Prăjitură cu ananas

Ingrediente:
4 ouă, 250 g ananas tăiat în bucățele mici, 70 g zahăr pudră, 50 g de stafide, 30 g pesmet.

Mod de preparare:

4 gălbenușuri se freacă spumă. Apoi se bat albușurile spumă cu puțin zahăr pentru a fi tare, În gălbenușuri se pune pesmetul, apoi albușul spumă și stafidele. Se amestecă încet și fin. Compoziția se toarnă în tavă, deasupra se presară ananas. Se coace la foc potrivit. 

După ce s-a mai răcorit se taie și se scoate din formă.



Sursa rețetei: Prăjitură cu ananas. În: Prăjituri și torturi.Oradea, Editura ’93, 1999, p. 9.
Sursa imaginii: c-est-quoi.com

Despre limbile străine și utilitatea lor

O altă limbă înseamnă o viziune diferită asupra vieții. 

Federico Fellini

Poate altă viziune nu, dar cunoștințe mai bogate cu siguranță da. Dacă știi o limbă străină, ai acces la cultura țării respective, poți citi articole la o anumită temă, comunica cu alți vorbitori ai limbii respective, îți oferă posibilitatea de a cunoaște mai multe lucruri, de lecturare a cărților autorilor din țara aia și tot așa mai departe.
Deși o limbă străină se studiază încă din școală, din păcate nu  profităm la maxim de această posibilitate. Deși, aici depinde și de profesor, cum reușește să cîștige încrederea și dorința pentru învățarea limbii străine pe care o predă.

Atunci când vorbești cu un om într-o limbă pe care o înțelege, atunci vorbele tale ajung la mintea lui. Dacă, însă, îi vorbești în limba lui natală, atunci cuvintele tale ajung la inima lui. 

Nelson Mandela

Deși am studiat limba franceză din clasa a doua, din păcate nu o știu la perfecție. În clase primare nu îmi plăcea, între timp am reușit să o îndrăgesc, iar în clasele VIII-IX, am avut norocul de a avea un profesor foarte bun. Din păcate doar doi ani de zile. Și asta, încă, la o limbă străină. Nu că la alte materii nu am avut parte de profesori buni. 

Filmele englezești incluse în grila de emisie a posturilor de televiziune m-au făcut să îndrăgesc limba engleză. Deși nu o știu la perfecție, e „ok” și așa. Și mă ajută în multe lucruri.  Deși, îmi pare rău că nu o știu mai bine. Nu știu de ce, consider cunoașterea unei limbi străine un atu în viața noastră. Ai nevoie să știi o limbă străină, cel puțin, la nivel de comunicare.

Mai ales de cei tineri. Care au la moment mai multe posibilități decît cei trecuți de o anumită vîrstă.

Nu știu de ce, dar așa mi-e straniu lipsa de cunoștințe a unei limbi străine a unei limbi de circulație internaționale. Recent fusese o situație în care un vorbitor de limbitor de limbă italiană avea nevoie de o informație; văzînd că persoana nu înțelege ce și cum încearcă altfel - întreabă în engleză. În încercarea de a oferi o informație relevantă, tipa a murmurat ceva sub nas, încît am impresia că nici ea nu a înțeles ce vroia să zică. :) :/
Am intervenit. I-am dat informația de care avea nevoie.

Soarta!

Dar e ironia sorții că așa exemplare, care nu știu o limbă străină, au un sentiment de invidie pură față de persoanele care știu. Deși nu ți-o zic direct în față, printre cuvinte înțelegi frustrarea lor că tu știi și ele nu. La fel, că ești un pic mai bună decît ea sau el. Iar dacă mai ai și un avantaj în sensul ăsta... cu atît mai mult.


Sursa imaginii: costel.info

Căsătoria: cînd, cum și cu cine o facem?

Se spune că familia este foarte importantă. Cică cariera nu te asteaptă acasă, banii nu-ți șterg lacrimile iar faima, nu te îmbrăţişează noaptea! Și cum mai era acolo că eu nu țin minte?

