Dacă îți place orașul Londra, Bristol îți va plăcea și mai mult

Graffitiul Banksy, trecutul portului său și aerospația actuală plasează acest oraș englez pe hartă. Pregătiți-vă pentru mai multe surprize, inclusiv pentru pasiunea dvs. culinară.

Portul colorat din Bristol. Shutterstock

Știm că este orașul Banksy, Portishead și Massive Attack (apropo, unul dintre membrii acestei trupe este candidatul cu cele mai multe scrutinuri în spatele cărora s-ar ascunde misteriosul și cel mai căutat grafitist din lume). Unii vor ști, de asemenea, că Cary Grant s-a născut aici și că a fost unul dintre cele mai importante porturi comerciale din secolul al XVIII-lea (portul sclav). În el este acum expus muzeul navei britanice SS Marea Britanie, primul transatlantic cu cască de fier.

Industria aviației este un alt pnct forte în Bristol, un exemplu e Muzeul Aerospațial prin pavilion. Interiorul său găzduiește, de exemplu, ultimul Concorde al British Airways. Însă puțini vor considera orașul Bristol ca un oraș legat de gastronomi ... Deși este considerat un foodie hotspot, adică un loc cel mai atractiv din punct de vedere gastronomic. „A devenit cu adevărat unul dintre cele mai interesante orașe gourmet din Anglia”, a spus Jay Rayner, unul dintre cei mai buni critici culinari din Regatul Unit.

Acesta este unul dintre cele mai surprinzătoare aspecte ale acestui oraș cu o reputație de creator de tendințe, iar Gloucester Road poate fi locul unde să înceapă verificarea. Încă de dimineața devreme se percepe că aceasta este o stradă cea mai vibrantă: întrucât este plină de cafenele și brutării, iar atmosfera este asigurată.

Interiorul Muzeului Aeroespacial.SHUTTERSTOCK

Există, de asemenea, zeci de coafuri și saloane de frumusețe; biserici transformate în săli de sport sau teatre; magazine de flori, centre budiste și medicamente alternative; unități unde artiști locali, designeri independenți și artizani expun și vând; restaurante, pub-uri și bere și fațade cu picturi murale de artă urbană.

În Stokes Croft – continuarea drumului Gloucester spre centrul orașului – scenariul este similar, deși aici numărul de graffiti este și mai mare și sunt deosebit de răzbunători. Street art servește la conștientizarea față de marile zone alimentare, pentru a paria pe local sau pentru a apăra mixul cultural care se produce în această metropolă în care coexistă aproape 200 de naționalități diferite.

BERĂRIILE INDEPENDENTE
Să știți că diversitatea este unul dintre reperele orașului Bristol. „De aceea, toată lumea găsește interesant acest oraș”, spune Riley, un tânăr așezat pe terasa cantinei, unul dintre cele mai alternative puncte de întâlnire din oraș. Este o cafenea, un bar și un restaurant, totul într-unul singur, care urmează conceptul de slow food, unde prețurile sunt acceptabile și unde puteți asculta muzică live în fiecare seară. Chiar lângă terasa ei se află unul dintre cele mai cunoscute picturi murale ale lui Banksy, Mild Mild West, și vizavi, unul dintre Cosmo Sarson, Jesus Breakdancing.

Acolo, Shonette Laffy, expertă în scena gastronomică din Bristol, invită un mic tur tematic cu berea ca protagonistă. Cu peste 15 fabrici de bere independente și de înaltă calitate, pe lângă mulți alți producători mici, zeci de pub-uri și baruri specializate și chiar un târg (în iunie), Bristol este unul dintre cele mai bune orașe de bere din Marea Britanie.

Acest itinerar începe la periferie, în Hare Brewery, noile facilități ale Bath Ales, una dintre cele mai cunoscute beri din regiune. Desigur, noua clădire este pregătită pentru vizitele turistice și chiar au amenajat un bar lângă rezervoarele de bere, deschise tuturor. „Sâmbătă organizăm concerte”, explică Darren, oferind în același timp o parte din bijuteriile sale. "Gemul, care are un hamei englezesc, este cel pe care îl vindem cel mai mult", spune el. Pentru a face cea neagră, pe care o numesc Dark Side, fac "o copie a apei din Dublin", spune Darren cu un zâmbet pe jumătate.

În Southville, un alt dintre cartierele revitalizate în ultima vreme (unde trebuie să faceți cumpărături și dacă dorim să ne bucurăm de artă urbană interesantă) este Bristol Beer Factory, un adevărat simbol al acestei băuturi din oraș. „Nu suntem micro-bere, dar aproape”, spune Simon, regizorul. Și cel amuzant este că mulți dintre ei le fac doar din când în când, așa că trebuie să fii vigilent când pleacă. Numele sunt, de asemenea, cele mai originale: Optimist, Ca o piatră, Nord spre viitor, Rebelă rebelă, Fascinație...

