. Dar a glumit când a spus că poate voi avea un copil şi voi avea nevoie de bani pentru a-l da la şcoală… Nu banii au contat pentru mine. Julianna m-a convins să mai rămân, pentru ca echipa să poată crea un rămas-bun potrivit personajului, pentru a le dat timp să pună la punct ceva – şi cred că am reuşit asta. Mi-e prietenă bună şi mi-a înţeles şi respectat punctul de vedere – ea însăşi trece prin ceva similar, e într-un serial de multă vreme, şi îşi dă seama ce înseamnă să vrei să faci altceva. Mi-a spus: „Cum ar fi dacă am face asta? Dacă am explora asta?”, am avut o discuţie fructuoasă şi m-a făcut să mă gândesc să fac mai multe episoade decât îmi imaginasem. Dar nu a fost o chestiune de bani, e important să se înţeleagă asta. A fost doar o glumă.

 Ce planuri de viitor ai?

O să fac actorie în continuare, filme, seriale, teatru… Lucrez la un proiect pe care vreau să-l regizez. Voi face o mulţime de lucruri diferite. Tocmai am terminat un film independent („Bird People” – n.r.)… Proiecte noi vor apărea, nu am ceva clar săptămâna asta, dar abia aştept să explorez şi alte proiecte. Am primit o mulţime de scenarii deja, sunt foarte norocos. Mi-e greu să spun care va fi următorul rol mare pentru mine, dar când îl voi vedea voi şti, fie că va fi într-un serial, într-un film sau într-o piesă de teatru. Depinde de scenariu şi de rol, nu-mi pasă unde va fi atâta timp cât voi avea timp de alte lucruri în cursul anului – pentru călătorii, familia mea sau muncă la un proiect micuţ pe lângă. Lucruri pe care nu le prea poţi face dacă filmezi nouă luni şi ceva pe an.

Câte persoane au ştiut la filmări despre moartea lui Will şi cât de greu a fost să ţii secretul?

Chiar am spus multor oameni. Nu trebuia să o fac, dar am spus unor persoane care ştiau să ţină un secret. Vorba aia, pereţii au urechi şi ferestrele ochi. Aşa că nu le-am spus decât celor care ştiau să ţină informaţia doar pentru ei. Anul trecut, am căzut de acord în legătură cu câte episoade voi mia filma şi Robert (King) mi-a spus despre finalul acesta dramatic la care se gândeau. Dar la filmări, pe platouri, ştiau doar câteva persoane şi, pe măsură ce se apropia momentul am luat deoparte tot mai mulţi oameni şi le-am spus, în privat, ce şi cum. Şi restul oamenilor care nu au ştiut nimic au aflat când au citit scenariul şi au avut un şoc. Am încercat să ţinem secretul cât mai bine şi a funcţionat. În zilele noastre e greu să poţi ţine aşa un secret, dar cred că am făcut treabă bună.

 Care crezi că a fost, de-a lungul serialului, cel mai bun şi cel mai prost moment al lui Will?

E o întrebare foarte bună şi habar nu am. M-ai blocat, pentru că trebuie să-ţi spun un secret: am o memorie îngrozitoare. Nu pe termen scurt, pentru că învăţ replicile foarte rapid, dar pentru a-ţi răspunde la întrebare ar trebui să-mi aduc aminte fiecare episod. Şi nu pot face asta, sincer. Dar cred că Will s-a comportat cel mai rău când dorea să facă ceva pentru a câştiga cu orice preţ un caz şi asta l-a forţat să mergă pe o linie foarte fină din punct de vedere etic şi moral. Nu cred că era un om rău, dar cred că a făcut uneori lucruri discutabile. Cel mai bun moment al lui… iar, nu ştiu care a fost. Cel mai mult îmi plac la serial aceste extreme de care întrebi. Îmi place că personajele nu sunt nici bune, nici rele, nu există extreme de genul ăsta. Oamenii fac lucruri dubioase şi fac şi lucruri onorabile şi nu ştii niciodată ce crezi despre ei. Am admirat mult asta la scenariu şi am încercat să îmbrăţişez ambiguitatea asta: uneori îţi plac, alteori nu. Şi e în regulă să fie aşa. Nu e un concurs de popularitate, să ştii. Will e avocat, ce naiba! Nu m-am gândit niciodată „Asta o să-l facă să pară un nemernic?”. Nu-mi pasă! Să pară oricum o părea. Unele dintre cele mai distractive momente în pielea acestui personaj au fost momente de genul acesta, care au părut organice şi ancorate în realitatea meseriei de avocat.