Cariera nu te așteaptă acasă, e și logic. Ea te așteaptă la serviciu. Dacă nu ai serviciu — nu ai bani. Dacă nu ai bani, nu ai pe ce-ți cumpăra produse alimentare, haine și pentru a te întreține. Banii cică nu aduc fericire, dar de ce subiectul banilor e o problemă în familii? Şi de ce multe familii ajung să divorţeze din cauza lor? Că eu idee n-am.
Așa că... hai să fim serioși. Fiecare din noi are o casă, chiar dacă în prezent tot mai mulți stau prin chirie sau cu părinții. Dar ce să-i faci? Soarta.

Deși din discuțiile mele cu moldovenii de ai noștri stabiliți în alte țări europene, ori care lucrează „la negru” mi-au zis precum că europenii nu se grăbesc la măritat și însurat. Ei își fac mai întîi o carieră, se maturizează, iar faptul că trăiesc... prin chirie ori în credite bancare, pentru ei asta nu e o problemă. Se căsătoresc după 30-35 de ani, fac vreo 2-3 copii și totul e bine și frumos.

La noi, în Republica Moldova dacă nu te căsătorești pînă la 30 de ani, dacă nu ai casă, ești blamat, și consideră precum că ar fi ceva în neregulă cu tine.

Care ar fi, totuși, vîrsta potrivită pentru a te căsători? De unde vine obligația de a te căsători pînă la 30 de ani? De ce ești privit/ă straniu dacă ai +30 de ani și nu ești căsătorit/ă?

Personal, privind în urmă, mă bucur că nu m-am măritat la 20-25 de ani. 

Cred că la vîrsta asta nu cred că ești pregătit moral (de ce nu și financiar) de a întemeia o familie. Plus la asta, ca să faci un copil, trebuie să fii tu însăți pregătit pentru așa ceva. Inclusiv financiar. După ce apare bebele - toată lumea se plînge că... „sunt cheltuieli mari”. Păi tu la asta nu te-ai gîndit deodată? 

Recent, două cunoștințe s-au căsătorit (la o vîrstă de +30 ani). Și cum rețelele de socializare sunt o sursă de informații, repede afli noutățile, iar comentariile nu întîrzie să apară. Cînd citești un comentariu de genul „în sfîrșit”... ai senzația că a venit sfîrșitul lumii. Ce înseamnă „în sfîrșit” te-ai căsătorit? Personal, mi se pare lipsă de educație să faci așa un comentariu. Nu înțeleg de ce se face așa mare problemă că precum că te căsătorești la 34-35 de ani. De ce e așa de grav în asta? „În sfîrșit!” Consider că cei care fac așa gen de comentarii au o minte cam încețoșată și sunt limitați în gîndire.
Mai ales că trăim în secolul XXI, și cînd așa un comentariu vine din partea unei persoane tinere, de 30-35 de ani. Aș înțelege un bătrîn de la țară, crescut și educat în spirit sovietic să facă așa un comentariu, dar nu tu? 

Sunt cupluri care se întîlnesc cîțiva ani și tot nu mai ajung să facă pasul cel mare, pentru că se dezamăgesc în persoana în cauză, afirmînd că „nu e persoana potrivită”. Ori mai rău — se întîlnesc 4-5 ani, se căsătoresc și după 2-3 ani de căsnicie divorțează, pentru că... „nu e persoana potrivită”, ori o sarcină nedorită a fost „organizatoare” mariajului între cei doi. Motive sunt multe. 

Inclusiv rata divorțurilor. În special a celor ce se căsătoresc la 20-25 ani.

Așa că... pînă a comenta pe cineva că uite, „în sfîrșit” te căsătorești, ai grijă de tine. Nu știi ce întorsătură poate lua viața ta. Dacă ai fi dește(a)pt(ă) nu vei face comentarii tembele.
Tindem să fim parte a Uniunii Europene, dar rămînem la mentalitatea sovietică. Păcat de noi.

Sursa imaginii: www.publika.md

Plăcintă cu căpșuni

Mai mult e prăjitură decît plăcintă, dar e gustoasă. Și e de sezon. Sursa reţetei este Prăjituri şi torturi editată în Bucureşti în anul 1999 de editura Aquila ’93. 

Ingrediente:
3 ouă, 3 linguri de zahăr pudră, 3 linguri făină, 1 lingură margarină, 200 g căpşuni. Eu am pus şi un pliculeţ de praf de copt.

Mod de preparare:

Se freacă spumă gălbenuşurile cu zahărul. Se adaugă făina și margarina topită! Se amestecă bine, apoi, se adaugă albușul bătut spumă tare. Se toarnă într-o tavă bine tapetată cu margarină și făină, după care se așează căpșunele curățate, bine spălate și scurse. Se introduc în cuptorul prealabil încălzit și se coace pînă ce prinde culoare aurie.
La dorinţă, puteţi presura şi zahăr pudră.

Vă urez poftă bună!

Sfaturi și lucruri pe care nu vreau să le aud

Lumea îmi tot felul de sfaturi pe care nu vreau să le aud. De ce? Pentru că știu și eu ce am de făcut, ce să cumpăr, ce alegeri să fac și tot așa mai departe. 

• Faptul că tu ai făcut ceva și eu nu, asta nu înseamnă că nu știu ce am de făcut.
• Dacă eu nu am făcut ceva anume în comparație cu tine, asta nu înseamnă că nu gîndesc. 
• Dacă nu îmi place un fel de mîncare, asta nu înseamnă că sunt alintată la mîncare.
• Dacă nu vreau să vorbesc cu tine la o anumită temă, asta nu înseamnă că sunt secretoasă.
• Dacă am lăsat impresia că m-am supărat, asta nu înseamnă că m-am supărat pe tine. Chiar și dacă m-am supărat, înseamnă că mi-ai dat motive de supărare. Chiar și dacă m-am supărat – îmi va trece.
• Dacă nu m-am măritat odată cu tine la 20-25 de ani cu un prost și un bețiv asta nu înseamnă că e ceva în neregulă cu mine. Eu decid cînd și cu cine să mă căsătoresc, nu tu. Să înțeleg că tu de asta ai divorțat ori ai probleme în familie, de bine ce te-ai măritat, da?Mai ales că te-ai măritat cu un bețiv.
• Dacă nu știi unde îți este capul, e problema ta. Nu mă compara cu tine.
• Dacă nu știi ce vrei de la viață, asta nu înseamnă că nu știu nici eu ce vreau de la viață.
• Dacă am pretenții, e problema mea. Fiecare cu pretențiile lui. Deși nu sunt mai pretențioasă și nici mai puțin pretențioasă decît tine. Poate din cauza asta ai eșuat, pentru că nu ai pretenții.
• Dacă nu îți place ceva la mine – zi-mi direct în față, nu pe la spate. Dacă alegi să mă bîrfești, ai grijă să nu ajungă la urechile mele ce ai spus. Deși asta mai devreme sau mai tîrziu oricum se va auzi. Și multe lucruri spuse le-am auzit, totuși.
• Înainte de a-mi da vre-un sfat, gîndește-te dacă viața ta e perfectă. Dacă tu ai dat-o în bară, asta nu înseamnă că și eu voi face la fel.
• Faptul că îmi dai sfaturi, asta nu înseamnă că îmi dai un sfat bun cu adevărat.

E viața mea și fac ce vreau cu ea.

Fiecare om e individual în felul său și înainte de a-ți permite să-mi dai sfaturi ce să fac și cum să fac, uită-te la tine ce viață ai, respectiv dacă ești un exemplu demn de a fi urmat.

Sursa imaginii: groups.yahoo.com

Restaurantul Don Taco din Chișinău

Am fost de cîteva ori la un restaurant mexican din Chișinău, Don Taco. Am aflat de el întîmplător.