Înapoi la Gloucester Road, trebuie să parcurgeți spre Drapers Arms, primul micro-pub independent din oraș, unde este servit cidru de la micii producători locali și unde respirați o atmosferă anume: nu există muzică, nu există televiziune, sau aparate de tip slot, sau decorații până la ultima, deoarece intenția este ca aici să vină să discute, cu prietenii sau cu cine iese.

Wellington, ceva mai târziu, seamănă mai mult cu tipicul pub englezesc, deși cu un aer modern care îl face foarte atractiv. În plus, are o bucătărie destul de bună, așa că este una dintre adresele alimentare ale fetisului orașului. Ceva mai mult.

Articol scris de ÓSCAR CHECA ALGARRA pe 19 decembrie 2019.

Sursa: Si eres fan de Londres, Bristol te va a gustar aún más [online] [citat 15.06.2019]. Disponibil: www.elmundo.es

Cartoful, noul aliat pentru a pierde în greutate

Tuberculul popular este capabil să îmbunătățească metabolismul și să atenueze rezistența la insulină. Și este indicat celor care se luptă să-și pună capăt relației cu carbohidrații. Da, ai citit corect. Cartoful arhiprezent te poate ajuta să slăbești. De fapt, studiile științifice recente au arătat că extractul pielii tale transformă un fel de schimbător în metabolismul nostru care îți permite să arzi glucoza în loc să o transforme în grăsime. 

Medicamentul natural a luat întotdeauna în considerare acest tubercul, atât pentru beneficiile sale. pentru sănătate, cât și pentru versatilitatea sa. Adevărata revoluție este în pielea ta, care conține clorofluorocarburi și acid ferulic, substanțe care leagă calitatea antioxidanților și controlul glicemiei. Și acum că știm că starea fizică (capacitatea noastră de a exersa rezistența) este strâns legată de nivelurile de glucoză pe care le consumăm, trebuie să luăm în considerare modul în care metabolizăm zahărul și cum se raportează la controlul greutății noastre. Creșterea glicemiei determină creșterea nivelului de insulină. Dar când celulele sunt prea stresate de bombardarea constantă a glucozei, corpul tinde să fie rezistent la insulină și acțiunea sa. Consecințele imediate ale acestei sensibilități scăzute sunt creșterea glicemiei și, prin urmare, creșterea în greutate, în special în zona abdominală. Dacă nu se întreprinde nicio acțiune, situația se poate agrava și evoluează, în cel mai rău caz, până la diabetul de tip 2. Studiile recente au arătat că cartoful ar putea fi foarte valoros ajutând în programele de slăbit. Extractul său, în special, este capabil să îmbunătățească metabolismul și să atenueze rezistența la insulină. Și pentru cine este indicat consumul de extract de cartofi? Pentru toți cei cărora le este greu să înceapă și să mențină dieta și, mai ales, pentru cei care nu pot mânca carbohidrați (pâine, paste, dulciuri ...) 

Gianluca Mech este un antrenor nutrițional și creatorul propriei diete. bază de plante medicinale.

Articol scris pentru publicația elmundo.es.

Patru rețete sănătoase și delicioase (care poți să le faci în 15 minute)

Învățarea gătitului este, fără îndoială, primul pas pentru a începe un stil de viață sănătos. Fără îndoială, foarte puține persoane găsesc plăcerea, ori timpul, să se împace cu bucătăria. Într-o societate unde mâncarea rapidă, „take away”, iar cele pre-gătite fac parte din meniul săptămânal, care domină tehnicile de gătit și știe să combine mâncarea a câștigat jocul până la obezitate. 

Așa cum a explicat antrenorul nutrițional și expert în nutriția naturală a Cocinando el Cambio, Lucía Gómez, să crezi că este nevoie de multe ore pentru a obține o alimentație sănătoasă zilnic este una dintre cele mai frecvente scuze în rândul celor care nu reușesc să slăbească. „Ce se întâmplă dacă am descoperi că este nevoie de același lucru pentru a găti pentru a ne simți mai bine cu corpul nostru decât pentru a ne hrăni în vreun fel?” propune Gómez. „Singura cerință este să intri în bucătărie și să o folosești, astfel alungând din alimentația noastră mâncarea pre-gătită și rapidă. Cu o mică organizare, în 15 minute și puteți mânca cu adevărat mai bogat, mai variat și, mai ales, mult mai sănătos”, adaugă ea. La rândul său, experta a realizat o provocare de 10 zile prin intermediul rețelelor sale de socializare tocmai în acest scop: să învețe oamenii să gătească fără a pierde timpul și să profite de toți nutrienții. Acestea sunt câteva dintre rețetele care nu vor mai ieși din bucătăria ta.

