Zece reguli de aur ale britanicilor

În lumea afacerilor, ironia moderată și autocritica ușoară pot fi în avantajul străinilor.

1. Nu fi convins că o tranzacție se va încheia doar pentru faptul că pare logică și esti sigur că este în avantajul partenerului britanic.
2. Nu presupune că „poate” înseamnă „da” sau că un „da” spus azi va însemna „da” și mîine. Unii britanici vor spune orice pentru a evita explicațiile și confruntările la nivel personal; ei pot prefera să dea informații în scris. „Sunt surprins că...” sau „Chiar ați...” sunt modalități subtile de sugerare a dezaprobării.
3. Nu te lăsa sedus de aparența plăcută a britanicilor - îmbrăcăminte, accent, farmec și educație. Amintește-ți că te afli departe de reperele tale culturale.
4. Solicitările de informații speciale, detaliate, nepublicate despre o anumită firmă pot părea indiscrete, mai ales dacă britanicii consideră că negocierile nu au avansat suficient pentru ca tu să ai nevoie de informațiile respective.
5. Dacă spui că vei face un anumit lucru (vei veni la o anumită dată, vei trimite anumite informații prin fax), respectă-ți promisiunile.
6. Nu spune și nu face lucruri care te-ar face să te simți jenat dacă le-ai face acasă. Specificul afacerilor poate fi diferit, dar nu chiar în asemenea măsură.
7. Nu critica lucruri pe care nu le înțelegi - cum ar fi monarhia, sistemul claselor sociale, jocul de cricket sau orice aspect al manierei britanice de a face afaceri.
8. Evită o atitudine prea familiară. Ceea ce pentru tine pare a fi un zîmbet, rîset sau entuziasm normal, poate fi interpretat de britanici ca fiind agresiv. Așteaptă ca britanicii să fie cei care inițiază o conversație personală:  chiar întrebările legate de școala pe care au urmat-o sau volumul afacerilor pe care le-au făcut în SUA anul trecut, pot fi privite ca fiind indiscrete. Reține că britanicii au un puternic sentiment al intimității.
9. Abține-te de la utilizarea unor expresii „cît de curînd posibil” sau „rezultat final”.
10. Nu zăbovi pe teme legate de felul în care lucrurile merg mai bine în firma sau în țara ta. Nu vorbi prea mult despre tine sau despre vechile tale afaceri, indiferent cît ai fi de dornic să impresionezi. Riști să fii considerat un lăudăros și mult prea guraliv. 

Cadourile oferite partenerilor de afaceri

Cadourile nu sunt un aspect obișnuit al afacerilor în Marea Britanie. Dacă se oferă un dar, acesta trebuie să aibă legătură cu afacerea respectivă: o mostră, de exemplu, o umbrelă sau un stilou purtînd emblema firmei tale. Dar să încarci pe cineva cu echipamente reprezentative, inscripționate, la o primă întîlnire, poate fi interpretată ca prezumțioasă, ca mită sau ca simplă nechibzuință. Dacă o relație de afaceri avansează pînă la punctul în care se discută despre familie, este admis să oferi mici cadouri legate de profilu afacerii, pentru copii; producătorii de echipamente sportive pot aduce cîteva tricouri de baschet, pe cînd un editor poate dărui cărți pentru copii. Dacă afacerile se întrepătrund cu vizite făcute în timpul liber, micile cadouri oferite gazdelor sunt binevenite. Florile sunt o alegere potrivită pentru invitația la cină, cu condiția să nu fie trandafiri, care sunt rezervați pentru ocaziile romantice.

Sursa: Zece reguli de aur ale britanicilor. În: Pașaport Marea Britanie. București, RENTROP & STRATON, 2000, pp. 48-50.