Interviul integral îl puteţi citi aici.

Manual complet al vieții în natură

Nickens, T. Edward. Manual complet al vieții în natură / Edward T. Nickens; contribuții speciale: Phil Bourjaily, Kirk Deeter, Anthony Licata [et al.].  – Chișinău : Litera, 2012.  – 382 p.

Dacă îți imaginezi cele mai frumoase momente la pescuit sau la vînătoare, atunci această carte este pentru tine. 

Manual complet al vieții în natură de Edward T. Nickens

Dacă vine luna aprilie, poți să începi a te gîndi la o dimineață petrecută prin păduri, să mergi printre copaci, în întunericul adînc, în cripitul monoton al caprimulgului. Luna mai e luna în care poți sta în apa rece a unui rîu.
Manualul oferă 374 de sfaturi practice în camping, pescuit, vînătoare și supraviețuire.

Tehnici și secrete pentru a vinde mai mult, mai repede, mai scump

Aguilar, Michaël. Tehnici și secrete pentru a vinde mai mult, mai repede, mai scump / Michaël Aguilar, Philippe Lafaix; trad.: Cezar Petrilă. – Iași : Polirom, 2009. – 252 p.

Adăugați o legendă

Cum să transformi un client potențial în client, o mică vânzare într-o vânzare importantă...

Ce veți găsi în această carte?
Tehnici, metode, secrete, trucuri pentru a vinde mai mult și mai repede.

Cartea are opt capitole:  

1. Stabilirea întrevederii prin telefon;
2. Debutul întrevederii;
3. Descoperirea clientului;
4. Argumentația;
5. Răspuns la obiecții;
6. Negocierea și apărarea prețului;
7. Încheierea contractului;
8. Fidelizarea și monitorizarea coemrcială

La final găsiți două anexe (Întrebări-răspuns; Soluția exercițiului de la p. 242) și o bibliografie.

The Post: Secretele Pentagonului, filmul care îți arată munca dintr-o redacție de ziar

Dacă vrei să vezi cum se lucrează într-o redacție de ziar, ce decizii se iau cînd vine vorba de articole ce vizează un subiect de ordin top secret și mai ales unul de război precum SUA-Vietnam, protejarea surselor, decizii grele la miez de noapte (chiar înainte de a da ziarul la tipar) dar și riscul de a fi închis ziarul păi, ești invitat să urmărești filmul The Post: Secretele Pentagonului.

Filmul a apărut în anul 2017 în regia lui Steven Spielberg cu Meryl Streep, Tom Hanks, Sarah Paulson, Bob Odenkirk în rolurile principale. 

Steven Spielberg revine pe marile ecrane alături de Meryl Streep şi Tom Hanks cu „The Post: Secretele Pentagonului” , un film care aduce în prim plan subiectul controversat al unuia dintre cele mai mari scandaluri care au vizat vreodată Pentagonul.

În rol principal îl regăsim pe Tom Hanks, care îl interpretează pe editorul Ben Bradley, cel care alături de Katharine Graham (Meryl Streep), prima femeie editor al unui ziar american important, se aruncă într-o cursă contra-timp împotriva publicaţiei The New York Times. Miza este deconspirarea unei mari muşamalizari guvernamentale, care implică informaţii referitoare la trei decenii de activitate a patru preşedinţi de stat.

Pentru a reuşi, Ben Bradley şi Katharine Graham trebuie să-si depăşească propriile neînţelegeri, în timp ce carierele lor sunt pe cale să fie distruse, iar libertatea lor este mai fragilă ca oricând. În discuțiile lor se vorbește despre necesitatea unor reporteri buni pentru că „calitatea... şi rentabilitatea merg mână în mână”.

Din moment ce cotidianul Washington Post a decis să publice (în 1971) o serie de documente clasificate, secretele guvernamentale aflate au aruncat în aer scena politica din SUA. Ca să nu mai zic de implicarea altor organe de stat cu rugămintea de a nu mai face public anumite documente de stat. Deși cele două cotidiane au fost chemate în judecată, alte ziare au publicat aceste documente care presupuneau a fi secret de stat. 

Tot de aici vine și încurajarea unei prese libere și democratice. 

Sursa pozei: cinemagia.ro