Supă din paste

Ingrediente

• 100g taitei fără gluten
• O jumătate de ceapă
• 5 linguri de roșii zdrobite
• 4 usturoi
• 1 ramură de țelină
• 5 cm ghimbir
• 7 ciuperci
• spanac
• Arpagic pentru a decora
• 1 lingura ulei
• Sare
• Două pahare de apă

Mod de pregătire:

Cojiți usturoiul, răciți ghimbirul și într-o oală, se încălzește la foc mediu o lingură de ulei și adăugați usturoiul și ghimbirul până se rumenesc. Adăugați ceapa tocată, țelina tăiată și, de asemenea, așteptați să se înmoaie. Adăugăm roșia zdrobită și mai fierbem 10 minute. După timp adăugăm două pahare de apă și sare. Când este pe cale să fiarbă, adăugați ciupercile rulate, spanacul, tăiței și așteptați 5 minute. Gata de mâncare! Putem decora cu arpagic deasupra.

Pește Ceviche sau fără pește

Ingrediente

• Ciuperci
• 4 lamai sau amestecul de 2 lămâi
• Mână mare de coriandru
• O ceapă roșie
• Sare după gust
• 1 Avocado (opțional)
• Chile rocoto (opțional)
• Laptele de nucă de cocos (opțional)

Mod de pregătire

Cu peștele tăiat în cuburi de aproximativ 2 centimetri, am sărat după gust adăugăm ceapa în stil julienne și sucul de lămâie sau lime (sau amestecul celor două). Apoi adăugați cilantro-ul tocat și amestecați totul bine impregnând peștele. Se lasă la macerat aproximativ 5 minute (se gătește și se mănâncă) și este gata să servească și să se bucure. Aceasta este forma de bază, dar la acest amestec puteți adăuga avocado, mango, un vârf de rocoto, lapte de nucă de cocos sau chiar suc de portocale. Legumele ar fi exact la fel, dar schimbând peștele pentru shiitake (tăiați-le în felii și fără trunchi).

Porridge picant

Ingrediente

• 1 cană de lapte vegetal
• Cupa de ovăz
• Linguriță de ghimbir pudră
• 1 linguriță Lacuma
• 1 linguriță scorțișoară
• 1 linguriță zahăr de cocos
• Lingurita cardamom macinat
• Un vârf de coajă de lămâie (numai dacă lămâile noastre sunt eco)
• Topping: piulițe de cacao și nucă de nucă de cocos

Mod de pregătire

Această rețetă poate fi pregătită în două moduri: Dacă o preferi rece, vom înmuia făina de ovăz cu lapte vegetal cu o seară înainte și a doua zi dimineața, vom adăuga celelalte ingrediente și toppingul dorit. De exemplu, cacao și nucă de nucă de cocos, dar am putea pune niște fructe uscate sau semințe. De asemenea, arată minunat cu o lingură de paste cu fructe uscate: pastă de migdale, alune... Bineînțeles, atunci când o cumpărați, fixați-o doar cu nuci și fără îndulcitori. Dacă doriți fierbinte, într-un vas vom încălzi laptele vegetal cu condimente (cardamom, ghimbir, scorțișoară) și zahăr de cocos. Când este fierbinte, adăugăm făina de ovăz și o încălzim 5 minute, înainte de a o scoate adăugăm lucuma și coaja de lămâie. Și când o scoatem, adăugăm toppingul pe care ni-l dorim. Toppingul este ca accesorii, în funcție de dispoziția noastră, vom purta unul sau altul.

Salată de conopidă

Ingrediente

Conopida rasă sau trecută prin procesor timp de câteva secunde până obțineți un fel de cuscus (îl putem mânca crud sau îl putem omite)

O ceapă tocată

Un ardei roșu tocat

O mână de roșii cherry crude sau prăjite

O mână de stafide

Jumătate de grenadă

Pentru sos cu oțet:

3 lingurite ulei de măsline

Suc de portocale

Oțet de cidru de mere nefiltrat

Sare după gust

Pătrunjel, mentă, coriandru (alegeți unul sau toate trei și tocați-l bine)

Mod de pregătire

Taiem legumele, amestecăm toate ingredientele și pregătim sosul. Lăsați amestecul să dureze minim 5 minute sau, mai bine, lăsați-l gata pentru următoarea masă.

Sursa: Cinco recetas sanas y deliciosas (que puedes hacer en 15 minutos). [online] [citat 15.12.2019]. Disponibil: https://www.elmundo.es

Durere și Glorie, Antonio Banderas și Ana de Armas, nominalizați la Globurile de Aur

„Povestea unei căsătorii”, filmul lui Noah Baumbach cu Adam Driver și Scarlett Johansson, ca mare favorit cu șase nominalizări.

