Despre tăcere și bârfe... sunt multe de spus. Știu faptul că tăcerea e de aur, dar nu întotdeauna te poți abține de la comentat atunci când vine vorba de a-ți expune niște gânduri, emoții sau frustrări. Dar chiar și dacă spui niște lucruri, chiar dacă dintr-o parte par a fi exagerate și rupte din context, niciodată nu am înțeles de ce trebuie să spui mai departe ce ți se spune direct ori ți se transmite o informație.
De multe ori am auzit afirmația, care, în opinia mea, e deja celebră: „eu dacă am de spus ceva, spun în față, eu nu bârfesc”.
Mergi pe încredere că așa e. Spui niște emoții, gânduri sau fapte și... surpriză! A doua zi, toată lumea știe.
Voi, ăștia, care vă bateți cu pumnul în piept că nu bârfiți, că nu spuneți, și încă mă întrebați cu tărie în glas: „de ce aș spune? Nu sunt eu genul ăsta de om care să spun”, până la urmă, de ce transmiteți? Ce vreți să demonstrați prin asta? Că sunteți proști și neadecvați?
Impresii și ce se întâmplă, de fapt, după ce transmiți o informație anume
V-ați întrebat vreodată ce părere lăsați în spațiul public? Da, nu poți fi pe placul tuturor. Și asta e ceva absolut firesc.
Dar v-ați gândit vreodată că dacă X e amabil cu tine asta nu înseamnă neapărat că impresia față de tine, respectiv e una pozitivă?
Sau poate, într-adevăr, omul are o părere foarte bună despre tine și chiar merge pe încredere că ești o persoană inteligentă, educată și adecvată, respectiv își pune toată încrederea în tine atunci când îți împărtășește o informație.
Și tu la urmă ce faci?
Sau poate, într-un acces de furie a spus ce a spus și tu ca un „intelectual” ce ești, imediat transmiți ce și cum.
Dar, mulți nu se gândesc (ca să nu generalizez) că în spatele acestei informații spuse, chiar și într-un acces de furie, se află de fapt, un test de inteligență și umanitate. Ceea ce mă miră cel mai tare este faptul că persoane trecute de 45-50 de ani, așa simplu transmit informația, spun ori întreabă detalii de parcă așa și trebuie!
Dar ce este o bârfă?
Bârfa este actul de a vorbi despre o persoană în absența ei, adesea cu informații nesigure, zvonuri sau critici, având o conotație de obicei negativă, dar putând servi și la schimbul de informații, consolidarea grupului sau chiar divertisment, fiind o parte fundamentală a interacțiunilor sociale umane.
Ce implică bârfa:
Discuție în absența persoanei: Se vorbește despre cineva care nu este de față.
Informații nesigure: Adesea implică zvonuri, păreri neconfirmate sau detalii personale.
Conotație negativă (de obicei): Poate calomnia, blama, detractoriza sau afecta reputația cuiva.
Motivații diverse: Oamenii bârfesc pentru a se distra, pentru a manipula percepția altora, pentru a se integra într-un grup sau pentru a schimba informații despre alte persoane.
Rolul bârfei:
Fapt social: Este o constantă universală, o parte a modului în care oamenii interacționează social și moral.
Funcții pozitive (uneori): Poate ajuta la evaluarea morală a altora, la consolidarea legăturilor sociale și la transmiterea de informații utile (deși adesea în contextul unui grup).
Funcții negative: Poate duce la prejudecăți, bullying, excludere socială și zvonuri dăunătoare.
Dar când se oprește o bârfă?
Bârfa se oprește când un om inteligent știe că trebuie să tacă.
Dar despre tăcere... e un subiect aparte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu