Filmul Our Brand is Crisis (2015)

Sau în românește ar fi Brandul nostru e criza.

Iar dacă vreți să vedeți cum merg lucrurile cînd vine vorba de o campanie electorală la prezidențiale, păi obligatoriu trebuie să priviți acest film. Filmul este regizat de David Gordon Green, cu Sandra Bullock, Billy Bob Thornton, Joaquim de Almeida și Anthony Mackie în rolurile principale. Gen filmului e comedie și dramă.

Da! Pare un pic ciudat, dar veți găsi multe momente comice.

Filmul este bazat pe documentarul din 2005 al lui Rachel Boynton, ce a urmărit aplicarea strategiilor de campanie politică americane folosite în Bolivia de către foștii consultanți ai președintelui american Bill Clinton.

SUA la sfârșitul lui 2015 a cărei acțiune se desfășoară într-o țară din America de Sud, Bolivia, și e legată de viața politică tumultoasă a acesteia.

Joaquim de Almeida sau Castillo în film, candidează la funcția de președinte a Boliviei. Sondajele arată că are un rating mic și din cauza asta, angajează niște experți din Statele Unite ale Americii. Jane Bodine este o strategă inteligentă. Deși a ales să se retragă în urma unui scandal care i-a adus și porecla de „Calamitate” această este puțin sceptică la început. Deși acceptase oferta. Era pasivă la început deși ajusnese deja pe pămînt bolivian. Spre frustrarea candidatului la electorale Castillo. Care deja era la limita răbdării și începuse să comenteze atitudiena lui Jane. Dar, Jane e atrasă înapoi în acțiune de posibilitatea de a-l înfrunta pe competitorul ei dintotdeauna, detestabilul Pat Candy, care s-a angajat să îi facă campanie electorală candidatului opoziției.

După cum spuneam - e un film bun. De acțiune, intrigă, drame pe alocuri, dar neapărat cu multe situații comice. Ca să nu mai zic de Sandra Mullock, care e fenomenală. Ca și în alte filme ale ei, de fapt. Se joacă și aici murdar. Cu multe provocări. Totodată, puteți face diferența cum e o campanie electorală la noi și cum e în alte părți. 

Trailer-ul poate fi văzut aici.

Sursa imaginii: cinemagia.ro

Misiune: Imposibilă (1996), film de acțiune

Dacă simțiți nevoia de ceva acțiune, cred că filmul Misiune: Imposibilă e filmul perfect. Chiar dacă filmările primului film din serie au avut loc în anul 2016, nu ar fi o problemă pentru voi ca să-l urmăriți. Oricum, e interesant. Și bun. Foarte bun, de fapt.

Misiune: Imposibilă (1996, Mission: Impossible) este un film de acțiune regizat de Brian De Palma, fiind primul din seria Misiune: Imposibilă. Genul filmului e acțiune, aventură și thriller.

Ethan Hunt (Tom Cruise) este acuzat de asasinarea unor colegi agenți ai IMF în timpul unei misiuni eșuate la Ambasada din Praga. De asemenea, mai este acuzat pe nedrept că a vândut secrete de stat unui misterios criminal internațional cunoscut doar ca „Max”.

Actorii care au jucat sunt Tom Cruise, Jon Voight, Jean Reno, Emmanuelle Béart, Henry Czerny, Jean Reno, Ving Rhames, Kristin Scott Thomas și Vanessa Redgrave. Deși mi-a fost neobișnuit să-l văd pe Tom Cruise așa, mai tînăr decît în filmele în care sunt eu obișnuită să-l văd... filmul e interesant. Plin de suspans și acțiune. Cu agenți CIA, secrete de stat și tot așa mai departe. Sunt momente, în care, practic, intri în piele personajelor principale și tu însuți dorești să se termine cu bine. Chiar dacă actorii joacă exxcepțional. Te regăsești cumva în film și în pielea personajelor. 

Vă invit să urmăriți aici trailerul filmului. Cei care nu au văzut încă filmul, nu mai așteptați mult.

Sursa imaginii: https://ro.wikipedia.org/wiki

Ciuleandra de Liviu Rebreanu

Marea dimensiune a operei lui Rebreanu este tragicul

Al. Protopopescu

Iată că am recitit şi Ciuleandra lui Liviu Rebreanu. Nu ştiu de ce, dar în adolescenţă subiectul romanului mi-a plăcut mai mult decît acuma. Chiar dacă romanul trebuia citit pentru că era în programa şcolară la literatura română (deşi, acum am recitit cartea în interes de serviciu, pentru că vrem să facem o discuţie/dezbatere pe baza acestui roman, plus proiecţia filmului Ciuleandra.

E un roman psihologic, iar dansul ăsta, Ciuleandra, e foarte frumos şi foarte ritmat. Filmul nu l-am văzut încă dar dansul... pe net, da. Ciuleandra ca dans este de origine din Muntenia, este un dans dionisiac care începe lent și cumpătat, apoi ritmul creşte. Dansatorii sunt cuprinşi de frenezia dansului, sun captivaţi şi duşi pe ritmul muzicii.

După cum descrie Rebreanu acest joc, Ciuleandra porneşte ca o horă oarecare, foarte lent, foarte

cumpătat. Jucătorii se adună, se înşiră, se îmbină, probabil după simpatii, ori la întîmplare, indiferent. Pe urmă, cînd se pare că oamenii s-au încins puţin, muzica prinde a se agita şi a se iuţi. Ritmul jocului accelerează, fireşte. Jucătorii, cuprinşi de după mijloc, formează un zid compact de corpuri care se mlădie, se îndoaie, se răsuceşte şi tresaltă cum poruncesc lăutarii. Cu cît se cuprind mai tare jucătorii, cu atît şi muzica se aţîţă, devine mai zvăpăiată, maisălbatică. Picioarele flăcăilor scapără vijelios, schiţează figuri de tropote, sărituri de spaimă, zvîcniri de veselie. Apoi deodată, cu toţii, cu paşii săltaţi de spaimă, pornesc într-un vîrtej. Zidul viu, se avîntă cînd încoace, cînd încolo, lăutarii pişcă vehement strunele, însă înăsprind şi ascuţind sunetele cu cîte un chiot din gură, la care se încearcă să răspundă altul, din toiul jucătorilor, curmat însă şi înghiţit de năvala ritmului... 

Foarte frumos e scris. Atît descrierea jocului, cît și ideea romanului în sine. Situația lui Puiu Faranga se dovedește a fi una stupidă, încît ajunge să înnebunească pînă la urmă ca să învețe acest joc, Ciuleandra. Obsesia lui față de cifra 13, de moarte soției sale Mădălina, faptul că doctorul îi cunoștea nevasta și tot așa. Este internat într-un ospiciu de tatăl său, Policrap Faranga, ex-ministru al justiției românești, din păcate Puiu Faranga ajunge întradevăd nebun.
Puiu Faranga, în discuție cu doctorul i se confesă că și-a ucis soția fără nici un motiv anume. Îi spunecă a făcut cunoștință cu ea la un joc numit Ciuleandra, într-un sat undeva în Argeș. Acolo el s-a îndrăgostit de ea. Tatăl său, sceptic la început, a aranjat ca fata să fie adusă la București, unde i s-a oferit o educație bună prin Elveția, Franța și Anglia. Revenind în țară, Mădălina era de nerecunoscut.
De asemena, în timp ce se afla în ospiciu, Puiu Faranga află întîmplător că doctorul era din același sat cu Madalina. De aici se întîmplă o adevărată epopee, Puiu afirmînd că și-a ucis soția din cauza lui, a doctorului, pentru că simțise că în inima Mădălinei era un alt barbat. Acesta fiind doctorul, care în urmă cu ceva timp, cînd ei o găsiseră pe Mădălina în satul cela din Argeș, era un simplu student, îndrăgostit de ea, și care visa că într-o bună zi, cînd va termina facultatea și va găsi o slujbă o va lua de soție și va avea împreună o familie. Dar, nu a fost să fie așa. Din păcate. Pentru nici unul.


Sursa: elefant.ro

Andy's Pizza din Chişinău

Cine nu a mers la Andy's Pizza din Chişinău, ar face bine să meargă. Chiar dacă pizza nu mai e o prioritate pentru ei, totuşi, părerea mea că cea mai gustoasă pizza din oraş se face la Andy's Pizza. Şi asta nu neapărat că tare i-aş lăuda pe ei sau aş fi eu mare expert în materie de pizza, dar aşa cred eu. Un italian aflat în vizită la Chişinău, gustînd acest produs de la Andy's Pizza, ar fi afirmat că o fac... gustoasă. Aşa că... La fel de gustos mi se pare şi crema-supă cu pui. Iar despre lazanie nici nu mai vorbesc, deşi vă recomand lazagne cu carne de pui. Sau pastele carbonara.Supa "Mexica" pe cît de gustoasă e, pe atît de condimentată e.

Deşi meniul lor s-a diversificat în ultimul timp, mi se pare un pic straniu să includă în meniu burgerii. La fel şi vinurile, care o perioadă erau doar vinuri italiene. Albe. Seci. Excepţie ar fi preţurile la pizza, care mi se par cam exagerate. 