Trailerul poate fi văzut aici.

Pedro Almodóvar, manechinul universal, va avea din nou proeminență într-un ținut în care este venerat. Durere și Glorie (în original: Dolor y Gloria), filmul cu care aspiră să câștige un nou Oscar, se va număra printre candidații la un Glob de Aur pentru cel mai bun film străin, cu Antonio Banderas, fiind protagonist, inclus în lista celor mai buni actori de dramă, potrivit criteriului Asociației Presei Străine care organizează gala la 5 ianuarie la Los Angeles.

În ciuda calității indubitabile a muncii lor, nici ei nu le vor fi ușoare. Almodóvar se va bate cu cei de la Paraziții, de la Bong Joon-Ho, câștigător al Palme d’Or de Cannes, și francezul Les Miserables și Portrait of a woman on fire. Completează categoria The Farewell, un film american, dar cu dialoguri în mandarină în cea mai mare parte a filmului.

În ceea ce-l privește pe Banderas, aceasta s-a făcut cu a cincea nominalizare a unui premiu care nu a fost niciodată câștigat. Ar putea fi punctul culminant al câtorva luni pline de premii, inclusiv cel mai bun actor la Festivalul de la Cannes, și în ciuda presupusului favoritism al lui Joaquin Phoenix pentru rolul său superb în Joker. De asemenea, sunt eligibili Jonathan Pryce (The Two Popes), Adam Driver (Story of a Marriage) și Christian Bale (Le Mans'66).

Dincolo de realizările lui Banderas și Almódovar, marele câștigător al dimineții a fost Netflix, fără îndoială. Cele 17 nominalizări ale sale în ceea ce privește cinematografia - aceleași care au fost ridicate la capitolul televiziune – sunt semnul fără echivoc al vremurilor. Trei dintre cele cinci titluri nominalizate pentru cel mai bun film sunt ale sale, The Irish, de Martin Scorsese, History of a Marriage, de Noah Baumbach, și Los dos Papas, de Fernando Meirelles. El streaming manda.

Sam Mendes, cu 1917 și Joker, din Todd Phillips, aspiră la premiu. Această ultimă parte, cu patru nominalizări, printre care cel mai bun regizor pentru Phillips, categorie în care Scorsese, Joon-Ho, Mendes și Quentin Tarantino A fost o dată la Hollywood.

Netflix va fi, de asemenea, reprezentat în categoria celor mai bune muzicale sau comedii cu Yo soy Dolemite de Craig Brewer, în competiție cu JoJo Rabbit, Rocketman, A fost odată în... Hollywood și Pumni în spate (titlu original:  Puñales por la espalda). Apropo, Ana de Armas hispano-cubaneză a obținut prima nominalizare ca cel mai bun act secundar pentru munca sa în acel film, concurând cu Awkwafina, Cate Blanchett, Beanie Feldstein și Emma Thompson.

Ana de Armas în „Pumni în spate” (Puñales por la espalda), film de de Rian Johnson.CLAIRE FOLGER

Britanicul Ricky Gervais este îmbrăcat în tot acest timp pentru cei mai tâlhari ai prezentatorilor de la Hollywood. Ironia și sarcasmul său ascuțit revin pe scena Globurilor de Aur pentru a cincea oară, destinată să salveze spectacolul dacă lucrurile devin obositoare. De obicei se întâmplă.

Articolul a fost publicat pe 9 decembrie și a fost scris de Pablo Scarpellini pentru elmundo.es.

În Suedia se reciclează atât de mult și atât de bine încât au rămas fără gunoi

Reciclarea în Suedia este atât de revoluționară, încât țara trebuie să importe gunoi din alte țări pentru ca instalațiile sale de reciclare să continue să funcționeze.

Foto: Pixabay

Suedezii sunt atât de buni la reciclare încât, de câțiva ani, au importat gunoi din alte țări pentru a-și menține instalațiile de reciclare. Mai puțin de 1% din deșeurile interne ale țării au fost trimise la depozitele de deșeuri anul trecut sau în orice an din 2011.

Cultura Suediei de îngrijire a mediului este parțial datorită sistemului său eficient de gestionare a deșeurilor: țara a fost una dintre primele care au introdus o taxă puternică pe combustibilii fosili, care a fost instituită în 1991 și obține în prezent jumătate din Energia electrică din surse regenerabile.