O colegă de serviciu m-a îndemnat odată să mergem la Malldova să ne plimbă, să vedem ce mai e pe acolo, mai privim un film, mai mîncăm... Fusesem de acord, că na, ce poți face, mai ales dacă îți planifici așa ceva într-o zi de week-end?

Deși „acțiunea” a avut loc acu vreo 4-5 ani, evident că în Chișinău erau localuri cu specific nu știu de care și de care nu auzisem. Atîta doar că... nu m-am gîndit să fie un local cu un specific atît de departe nouă. În fine.
Pe cît de neașteptat, pe atît de plăcut. Din start, localul mi-a lăsat o impresie bună: mîncare, muzică, anturaj. Deși, inițial, era o frică nu știu cum ce să comand, pînă la urmă - am comandat, totuși, ceva. 

Am comandat mîncăruri specific mexicane. Ce pot să zic? Quesadilla este extraordinară (atît cu ciuperci, cît şi cu pui și cu șuncă). Le-am gustat pe toate. Burrito, la fel, e gustos. Mi s-a părut un pic cam gras, dar... Cu o altă ocazie aș dori să știu cum e chimichanga.
Am rămas surprinsă că nu au în meniu tortilla, enchiladas și supă mexicană. Consider că dacă tot au specific mexican ar fi bine să aibă în meniu rețetele în cauză. Supa mexicană... am descoperit-o în rețeaua Andy's Pizza (un pic cam picantă dar asta deja e partea a doua).
În ceea ce privește deserturile, un adevărat deliciu. Deserturile Cheița de Aur, Banana Mamma și Churros... sunt cele pe care le-am comandat și mi-au plăcut. Dacă sunteți amatori al prăjiturilor cu ciocolată atunci prăjitura Zorro e special pentru Dvs! Consumatorii de înghețată pot comanda ciocolată prăjită cu ciocolată și înghețată cu topping la alegere.
Localul are sală pentru fumători și nefumători. Nu știu dacă ar trebui de îmbunătățit ceva. Mie mi se pare un local bun, atîta doar că ar fi bine dacă ar mai deschide o filială într-un alt sector al orașului Chișinău, cu atît mai mult că aici funcționează un sistem de parteneriat cu Star Kebab, Trattoria dela Nona, Muz Cafe, La Roma Club etc. Dar de ce nu? Pe viitor ar putea deschide filiale și în orașele din țară, în orașele mai mari, cel puțin, așa cum o fac cei de la Star Kebab și Andy's Pizza.

Pagina lor de facebook o vedeți aici.
Site-ul oficial în vedeți aici.
Sursa imaginii: www.dontaco.md

Prăjitură cu lămîie

Acum ceva timp eram în căutarea unor rețete de prăjituri. Am luat o carte de la bibliotecă și mă uitam peste ea. Inițial am selectat cîteva rețete care meritau a fi încercate. Asta, s-a dovedit a fi cea mai delicioasă din toate. Recomand!

Ingrediente:
4 ouă, 200 g zahăr pudră, 1/2 pachet praf de copt, 100 ml lapte, 200 g făină, 1 lingură unt.

Mod de preparare:

După ce frecăm bine cele 4 ouă cu zahărul, se adaugă praful de copt, laptele, făina, spuma de la cele 4 albuşuri şi se amestecă bine. Compoziţia se toarnă în tava tapetată cu unt. Se coace în cuptorul înainte încălzit la foc mic. După ce s-a copt, se lasă să se răcească apoi se taie în două şi între ele se pune cremă de lămîie. Se taie felii mai lungi.

Cremă de lămîie: 150 g unt, 150 g zahăr pudră, zeama şi coaja de la o lămîie.
Se freacă bine untul cu zahărul pudră. Zeama şi coaja de lămîie se adaugă treptat.

Sursa rețetei: Prăjitură cu lămîie. În: Prăjituri și torturi. București, Editura Aquila ’

93, 1999.

Sursa imaginii: www.teoskitchen.ro