Deşi meniul lor e variat deja cu mîncare italiană şi mexicană e bine la ei. Decor nou. Personal amabil. Deservire ok, iar dacă mai ai şi cardul lor de reducere... în genere. :) :) Îmi place ideea că au deschis filiale şi în multe oraşe ale ţării. 

Imagine: fest.md

Ip Man 1, o recomandare de film

Dacă ești fan al artelor mațiale, dar și a culturii chineze, neapărat trebuie să privești filmul Ip Man,

filmat în anul 2008, bazat pe viața lui Ip Man, un expert în arte marțiale Wing Chun și profesor al lui Bruce Lee. Filmul s-a focusat pe viața lui Ip din orașul Foshan în timpul războiului chinezo-japonez.

Filmul a fost regizat de Wilson Yip, iar actorul în rol principal a fost Donnie Yen (Ip Man), coreografia artelor marțiale aparținînd lui Sammo Hung. Alți actori principali sunt Simon Yam, Lynn Hung, Lam Ka-tung, Xing Yu și Hiroyuki Ikeuchi.

Ideea de a realiza un film biografic bazat pe profesorul de arte marțiale a lui Bruce Lee apare în anul 1998 cînd Jeffrey Lau și Corey Yuen au discutat despre a produce acest film, Ip Man. Producătorul Raymond Wong a decis să producă el singur Ip Man cu consimțămîntul deplin al fiilor lui Ip și pentru asta a fost nevoie să cerceteze viața lui Ip. Ip Man, fiul cel mai mare alături de cîțiva expeți în arte marțiale Leo Au-yeung și cîțiva practicanți Wing Chun au fost consultanți pentru film. Filmările principale pentru Ip Man au început în martie 2008 și au finalizat în august; filmările au avut loc în Shanghai.

Fo Shan era cunoscut ca orașul cel mai celebru unde se practicau Artele Marțiale din plăcere, maestrul Ip Man fiind cel mai respectat din comunitate fiind cunoscut ca expert în arta Wing Chun, dar și modest în același timp. Răspundea foarte rar la lupte, dar fără a-și răni adversarii. Le dădea doar o lecție de onoare, pînă cînd în oraș apare un străin, Jin Shan Zhao, care nu are același respect pentru adversari, provocînd toți maeștrii la lupte. Cîștigînd duelurile, el spera să-și deschidă o școală a artelor marțiale și să se îmbogățească. Din păcate pentru el, Ip Man îl învinge. 

Pe data de 7 iulie 1937, Japonia invadează China, jefuind totul. Din acest moment, acțiunea filmului devine și mai interesantă, respectiv m-a motivat să privesc altfel istoria celor două țări de mai sus. Artele marțiale chinezești au rămas la fel de respectate. Însă colonelul japonez Sato organizează lupte între japonezi și chinezi, într-o oarecare măsură, cam făcea mișto de chinezi. Participă și Ip la acest duel, provocînd 10 japonezi. Învinge. 

Dar, în final primește propunerea generalului japonez Miura să învețe japonezii tehnica Wing Chun, respectiv viața îi va fi cruțată. Ip refuză, dar îl provoacă pe generalul Miura să se dueleze. Ip îl învinge pe acest general japonez. Ip Man a refuzat să îngenuncheze în fața armatei japoneze și s-a folosit de toate mijloacele ca să țină poporul chinez unit. La 15 august 1945, împăratul Japoniei, Hirohito, a anunțat capitularea necondiționată a japonezilor. Într-un final, poporul chinez a încins, iar războiul care a durat opt ani a luat sfîrșit. În anul 1949, Marele Maestru Ip Man s-a stabilit în Hong Kong. A fost întemeietorul primei clase de Wing Chun, avînd ca sediul Hotelul Kowloon, lucru care a produs o mare schimbare în viața lui. În anul 1967 a deschis primul club de Wing Chun prin care se dorea transmiterea mai departe a spiritului artei Wing Chun, fiind ajutat de un mic grup de practicanți ai acestei arte, reușind să-și îndeplinească un vis al său un an mai tîrziu. Pînă în prezent Wing Chun a devenit o artă recunoscută și apreciată în lumea artelor marțiale. Practicanții acestei arte depășesc peste două milioane de persoane. Au fost o mulțime de oameni talentați care au ales să practice arta Wing Chun, printe aceștia și cel mai strălucit star a filmelor de acțiune, Bruce Lee. 

Trailerul îl puteți vedea aici.

Am tradus un pic și din engleză. 

Sursa imaginii: https://en.wikipedia.org/wiki/Ip_Man_(film) 

Rîul Bîc din Chișinău

Demult vroiam să scriu o părere despre rîul ăsta. Ieri cîn am văzut un reportaj la tema dată... sincer m-a cam apucat fiorii. Aici vedeți un reportaj la temă. :(

Ecologiștii dau alarma: Bâcul este în mare pericol și se impun măsuri urgente pentru a-l salva. Pe

Podul de cale ferată peste rîul Bîc

multe porțiuni, râul semănă mai mult cu o râpă, cu un pârâu înnămolit, ce abia se vede din stufăriș și buruieni, sau cu un canal de scurgere a deșeurilor. Are apa tulbure și murdară, în care nici măcar broaștele nu rezistă, iar malurile îi sunt năpădite de gunoaie…

Nu înțeleg că ce e așa greu de făcut ceva cu ameliorarea calității apei. Și de ce nu se face ceva în acest sens, inclusiv cu educația ecologică. Cînd mai merg pe jos și văd de pe podul ăla ce murdară e apa... îmi pun întrebarea: ce fac și organizațiile astea care pretind că-s ecologice. Bine că țin o gură precum că sunt pentru drepturile animalelor și tot ce ține de mediu. Dar de ce nu fac aceste organizații ceva? Să facă vreun proiect ceva și să se ocupe de rezolvarea acestei probleme. La fel și autorițățile responsabile... Ministrul Mediul a afirmat ceva precum că va folosi niște bani din grantul oferit de România pentru a rezolva această problemă. De parcă în Moldova n-ar fi bani. Sunt doar că nu sunt utilizați cred cum ar fi cazul. De ce se așteaptă neapărat granturi din exterior? Mă rog, în fine. Oricare ar fi motivele, fie lenea, fie lipsa de interes, fie așa zisa lipsă de bani, sper într-o zi să se rezolve problema asta a Bîcului. 

Am citit cartea Vinil a lui Igor Guzun. Mi-a plăcut întrebarea lui (deși retorică), Сum să spui altfel: „Chișinău, tu ești râul саre te traversează?” Chiar așa? Cum spui altfel?

Chiar dacă denumirea rîului este cum este, sper într-o zi să ne mîndrim cu acest rîu, Bîc. Și să devină un obiectiv turistic al Chișinăului. Un rîu curat și frumos. Un rîu cu care să ne mîndrim. Un rîu cu apă curată.
Despre rîul Bîc mai citiţi şi aici.

Sursa imaginii: moldovenii.md

Rush Hour, o impresie despre film

Am privit pentru a nu știu cîta oară filmul Rush Hour 1. Sau Ora de vîrf cum a fost tradus în românește. Da, știu, e un film vechi, filmat încă în anul 1998. Dar asta nu e scuză să nu-l privesc ori

de cîte ori vreau eu. E comedie ușoară și dacă vrei să îți ridici dispoziția, vizionarea unei comedii - e o soluție bună. Mai ales dacă un personaj principal mai e unul din actorii tăi preferați, Jackie Chan, de exemplu. Filmul a fost regizat de Brett Ratner, în anul 1998 și a cunoscut un succes imens pe plan internațional. Cu Jackie Chan și Chris Tucker în rolurile principale, acest film conține o groază de situații comice. Exact ce simțeam eu nevoia zilele astea. Totodată, dacă îți plac artele marțiale, neapărat trebuie să privește acest film. De asemenea, e obligatoriu să urmărești și celelalte filme, Rush Hour 2 și 3.

Jackie Chan este un inspector în Hong Kong, fiind și un bun prieten al consulului Han Solon. Simpaticul actor Jachie Chan, maestru în arte marțiale reușeste să preîntîmpine scoaterea ilegală a unor antichități chinezești, orchestrată de un clan mafiot asiatic.

Peste doi ani, în Los Angeles, șeful acestui clan, înfricoșătorul lord al crimelor, Juntao, mînat de răzbunare, pune la cale răpirea fiicei de 11 ani a consulului. Deși FBI-ul îl asigură pe consul că îi vor găsi fiica în cel mai scurt timp posibil, acesta, neîncrezător în promisiunile lor, apelează la antrenorul personal de arte marțiale al fiicei sale, nimeni altul decît Lee. Acesta se apuca imediat de investigatie, dar trebuie sa-l accepte partener pe James Carter (Chris Tucker). Succesul imens al acestui film a determinat producătorii să realizeze alte trei filme, unul aparut în 2001, altul apărut în 2007 și al treilea în 2015. Deși am privit toate filmele, toate sunt pline de umor și acțiune, ridicîndu-ți un pic moralul și buna dispoziție.
Filmul ăsta face referință și la cultura chineză. Dacă ești fan al artelor marțiale, dar și a culturii chineze... privește filmul.

Cine nu a privit filmele, să le privească. Cine e într-o dispoziție proastă - recomand să urmăriți filme. 

Sursa imaginii: spacemov.com