„Suedezii sunt foarte interesați să fie în legătură cu natura și sunt conștienți de ceea ce trebuie să facem în ceea ce privește natura și problemele de mediu. Am lucrat în comunicare și educație timp îndelungat, astfel încât oamenii au fost conștienți de a nu arunca lucrurile în aer liber, ci de a recicla și reutiliza” afirmă Anna-Carin Gripwall, director de comunicații al Avfall Sverige al sistemului suedez de gestionare a deșeurilor, director de comunicații al Avfall Sverige al sistemului suedez de gestionare a deșeurilor pentru The Independent.

Gunoi pentru a produce energie

Companiile de reciclare de stat și private produc energie care alimentează o rețea națională de încălzire, care încălzește locuințele în lunile cele mai reci ale țării.

„Acesta este un motiv esențial pentru care avem această rețea, astfel încât să putem folosi încălzirea uzinelor. În partea de sud a Europei nu folosesc încălzirea deșeurilor, pur și simplu iese în coșul de fum. Îl folosim aici ca înlocuitor al combustibililor fosili” afirmă Gripwall.

Orașele din Suedia investesc independent în colectarea de deșeuri „futuriste”, a declarat pentru The Independent, cum ar fi sistemele de vid automatizate în zonele rezidențiale, care transportă gunoiul prin conducte evitând necesitatea de a folosi camioane de colectare. De asemenea, sunt utilizate sisteme de containere subterane, ceea ce face mai mult spațiu disponibil pe drum și evită mirosurile și poluarea vizuală.
Pasiunea Suediei pentru viața curată depășește gestionarea deșeurilor; chiar și lanțurile alimentare din țară funcționează cu grija planetei. De exemplu, lanțul suedez de burgeri Max Max Burgers a lansat așa-numitul meniu „Family Green” în 2016, care încurajează oamenii să aleagă mese cu amprente de carbon mai mici și oferă mai multe opțiuni vegetariene și vegane. Max Burgers își propune să facă 50% din vânzările sale vegetariene pe termen mediu.

Sursa: En Suecia reciclan tanto y tan bien que se han quedado sin basura. [online] [citat 9.12.2019]. Disponibil: http://www.lr21.com.uy/ecologia/1402001-en-suecia-reciclan-tanto-y-tan-bien-que-se-han-quedado-sin-basura

Secretul tânărului care vorbește 30 de limbi

Luis Miguel Rojas-Berscia este un hiperpoliglot, așa se numesc persoanele care știu mai mult de 10 limbi.
https://cope-cdnmed.agilecontent.com/resources/mp3/9/9/1575529586799.mp3

Luis Miguel Rojas-Berscia este un peruan de 28 ani, resident in Australia, și vorbește 30 de limbi. Este un hiperpoliglot, așa se numesc persoanele care stiu mai mult de 10 limbi. Avea doar 5 ani când i-a zis mamei sale că într-o zi va vorbi toate limbile lumii după ce a văzut o hartă a lumii. În afară de stăpânirea limbilor străine precum engleza sau chineza sau Quechua, guarania sau fașiul, Luis Miguel vorbește limbi atât de exotice precum cea folosită în Înalta Amazonă din Peru sau Selknam din Tierra de Fuego.

Acest tânăr îi cunoaște personal pe toți hiperpoligroții, pentru că nu sutn așa mulți. Cel mai impresionant, pentru el, este  Emanuele Marini, un italian care știe mai mult de 30 de limbi.

Este joven conoce personalmente a todos los hiperpolíglotas, porque no hay muchos. El más impresionante, para él, es Emanuele Marini, un italiano que domina más de 30 lenguas.


În ziarul „El Mundo” își explică metoda: stabilește contactul cu un nativ și printr-un proces de întrebări decodifică gramatica limbii fără a fi nevoie de un dicționar sau manual.

Știința a încercat să analizeze creierul oamenilor la fel de pricepuți în limbi, ca acest peruan, dar după multiple studii și teorii, acele capete rămân un mister. Se estimează că pe Pământ există 7.000 de limbi ... Luis Miguel are încă multă muncă.

Știrea a fost publicată azi pentru https://www.cope.es/programas/herrera-en-cope/la-historia-del-dia/noticias/secreto-del-hombre-que-habla-idiomas-20191205_567487

Municipiul Soroca: ce poți vedea în orașul de la marginea de nord-est a țării

„Câmpia Sorocii... Pâmănt tocmit să poarte sute de ani, din sămânţă în sămânţă, gustul pâinii de secară. Grai mustos, ce se pricepe deopotrivă de bine a râde şi a plânge, a mulţumi şi a blestema...”  Ion Druţă

Până a vorbi de obiectivele turistice ale orașului Soroca, vă invit să citiți câteva informații.