Chec glazurat

Ingrediente

Pentru aluat
250 g făină,
200 fructe confiate (uscate)
150 g stafide aurii
150 g zahăr
150 g unt topit
4 ouă
3 linguri apă
un plic zahăr vanilat
un plic praf de copt
unt pentru tavă

Pentru glazură
50 g ciocolată

Mod de preparare

Fructele uscate şi stafidele se pun la înmuiat în cele 3 linguri de apă caldă. Se amestecă zahărul cu ouăle, se adaugă untul topit şi zahărul vanilat. Se pun fructele bine scurse, făina, praful de copt. Se amestecă bine şi se toarnă aluatul în forma de copt. Se amestecă bine şi se toarnă aluatul în forma de copt unsă cu unt. Se lasă la cuptor 45 de minute şi, după răcirea completă, se toarnă ciocolata topită. Se lasă să se întărească şi se taie. 

Sursa: Chec glazurat. În: Moldova Suverană, 2015, 29 dec., p. 4.

Clătite cu nuci la cuptor

Ingrediente (o tavă):
pentru aluatul de clătite
250 g făină,
1 lingură zahăr
3 ouă
400 ml lapte
50 g unt

Pentru umplutură:
200 g miez de nucă
50 g zahăr pudră
50 g stafide
1 pliculeț zahăr vanilat
3 linguri de rom

Pentru sos:
500 ml smîntînă
3 linguri de zahăr
3 plicuri de zahăr vanilat
2 gălbenușuri
unt pentru uns vasul

Mod de preparare:

ouăle se bat cu laptele și zahărul, se adaugă untul topit, făina se omogenizează și se lasă aluatul 30 de minute să se odihnească, după care se coc clătite subțiri. Nuca măcinată se amestecă cu zahărul pudră, zahărul vanilat și stafidele. Compoziția se așază pe fiecare clătită și se rulează, avînd griă să nu cadă umplutura. Se stropesc cu rom, se taie pe jumătate și se așază una lîngă alta într-un vas termorezistent uns cu unt. Smîntîna se bate cu zahărul, zahărul vanilat și gălbenușurile. Se toarnă amestecul peste clătite și se introduc în cuptorul preîncălzit la 200g C pînă se rumenesc. Clătitele cu nuci la cuptor se servesc imediat.

Sursa: Clătite cu nuci la cuptor. În: Moldova Suverană. Chișinău, 2015, 23 dec., p. 4.

Piept de pui umplut

Ingrediente:
un piept de pui
200 g cașcaval
2 ouă
pesmet fin
sare, piper, ulei pentru prăjit

Mod de preparare:

Carnea se taie în așa fel încît să se obțină o foaie cît mai întinsă. Se presar cu sare și piper pe partea care va fi la interior. Se așază felii de cașcaval, se rulează și se prinde cu scobitori. Se trece carnea prin ouăle bătute, apoi prin pesmet și se pune la prăjit în baie de ulei. Se scoate pe șervete absorbante.

Sursa: Piept de pui umplut. În: Moldova suverană, 2015, 17 dec., p. 4.

De ce suntem săraci?

... sau cîteva gînduri despre prietenie.

Acum cîteva săptămîni am aflat de decesul unei prietene, foste colege de facultate și cămin. Nu pot să zic că, vezi tu, eram cele mai bune prietene, dar cînd stai la cămin cu cineva, vrei-nu-vrei, te împrietenești cu persoanele cu care împarți camera, petreci timp împreună, ești alături una de alta, mănînci dintr-o farfurie și... te împrietești pînă la urmă. Deși eram la distanță, în suflet, eram aproape, eram prietene.

Moartea ei m-a pus pe gînduri și m-a făcut să înțeleg și să văd anumite lucruri.

Ar trebui să ne apreciem unii pe alții, chiar dacă suntem la distanță.

Dacă-ți dorești să faci ceva: nu ezita. Planifică. Cumpără. Vizitează. Întîlnește-te cu persoana dată. Mîine s-ar putea să fie prea tîrziu. Și o să regreți.