Oraşul Soroca, apărut pe harta Europei medievale la marginea de nord-est a Ţării Moldovei, a mijlocit secole la rând diverse contacte politice, comerciale şi culturale cu lumea statului Polono-Lituanian, care îşi întindea posesiunile sale sudice peste regiunea transnistreană a podişului Podoliei. Soroca se mai afla în calea negustorilor şi pelerinilor din Moscovia (apoi Imperiul Rus), care călătoreau spre Imperiul Otoman şi „Locurile sfinte”. Poate că această poziţie geografică i-ar fi permis Sorocii să devină un renumit centru economic, militar şi cultural, dacă nu era plasată în zona de contact şi cu o altă lume - cea turco- tătară situată în spaţiul de sud-vest al Câmpiei Nord-Pontice. Pe parcursul secolelor, tătarii din Bugeac şi Crimeea, dar şi turcii din raialele Tighinei şi Cetăţii Albe, nu o dată au devastat plaiu­rile sorocene. Anume ca un scut de apărare împotriva acestor invazii a fost ridicată cetatea de pe malul Nistrului. La 1512 ea este numită de fiul lui Ştefan cel Mare - Bogdan II, „storoj ot poganstva” (strajă dinspre păgânime).

Trecutul acestui faimos monument medieval a creat multe legende şi mituri, a provocat curiozitatea călătorilor, apoi a încurajat diferiţi cercetători să depisteze în sursele documen­tare şi narative informaţii privind istoria cetăţii. În secolul al XX-lea au fost efectuate şi săpături arheologice, care au depistat prezenţa unei cetăţi din lemn şi valuri de pământ, ce a precedat celei construite din piatră. Totuşi, până în prezent istoricii n-au elaborat o sinteză ştiinţifică consacrată Sorocii medievale. O asemenea lucrare este deosebit de necesară în contextul creş­terii interesului cercurilor largi de cititori faţă de istoria naţio­nală, inclusiv faţă de trecutul localităţilor de baştină şi de rădăci­nile neamului căruia îi aparţin.

În monografie se disting câteva direcţii de bază ale investiga­ţiei. Prima este consacrată prezentării diverselor ipoteze privind etimologia denumirii oraşului Soroca, precum şi a timpului apari­ţiei cetăţii. Autoarea înclină spre ipoteza că la baza denumirii localităţii s-ar afla un toponim slav. în ceea ce priveşte timpul apariţiei cetăţii, în lucrare se propune o ipoteză originală privind etapele edificării fortăreţei: construirea cetăţii din lemn şi pământ spre sfârşitul domniei lui Petru Muşatinul (1375-1391), anume în perioada când Ţara Moldovei şi-a stabilit hotarul pe Nistru; apoi a doua etapă - după biruinţa lui Ştefan cel Mare asupra tătarilor la Lipnic (1470), când au fost edificate zidurile din piatră; a treia etapă - repararea şi reconstrucţia parţială a cetăţii în timpul celei de-a doua domnii a lui Petru Rareş (1543- 1546) şi, în sfârşit, modificarea cetăţii de către polonezi, când aceştia au ocupat fortăreaţa la sfârşitul secolului al XVIII-lea. 

Acestea au fost câteva gânduri scrise de dr. habilitat Demir Drag nev, profesor universitar, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Cetăţean de onoare al oraşului Soroca în cuvântul introductiv al cărții Soroca. Viață urbană și adminsitrație (sf. sec. al XV-lea – începutul sec. al XIX-lea) scris de Alina Fetea.

Aşezată pe malurile bătrânului Nistru, Soroca, unul dintre cele mai vechi oraşe de pe teritoriul Ţării Moldovei, a avut o istorie plină de glorie, evenimente tulburătoare şi demnitari de vază. Graţie poziţiei sale geopolitice, oraşul Soroca ocupa un loc deosebit în sistemul defensiv al Ţării Moldovei. Oraşele de pe teritoriul pruto-nistrean, fiind la intersecţia intereselor statelor vecine, au fost deseori supuse ravagiilor din afară. Din această cauză cele situate pe Nistru (Hotin, Soroca, Cetatea Albă) se afirmă mai întâi ca centre strategice şi apoi ca centre ale meşteşugăritului şi comerţului. Soroca, Hotinul şi Tighina s-au impus ca propulsoare importante de viaţă socială prin însăşi importanţa lor geografică. Apariţia fortăreţei Soroca în partea de răsărit a statului a fost legată de necesitatea apărării graniţei de est de incursiunile permanente ale tătarilor. Fiind situat în calea invazi­ilor, oraşul Soroca a fost antrenat permanent în acţiuni militare. Conflictele militare dintre Rzeczpospolita şi Imperiul Otoman au plasat cetatea Sorocii pe unul din primele locuri, fiind adesea ocupată de una dintre părţile beligerante. Retrocedată conform păcii de la Karlowitz (1699), ea este reîncorporată în trupul ţării. La încheierea campaniei de la Prut (1711), s-au făcut încercări de a rupe cetatea Soroca din cadrul Ţării Moldovei, însă datorită sumelor enorme de bani plătite, domnitorii moldoveni au reuşit s-o menţină. Situaţia materială grea n-a permis restabilirea şi reînnoirea fortăreţei, deşi inginerii francezi au făcut eforturi în această direcţie. Din cauza războaielor ruso-turce şi ruso-austro- turce desfăşurate pe teritoriul Ţării Moldovei, spre sfârşitul seco­lului al XVIII-lea cetatea era distrusă, populaţia se refugia des şi, prin urmare, s-a destabilizat ritmul unei evoluţii decente.

Istoria târgurilor sau oraşelor din Moldova a constituit, în linii mari, obiectul unor cercetări la nivel de culegeri de documente, articole şi monografii. Constatăm însă că până la momentul actual nu a fost acordată atenţia cuve­nită istoriei târgurilor şi a oraşelor situate între Prut şi Nistru, dintre care un rol deosebit l-a avut târgul şi cetatea Soroca. Câteva studii cu caracter general sunt cele scrise de N. Iorga N. Istoria comerţului românesc. Epoca mai veche, în Opere economice, (Bucureşti, 1982), Idem. Istoria comerţului românesc. Epoca mai nouă, în Opere econo­mice, (Bucureşti, 1982); Idem. Negoţul şi meşteşugurile în trecutul românesc; Istoria comerţului cu Orientul; Istoria industriilor la Românim aceeaşi sursă; Panaitescu P. Interpretări româneşti, Bucureşti, 1994; Giurescu C.C. Târguri sau oraşe şi cetăţi moldoveneşti (din sec. al Vll-lea până la mijlocul sec. XVI), Bucureşti, 1967. În anii '60 ai secolului trecut, istoriografia sovietică moldovenească încearcă să studieze mai detaliat trăsăturile caracteristice ale dezvoltării oraşelor, primele rezultate fiind adunate de N.Mohov şi P.Sovetov în Istoria R.S.S. Moldoveneşti, Chişinău, 1964. Printre subiectele istoriei oraşului, unul dintre cele mai importante, este cel referitor la vatra, hotarul şi ocolul târgurilor medievale, chestiunea privind începutului daniilor, cărora li s-au consacrat un studiu special: I. Toderaşcu. Unele precizări în legătură cu hotarul şi vatra târgurilor din Moldova (sec. XV-XVIII) în „Analele ştiinţifice ale Universităţii „A.I.Cuza"", laşi, 1966; P. Cocârlă Târgurile sau oraşele Moldovei în epoca feudală, sec. XV-XVIII, Chişinău, 1992); Lilia Zabolotnaia (vezi Zabolotnaia L. Formarea şi stabilirea pieţei orăşeneşti în Moldova la sf. sec. al XVI-lea - începutul sec. al XVIII-lea. Teză de doctor în ştiinţe istorice, Chişinău, 1997).

În majoritatea cazurilor acestea sunt articole referitoare la unele subiecte ce ţin de domeniul economic și politic şi la arhitectura cetăţii Soroca... Unul dintre primele studii consacrate cetăţii Soroca este cel al lui Alexandru Lapedatu, apărut în 1914 (Lapedatu A. Cetatea Sorocii, în „Cetatea Moldovei", laşi, XII, 1914).

ENUMIREA ORAŞULUI Şl CETĂŢII

Multe denumiri ale localităţilor româneşti de la est de Prut iu cunoscut numeroase încercări de etimologizare. Lipsa izvoareflor a generat însă, după cum era de aşteptat, multiple ipoteze. Ilustrativă în acest sens este şi originea numelui oraşului Soroca, asupra căreia au fost expuse mai multe versiuni, dar nici una nu a fost acceptată unanim în istoriografie.

Conform uneia din variantele propuse, oraşul a fost construit pn temelia vechii cetăţi Olhionia, zidită cu 500 de ani î.e.n. de către greci şi daci, şi că i s-ar fi schimbat numele în Serghidava, zisă şi Sergus, mai apoi Crahicava. Pe harta lui Veaceslav Gradski, dutată cu sec. al XVI-lea, apare cetatea cu denumirea Sroka. Dimitrie Cantemir a emis părerea că Soroca „aşezată în câmp lângă coline, pe Nistru” s-ar fi numit anterior Alchionia (Cantemir D., Descrierea Moldovei, Chișinău, 1992, p. 26). Părerea .iceasta este împărtăşită şi de Zamfir Arbore (Arbore Z., Basarabia în secolul XIX, București, 1898, p. 293). Gheorghe Ghibănescu este de părerea că denumirea orașului provine „de la paserea numită Сорока”, adică coțofană (Ghibănescu G. Ispisoace și zapise, vol. VI., Iași, 1932, p. 132). Astfel, în viziunea autorului, Soroca face parte din categoria numeroaselor așezări care poartă nume de păsări, precum Corbu, Vrabia, Socola (Șoimii).