Dacă te-am invitat în oraș și m-am oferit să plătesc consumația, am făcut-o pentru că am plăcere de tine, nu pentru că aș fi bogată și nu am ce face cu banii. Sau că aș avea prea mult timp liber și mă plictisesc de viață. Azi tu n-ai bani, mîine eu nu voi avea bani. Apreciază ceea ce ți se propune și bucură-te că ai pe cineva care, în ciuda problemelor și greutăților, totuși, mai vrea să se vadă cu tine. Cînd o să am o problemă, cine știe? Poate tocmai tu o să fii unica persoană care ar putea oferi ajutor. Nimic în viață nu e întîmplător. Așa că... hai să fim mai deschiși la suflet.

Ca o paranteză, și mie mi s-a plătit consumația. Deși aveam bani la mine. Deși mi-a fost incomod, asta nu înseamnă că am uitat gestul. Evident că nu am uitat, nu uit, respectiv nu voi uita. Persoanele în cauză dacă vor avea nevoie de ajutorul meu, le voi ajuta. Pentru că așa trebuie. Că așa e firesc. Că așa e normal. Pentru că data viitoare ea nu o să aibă bani și o să le ajut. Pînă la urmă pentru ce sunt prieteniile? Să fim împreună și la rău, nu doar numai la bine. Sau nu am dreptate.

Cînd ți se face un reproș de genul „caută-ți prietene bogate ca să poți ieși cînd vrei și unde vrei” oare aici chiar e vorba de bogăție? De ce m-aș considera bogată din moment ce nu o duc mai bine decît tine? Dacă te-am invitat în oraș, înseamnă că am plăcere de tine, nu că m-aș considera eu -ai presus decît tine sau altceva.

De aia și suntem așa de săraci, că nu știm a ne aprecia unii pe alții și de a ne considera prieteni în sensul direct al cuvîntului.

De aia și suntem așa de săraci că nu prețuim ce avem aici și acum.

De aia și suntem așa de săraci că știm să facem reproșuri în loc să apreciem.

Apreciem anumite lucruri doar atunci cînd nu mai e o persoană în viața noastră.

Viața omului e scurtă. Nici nu realizăm cînd trece timpul, anii și multe altele. 

O carte care m-a marcat și m-a făcut să plîng puțin a fost romanul Fetița prietenei mele scrisă de Dorothy Koomson. 

E bine s-o citiți. 

Și să învățați lecția.

Și să apreciați ce aveți.

Și să comunicați.

Și să iertați.

Lipsa asta de comunicare, de neîncredere, de neapreciere duce la certuri și la regrete. Deși e trist și dureros, pînă la urmă te obișnuiești să-ți rezolvi singur problemele. Și pînă la urmă, ai mai mult timp pentru tine ca să reflectezi.

Surse foto: facebook.com

Ștrudel cu dovleac

Ingrediente:
pentru aluat 
200 g făină
un ou
2 linguri ulei
1/2 linguriță sare

Pentru umplutură
500 g dovleac
75 g zahăr
o linguriță coajă rasă de portocale
50 g unt topit
o linguriță scorțișoară
zahăr pudră pentru servit

Mod de preparare

Dovleacul se trece prin răzătoarea cu ochiuri mari și se amestecă bine cu zahăr. Între timp, pentru aluat, se amestecă ingredientele, se frămîntă aluatul și se lasă pentru o oră să se odihnească. Pe masa presărată cu făină se întinde aluatul într-o foaie subțire, se unge cu unt topit, se așază dovleacul ras, se presară cu coajă de portocale și scorțișoară, se rulează și se transferă în tava unsă cu unt. Se unge cu restul de unt topit și se lasă 30 de minute la cuptor. După răcire, ștrudelul cu dovleac se presară cu zahăr pudră din abundență.

Sursa: Ștrudel cu dovleac. În: Moldova Suverană, 2015, 4 dec., p. 4.