Sursa informației: Alina Felea, Viață urbamă și administrație (sf. sec. al XV-lea – începutul sec. al XIX-lea), Chișinău, Pontos, 2009.

Raionul Soroca a fost (re)creat în 2003 şi este doar o parte din vechiul şi măreţul Ţinut al Sorocii de odinioară, care se învecina cu localităţile Hotin, Dorohoi, laşi şi Orhei, ba mai includea şi târgul Bălţi. Despre faptul că oamenii s-au stabilit aici de mii de ani vorbesc vestigiile istorice descoperite de arheologi în această regiune, iar altele abia aşteaptă să fie cercetate. Dar cea mai veche atestare documentară cunoscută nouă datează din 12 iulie 1499, de pe vremea când Coste, pârcălab de Soroca, participa la semnarea Tratatului de pace dintre Moldova de pe timpul lui Ştefan cel Mare şi Polonia. Apoi numele ţinutului şi al cetăţii este pomenit din ce în ce mai des prin diverse izvoare.„Ţinutul cel mai de preţ ce iaste pre malul Nistrului o bună bucată de cale iaste Ţinutul Sorocii. Scaunul lui iaste Soroca...”, menţiona Dimitrie Cantemir acum vreo trei secole. Capitală de ţinut şi centru administrativ judeţean, Soroca a avut prin sorocenii săi un cuvânt important de spus în mai toate domeniile, inclusiv (sau în special) în domeniul culturii.

Raionul Soroca include un oraş şi 67 de sate, cu 56 de case şi cămine culturale, 58 de biblioteci publice, 6 şcoli de artă plastică şi muzică, 2 muzeeș= aici activează 28 de colective artistice„model”şi patru centre de meşteşuguri populare. Toponimul oraşului este şi astăzi un mister: unii înclină spre soroc, ca termen când oamenii din satele din împrejurimi îşi făceau datoria la Cetate, sau spre un alt sens al aceluiaşi soroc - margine. Mai sunt şi alte versiuni, mai puţin verosimile, cum că ar proveni de la săraci, ba chiar şi de la cuvintele ruseşti sorok (patruzeci) sau soroko (coţofană), deşi Soroca este şi a fost mai degrabă raiul privighetorilor decât al coţofenelor.

SOROCA - uimeşte şi cucereşte: astfel sună sloganul turistic al raionului Soroca, ce uimeşte prin diversitatea atracţiilor turistice şi cucereşte prin cultura ce s-a tot plămădit în acest capăt de Ţară. în vara anului 2018 la Soroca s-a desfăşurat concursul pentru slogan şi logoul turisticș astfel, din circa optzeci de propuneri, au fost alese sloganul scris de poetul Petre Popa şi logoul prezentat de Alexandru Ursu. (Revista Moldova, martie-aprilie 2019).

În context, când vine vorba de vizitarea municipiului Soroca, nu se rezumă doar la cetate. Este nevoie să îți planifici o zi plină. Citiți aici și aici ce puteți vedea în oraș. 

Mănăstirile sunt un alt punct de reper când vine vorba de viața spiritual-culturală a Republicii Moldova. Nu pot să nu menționez Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului”, s. Cosăuţi, r. Soroca și Mănăstirea Rudi din satul cu același nume.

O biserică unică în R. Moldova, construită din lemn, a ajuns să fie mândria orașului Soroca

De doi ani, orașul Soroca mai are o atracție turistică pe lângă cetatea înălțată de Ștefan cel Mare în secolul al XV-lea. Biserică făcută din lemn, în stil maramureșean, așezată pe malul Nistrului, este gata să primească oricând vizitatori. Drapelele R. Moldova și României, observate din depărtare la poarta și pe turla bisericii, le amintesc localnicilor că „bijuteria” le-a fost dăruită de președintele Traian Băsescu în semn de respect pentru cetățenii celor două state care „sunt frați prin istorie și credință”.Biserica din Soroca, care poartă hramul „Sfinții Martiri Brâncoveni”, a fost ridicată de cei mai iscusiți meșteri din Maramureș, care au muncit timp de trei luni. Lemnul a fost adus tot de peste Prut. Construcția, care a costat 70 de mii de euro, are o înălțime de 25 de metri și un stil arhitectural deosebit, fiind acoperită cu șindrilă – material care poate fi văzut doar pe casele bătrânești din România. Lăcașul sfânt este și încăpător. Poate găzdui peste o sută de enoriași.

Sursa imaginilor: Revista Moldova, martie-aprilie 2019